Guvernul a aprobat pe 14 septembrie, prin Ordonanță de Urgență, cadrul normativ care să ducă la rezolvarea problemelor semnalate pe piața asigurărilor RCA. Actul normativ permite stabilirea de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, pe o perioadă de șase luni, a unui tarif RCA de referință aplicat atât persoanelor fizice, cât și juridice.

Această Ordonanță a fost dată având în vedere împrejurările excepționale manifestate prin dezechilibru major între cerere și ofertă, respectiv disfuncționalitatea evidentă a pieței asigurărilor obligatorii auto din România. Astfel, Guvernul României împreună cu Consiliului Concurenței au considerat necesară instituirea unui mecanism de control al pieței asigurărilor obligatorii auto din România, manifestat în prima etapă, prin stabilirea de către ASF a unor tarife de plafonare aferente primelor RCA.

”Vrem, prin această Ordonanță de Urgență, să asigurăm cadrul juridic, clar definit, pentru ca această problemă să poată să fie rezolvată de Autoritatea de Supraveghere Financiară, care are această responsabilitate”, a explicat premierul Dacian Cioloș.

Ordonanța de Urgență privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule ține cont de directivele europene în materie, de experiența altor state membre în ceea ce privește reglementarea acestei asigurări, precum și de propunerile formulate de asociațiile profesionale și patronale ale asigurătorilor și transportatorilor auto.

Potrivit actului normativ, în calculul tarifului de primă, asigurătorii RCA vor folosi criterii de risc, coeficienți de majorare şi/sau corecție şi alte instrumente de ajustare a tarifelor elaborate de ASF. În cazul în care asigurătorii RCA vor dori să introducă și alti indicatori de evaluare a riscului, aceştia o pot face cu respectarea reglementariilor în vigoare.

Autoritatea de Supraveghere Financiară va stabilli tarife de primă maxime în cel mult 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a prezentei Ordonanțe de Urgență.

Ulterior perioadei în care tariful de primă va fi plafonat, Autoritatea de Supraveghere va calcula un tarif de referinţă pe baza daunei medii pentru fiecare categorie de vehicul, a plăților de daune achitate de către asigurători și raportate la frecvența producerii evenimentelor pe respectiva categorie de vehicule.

ASF va publica tarifele de referinţă, dauna medie şi frecvenţa statistică a producerii evenimentelor, pe categorii de vehicule. Totodată, pentru a asigura premisele unei piețe funcționale, ASF va realiza o analiză a efectelor acestor măsuri în piața asigurărilor RCA și va întocmi un raport ce va fi înaintat Consiliului Concurenței.

Potrivit Ordonanței de Urgență, contractul RCA se încheie pe o perioadă de la o lună la 12 luni, multiplu de o lună, în funcție de opțiunea asiguratului. Contractul RCA poate fi suspendat la cererea asiguratului pe perioada suspendării dreptului de circulație al vehiculului sau pe perioada imobilizării vehiculului.

Pentru o mai mare transparență, asigurătorul RCA are obligația să notifice asigurații, la solicitarea acestora, în ceea ce privește modul de calcul al primei de asigurare. Pot fi cerute informații despre modalitatea de stabilire a primei, datele statistice în baza cărora este stabilită aceasta sau raportul actuarial care stă la baza determinării tarifului de primă.

Totodată, asigurătorul RCA are obligaţia deschiderii dosarului de daună la data înregistrarii avizării de daună.

Industria bancară se confruntă la nivel global cu noi provocări generate de alternativele bancare disruptive. Odată cu apariția noilor competitori care oferă produse ușor de accesat și personalizate, legătura băncilor tradiționale cu clienții lor devine fragilă. Băncile sunt nevoite să-şi întărească relația cu clienții prin oferirea de produse disruptive și accesibile pe care aceștia și le doresc, și să lupte în același timp pentru reconstruirea încrederii care a reprezentat odinioară o componentă intrinsecă a relației dintre bancă și client.

Pentru a măsura relevanța bancară, EY a derulat un sondaj în rândul a peste 55.000 de consumatori din întreaga lume, ca parte a studiului EY 2016 – Global Consumer Banking Survey care va fi lansat la sfârșitul lunii septembrie, în baza căruia a realizat Indicele de Relevanţă Bancară (BRI). Scorul mediu de relevanță bancară de la nivel global, determinat în urma sondajului derulat de EY în 32 de piețe, este 75,1%. Ce s-a întâmplat însă cu restul de aproape 25% din relevanța băncilor?

“Cu treizeci de ani în urmă, băncile se confruntau cu o concurenţă foarte mică sau chiar inexistentă pe segmentul furnizării de consiliere şi de servicii financiare, iar consumatorii aveau mare încredere în ele. Drept urmare, erau extrem de relevante pentru vieţile celor mai mulţi consumatori. Rezultatele studiului nostru scot în evidență impactul apariţiei de noi competitori și noi servicii financiare, precum și scăderea angajamentului consumatorilor faţă de bănci și creșterea interesului lor pentru alternativele bancare,” explică Aurelia Costache, Financial Services Advisory Leader EY România

Care sunt factorii care amenință relevanța băncilor?

• Schimbările rapide în rândul preferințelor și așteptărilor clienților
• Creșterea produselor FinTech ușor de utilizat și a alternativelor la serviciile bancare tradiționale
• Provocările cu care se confruntă băncile în a ține pasul cu cererea consumatorilor pentru servicii digitale și de a oferi informații ușor accesibile şi produse personalizate
• Scandalurile din industrie care au erodat încrederea în bănci – de la stabilitatea financiară la concentrarea asupra intereselor clienţilor.

Cât de relevante sunt băncile locale pentru consumatorii români?

Indicele de relevanţă bancară calculat de EY pentru România este de 73,4%, cu aproape două puncte sub media globală. Băncile par şi mai puţin relevante de atât pentru clienţii mai tineri, înregistrând doar 71,8% pentru clienţii cu vârste cuprinse între 18 şi 34 de ani. Mai mult, băncile sunt mai puţin relevante pentru românii cu venituri mai mici, dar devin relevante în procent de 100% pentru clienţii cu venituri anuale de peste 100.000 USD.

De asemenea, se înregistrează o diferență considerabilă între românii cu un nivel scăzut al educației – relevanţă de 57,3% pentru persoanele care nu au absolvit liceul – şi cei cu educaţie superioară – relevanţă de 77,1% pentru absolvenţii de facultate. Cu toate acestea, indicele relevanţei scade abrupt pentru românii cu studii post-universitare, care consideră băncile ca fiind relevante doar în proporție de 71,7%.

Din perspectiva elementelor care constituie scorul global, reiese că băncile din România sunt sub așteptările clienților în planificarea de viitoare produse și în privința mix-ului curent de produse deţinute. Astfel, consumatorii ar lua mai degrabă în considerare în viitor un furnizor netradițional pentru cele mai multe produse financiare, pe măsură ce băncile devin tot mai puţin relevante în ofertele lor de produse bancare.

Având în vedere mix-ul de produse pe care românii le achiziționează în prezent de la băncile tradiționale, constatăm că printre produsele predominant achiziţionate de la bănci se numără: conturile de economii, creditele ipotecare şi conturile curente. Pe de altă parte, printre produsele care au migrat deja în mare măsură către furnizori nebancari în România se numără: asigurările, cardurile pre-paid reîncărcabile și conturile de investiţii. În viitor, românii intenţionează să achiziţioneze într-o măsură mult mai mică servicii financiare exclusiv de la bănci, fapt pentru care indicele relevanței bancare va continua, probabil, să scadă în anii următori.

„Consumatorii din România au accesat deja serviciile oferite de furnizorii non-bancari, iar un număr din ce în ce mai mare le ia în considerare pentru alegerile lor viitoare. Studiul nostru recunoaște practic provocarea adusă de noii competitori băncilor tradiționale și nevoia imediată de schimbare a abordării băncilor, în special în ceea ce privește produsele pe care urmează să le ofere”, adaugă Aurelia Costache.

Comparativ cu alte țări europene, România înregistrează unul dintre cele mai mici scoruri de relevanță bancară. Cu excepția Italiei care înregistrează un scor mai mic, de 71,6%, toate celelalte țări europene cuprinse în sondaj au înregistrat scoruri mai mari. Băncile din țările nordice – Suedia, Danemarca, Norvegia și Finlanda – păstrează cea mai înaltă relevanță pentru clienți (peste 80%), alături de Germania care înregistrează un indice de 81,1%.

Formula relevanței pentru bănci

Indicele de Relevanţă Bancară realizat de EY măsoară o gamă întreagă de comportamente și atitudini curente și viitoare ale consumatorilor, în scopul realizării unui scor compozit bazat pe:

• Relația dintre clienți și bănci în prezent: rolul băncilor tradiționale de furnizor principal de servicii financiare precum și produsele și serviciile pentru care consumatorii apelează la bănci în prezent.
• Relația dintre clienți și bănci în viitor: o combinație între încrederea acordată băncilor și produsele și serviciile pe care consumatorii ar putea să le ia în considerare, pe viitor, în vederea achiziționării de la bănci versus jucătorii non-bancari.

Scorul global al relevanței include patru factori esențiali pe care băncile trebuie să îi aibă în vedere și pe care trebuie să-i gestioneze dacă vor să inverseze tendința de scădere a relevanței:

1. Banca definită drept furnizorul principal de servicii financiare

Instituțiile financiare pe care oamenii le consideră furnizori principali de servicii financiare sunt în continuă schimbare. Această variabilă începe să se erodeze în timp, pe măsură ce apar tot mai mulți competitori netradiționali care captează atenția consumatorilor, iar reputația și “zestrea” acumulate devin mai puțin importante.

2. Încrederea în bănci

Băncile tradiționale consideră adesea încrederea ca pe un atu fundamental. Indicele reflectă însă estomparea importanței încrederii asupra unei game largi de elemente relaționale, incluzând aici confidențialitatea, securitatea, transparența comisioanelor și furnizarea de consiliere imparțială.

3. Mix-ul de produse deținute în prezent de la bancă

Consumatorii se orientează către noi furnizori pentru gestionarea finanțelor și achizițiilor. Impactul generat de mobile banking și de furnizorii bancari netradiționali este cel mai evident pe piețele emergente.

4. Viitoarele produse bancare

Conform indicelui, clienții nu mai consideră băncile prima sau singura opțiune pentru gestionarea vieții lor financiare. Pe anumite segmente de produse, cum ar fi creditele ipotecare și conturile curente, băncile domină și în prezent; cu toate acestea, în unele categorii, inclusiv pentru produse pe care băncile le administrează astăzi aproape în exclusivitate, scăderea încrederii clienților în modul de administrare ar putea fi dramatică.

Ordonanţa Guvernului pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul străinilor

Ordonanța Guvernului nr. 25/2016 (în continuare, „Ordonanţa”), publicată în Monitorul Oficial nr. 670/31 august 2016 pentru modificarea și completarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2014 și Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

Ordonanța transpune unele prevederi ale directivei UE nr. 66/15 mai 2014, privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în contextul unui transfer în cadrul aceleiași companii. Cele mai importante fiind:

Avizul de muncă în scop de detașare pentru lucrătorii ICT

Un nou tip de aviz de muncă este introdus în scop de detașare pentru lucrătorii transferați în cadrul aceleiași companii (”lucrători ICT”).

Lucrătorii ICT sunt definiți ca cetățenii străini care locuiesc într-un stat terț la data depunerii cererii pentru avizul de detașare și care sunt transferați în cadrul aceleiași companii.

Transferul în cadrul aceleiași companii este definit ca detașarea temporară a unui străin în calitate de cadru de conducere, specialist sau angajat stagiar, de la un angajator dintr-o țară terță la una sau mai multe entități care aparțin acelei companii sau aceluiași grup de companii, dintre care cel puțin una este stabilită în România.

Printre condițiile/prevederile speciale pentru eliberarea avizului de detașare pentru lucrători ICT, menționăm:

• Pe durata transferului șederea străinului va fi exclusiv/în cea mai mare parte pe teritoriul României;
• Perioada detașării străinului este limitată la o perioadă de 3 ani pentru cadrele de conducere și/sau specialiști, respectiv de 1 an pentru angajații stagiari.
• Angajatorul din țara terță și-a asumat obligația de a reprimi în muncă pe străinul în cauză la încheierea transferului;
• Străinul care urmează a fi detașat, a fost angajat la compania din țara terță pe o perioadă de cel puțin 6 luni neîntrerupte imediat anterioare datei de la care se solicită eliberarea avizului de detașare, în cazul cadrelor de conducere și al specialiștilor, respectiv de cel puțin 3 luni neîntrerupte, în cazul angajaților stagiari;
• Străinul detașat în calitate de specialist îndeplinește condițiile speciale de pregătire profesională și experiență în activitate de cel puțin 3 ani, cu relevanță pentru domeniul de activitate, tehnicile sau gestionarea activității companiei din România.

Procedura de eliberare a unui aviz de detașare este simplificată în cazul lucrătorilor ICT din alte state membre ale Uniunii Europene care urmează a fi detașați și pe teritoriul României si care se încadrează în situația de mobilitate pe termen scurt, respectiv termen lung. Astfel, nu mai este necesară îndeplinirea tuturor condițiilor generale și speciale pentru obținerea avizului de muncă în scop de detașare pentru lucrătorii ICT dacă sunt îndeplinite o serie de condiții.

Aceștia pot desfășura activități de muncă în baza unui aviz special de detașare pentru o perioadă de până la 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile (termen scurt) sau pentru o perioadă mai mare de 90 de zile (termen lung).

Străinii titulari ai unui permis ICT eliberat de un alt stat membru al Uniunii Europene pot desfășura activități pe teritoriul României de la data depunerii cererii de eliberare a avizului de detașare pentru lucratori ICT de catre beneficiarul prestării de servicii din România.

Prelungirea dreptului de ședere în România pentru lucrătorii ICT

Străinii titulari ai unui permis ICT eliberat de un alt stat membru pot intra și rămâne pe teritoriul României pentru a desfășura activități în muncă în calitate de lucrători ICT fără obligativitatea obținerii unei vize.

Dreptul de ședere temporară în scop de detașare în calitate de lucrător ICT se prelungește pentru toată durata transferului în cadrul aceleiași companii, dar nu mai mult de 3 ani pentru cadrele de conducere și specialiști, respectiv de un an pentru angajații stagiari, de la data intrării pe teritoriul României în acest scop.

Dreptul de ședere temporară în scop de detașare în calitate de lucrător ICT din alt stat membru care urmează a fi detașat în România pentru o perioadă mai mare de 90 de zile se prelungește pentru toată durata detașării pe teritoriul României, fără a depăși o perioadă egală cu durata de ședere prevăzută a se efectua pe teritoriul primului stat membru sau valabilitatea permisului ICT eliberat de primul stat membru.

Străinii posesori ai unui permis ICT/mobile ICT (situația mobilității pe termen lung) beneficiază de prevederea legislativă legată de reîntregirea familiei similar străinilor posesori ai cărții albastre a UE.

Totodată, Ordonanța transpune și unele prevederi ale directivei UE nr. 36 / 26 februarie 2014, privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării unui loc de muncă în calitate de lucrători sezonieri. Printre cele mai importante menționăm:

Se elimină perioada determinată de maxim 6 luni într-un interval de 12 luni, în care un angajator român era autorizat să încadreze în muncă ca lucrator sezonier un străin cu contract individual de muncă cu normă întreagă, pentru a presta o activitate influențată de succesiunea anotimpurilor.

Lista sectoarelor ce cuprind astfel de activități a se desfășura in funcție de succesiunea anotimpurilor se va stabili prin Hotarare de Guvern în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei Ordonanțe.

Sunt introduse noi prevederi legate de obligațiile angajatorului în situația în care acesta intenționează să asigure cazarea lucrătorului sezonier contra cost sau fară plată.

Viza de lungă ședere în cazul străinilor care au obținut un aviz de angajare ca lucratori sezonieri se poate acorda pe o perioadă egală cu perioada preconizată a contractului de muncă plus 5 zile, fără a depăși perioada maximă de 90 de zile prevazută de legislație.

Prelungirea dreptului de ședere temporară în scop de muncă pentru lucratori sezonieri este limitată pe teritoriul României la 180 de zile în decursul oricărei perioade de 365 de zile.

Modificări suplimentare prevăzute de Ordonanța în legătură cu regimul străinilor în România:

• Străinii, titulari ai unui drept de ședere temporară în scop de detașare, pot solicita prelungirea dreptului de ședere în scop de muncă, în calitate de lucrători permanenți, fără a avea obligativitatea obținerii unei vize de lungă ședere pentru angajarea în muncă;
• Cererile pentru acordarea vizelor de lungă ședere (cu excepția celor de angajare în muncă/detașare) se soluționează în termen de până la 60 de zile de la data depunerii dosarului pentru obținerea acestora;
• A fost mărită perioada în care un străin poate beneficia de ședere în România în interiorul valabilității permisului de ședere, după încetarea raportului de muncă cu angajatorul român. În cazul în care individul nu beneficiază de indemnizația de șomaj, acesta poate rămâne pe teritoriul României până la 90 de zile;
• A fost modificat și regimul contravențiilor aplicat companiilor ce primesc la muncă pe teritoriul României un străin fără aviz de angajare sau un străin cu sedere ilegală. Începand cu data de 30 septembrie 2016, cuantumul amenzii va fi cuprins între RON 10.000 – RON 20.000 RON pentru fiecare persoană identificată.