Megatendinţele globale vor avea un impact profund şi disruptiv asupra climatului de securitate şi a industriei de apărare din întreaga lume, arată un nou raport al PwC.

Acest lucru va necesita mai multă agilitate şi responsabilitate din partea guvernelor şi un mai mare consens în sânul societăţilor pentru a contracara riscurile de securitate, avertizează experţii PwC în industria de apărare şi de securitate.

Cele 5 mari tendinţe globale care îşi vor pune amprenta asupra viitorului planetei sunt: schimbarea raportului de putere economică globală, tendinţele demografice, accelerarea urbanizării, ascensiunea tehnologiei, precum şi schimbările climatice şi deficitul de resurse naturale.

Fiecare dintre aceste tendinţe cheie şi impactul lor potenţial este analizată într-un nou raport al PwC intitulat Megatrends and their implications for Global Defense and Security.

Modificarea raporturilor de putere economică va duce la apariţia unor economii naţionale mai puternice în diverse regiuni ale globului, ceea ce va însemna şi o nevoie mai mare de a proteja resursele, dar şi resurse mai mari disponibile pentru a investi în apărare şi securitate. Această schimbare poate de asemenea să reducă gradul de dependenţă al unor state de marile puteri capabile să proiecteze forţă, precum sunt Statele Unite, pentru a le asigura protecţia şi de asemenea va duce la o împărţire mai echitabilă a responsabilităţilor de a menţine deschise căile comerciale şi a proteja rutele navigabile de actori ostili.

Lanţurile de aprovizionare extinse şi complexe vor deveni din ce în ce mai vulnerabile la atacurile informatice din partea hackerilor implicaţi în activităţi de spionaj industrial, furt, sau acţiuni disruptive teroriste.

Schimbările demografice presupun ca pe măsură ce populaţia occidentală îmbătrâneşte, cererea de servicii sociale şi de sănătate va pune mare presiune asupra priorităţile bugetare, ceea ce ar putea să intre în competiţie sau chiar să ducă la diminuarea cheltuielilor de apărare şi securitate.

În schimb, creşterea populaţiei tinere în ţările emergente ar putea duce la o creştere a radicalizării şi la revolte populare, precum şi la o mai mare probabilitate a apariţiei unor mişcări disruptive transnaţionale care să se infiltreze în aceste societăţi. Acest lucru va genera provocări de securitate atât de natură internă, cât şi externă, care vor necesita investiţii mai mari şi strategii inovatoare de contracarare.

Accelerarea urbanizării poate însemna că puterea agregată a megalopolisurilor în plină expansiune va rivaliza cu cea a guvernelor naţionale. Explozia urbanizării va crea provocări extraordinare pentru sistemele judiciare şi de poliţie, pentru agenţiile de informaţii şi de securitate internă, precum şi pentru organizaţiile tradiţionale de apărare.

Asigurarea unor forţe adecvate de poliţie şi securitate pentru aceste zone va fi costisitoare şi va necesita un nivel mai ridicat de colaborare inter-instituţională şi de schimb de informaţii.

Ascensiunea tehnologiei oferă posibilităţi interesante de a promova o automatizare tot mai ridicată a sistemelor analitice şi de comunicaţii. Dar în acelaşi timp crează şi noi vulnerabilităţi care vor genera dificultăţi sistemelor de poliţie, de securitate şi organizaţiilor de apărare, la o scară fără precedent.

Combinaţia dintre internet, dispozitive mobile, sisteme de analiză a datelor, drone, inteligenţă artificială şi tehnologia cloud va permite organizaţiilor de securitate şi apărare să-şi dezvolte capabilităţile de a adresa şi a răspunde acestor ameninţări, care vor folosi aceleaşi instrumente, disponibile comercial.

Provocarea pentru organizaţiile de securitate şi apărare va fi să dezvolte şi să adapteze aceste tehnologii la viteza cu care acestea sunt dezvoltate în mediul privat, nu la viteza cu care este obişnuite să acţioneze guvernele.

Între timp, schimbările climatice şi deficitul de resurse naturale vor intensifica tensiunile dintre naţiuni pentru accesul la resurse. Pe măsură ce populaţia globului continuă să crească, aceste dispute vor deveni tot mai acute şi mai critice pentru supravieţuirea naţională, îndeosebi în privinţa asigurării unor resurse de bază precum cele de hrană, apă şi surse de energie.

Acest lucru va duce fără îndoială la confruntări regionale şi chiar globale pentru apă, petrol, acces la zonele cu potenţial eolian ridicat, pescuit, vânătoare şi alte resurse minerale.

„Profunzimea şi complexitatea acestor provocări de securitate puse de tendinţele globale vor necesita soluţii care să implice întreaga societate. Iar aceste soluţii trebuie să valorifice beneficiile tehnologice, colaborative şi comerciale pe care chiar tendinţele globale le vor genera. Însă nu trebuie să ne temem de aceste tendinţe şi de provocările inerente de apărare şi securitate pe care acestea le ridică. Mai degrabă ar trebui să venim în anticiparea acestor schimbări, să le tratăm cu seriozitate şi să ne punem în aplicare creativitatea şi resursele pentru a fi cu un pas înaintea acestor provocări”, a declarat Manuela Guia, Partener, D&B David şi Baias, membru al echipei de servicii pentru sectorul apărării şi de securitate, PwC România.

„Pentru România, care este situată într-o regiune geopolitică marcată de tensiuni, este esenţial modul în care va şti să răspundă acestor provocări globale şi regionale. Din acest punct de vedere, trebuie menţinut pe termen mediu şi lung angajamentul ţării de a aloca 2% din PIB pentru securitate şi apărare, de a-şi înnoi înzestrarea militară şi de a-şi consolida parteneriatele strategice, îndeplinindu-şi totodată obligaţiile asumate la nivel global şi în cadrul NATO de securitate şi apărare colectivă”, a adăugat Manuela Guia.

Despre raport:

1. Despre reţeaua globală PwC de Servicii de Apărare şi Securitate: susţinem liderii de securitate şi apărare din întreaga lume pentru a dezvolta şi implementa strategii eficiente care să adreseze ameninţările emergente cu o mai mare eficacitate şi agilitate. Scopul nostru este de a genera încredere în societate şi a rezolva probleme importante pentru a crea o lume mai sigură.
2. Raportul complet Five Megatrends and their implications for Global Defense and Security, poate fi descărcat accesând următoarea adresă de Internet

https://www.pwc.com/gx/en/industries/government-public-services/public-sector-research-centre/publications/five-megatrends.html

Despre PwC

Firmele din reţeaua PwC ajută organizaţiile şi indivizii să creeze valoarea adăugată de care au nevoie. Suntem o reţea de firme prezentă în 157 de ţări cu mai mult de 223.000 de specialişti dedicaţi oferirii de servicii de calitate de audit, consultanţă fiscală şi consultanţă pentru afaceri. Spuneţi-ne care sunt lucrurile importante pentru dumneavoastră şi descoperiţi mai multe informaţii despre noi vizitând site-ul www.pwc.ro.

Cu creşteri de 2,9% în 2014, 3,7% în 2015 și de 5,2% în S1 2016, România este văzută de cei mai mulţi dintre managerii de top drept cea mai atractivă piaţă din Europa. Creşterea economică de 6% raportată în T2 2016 potrivit Eurostat, a determinat Bloomberg să considere România ţara cu cea mai rapidă creştere economică din 2008 până în prezent. În opinia experţilor, explozia consumului, reducerea taxelor şi creşterea salariilor sunt consideraţi principalii factori care au susţinut această creştere.

Producţia industrială a stagnat în acest an, singurele luni de creştere fiind aprilie cu 3,9% şi august cu 1,2%, în timp ce exporturile au contribuit negativ la creşterea economică. Contribuţia negativă a exporturilor se explică prin diferența dintre rata de creștere a exporturilor (4%) şi importurilor (6,8%) în primele 8 luni ale anului. Cu toate acestea se estimează o creştere a industriei de 1,5% şi de 4% a exporturilor faţă de anul trecut. Raportată la euro, leul este moneda una dintre cele mai performante top 3 monede din Europa Centrală şi de Est.

Reducerea TVA-ului de la 24% la 20%, scăderea şomajului şi creşterea salariilor au stimulat consumul. Creşterea cu 19% a salariului minim în luna mai şi scăderea TVA-ului şi a altor taxe (TVA la alimente de la 24% la 9%), care pun presiune pe buget, au determinat FMI şi UE să exprime unele îngrijorări. Cu toate acestea rata estimată de creştere economică pentru 2016 este de 4,8% potrivit Comisiei Naționale de Prognoză.

70% din ce exportă România merge către UE. Prin urmare economia depinde foarte mult de nivelul de creştere economică a statelor din comunitatea europeană. Cum nivelul mediu de creştere economică în UE este de 1,5%-1,8% şi cererea este relativ scăzută, în acest moment România creşte în baza consumului intern. Consumul privat a crescut de la 6,1% în 2015 la 8%, atât cât se estimează pentru finele lui 2016. Iar indicatorul de încredere a consumatorului a crescut semnificativ de la minus 63 în 2010 la minus 20 în 2016. Scăderea şomajului la aproximativ 6% a consolidat şi mai mult încrederea consumatorilor, chiar dacă anumite industrii se confruntă cu o acerbă lipsă de personal.

Exportul mare către statele membre UE a generat o creştere medie a producţiei în 2013 şi 2014 de 7% pe an. Numai că în 2015 această creştere şi-a pierdut din viteză, în prezent înregistrând o rată de creștere de numai 3%. Se estimează că industria energetică și producţia industrială vor avea în continuare evoluții pozitive, dar într-un ritm mai scăzut. Din acest motiv producţia va avea o creştere de 1,5% în acest an, cu o perspectivă de 3,2% anul viitor.

Dacă în 2014 exporturile au crescut cu 9%, în 2015 nivelul creșterii acestora a fost de doar 5%. La începutul acestui an, exporturile în termeni nominali au fost de 4,1 miliarde euro în luna ianuarie, dar au înregistrat 4,9 miliarde euro în septembrie, potrivit ultimelor date emise de Institutul Național de Statistică.

În ce priveşte moneda naţională, în 2015 leul s-a depreciat cu 16% faţă de dolar urmând trendul deprecierii tuturor monedelor regionale. Cu toate acestea, leul rămâne stabil în raport cu moneda europeană estimându-se un curs de 4,02 RON pentru 1 dolar şi 4,45 RON pentru 1 euro. Moneda naţională este considerată una dintre cele mai stabile din regiune ţinând cont că presiunea contului curent uşor negativ este scăzută, inflaţia este scăzută, iar rezervele valutare solide.

Investiţiile străine directe au crescut cu 27% în 2013 faţă de perioada imediat post-criză, menţinându-se, cu unele fluctuaţii lunare, la niveluri medii aproximativ egale şi în perioada 2014-2016. Chiar dacă este posibil că investiţiile străine directe să crească în continuare, acestea nu vor ajunge la nivelul de 13 miliarde euro anterior crizei. În prezent sumele atrase din investiţiile străine directe sunt în intervalul 3-5 miliarde euro.

În baza planului de investiții în producție și sectorul industrial cu o valoare estimată de 17 miliarde euro, România are proiecția de creștere cu câte 5% a produsului interm brut în următorii 5 ani. Este un obiectiv ambițios care schimbă sursa de creștere bazată pe consum pe cea bazatăpe producție, mult mai sustenabilă. În T2 2016, cheltuielile cu investițiile au înregistrat un avans de 15%, pe fondul reducerii creșterii comerțului cu amănuntul. Astfel, avem primele semne ale reechilibrării temporare între sursele de creștere. Dacă planul de investiții, care include 16 zone de dezvoltare, inclusiv agricultura, educația și infrastructura va fi realizat, vom putea vorbi despre o creștere sustenabilă.

Momentul economic prin care trece România este optimist. În cifre macro, poza arată relativ bine. Numai că la o rezoluţie mai bună culoarea de fond începe să capete oarece nuanţe de gri. Amintirea perioadei când eram într-o creştere accelerată și investiţii substanţiale, ne arată că nu citeam semnele (interne și externe) care prevesteau ce avea să vină. Atunci ca şi acum consumul era foarte sus şi viitorul se arăta luminos. România era asemeni punţii Titanicului pe care se sărbătorea succesul şi prosperitatea ce aveau în scurt timp să se scufunde. Naufragiaţi în furtuna economică am reuşit să supravieţuim. Acum lucrăm la o ambarcaţiune mai performantă care să ne poarte pe un nou val de creştere. Întrebarea este: înaintăm propulsați de puterea motorului creșterii economice reale? Încotro și până când?

* * *

Despre Constantin Măgdălina

Constantin Măgdălina are o experienţă profesională de 8 ani, timp în care a lucrat la companii multinaţionale, atât în ţară cât şi în străinătate. Constantin are un Master în Marketing şi Comunicare la Academia de Studii Economice Bucureşti. Este certificat Lean Six Sigma şi ITIL (IT Information Library®) ceea ce-i facilitează o bună înţelegere a proceselor şi transformărilor din cadrul organizaţiilor. Pe de altă parte certificarea obţinută de la Chartered Institute of Marketing îi completează expertiza de business. În cei peste 4 ani de activitate la EY a iniţiat şi coordonat studii ce analizau aspecte legate de mediul de afaceri din România. Printre acestea se află previziunile economice de creştere ale firmelor în 2013-2016, managementul cunoştinţelor, experienţa de cumpărare în era consumatorilor digitali, social media și mediul de afaceri românesc, utilizarea dispozitivelor mobile în România. Este autor a numeroase articole cu teme legate de inovaţie, eficientizarea proceselor de afaceri, social media, transformarea digitală, tendinţe şi tehnologii emergente. Este invitat că vorbitor la numeroase evenimente şi conferinţe de business.

România a urcat 5 poziţii până pe locul 50 în clasamentul global PwC Paying Taxes 2017, care măsoară uşurinţa plăţii taxelor şi impozitelor pentru o companie tipică în 190 de economii din întreaga lume.

„Se observă că multe dintre statele din Europa Centrală şi de Est au făcut progrese în ultimul an în ceea ce priveşte uşurarea plăţii taxelor. Astfel, Cehia a făcut un salt de pe locul 122 până pe poziţia 53 în clasament, Polonia a urcat de pe locul 58 pe poziţia 47, Slovacia a urcat de pe locul 73 pe 56, Ungaria a urcat de pe locul 95 pe 77, iar Bulgaria de pe 88 pe 83. O evoluţie spectaculoasă a avut şi Moldova, care a urcat pe poziţia 31 în clasamentul Paying Taxes, faţă de locul 78 înregistrat anul trecut. Acest lucru subliniază că suntem într-o competiţie regională din ce în ce mai intensă privind uşurarea plăţii taxelor şi a reducerii poverii fiscale, iar România ar trebui să continue şi să intensifice ritmul măsurilor fiscale pozitive luate în ultimii ani pentru a se poziţiona ca o destinaţie mai atractivă pentru investiţii”, consideră Mihaela Mitroi, Liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică, PwC România.

În privinţa ratei totale de impozitare, care măsoară ponderea taxelor şi contribuţiilor suportate de către o firmă ca procent din profit, acesta a fost de 38,4% în România în ediţia din acest an, sub media statelor din Uniunea Europeană (40,3%) şi cea globală (40,6%).

• Cosmin Flavius Costaș
  Dreptul fiscal român și dreptul fiscal european: As Far As It Gets
  Evoluții fiscale recente
• Alexandra Lungeanu
  Impozitul specific – o nouă provocare pentru anul fiscal 2017
• Marilena Ene
  Despre politica fiscală europeană și națională și impactul taxei pe valoarea adăugată asupra bugetului public Partea a II-a. Politica fiscală și taxa pe valoarea adăugată
• Mihaela Tofan
  Repere jurisprudențiale ale CJUE în domeniul accizelor
• Paul Sorinca
  Taxa pe valoarea adăugată și scutiri de la taxă pentru serviciile de asigurări
• Andrei Iancu
  Un avatar al art. 214 din vechiul Cod de procedură fiscală în materia măsurilor asigurătorii
• Tudor Vidrean-Căpușan
  Deficiențele noului Cod de procedură fiscală
• Jurisprudență fiscală națională
  Sinteză de jurisprudență fiscală națională
• Jurisprudența fiscală a instanțelor europene
  Sinteza hotărârilor în materie fiscală pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în intervalul 8 octombrie – 4 noiembrie 2016

Autor: Constantin Măgdălina, Expert, Tendințe și tehnologii emergente

Schimbarea fără rezultate măsurabile și aliniate la obiective este aflare în treabă. Este o intenție nefinalizată, o tentativă fără angajamentul real al schimbării. Când vine vorba de companii, dincolo de necesitatea schimbării și sustenabilitatea acesteia, ceea ce contează sunt rezultatele planului de implementare al schimbării.

1) Greu cu măsurarea rezultatelor

Întrebările care apar pe această temă sunt: cum știu companiile că au făcut schimbarea potrivită și care sunt indicatorii pe care companiile îi folosesc ca să stabilească succesul initiațivelor strategice de schimbare? Într-un studiu PMI răspunsurile date de executivi de top arată că satisfacția clienților (63%), reducerea costurilor (62%) sau creșterea vânzărilor (50%) sunt indicatorii utilizați pentru evaluarea rezultatelor schimbării. Cei împuterniciți să implementeze efectiv schimbarea, cum sunt managerii de proiect și de program, spun că, pe lângă satisfacția clienților (58%), este foarte important și indicatorul de moral și retenție al angajaților (48%), în funcție de care să fie evaluate rezultatele schimbării.

Proiectele și programele conțin prin însăși natura lor ideea de schimbare. Există în metodologia Six Sigma un criteriu care estimează șansele de succes ale unui proiect. Denumit informal EVA, acest criteriu înseamnă că eficiența unui proiect (E) este data de valoarea estimată (V) x acceptanța (A) din partea factorilor implicați (E=V x A). Perspectiva profesioniștilor de project management este că până să ajungi la rezultatele schimbării companiei în ansamblu, ai nevoie de valoarea estimată a implementării proiectelor, fundamentată în cifre/simulări și de acceptarea celor implicați.

Clientul poate fi satisfăcut de ceea ce îi oferi, numai că pentru furnizor costurile pot fi foarte mari și marja de profit mică sau chiar inexistentă. Să luăm exemplul unei companii de IT care oferă servicii în baza unui Service Level Agreement (SLA). Dacă serviciile solicitate de client prin Service Level Requirements (SLR) depășesc capabilitățile de livrare ale companiei de IT, atunci aceasta din urmă va apela la companii terțe în baza unui Underpinning Contract (UC). Acest lucru înseamnă costuri și activități cu valoare operațională care nu-l interesează pe client câtă vreme termenii agreați sunt respectați pentru suma promisă.

Dacă acceptăm Lean Six Sigma ca metodologie de project management cu potențial generator de schimbare majoră, atunci merită luată în considerare harta fluxului de valoare – Value Stream Mapping (VSM). Sunt identificate astfel activitățile cu valoare pentru client și cele cu valoare operațională. Satisfacția clienților ca măsură a succesului inițiativelor strategice de schimbare poate spune lucruri frumoase despre livrabil și totuși poate ascunde ineficiența proceselor interne. Cu alte cuvinte poți ajunge să livrezi servicii/produse de care clientul este mulțumit la costuri foarte mari și marje de profit mici. Excepția de la criteriul financiar de profit este avantajul strategic obținut în acest mod. Adică în anumite situații poți să faci în mod deliberat rabat de la profitabilitate în schimbul creșterii cotei de piață. În acest caz vorbim de o schimbare de strategie și de politică comercială care e necesar să fie corelată la nivel intern cu indicatorii de performanță ai angajaților.

2) Ușor cu angajații prin schimbare

Când vorbim despre schimbare este necesar să luăm în calcul indicatorii financiari ai schimbării, dar și o anumită ecologie a schimbării. Dacă schimbarea pe care o faci dă de pământ cu moralul middle managementului și angajaților, productivitatea și rata de retenție a acestora scade și s-ar putea să ai parte de o schimbare pe care nu ți-o dorești. Rezistența individuală la schimbare poate să meargă până la demisie. Important este ca acesta să fie de scală mică la nivelul companiei. Studiile arată că din momentul în care un angajat începe doar să se gândească să-și schimbe slujba, productivitatea acestuia scade cu, atenție, 70%.

Sprijinul angajaților pentru implementarea schimbării este vital. Cele mai avansate soluții tehnice pentru îmbunătățirea business-ului nu sunt suficiente dacă angajații nu suportă schimbările dorite. Numai într-o cultură a muncii bine facute, care să consolideze învățarea și inovația, schimbările propuse vor fi susținute și vor avea succes. Vreau să enumăr rapid câteva dintre elementele cheie din metodologia Lean Six Sigma pentru o schimbare de succes prin corelație cu factorul uman: responsabilitatea, adaptabilitatea, comunicarea, implicarea, recunoașterea și recompensa, trainingul, coordonarea echipelor.

La nivel individual se manifestă de cele mai multe ori un anumit nivel de stres al schimbării. Se prea poate ca numărul de schimbări cerute unui angajat să fie mai mare decât poate acesta corela cu productivitatea activității lui. Simptomele de stres pot pendula între furie, îngrijorare pentru propria poziție și sabotarea schimbării. Costurile rezultate pot varia de la moral scăzut și eficiență redusă la concentrarea angajaților pe probleme și nu pe client. În acest fel satisfacția clienților (63%) văzută de către top management drept cel mai important indicator al succesului implementării schimbării este lovită din plin. Satisfacția clienților rămâne în topul importanței indicatorilor de măsurare a succesului implementării, numai că e necesară și monitorizarea ecourilor schimbării în rândurile angajaților pentru atingerea obiectivelor schimbării. Corelarea dintre angajamentului companiei pentru schimbare și  angajamentul personal este esențială.

Dacă scopul managementului schimbării este să ajute compania să accepte, să adapteze și să integreze schimbările ce trebuie făcute pentru îmbunătățirea performanței, atunci firmele ar fi bine să-și asculte clienții și să măsoare opinia angajaților atunci când implementează un plan de schimbare. Acești doi indicatori sunt esențiali pentru orice companie care își dorește tranziția benefică de la o situație prezentă la una viitoare.

* * *

Despre Constantin Măgdălina

Constantin Măgdălina are o experienţă profesională de 8 ani, timp în care a lucrat la companii multinaţionale, atât în ţară cât şi în străinătate. Constantin are un Master în Marketing şi Comunicare la Academia de Studii Economice Bucureşti. Este certificat Lean Six Sigma şi ITIL (IT Information Library®) ceea ce-i facilitează o bună înţelegere a proceselor şi transformărilor din cadrul organizaţiilor. Pe de altă parte certificarea obţinută de la Chartered Institute of Marketing îi completează expertiza de business. În cei peste 4 ani de activitate la EY a iniţiat şi coordonat studii ce analizau aspecte legate de mediul de afaceri din România. Printre acestea se află previziunile economice de creştere ale firmelor în 2013-2016, managementul cunoştinţelor, experienţa de cumpărare în era consumatorilor digitali, social media și mediul de afaceri românesc, utilizarea dispozitivelor mobile în România. Este autor a numeroase articole cu teme legate de inovaţie, eficientizarea proceselor de afaceri, social media, transformarea digitală, tendinţe şi tehnologii emergente. Este invitat că vorbitor la numeroase evenimente şi conferinţe de business.

Modificări aduse Regulamentului BNR nr. 4/2014 privind raportarea de date și informații specifice la Banca Națională a României

Regulamentul pentru modificarea Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 4/2014 privind raportarea de date și informații statistice la Banca Națională a României („Regulamentul 6/2016”) a fost publicat în Monitorul Oficial Partea I în data de 14 octombrie 2016 și a intrat în vigoare în data de 17 octombrie 2016.

Domeniul de aplicare și scopul reglementării

Regulamentul BNR nr. 4/2014 stabilește cadrul legal privind raportarea de date și informații statistice la Banca Națională a României, cum ar fi: ratele dobânzii practicate de instituțiile financiare monetare, operațiuni valutare de capital de natura datoriei private externe pe termen mediu și lung etc.

Cele mai importante prevederi

Modificări privind obligația de raportare la BNR

Regulamentul 6/2016 abrogă următoarele obligații de raportare către BNR:

• obligația rezidenților de a raporta toate operațiunile de natura balanței de plăți;
• obligația de raportare la efectuarea oricărei plăți către nerezidenți, a cărei valoare este egală sau mai mare de 50.000 euro;
• obligația de raportare la efectuarea oricărei plăți prin electronic banking, a cărei valoare este egală sau mai mare de 50.000 euro;
• obligația de raportare de către persoanele juridice în cazul ridicărilor de valută în numerar din conturi deschise la instituții de credit, pentru plăți către nerezidenți a căror valoare este egală sau mai mare de 50.000 euro;
• obligația de raportare pentru plățile efectuate în cadrul unui acreditiv, pentru plăți a căror valoare este egală sau mai mare de 50.000 euro;
• obligația de raportare pentru orice încasare de la nerezidenți, a cărei valoare este egală sau mai mare de 50.000 euro; și
• obligația persoanelor juridice rezidente care au conturi deschise în străinătate de a raporta tranzacțiile efectuate prin aceste conturi.

Ca o consecință a eliminării acestor obligații de raportare au fost excluse și anexele relevante care includeau formularele de raportare.

Modificări privind obligația de raportare a instituțiilor de credit

Potrivit Regulamentului 6/2016, instituțiile de credit sunt exonerate de obligația de a raporta la BNR, lunar, datele și informațiile cuprinse în formularele Declarație de plată externă și Declarație de încasare externă.

Instituțiile de credit au în continuare obligația de raportare a totalității sumelor de încasat și sumelor de plătit în relațiile cu nerezidenții până la data de 20 a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, cu excepțiile prevăzute de Regulamentul 4/2014 (astfel cum a fost modificat ulterior), indiferent de valoarea acestor operațiuni, pragul valoric de 50.000 EUR (fie o sumă egală sau mai mare decât suma de 50.000 EUR) fiind eliminat.

Instituțiile financiare sunt obligate în continuare să raporteze informațiile, în conformitate cu listele de indicatori din Anexa V.3.

Casele centrale ale cooperativelor de credit vor raporta centralizat toate datele și informațiile statistice menționate în paragraful de mai sus, atât pentru operațiunile proprii, cât și pentru cele ale cooperativelor din rețea. Conform reglementării anterioare, casele centrale raportau doar operațiunile de natura balanței de plăți.

Modificări privind Autoritatea de Supraveghere Financiară

Regulamentul 6/2016 a abrogat prevederea legală care stabilea obligația Autorității de Supraveghere Financiară de a raporta datele și informațiile statistice la Banca Națională a României.