Rezumat: Problema prescripţiei dreptului organului fiscal de a stabili creanţe suplimentare în sarcina contribuabililor rămâne intrinsec legată de posibilitatea acestuia de a dispune refacerea inspecţiei fiscale. Sub imperiul noii reglementări, distincţia dintre refacerea inspecţiei fiscale şi reverificare devine cu atât mai importantă. Autorul reia analiza efectuată anterior şi examinează reconfigurarea acestei probleme în lumina dispoziţiilor noului Cod de procedură fiscală.

Summary: The issue of the statute of limitation for assessment of additional debt by the tax authorities upon taxpayers remains intrinsicly linked to the authority’s option to order a resumption of the tax audit. Under current legal provisions, the distinction between a resumption of a tax audit and a rechecking of the same period is therefore even more important. The author continues his previous analysis and examines the setting of this issue, in light of the provisions of the New Fiscal Procedure Code.

Cu o ocazie precedentă, am adresat o întrebare retorică, în lumina considerentelor unei soluţii dispuse de Curtea de Apel Bucureşti, prin care am urmărit să reliefez limitele abuzului de drept (procedural) comis de autorităţile fiscale naţionale în materia „reluării” activităţii de control, ca urmare a deficitarei realizări a unei prime astfel de acţiuni.

În concret, întrebarea pusă cu acest prilej a fost „De câte ori are voie să greşească organul fiscal?”, prin intermediul acesteia fiind salutată intervenţia instanţelor de contencios, în sensul curmării unui abuz evident sub acest aspect şi îndeplinind, aşadar, rolul principal ce le revine, şi anume acela de a proteja particularii de excesul de putere comis de organele administraţiei publice.

Răspunsul, din păcate, nu s-a lăsat aşteptat şi a venit prin modificările legislative de dată recentă în materie fiscală, constând în adoptarea noului Cod de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015).

Replica organelor fiscale, înfăţişate de această dată sub avatarul lor de organ de reglementare, căruia îi revine sarcina de a propune schimbările a căror adoptare se impune în materia fiscală, a fost însă una brutală.

Prin prevederile dublate ale art. 129 alin. (3) şi art. 279 alin. (7) NCPF, întrebarea la care am făcut referire a primit un răspuns clar: organele fiscale au dreptul să greşească de câte ori este necesar pentru a stabili obligaţii fiscale suplimentare în sarcina contribuabililor.

1. Situaţia premisă. Datele problemei

Cu titlu de comentariu preliminar, trebuie observat că regula care îi permite organului de inspecţie să ignore împlinirea termenului de prescripţie s-a dovedit de o importanţă suficientă încât să fie prevăzută de două ori în noua reglementare. Cu toate că, în parte, acest dublaj ar putea fi justificat de necesitatea doborârii unei duble bariere, reprezentată atât de prescripţie, cât şi de anularea rezervei verificării ulterioare, dacă avem în vedere că însăşi anularea rezervei ulterioare se produce doar în ipoteza efectuării inspecţiei fiscale şi a împlinirii termenului de prescripţie, această explicaţie îşi pierde neîndoielnic din raţiune.

În realitate, acest fapt evidenţiază cu atât mai puternic scopul avut în vedere, şi anume reglementarea ipotezei particulare a efectuării deficitare a unei prime inspecţii, urmate de imposibilitatea menţinerii actului de control întocmit în astfel de condiţii.

În faţa acestei dileme, organul de soluţionare a dezvoltat, de-a lungul timpului, practica desfiinţării deciziei de impunere, dispunând, totodată, refacerea inspecţiei fiscale de către o altă echipă de control.

Neîndoielnic însă, din motive ce ţin de constanta ignorare şi crasa depăşire a termenului de soluţionare a contestaţiei administrative, termen tratat drept o simplă recomandare, mai degrabă din dorinţa de a temporiza disputa judiciară cu contribuabilul, intervalul de timp scurs era suficient de mare încât să ridice serioase probleme legate de instituţia prescripţiei.

Apariţia acestei noi probleme a generat noi şi noi soluţii, însă, faţă de cristalizarea unei practici judiciare curajoase şi care a repoziţionat oarecum disputa dintre contribuabil şi organul fiscal pe coordonate juste, s-a resimţit necesitatea acută a dezvoltării unui remediu legislativ, care să pună capăt odată pentru totdeauna acestor neclarităţi, ce ar fi putut fi interpretate în favoarea celui dintâi.

Soluţia a apărut, în mod firesc, prin inserarea unei norme juridice prin care organului fiscal să îi fie acordat un drept absolut de a avea dreptate în astfel de speţe, acesta fiind protejat de o manieră criticabilă de sancţiunea prescripţiei, chiar atunci când, am spune noi, aplicarea ei se justifică mai mult.

Autor: Andrei Iancu, avocat colaborator al D&B David și Baias SCA

Puteți citi continuarea articolului în numarul 5 al revistei Tax Magazine. Găsiți aici mai multe detalii despre abonamentele Tax Magazine 2016.

Ordin al Preşedintelui ANAF nr. 2.264/26 iulie 2016 pentru modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 3.769/2015 privind declararea livrărilor/prestărilor şi achiziţiilor efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului declaraţiei informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA, Monitorul Oficial nr. 578/29 iulie 2016.

Ordinul aduce o serie de modificări cu privire la obligaţiile de raportare şi la conţinutul declarației 394. Dintre acestea, le prezentăm mai jos pe cele mai importante:
– pentru perioada de raportare 1 iulie – 30 septembrie 2016, există obligaţia de raportare numai a operaţiunilor derulate cu persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA în Romania şi se vor completa doar informaţiile din cartuşele A – C ale declaratiei 394;
– declaraţia se va completa integral începând cu data de 1 octombrie 2016;
– la cartuşul C a fost eliminată obligaţia de raportare detaliată a livrărilor / achiziţiilor de telefoane mobile, microprocesoare, console de jocuri, tablete PC şi laptopuri incluse pe facturi cu o valoare mai mică de 22.500 lei;
– la cartuşul C s-a scos obligaţia de raportare a livrărilor / achiziţiilor de bunuri / servicii către / de la persoane impozabile care aplică sistemul TVA la încasare pentru operaţiunile derulate în regim special.

În ceea ce priveşte termenul de depunere al declaraţiei 394, Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3769/2015 aşa cum a fost modificat prin:
– Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 1105/2016; şi
– Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 2264/2016 menţionează date contradictorii.

Astfel, art. 8 din Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3769/2015 stabileşte termenul de depunere al declaraţiei până în data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii perioadei de raportare.

Totuşi Anexa 2 la Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3769/2015, aşa cum a fost modificată prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 2264/2016, prevede depunerea declaraţiei până în data de 30 inclusiv a lunii următoare încheierii perioadei de raportare, declarate pentru depunerea decontului (luna, trimestrul, etc.), inclusiv dacă în această perioadă nu au fost realizate operaţiuni de natura celor care fac obiectul declaraţiei. În cazul în care perioada de raportare este luna calendaristică, termenul de depunere a declaraţiei pentru luna ianuarie este până la data de 28, respectiv 29 februarie.
Ordinul a intrat în vigoare odată cu publicarea sa în Monitorul Oficial.

• Art. 10 va avea următorul conținut:

• Declarația se depune la organul fiscal competent până în data de 30 inclusiv a lunii următoare încheierii perioadei de raportare, declarate pentru depunerea decontului (luna, trimestrul etc.), inclusiv dacă în această perioadă nu au fost realizate operațiuni de natura celor care fac obiectul declarației. În cazul în care perioada de raportare este luna calendaristică, termenul de depunere a declarației pentru luna ianuarie este până la data de 28, respectiv 29 februarie.

• Au fost aduse clarificări privind plajele de numere raportate:

Serviciile financiare desfășurate prin intermediul platformelor mobile dispun de un potențial imens de a crește gradul de acoperire al serviciilor financiare și ușurința de utilizare pentru clienții din întreaga lume, în special pentru cei din țările emergente, se arată în raportul EY Decoding mobile financial services – Innovation and collaboration to drive growth.

Pentru instituțiile financiare, serviciile financiare desfășurate prin intermediul platformelor mobile pot ajuta la deservirea unei piețe vaste, care altfel ar fi de neatins din cauza costurilor mari ale infrastructurilor fizice. Pentru operatorii de telecomunicații, astfel de servicii acționează ca flux suplimentar de venituri și stimulează dezvoltarea de servicii cu vânzări încrucișate.

Aurelia Costache, Financial Services Advisory Leader EY România declară: “Zona serviciilor financiare desfășurate prin intermediul platformelor mobile se situează în vârful aisbergului digital. În următorii doi până la cinci ani, ne așteptăm să vedem schimbări majore la nivel global asupra modulului în care se derulează operațiunile bancare, pe măsură ce furnizorii din telecomunicații și instituțiile financiare vor folosi mobilitatea ca platformă de creștere. Având în vedere competențele complementare și infrastructurile existente, aceștia sunt bine-poziționați pentru a colabora, pentru a genera sinergii și inovație pentru serviciile financiare desfășurate prin intermediul platformelor mobile și pentru a satisface cerințele în schimbare ale clienților.”

Serviciile financiare cu cel mai mare potențial de a se desfășura prin intermediul platformelor mobile

Conform raportului, categoria plăți mobile a cunoscut cea mai înaltă rată de adopție până acum, dar și alte zone de servicii au început să prindă avânt. Serviciile financiare de creditare desfășurate prin intermediul platformelor mobile au înregistrat o creștere majoră în ultimii ani pe fondul parteneriatelor strategice încheiate între instituții financiare și furnizori din zona de telecomunicații.

De asemenea, micro-finanțarea desfășurată prin intermediul platformelor mobile începe să câștige teren, pe măsură ce atât instituțiile financiare cât și cele nebancare intră în competiție pentru oferirea de servicii de creditare de mici dimensiuni. Micro-finanțarea desfășurată prin intermediul platformelor mobile permite instituțiilor financiare să ajungă la baza piramidei veniturilor prin creșterea bazei de clienți. Pentru nou intrații pe piață, se deschid căi precum crowdfunding-ul.

Creșterea din cadrul noului domeniu al serviciilor de asigurări desfășurate prin intermediul platformelor mobile generează oportunități semnificative de colaborare inter-sectorială în domeniu – cele mai multe astfel de servicii fiind promovate pe piață de companii de telecom în parteneriat cu firmele de asigurări.

Deservind următorul segment de oameni nebancarizaţi

La nivel global, în rândul indivizilor care încă nu dispun de acces la sistemul financiar, aproximativ 620 de milioane locuiesc în țări care au introdus noi cadre legislative sau care încurajează entitățile nebancare să activeze în domeniul serviciilor financiare. Cele mai multe astfel de țări înregistrează un decalaj considerabil în nivelurile de penetrare și incluziune a platformelor mobile  în sistemele financiare. Analiza EY privind piața potențială arată că aproximativ 434 milioane de astfel de persoane “nebancarizate” vor putea fi deservite prin intermediul serviciilor financiare desfășurate prin intermediul platformelor mobile în viitorul apropiat.

Securizarea serviciilor financiare desfășurate prin intermediul platformelor mobile

Dacă inovația din zona serviciilor financiare desfășurate prin intermediul platformelor mobile a generat o creștere a ușurinței de utilizare în rândul consumatorilor și a adoptării noilor servicii digitale, tot ea a generat noi provocări legate de confidențialitate și securitate. Exemplele recente de atacuri cibernetice reflectă dimensiunea daunelor care pot fi provocate organizațiilor, de la daune financiare substanțiale la deteriorarea reputației și scăderea prețului acțiunilor, așa cum subliniază raportul. Companiile nu numai că și-ar putea pierde baza de clienți, dar ar putea fi afectate de penalități din partea autorităților pentru neconformare la directivele de protejare a datelor clienților.

“Având în vedere schimbările din rândul preferințelor și nevoilor consumatorilor, organizațiile trebuie să fie capabile să genereze un echilibru între ușurința de utilizare și aspectele ce țin de securitatea serviciilor financiare desfășurate prin intermediul platformelor mobile. În acest scop, măsuri de securitate precum folosirea de token-uri și autentificarea barometrică par să aibă un impact puternic asupra industriei de plăți digitale. Cunoașterea detaliată a clientului, precum și procedurile de împiedicare a spălării de bani și de autentificare a tranzacțiilor vor rămâne un mijloc cheie de combatere a amenințărilor cibernetice,” spune Aurelia Costache.

Mobile banking în România

România ocupă ultimul loc în Europa în privința numărului de persoane care folosesc mijloacele bancare mobile, cu o cotă de 22%, conform unui studiu efectuat recent de Ipsos la nivel european. Studiul arată că mai bine de 25% dintre respondenții români declară că nu intenționează să folosească astfel de servicii în anul următor. Prin comparație, la nivel european, aproximativ 47% dintre persoane folosesc servicii de mobile banking, în timp ce în SUA procentul atinge 53%.

În ultimii ani, la nivel global, trendul de „digitizare” a transformat preferințele consumatorilor și a contribuit la stabilirea unor așteptări ridicate cu privire la livrarea serviciilor. Datorită ușurinței de utilizare, pentru mulți dintre aceștia platformele mobile devin principala opțiune atunci când vine vorba de interacțiunea cu furnizorii de servicii financiare. Generația „mobile first” este cea care va apela la aceste platforme ca principală metodă de interacțiune.

“Conform studiului EY, furnizorii de servicii financiare pot atinge o economie de 96% a costului pe tranzacție efectuat prin canale mobile. Acest aspect, corelat cu rata înaltă de penetrare a telefoniei mobile în România sunt premisele pentru creșterea ratei de bancarizare în țara noastră. În acest context, o abordare de tip „mobile first” este vitală pentru dezvoltarea viitoare a serviciilor financiare, iar telefonul mobil poate deveni platforma principală de livrare a acestora.

Vedem în piața din România bănci care au început să își dezvolte o strategie digitală și să se gândească la modalități de colaborare între sectoare. Pe termen scurt-mediu, atât serviciile financiare tradiționale, cât și cele de tip mobile, vor continua să co-existe. În viitor însă, o abordare integrată din partea tuturor jucătorilor din piață – telecom, instituții financiare, dezvoltatori de aplicații, vendori de platforme tehnologice – este esențială pentru a asigura capitalizarea succesului actual al serviciilor financiare desfășurate prin intermediul platformelor mobile și pentru creșterea ratei acestuia,” declară Aurelia Costache.

Aici puteți accesa întreg raportul EY: 

http://ey.com/GL/en/Industries/Telecommunications/ey-decoding-mobile-financial-services-market-opportunity-for-mfs

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 190.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 27,4 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2014. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global, iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 500 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. De la 1 iulie 2013, Ernst & Young a devenit EY, logo-ul s-a schimbat pentru a răspunde acestei modificări, iar noul tagline al companiei este “Building a better working world”. Această redefinire a identităţii vizuale vine să reflecte noua strategie a companiei, Vision 2020. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

Adolescenții care pășesc astăzi pe piața muncii sau pe băncile facultății au deja așteptări bine conturate privind traseul lor profesional și mediul în care doresc să lucreze. EY a intervievat în cadrul studiului Global Generations 3.0 peste 3.200 de tineri cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani, cunoscuți de asemenea ca Generația Z, în legătură cu factorii care le influențează încrederea în viitorii angajatori și în luarea deciziilor de angajare pe viitor. Două treimi dintre aceștia (66%) pun cel mai mare preț pe echitatea privind remunerația, promovarea și oportunitățile de învățare la viitorul loc de muncă, arată cercetarea EY.

Experiența de muncă a părinților are un impact pozitiv asupra Generației Z

Majoritatea respondenților de la nivel global (58%) declară că experiența de lucru a părinților lor a avut un impact pozitiv asupra nivelului de încredere pe care îl au în viitorii lor angajatori.

De cealaltă parte, cei care spun că experiența părinților a avut un impact negativ asupra lor, indică drept motive faptul că: „părintele nu a primit o mărire de salariu de mulți ani” (39%); „părintele nu își agreează sau nu are încredere în șeful său” (33%); „părintelui nu îi place locul de muncă”; „nu își agreează / nu are încredere în colegi” (30% fiecare); și „nu agreează / nu are încredere în conducerea companiei” (28%). Un sfert dintre adolescenți resimte un impact negativ asupra nivelului de încredere în viitorii angajatori atunci când părinții lucrează pentru o companie care a concediat angajați în urma unei restructurări.

Ce ar putea determina adolescenții să aibă încredere în șefii lor?

Cei mai importanți cinci factori indicați de respondenții din Generația Z care construiesc încredere într-un șef sunt: „mă tratează cu respect” (71%); „are un comportament etic” (65%); „remunerează și promovează oamenii în mod echitabil, fără a discrimina în funcție de gen, etnie sau mod de gândire” (64%); „comunică deschis și transparent” (62%); și „ia decizii înțelepte de business” (61%).

În cine are încredere Generația Z în luarea deciziilor de angajare?

Când au fost întrebați în cine au încredere pentru a-i sfătui privind deciziile de angajare, respondenții din Generația Z au spus că cel mai probabil vor avea încredere în mamele lor (58%), urmate îndeaproape de tați (53%). Aproximativ o treime declară că ar avea încredere într-un profesor (39%), sau frate (36%), dar și în angajații companiei vizate, inclusiv interni (35%).

Generația Z preferă companiile mari

La nivel global, aproape jumătate dintre adolescenții cu vârsta între 16 și 18 ani declară că atunci când vor hotărî să se angajeze pentru prima dată, vor prefera o companie de mari dimensiuni (48%), care are peste 2.000 de angajați, sau o companie de dimensiuni medii (45%), care are între 500 și 1.999 angajați. 39% se gândesc să își înceapă propria afacere sau să lucreze pentru o companie mică. Doar o treime ar opta pentru un loc de muncă în instituțiile de stat și mai puțin de un sfert ar dori să lucreze în domeniul serviciilor sociale sau în domeniul non-profit.

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 212.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 28,7 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2015. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 650 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România este cel mai dorit angajator în România dintre companiile Big 4, conform studiilor Trendence şi Catalyst. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

Ordinul 2.048 pentru modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3.841/2015 privind aprobarea modelului și conținutului formularului (088) „Declarație pe propria răspundere pentru evaluarea intenției și a capacității de a desfășura activități economice care implică operațiuni din sfera TVA” („Ordinul 2.048/2016”) a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 533 din data de 15.07.2016.

Prin Ordinul 2.048/2016 au fost aduse modificări importante formularului 088, care au ca scop simplificarea acestuia, atât prin centralizarea informațiilor cuprinse în acesta, cât și prin furnizarea de clarificări suplimentare și eliminarea obligației de furnizare a unor informații/documente. Modificările vor intra în vigoare începând cu data de 30.07.2016.

1. Depunerea formularului 088
Formularul 088 va fi în continuare depus la solicitarea organelor fiscale, dar se elimină precizările referitoare la obligația depunerii acestuia în situații clare precum schimbarea sediului social sau schimbarea administratorilor și/sau a asociaților. Astfel, conform Ordinului 2.048/2016, formularul 088 se va depune în situația în care contribuabilul prezintă risc fiscal și în urma selectării acestuia de către aplicația informatică dezvoltată la nivel central.

De reținut:
Depunerea formularului 088 se va face tot la solicitarea organelor fiscale, dar doar în urma selectării de către aplicația informatică a contribuabililor care prezintă risc fiscal. Criteriile pe baza cărora se efectuează selecția automată menționată mai sus nu au fost specificate.

2. Formularul 088

2.1. Eliminarea anumitor obligații:

S-a eliminat obligația depunerii anumitor documente, după cum urmează:
– Copii după documentele care atestă deținerea cu titlu legal a sediului social și a sediilor secundare (dacă este cazul);
– Copii după extrasele de cont sau alte documente bancare care să ateste existența conturilor active;
– Copie după contractul de muncă înregistrat în REVISAL și a diplomei de studii economice superioare pentru personalul care conduce activitatea de contabilitate a contribuabilului (i.e., director economic, contabil șef sau altă persoană împuternicită);
– Copii după contractele individuale de muncă ale persoanelor care dețin poziții relevante în cadrul persoanei impozabile (i.e., director, manager, șef compartiment, etc.);
– Documente justificative care să ateste natura și cuantumul veniturilor brute realizate de asociații/administratorii persoane fizice;
– Documente justificative cu privire la indicatorii realizați de asociații/administratorii persoane juridice în ultimul an fiscal încheiat;
– Copii după documentele care atestă nivelul studiilor dobândite și declarate de către administratorii persoane fizice.

Totodată, s-a eliminat obligația furnizării anumitor informații, după cum urmează:
– Detalii (număr, data documentului) cu privire la documentele care atestă deținerea cu titlu legal a sediului social și a sediilor secundare (dacă este cazul);
– Informații cu privire la asociații/administratorii care dețin/au deținut calități similare în alte persoane impozabile lichidate, declarate contribuabili inactivi sau la care a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA;
– Informații cu privire la indicatorii realizați de asociații/administratorii persoane juridice în ultimul an fiscal încheiat;

– Informații cu privire la persoanele impozabile la care asociații/administratorii dețin/au deținut calități similare în ultimii 5 ani
anteriori celui în care se depune formularul 088;
– Informații cu privire la persoanele impozabile la care asociații/administratorii dețin calități similare și care înregistrează obligații fiscale restante;
– Informații cu privire la persoanele impozabile la care asociații/administratorii au deținut în ultimii 5 ani calități similare și care înregistrau obligații fiscale restante;
– Informații cu privire la persoanele impozabile PFA, ÎI și ÎF la care asociații/administratorii au deținut calități similare și pe care le-au creditat în ultimii 5 ani anteriori celui în care se depune formularul 088;
– Informații cu privire la depunerea anterioară a altor formulare 088 pentru persoana impozabilă;
– Informații cu privire la existența unor asociați/administratori sau persoane impozabile la care aceștia dețin calități similare și care au înscrise în cazierul fiscal fapte de natură contravențională;
– Informații cu privire la persoanele de contact din România care pot da informații despre asociații/administratorii persoanei impozabile non-UE.

De reținut:
Volumul informațiilor și a documentelor justificative necesare a fost redus considerabil. Furnizarea informațiilor de către contribuabil a fost simplificată și sistematizată prin comasarea și includerea acestora în format tabelar astfel încât să poată fi completate mai facil de către contribuabil.

2.2. Introducerea anumitor obligații:
În ceea ce privește noile obligații introduse prin Ordinul 2.048/2016, acestea vizează furnizarea anumitor informații, după cum urmează:
– Descrierea sumară a activității desfășurate și a indicării principalilor clienți/furnizori;

– Anumite informații (i.e., adresa la care se va realiza, cât va dura, valoare estimată, număr/dată autorizație) cu privire la investițiile intenționate a fi realizate în legătură cu domeniul principal de activitate;
– Motivul care a condus la insolvența și/sau suspendarea activității contribuabilului la care asociații/administratorii au deținut/dețin calități similare;
– Motivul pentru care conturile bancare deschise în țară/străinătate nu sunt active la data depunerii formularului 088 (dacă este cazul);
– Informații (i.e., curs de schimb conversie în RON, cuantum) în situația în care asociații/administratorii persoane fizice obțin venituri în altă monedă;
– Informații cu privire la activele deținute (i.e., tipul și valoarea netă a activelor) în vederea desfășurării obiectului principal de activitate;
– Informații cu privire la intenția de desfășura în următoarele 12 luni, operațiuni intracomunitare sau operațiuni cu state din afara UE (i.e., tipul operațiunilor, bunurile/serviciile achiziționate/livrate/prestate, țara de proveniență/destinație, valoarea estimată).

De reținut:
Obligațiile nou introduse nu îngreunează semnificativ sarcina contribuabilului întrucât prezentarea informațiilor în discuție este de cele mai multe ori una sumară.

Totodată, furnizarea anumitor informații (i.e., investițiile care sunt intenționate etc.) are scop pur informativ. Spre exemplu, necompletarea la momentul depunerii formularului 088 a informațiilor cu privire la investițiile care sunt intenționate și desfășurarea unui proiect de investiții în viitor reprezintă o situație des întâlnită.

2.3. Alte noutăți:
S-au introdus clarificări cu privire la informațiile despre veniturile derivate de către asociați/administratori persoane fizice din România/din afara României, astfel:
– Pentru veniturile din salarii sau asimilate și din pensii – se ia în considerare venitul brut realizat în ultimele 12 luni înainte de depunerea formularului 088;
– Pentru alte venituri – se ia în considerare venitul brut realizat în ultimul an fiscal anterior celui în care se depune formularul 088, precum și veniturile brute realizate în anul fiscal curent (după caz).

Totodată, s-au introdus clarificări cu privire la completarea informațiilor din cadrul formularului 088.

De reținut:
Clarificările nou-aduse au natura de a aduce puțină lumină cu privire la anumite aspecte care ridicau semne de întrebare în trecut.

Ordin al ministrului finanțelor publice și al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale privind aplicarea cotei reduse de TVA de 9% pentru livrarea de îngrășăminte și de pesticide utilizate în agricultură, semințe și alte produse agricole destinate însămânțării sau plantării, precum și pentru prestările de servicii de tipul celor specifice utilizate în sectorul agricol, Monitorul Oficial nr. 572 /28 iulie 2016

Ordinul definește, pe baza Nomenclaturii Combinate, tipurile de îngrășăminte, pesticide, semințe și alte produse agricole destinate însămânțării sau plantării pentru care va fi aplicată cota redusă de 9%.

De asemenea, este introdusă și o listă exhaustivă de 34 de servicii (cum ar fi, de exemplu, fertilizatul, aratul, semănatul sau plantatul) pentru care va fi aplicată cota redusă.

Prevederile ordinului se vor aplica începând cu 1 august 2016.