Fiscalitate

ICCJ – Stabilirea instanţei competente material

image_pdfimage_print

Legislaţie relevantă:

Legea nr. 554/2004, art. 4, art. 10 alin. (1)

NCPC, art. 24 şi 25

Legea nr. 76/2012, Titlul IV, art. 54

Excepţia de nelegalitate este un mijloc de apărare supus procedurii speciale reglementată de dispoziţiile art.4 din Legea nr.554/2004 iar nu o veritabilă cerere de chemare în judecată ce poate fi privită distinct, astfel încât în stabilirea corectei aplicări în timp a normelor de competenţă  prezintă relevanţă momentul la care s-a născut litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepţia de nelegalitate iar nu momentul la care această excepţie a fost invocată.

 Prin urmare, competenţa de soluţionare a cererii care are ca obiect o excepţie de nelegalitate invocată în cadrul unui litigiu declanşat anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă va fi stabilită în raport cu dispoziţiile art.10 alin.(1), teza a II-a şi alin.(3) din Legea nr.554/2004, în funcţie de rangul autorităţii emitente a actului administrativ ce formează obiectul excepţiei iar nu în raport cu dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură civilă.

Decizia nr. 431 din 30 ianuarie 2014

Prin Încheierea pronunţată în dosarul nr. 34960/245/2011, Tribunalul Iaşi a dispus sesizarea Curţii de Apel Iaşi – Secţia de Contencios administrativ şi fiscal cu cererea de soluţionare a excepţiei de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 1354/2001, poziţiile 261, 262 şi 344 din Anexa nr. 78, excepţie invocată de SAM, SS, SA şi a suspendat cauza până la momentul soluţionării excepţiei.

Tribunalul a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ în redactarea în vigoare la momentul sesizării judecătorului fondului respectiv 28.10.2011.

De asemenea, a statuat că dispoziţiile art.4, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.76/ 2012 se aplică doar proceselor începute după data de 15.02.2013, invocând normele înscrise în art. 24 coroborat cu art.25 alin.1, precum în art.192 alin.2 din Codul de procedură civilă.

Cererea privind excepţia de nelegalitate a fost înregistrată pe rolul Curţii de apel Iaşi sub nr. 564/45/2013.

Instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale.

Prin Sentinţa nr.164 din 7.11.2013, Curtea de Apel Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Iaşi – Secţia civilă în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 1354/2001 poziţiile 261, 262 şi 344 din Anexa 78 şi a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă.

S-a avut în vedere faptul că, deşi dosarul de fond în care a fost invocată excepţia de nelegalitate se află pe rolul instanţelor de judecată din luna noiembrie a anului 2011, excepţia de nelegalitate a fost invocată pentru prima dată în faţa Tribunalului Iaşi, la data de 08.04.2013.

În opinia instanţei, la acel moment dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 fuseseră deja modificate de art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012 şi prevedeau faptul că instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate este competentă să se pronunţe asupra acesteia.

Prin urmare s-a reţinut că nu prezintă relevanţă momentul la care s-a născut litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepţia de nelegalitate ci momentul la care această excepţie a fost invocată.

Trimiterile făcute de Tribunalul Iaşi la dispoziţiile art. 24, 25 din Codul de procedură civilă, nu au putut fi primite deoarece excepţia de nelegalitate nu are caracterul unei excepţii de procedură, ci este o excepţie de fond, o apărare de fond a părţii cu caracter distinct şi autonom.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art.20 alin. (2) coroborat cu art.22 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului de competenţă:

Obiectul cererii care a declanşat conflictul de competenţă dedus judecăţii îl constituie excepţia de nelegalitate a H.G. nr.1354/ 2001, poziţiile 261, 262 şi 334 din Anexa nr.78, invocată la 8.04.2013, în dosarul de recurs nr.34960/245/2011, pe rolul Tribunalului Iaşi.

Cauza ce formează obiectul dosarului nr.34960/245/2011, în care a fost invocată excepţia de nelegalitate menţionată, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi – Secţia civilă, la 10.11.2011, deci anterior datei de 15.02.2013, când a intrat în vigoare Codul de procedură civilă – Legea nr.134/2010.

Excepţia de nelegalitate este un mijloc de apărare supus procedurii speciale reglementată de dispoziţiile art.4 din Legea nr.554/2004 şi nu poate fi transformată într-un instrument de prejudecare a fondului acţiunii, în afara cadrului procesual legal.

Această excepţie are ca scop soluţionarea cauzei pe fond fără a se ţine seama de actul vizat, în măsura în care se constată că acesta este nelegal.

În cauză, cererea care vizează excepţia de nelegalitate a fost formulată ca un mijloc de apărare, în strânsă legătură cu soluţionarea litigiului pe fond şi nu poate fi apreciată drept o veritabilă cerere de chemare în judecată în sensul dispoziţiilor art.82, 109 din Codul de procedură civilă – 1865, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art.24 din Legea nr.134/2010 – Codul de procedură civilă, în sensul că acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile legii noi de procedură cu privire la competenţa soluţionării acesteia, respectiv art.54 din cuprinsul Titlului IV – Modificarea şi completarea unor legi speciale – cu referire la modificarea art.4 din Legea nr.554/2004, raţionamentul Tribunalului Iaşi fiind unul corect cu privire la aceste aspecte.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cererii care are ca obiect excepţia de nelegalitate menţionată se stabileşte nu în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (2) – modificat prin dispoziţiile citate din noul Cod de procedura civilă, care nu sunt aplicabile  întrucât litigiul în cadrul căruia a fost invocată este anterior datei de 15.02.2013, ci în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1), teza a II-a şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în funcţie de rangul autorităţii emitente a actului administrativ ce formează obiectul excepţiei.

În concluzie, potrivit art. 22 alin. (5) din Codul de procedură civilă, Înalta Curte a stabilit că îi revine competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate Curţii de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Share Button

Leave a Reply