ICCJ

ICCJ – Încheierea unui act adiţional la un contract de achiziţie publică aflat în curs de executare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 34/2006

ham
image_pdfimage_print

Legislaţie relevantă:

O.U.G. nr. 34/2006, art. 298

Potrivit art.298 din O.U.G nr. 34/2006 „contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data iniţierii acestora”

Aceste dispoziţii nu pot fi invocate pentru încheierea în afara procedurilor instituite prin O.U.G. nr. 34/2006 a unui act adiţional la un contract de achiziţie publică aflat în curs de executare la momentul intrării în vigoare a acestei ordonanţe.  

Decizia nr. 1126 din 1 martie 2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel București, astfel cum a fost precizată, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achiziţiilor Publice ANRMAP), în contradictoriu cu pârâtele Compania Naţională X și S.C. GS S.A. a solicitat constatarea nulităţii absolute a actelor adiţionale încheiate la contractul nr.101/2782/27.04.2006, respectiv actul adiţional nr.1 înregistrat cu nr.101/ 2782/27.04.2006, Actul adiţional nr.2 înregistrat cu nr.101/4812/ 29.05.2007, Actul adiţional nr.3 înregistrat cu nr.101/445/ 29.01.2008, Actul adiţional nr.4 înregistrat cu nr.101/1734/02.04.2008 și Actul adiţional nr.5 înregistrat cu nr.101/7501/17.12.2008.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 27.04.2006, Compania Naţională X (denumită Beneficiar) a încheiat Contractul de prestări servicii nr.110/27.04.2006, 101/2782/27.04.2006 cu S.C. GS S.A. (denumită Prestator) și a susţinut că, ulterior atribuirii acestui contract, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr.34/2006, Compania Naţională X a prelungit nejustificat durata contractului, achiziţionând noi servicii, afectând noi sume de bani din fondurile publice pentru achitarea acestora, prin încheierea a 5 acte adiţionale, eludând astfel prevederile imperative ale O.U.G. nr.34/2006 deși, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr.34/2006 (la data de 19 aprilie 2006), pârâta a dobândit calitatea de autoritate contractantă, iar pentru serviciile financiare care fac obiectul acestei suplimentări, aceasta avea obligaţia să atribuie un nou contract de achiziţie publică, cu respectarea prevederilor art.20 din O.U.G. nr.34/2006.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta S.C. GS S.A. a invocat  excepţia de necompetenţă a Curţii de Apel București, pe care instanţa a respins-o prin încheierea de ședinţă din data de 29.03.2011, precum și excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei, la care a renunţat ulterior. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, ca nefondată.

Prin Sentinţa civilă nr.3082 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel București – Secţia a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achiziţiilor Publice, în contradictoriu cu pârâtele Compania Naţională X S.A. și S.C. GS S.A. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că între Compania Naţională X S.A. și S.C. GS S.A., s-a încheiat Contractul de prestări servicii nr.101/2782/27.04.2008, cu obiectul menţionat de reclamantă în motivarea acţiunii, pe o durată de 5 ani.

Analizând conţinutul pct.13.3 din contract, conform căruia orice modificare a convenţiei poate fi făcută doar în scris, prin acte adiţionale, încheiate în aceeași formă ca și documentul original și constatând împrejurarea că încheierea contractului de prestări servicii s-a realizat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.34/2006, Curtea a reţinut că art.298 din actul normativ menţionat trebuie interpretat în sensul că O.U.G. nr.34/2006 este inaplicabilă în cazul contractelor încheiate înainte de intrarea sa în vigoare, inaplicabilitatea vizând inclusiv prevederile art.20, referitoare la obligaţia unei autorităţi contractante de a atribui contractele de achiziţie publică prin licitaţie, astfel încât actele adiţionale încheiate de pârâte sunt permise de contractul iniţial, care scapă reglementării OUG nr.34/2006.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, au declarat recurs Autoritatea Naţională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achiziţiilor Publice și Compania Naţională X S.A.

În recursurile formulate, cele două recurente au invocat critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzut la art.304 pct.7 Cod procedura civilă, susţinând, în esenţă, că instanţa nu și-a motivat soluţia, limitându-se la invocarea art.298 din O.U.G. nr.34/2006 și reţinând că prevederile acestei ordonanţe de urgenţă nu sunt aplicabile contractului și nici actelor adiţionale încheiate ulterior.

Compania Naţională X S.A. a argumentat că interesul său în promovarea căii de atac este determinat de faptul că, urmare a denunţării unilaterale a Contractului de prestări Servicii nr.101/2782 din 27.04.2006 (respectiv nr.110 din 27.04.2006) așa cum a fost completat cu actele adiţionale, S.C. GS SA a intentat acţiune în pretenţii care formează obiectul Dosarului nr.20447/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului București – Secţia a VI-a comercială.

Separat, invocând dispoziţiile art.3041 din Codul de procedură civilă, în mod generic, ANRMAP a susţinut critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzut la art.304 pct.9 Cod procedura civilă, potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată atunci când este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În esenţă, autoritatea publică recurentă a argumentat că instanţa de fond a reţinut în mod greșit, în primul rând, că potrivit prevederilor art.298 din O.U.G. nr.34/2006, dispoziţiile acestei ordonanţe de urgenţă nu sunt aplicabile, contractul de prestări servicii fiind încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Pe de altă parte, autoritatea publică recurentă a mai susţinut că instanţa de fond a apreciat în mod eronat că prevederile art.20 din această ordonanţă de urgenţă nu sunt incidente în privinţa actelor adiţionale.

De asemenea, a mai argumentat că judecătorul fondului a ajuns în mod eronat la concluzia că potrivit pct.13.3 din contractul de prestări servicii, orice modificare a acestuia putea fi făcută prin acte adiţionale, așa cum s-a procedat și în cauza de faţă.

În concluzie, ANRMAP a cerut admiterea recursului formulat, desfiinţarea soluţiei instanţei de fond și admiterea acţiunii așa cum a fost formulată, cu consecinţa anulării actelor adiţionale încheiate la Contractul nr.101/2782 din 27.04.2006.

Așa cum s-a arătat în Încheierea din 2.02.2012, din oficiu, instanţa de recurs a pus în discuţia părţilor problema admisibilităţii căii de atac, în raport cu prevederile art.285 alin.(5) din O.U.G. nr.34/2006.

Prin concluziile scrise depuse, Compania Naţională X  SA a achiesat la excepţia de inadmisibilitate a recursurilor, ridicată din oficiu de instanţa de recurs, iar cu privire la fondul cauzei, a susţinut aplicabilitatea prevederilor art.298 din O.U.G. nr.34/2006, potrivit cărora „Contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data iniţierii acestora”.

În concluziile scrise depuse, ANRMAP a susţinut netemeinicia excepţiei, ridicată din oficiu de instanţa de recurs, argumentând că în cauză sunt incidente prevederile art.2961 alin.(1) din O.U.G. nr.34/2006, care conferă autorităţii „dreptul de a solicita instanţei de judecată constatarea nulităţii absolute a contractelor” în situaţiile enumerate, situaţie în care hotărârea Curţii de Apel București poate fi atacată cu recurs, potrivit alin.(3) de la art.2961.

În ceea ce privește fondul cauzei, a reiterat argumentele considerentelor recursului scris, solicitând admiterea acestuia.

Soluţia instanţei de recurs

Cu privire la admisibilitatea căii de atac a recursului

Într-adevăr, potrivit art.285 alin.(5) din O.U.G. nr.34/2006, „Hotărârea pronunţată de instanţă este definită și irevocabilă”, dar această prevedere se referă la hotărârea pe care instanţa de contencios administrativ o pronunţă într-o cauză care are ca obiect o plângere împotriva unei decizii a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, conform art.283 și urm. din Secţiunea a 8-a – Căi de atac împotriva deciziilor Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

În cauză, însă, instanţa de fond a avut de soluţionat o acţiune pe care ANRMAP a formulat-o în temeiul art.2961 alin.(1) din O.U.G. nr.34/2006, astfel că devine incidentă norma de la alin.(3) din același articol, potrivit căruia „Sentinţa Curţii de Apel București poate fi atacată cu recurs în 15 zile de la data comunicării la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie – Secţia de contencios administrativ și fiscal”.

Astfel fiind, în cauza de faţă, recursul reprezintă o cale de atac admisibilă.

Cu privire la criticile încadrate în motivul prevăzut la art.304 pct.7 Cod procedura civilă, instanţa de recurs reţine că sunt neîntemeiate.

Într-adevăr, potrivit prevederilor art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă, o hotărâre judecătorească poate fi recurată atunci când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Potrivit art.261 alin.(1) pct.5 Cod procedura civilă, hotărârea pronunţată de instanţă trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanţei, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.

În cauză, judecătorul fondului a dat hotărârii o motivare foarte succintă, însă cuprinzătoare și corespunzătoare soluţiei pe care a    adoptat-o, concluziile sale fiind argumentate în raport cu obiectul cauzei și cu dispoziţiile legale și contractuale pe care le-a apreciat ca fiind aplicabile litigiului judecat, acţiunea fiind astfel respinsă ca neîntemeiată.

Criticile formulate cu privire la nelegalitatea și netemeinicia soluţiei instanţei de fond, circumscrise motivului prevăzut la art.304 pct.9 în condiţiile art.3041 din Codul de procedură civilă, sunt întemeiate pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum s-a reţinut în expunerea rezumativă prezentată la pct.1 al acestor considerente, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, în primul rând că, în raport cu prevederile art.298 din O.U.G. nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, cu modificările și completările ulterioare, dispoziţiile acestei ordonanţe de urgenţă, în general, nu sunt aplicabile actelor juridice deduse judecăţii și nici în ceea ce privește condiţiile cerute la art.20 din această reglementare.

            Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că potrivit pct.13.3. din Contractul de prestări servicii nr.101/2782 din 27.04.2006, orice modificare a convenţiei putea fi realizată prin acte adiţionale, lucru care s-a și făcut, în condiţiile în care dispoziţiile O.U.G. nr.34/2006 nu sunt incidente, iar actele adiţionale „scapă reglementării” acestei ordonanţe de urgenţă.

În cauză, este necontestat că la data de 27.04.2006 a fost încheiat Contractul de prestări servicii nr.101/2782 din 27.04.2006 între S.C. GS SA în calitate de prestator și Compania Naţională X SA, în calitate de autoritate contractantă beneficiară, având ca obiect serviciile enumerate la pct.3 din contract, pentru o durată de 5 ani, de la data semnării.

De asemenea, este necontestat că, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr.34/2006 – 30.06.2006, au fost încheiate actele adiţionale în litigiu: nr.1 din 4.12.2006, nr.2 din 29.05.2007, nr.3 din 29.01.2008, nr.4 din 2.04.2008 și nr.5 din 17.12.2008 prin care au fost aduse modificări substanţiale privind, inclusiv, majorarea comisioanelor, baremul de performanţă și prelungirea duratei contractului care urma să expire la 27.04.2011, cu 5 ani de la 1.12.2008, urmând să expire la 31.12.2013.

În urma controlului efectuat de ANRMAP au fost constatate deficienţele consemnate în Raportul de control nr. RC/7970 din 3.06.2010  organul de control propunând aplicarea prevederilor art.2961 din O.U.G. nr.34/2006 în vederea stopării efectelor produse de încălcarea prevederilor legale, valorile respective depășind limitele legale.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor O.U.G. nr.34/2006, într-adevăr, potrivit art.298 „Contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data iniţierii acestora”, ceea ce înseamnă că legiuitorul a avut în vedere două situaţii: aceea a contractelor în curs de executare și aceea a procedurilor de atribuire în curs de desfășurare, ambele la data intrării în vigoare a O.U.G. nr.34/2006.

În cauză, este necontestat că nu este vorba de o procedură de atribuire aflată în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr.34/2006, dar nici de aspecte care să ţină de executarea Contractului de prestări servicii încheiat la data de 27.04.2006, deci, anterior intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, în privinţa cărora ar fi urmat să se aplice prevederile legale anterioare, în vigoare la data încheierii contractului.

Litigiul vizează modificări și completări aduse unor clauze esenţiale ale contractului iniţial, inclusiv mărirea duratei cu mai mult de jumătate din durata prevăzută, ceea ce impune concluzia că, de la data intrării în vigoare, O.U.G. nr.34/2006 este pe deplin aplicabilă actelor adiţionale în litigiu, concluzia instanţei de fond fiind eronată.

În ceea ce privește concluzia instanţei de fond potrivit căreia actele adiţionale sunt legale din moment ce potrivit clauzei de la pct.13.3 din Contractul de prestări servicii, orice modificare a contractului poate fi făcută prin acte adiţionale, această concluzie este greșită din moment ce are la bază ignorarea prevederilor O.U.G. nr.34/2006, în special prevederile art.20 în forma în vigoare la datele respective, potrivit cărora contractul de achiziţie publică (de bunuri, servicii, etc.) trebuie să se facă prin aplicarea procedurilor de licitaţie publică.

Astfel fiind, instanţa de recurs a constatat că instanţa de fond a pronunţat o soluţie netemeinică și nelegală, în condiţiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, recursurile fiind astfel apreciate ca întemeiate pentru considerentele prezentate.

Reţinând că, la încheierea actelor adiţionale din litigiu nu au fost respectate prevederile O.U.G. nr.34/2006, inclusiv prevederile art.20, acţiunea formulată de autoritatea publică a fost admisă constatându-se nulitatea actelor adiţionale așa cum au fost identificate mai sus.

Share Button

Leave a Reply