Perspectivele economice ale României în 2018 sunt nebuloase. Decidenții companiilor sunt rezervați și reculul investițional din datele macroeconomice se confirmă la nivelul companiilor din România. Majoritatea managerilor de top din companii spun că mărirea salariului minim pe economie afectează profitabilitatea, iar încrederea că 2018 va fi mai favorabil decât 2017 este la cote extrem de scăzute. Aceasta pare să fie percepția celor 475 de decidenți ai companiilor din România care au răspuns întrebărilor din chestionarul studiului Evoluția afacerilor în 2018 realizat de compania de consultanță Valoria.

Ținând cont de indicatori precum cifră de afaceri, profit, investiții sau creșterea salariilor și numărului de angajați vă prezentăm rezultatele evidențiate de acest studiu pentru următoarele industrii: agricultură și alimentație, construcții și imobiliare, comerț en gros și en detail, industria de IT, producție industrială și servicii profesionale.

Industria de IT se așteaptă la cea mai mare scădere a cifrei de afaceri în 2018

Industria construcțiilor scade de la 33% la 24% pe palierul de evoluție a cifrei de afaceri de +5%–+10% și de la 33% la 22% pe cel de +10%–+20%, comparativ cu anul 2017. În 2018 doar 16%dintre companiile din agricultură spun că vor crește cifra de afaceri cu +1%–+5% comparativ cu 40% anul trecut și doar 22% spun că vor crește cifra de afaceri cu +5%–+10% față de 40% în 2017. În producția industrială 17% dintre companii spun că se așteaptă la creșteri de+1%–+5%, iar 20% de+10%–+20%. Industria de IT înregistrează cea mai mare scădere din cele șase industrii, deoarece 24% dintre companii se așteaptă la evoluții negative ale cifrei de afaceri. În comerț 39% dintre companii față de 43% anterior estimează creșteri de +10%–+30% ale vânzărilor, iar în industria serviciilor profesionale doar 26% dintre companii față de 54%în 2017 văd creșteri de +10%–+30%.

Cele mai mari creșteri ale profitului sunt estimate de companiile din agricultură în 2018

Chiar dacă în creștere, profitul firmelor de construcții suferă o corecție importantă pe intervalele +5%–+10% (38% în 2018 vs. 50% în 2017) și +10%–+20% (3% vs. 33%), în timp ce agricultura își mută creșterea din palierul +1%–+5% (19% vs. 60%) pe palierele superioare de +20%–+30% (18% vs. 0%). Profitul companiilor din producție industrială se menține, cu mici variații, asemănător cu așteptările de anul trecut, dar cu o tendință ușor descrescătoare. Industria de IT este neomogenă în ceea ce privește evoluția profitului în 2018, cu doar 66% dintre companii față de 89% în anul anterior estimând creșteri ale profitului în acest an. În același timp, 10% mai puține companii din comerț spun că vor avea creșteri ale profitului în intervalul +1%–5%, dar 22% în 2018 față de 8% în anul anterior se așteaptă la creșteri de+10%–20%. În industria serviciilor doar 10% dintre companii față de 30% anterior spun că vor avea un profit mai mare cu +20%–+30% în 2018.

Companiile din comerț mențin nivelul investițiilor la același nivel ca anul trecut

Apetitul pentru invesții al companiilor din construcții scade semnificativ; doar 5%față de 49% cu un an înainte spun că vor avea investiții mai mari cu+20%–+30%. Cu 19% dintre companii față de 2% în anul anterior decise să crească investițiile cu +20%–+30%, companiile din agricultură par mai încrezătoare în 2018. Companiile din producție industrială mută creșterea din palierul+5%–20% (52% în 2017 vs. 39% în 2018) în cel superior, deoarece cu 20% mai multe companii estimează creșteri de +20%–+30% în 2018. Investițiile companiilor din zona de IT par să se comaseze în zona mediană de creștere +1%–+10% (57% dintre companii) și scad de la 56% la 1% dintre companii în intervalul +10%–20%. Companiile din comerț mențin investițiile aproximativ la același nivel ca în 2017 (74% vs. 77% prevăd creșteri). Investițiile companiilor în servicii profesionale scad în intervalul +5%–+20% de la 52% în 2017 la 31% în 2018.

Previziunile de creșterea numărului de angajați sunt moderate la companiile din toate industriile

Pentru majoritatea companiilor din construcții numărul de angajați scade pe toate intervalele cu excepția intervalului +10%–+20% unde 8% dintre companiile respondente, față de 0% în anul anterior, se așteaptă ca numărul angajaților să crească. În agricultură 32% dintre companii, față de 12% în 2017,se așteptă ca numărul de angajați să rămână același, dar 41% față de 80% estimează creșteri de +1%–+10%. În producție industrială cu 17% mai multe companii văd o creștere a numărului de angajați în intervalul +5%–+30%. În industria de IT doar 52% dintre companii față de 89% în 2017 spun că vor crește numărul de angajați. În comerț, pentru 35% dintre companii,numărul de angajați va crește cu+1%–+5% și cu 14% mai puține companii văd creșteri pe intervalul +10%–+20%. În acest an 12% dintre companiile de servicii profesionale spun că vor înregistra o reducere a numărului de angajați față de 0% în anul anterior.

Creșterea salariilor este prezentă în toate industriile ca rezultat al măririi salariului minim pe economie

Creșterea salariului minim brut pe economie are ca efect o creștere a salariilor pentru 73% dintre companiile de construcții, pentru 84% dintre companiile din agricultură, pentru 88% dintre companiile din producție industrială, pentru 90% dintre companiile din industria IT, pentru 87% dintre companiile din comerț și pentru 76% dintre companiile din servicii. Consecința declarată a acestei măsuri pentru majoritatea companiilor din toate aceste șase industrii este scăderea profitabilității.

Anul 2018 se anunță paradoxal: creștere economică previzionată și recesiune de moral. Profituri importante estimate cuplate cu un deficit de încredere în viitor. Pentru companiile din România, 2018 va fi mai nefavorabil decât 2017. Din acest ultim punct de vedere, ținând cont de nota scăzută la încredere (4.4) pe care companiile o dau anului 2018, se pare că cineva este responsabil pentru această situație de corijență. Oare cine?  

Autor: Constantin Măgdălina, Expert, Tendințe și Tehnologii Emergente

Despre studiu
Evoluția afacerilor din România în 2018 este o cercetare privind mediul de afaceri din România în prima jumătate a anului. Această analiză este consecința nevoii de a înțelege mediul economic din România. Ea consemnează opinia companiilor respondente referitoare la evoluția cifrei de afaceri, profitului, investițiilor, numărului de angajați, salariilor.

Am adresat managerilor întrebările cele mai importante, care își găsesc răspuns până la urmă în contul de profit și pierdere sau în fluxul de numerar al companiei. Merită spus că, dacă despre  evoluția macro a economiei aflăm din statisticile oficiale, prin această cercetare aflăm despre evoluțiile prognozate ale companiilor, direct de la sursă.

Acest studiul a fost realizat cu sprijinul echipei Doingbusiness.ro.

Date demografice
Prin această cercetare explorăm percepțiile executivilor de top ai companiilor importante din România – multinaționale și antreprenoriale – despre evoluția previzionată a afacerilor în prima parte a anului 2018. Indicatorii pe care îi urmărim sunt: cifra de afaceri, profit, investiții, evoluția numărului de angajați și a nivelului salariilor. Chestionarul a fost aplicat în perioada 15 – 30 ianuarie 2018.

5% dintre respondenți provin din companii cu cifra de afaceri mai mare de 100 de milioane EUR, 4% din companii cu cifră de afaceri între 50-100 milioane EUR, 18% cu cifra de afaceri între 10-50 milioane EUR, 43% cu cifra de afaceri între 1-10 milioane EUR și 30% sub 1 milion de EUR cifră de afaceri. 44% dintre respondenți au funcția de CEO / Președinte / Director General.

475
Răspunsuri

20
Întrebări

14
Industrii

Principalele concluzii
Cifra de afaceri – 16% dintre companii, față de 23% la începutul anului 2017, se așteaptă la creșteri ale cifrei de afaceri între 20%-30% în 2018
Profit – 28% în 2018 vs. 38% în 2017 dintre companii se așteaptă ca rata de creștere a profitului lor să crească cu 10%-30%
Investiții – 6% în 2018 vs. 17% în 2017 dintre companii spun că fac investiții mai mari cu 20%-30% în comparație cu anul anterior
Angajați – 24% în acest an vs. 17% în anul anterior dintre companii spun că se așteaptă ca personalul lor să rămână neschimbat pe parcursul acestui an
Salarii – 17% dintre companii în acest an vs. 4% anul tecut spun că se așteaptă ca nivelul salariilor să stagneze în următoarele 12 luni

Top 5 provocări și oportunități în prima jumătate a anului 2018

Cele mai importante provocări pentru companii la începutul anului 2018 sunt: schimbările din domeniul fiscal (62%), lipsa forței de muncă (59%), creșterea productivității (37%), motivarea salariaților (25%) și creșterea costurilor (21%).

Cele mai importante oportunități pentru companii la începutul anului 2018 sunt: creșterea economică (72%), creșterea consumului (69%), creșterea exporturilor și deschiderea altor piețe (52%), digitalizarea și oportunitățile din online  (41%) și accesarea fondurilor europene pentru IMM-uri (36%).

Cifra de afaceri pe industrii

Industria construcțiilor scade de la 33% la 24% pe palierul de evoluție a cifrei de afaceri de +5%–+10% și de la 33% la 22% pe cel de +10%–+20%, comparativ cu anul 2017. În 2018 doar 16% dintre companiile din agricultură spun că vor crește cifra de afaceri cu +1%–+5% comparativ cu 40% anul trecut și doar 22% spun că vor crește cifra de afaceri cu +5%–+10%.

Profit pe industrii

Industria de IT este neomogenă în ceea ce privește evoluția profitului în 2018, cu doar 66% dintre companii față de 89% în anul anterior estimând creșteri ale profitului în acest an. În același timp, 10% mai puține companii din comerț spun că vor avea creșteri ale profitului în intervalul +1%–5%, dar 22% în 2018 față de 8% în anul anterior se așteaptă la creșteri de +10%–20%.

Angajați pe industrii

Creșterea salariului minim brut pe economie are ca efect o creștere a salariilor pentru 73% dintre companiile de construcții, pentru 84% dintre companiile din agricultură, pentru 88% dintre companiile din producție industrială, pentru 90% dintre companiile din industria IT, pentru 87% dintre companiile din comerț și pentru 76% dintre companiile din servicii.

Autor: Elena Badea, Managing Partner Valoria

Transformarea mediului de business obligă liderii să se transforme și ei. Mediul de operare al companiilor este puternic influențat de ritmul schimbărilor și complexitatea provocărilor. În acest mediu, caracterizat de volatilitate ridicată, incertitudine, complexitate și ambiguitate, liderii trebuie să performeze. Misiunea lor este mai dificilă pe zi ce trece, iar rețete de succes garantat nu există.

Liderul format pe calapodul unui mediu de business stabil nu mai corespunde realității curente. Așa că fie își reformulează modelul de conducere ca sa fie relevant, fie este scos pe tușă de sub-performanța companiei pe care o conduce. Pentru liderul de astăzi, tranziția de la situația prezentă la cea viitoare parcurge urmatoarele patru etape:

1.    Trecerea de la preocuparea centrată pe “cum să conduci” la “cum să te dezvolți ca lider”
2.    Trecerea de la dezvoltarea profesională către binomul dezvoltare profesională și personală
3.    Complementarea dezvoltării prin traininguri funcționale și de dezvoltare personală cu responsabilizarea pentru propria dezvoltare ca lider
4.    Conversia prejudecății că leadership-ul aparține celor din managementul companiei către perceperea leadership-ului ca potențial al fiecărui coleg sau angajat

În baza acestor patru etape de tranziție putem distinge tot atâtea tendințe în leadership:

1.    Responsabilizarea propriei persoane cu privire la dezvoltarea personală – trecerea de la prejudecata ca de dezvoltarea personală a angajaților se ocupă departamentul de HR sau managerul la responsabilizarea fiecăruia dintre angajați pentru propria dezvoltare personală.

2.    Preocuparea mai pregnantă pentru dezvoltarea ca lider – înseamnă tranziția de la dobândirea de competențe (dezvoltarea orizontală) către schimbarea cadrului de referință mental și a modelelor de gândire ale liderului (dezvoltarea verticală). Prima se face cu ajutorul unui expert, cea de doua se obține prin design thinking, coaching, control emoțional, orientarea atenției, abilitățile de comunicare avansată.

3.    Centrarea pe grup și nu doar pe o singură persoană – tranziția de la perspectiva exclusivă și elitistă a leadership-ului centrat pe o persoană, la cea inclusivă când leadership-ul este un proces colectiv care valorifică potențialul fiecărei persoane și crează condițiile care oricare dintre angajați să își acceseze comportamentele de lider.

4.    Conceperea de metode inovative pentru dezvoltarea leadership-ului în companie – încurajarea experimentării de noi abordări care combină neconvențional ideile noi și le diseminează în rețea cu ceilalți.

Noua paradigmă a leadership-ului își ia distanță față de modelele ierarhizate sau comunicarea unidirecțională și cultivă stilul participativ al rețelei de colegi, orientat spre comunicarea bidirecțională. Creditează cu șanse pe fiecare dintre cei care fac parte din companie și îi responsabilizează cu dezvoltarea lor profesională și personală.

Fiecare dintre colegi este un potențial manager al companiei și, în orice caz, liderul postului pe care îl ocupă. Fiecare dintre colegi poartă responsabilitatea rezultatelor activității lui, iar compania depinde de performanța acestuia. De aceea este necesar să fie bine pregătit și să aibă perspectiva propriei evoluții.

În condițiile transformărilor din mediul de business, competențele nu mai sunt un capital profesional stabil. Acestea necesită actualizare permanentă, altfel se depreciază moral. Agilitatea în învățare, versatilitatea în comunicarea transculturală, creativitatea sau cunoașterea de sine sunt elemente ale designului mental al liderului orientat spre viitor.

Autor: Alina Făniță, CEO, PKF Finconta

•    “Frica de a rata oportunitatea” (FOMO) alimentează evaluările eronate al token-urilor, fără nicio legătură cu fundamentele piețelor
•    Cererea investitorilor pentru proiecte de oferte inițiale de monede (ICO) rămâne mare, însă capacitatea de a atrage fonduri descrește încă de la mijlocul lui 2017

Lipsa unei evaluări riguroase și a unui proces de due diligence efectuat de investitorii potențiali generează o volatilitate extremă a pieței ICO, se arată într-un nou studiu publicat de EY. Studiul constată că, în unele cazuri, investitorii ICO contribuie cu capital într-un ritm mediu de peste 300.000 USD pe secundă.

În urma analizei a 372 de ICO-uri de la nivel global, EY a identificat faptul că ofertele au atras fonduri de 3,7 miliarde USD¹, adică dublul volumului investițiilor fondurilor cu capital de risc în proiecte blockchain. Mai mult, Statele Unite dețin prima poziție, cu cel mai mare volum de ICO-uri provenind din această țară. Urmează Rusia și China, fiecare cu peste 300 milioane USD.

Carmen Adamescu, Partener EY România, spune: “În România, în perioada ianuarie-februarie 2018, au fost lansate aproximativ 26 de ICO-uri cu scopul de a finanța proiecte sau idei de afaceri. Pe măsură ce ICO-urile continuă să câștige popularitate și jucători tot mai importanți apar la nivel local și global, există riscul de a vedea piața inundată de cantitate în dauna calității investițiilor. Pe 6 februarie, Banca Națională a României a emis un comunicat de presă prin care clasifica monedele virtuale, cum ar fi Bitcoin, drept active speculative, extrem de volatile și riscante. În consecință, pentru a evita riscului reputațional la nivelul instituțiilor de credit, descurajează orice fel de implicare în legătură cu monedele virtuale, inclusiv din perspectiva furnizării de servicii pentru entitățile care oferă servicii de investiții sau de tranzacționare a acestor monede. Comunicatul de presă al BNR a venit la o zi după ce China anunța că intenționează să utilizeze tehnologiile pentru cenzură online („The Great Firewall”), cu scopul de a bloca accesul cetățenilor săi la platformele internaționale de tranzacționare al criptovalutelor. În acest context, investițiile de mare risc și complexitatea ofertelor ICO trebuie gestionate în așa fel încât să-și păstreze credibilitatea pentru a fi utilizate ca mijloace de atragere de capital pentru companii, antreprenori și investitori deopotrivă.”

Token-uri utilitare
Unul dintre rezultatele cheie ale studiului EY arată că multe dintre token-urile utilitare oferite pieței
s-ar putea să nu răspundă niciunei nevoi de business din piață. Token-urile utilitare sunt, în esență, o formă de monedă specifică aplicațiilor care combină elementele specifice tehnologiei blockchain cu o componentă speculativă pentru investitori, conform căreia valoarea acestor token-uri va crește odată cu utilizarea monedei respective.

În cele mai multe cazuri, însă, nu e nevoie de un token de schimb specific unei aplicații. Pentru firmele care își înregistrează veniturile și cheltuielile în dolari sau euro, reglarea vulnerabilităților inter-companii prin emiterea unei monede volatile specializate adaugă complexitate și riscuri, fără beneficii semnificative. Tehnologiile de bază și beneficiile blockchain pot fi aplicate operațiunilor de business fără a fi nevoie să se utilizeze o valută digitală brevetată.

Evaluări bazate pe FOMO
Spre deosebire de ofertele publice inițiale (IPO) de pe piețele de capital, ofertele inițiale de criptovalute (ICO) sunt vândute pe piață înainte de a exista o afacere consolidată în jurul soluției. Chiar dacă unele companii foarte promițătoare au reușit un IPO înainte de a înregistra profituri, acestea au dispus aproape întotdeauna de venituri și clienți care le-au permis să facă niște evaluări.
O ofertă ICO tipică nu are nici clienți, nici venituri și, în cele mai multe cazuri, nici măcar un produs funcțional. Adesea, singurul fundament pentru ICO este reprezentat de un white paper în care se descrie tehnologia avută în vedere și o mică aplicație software care demonstrează cum sunt emise și gestionate token-urile. Evaluările bazate exclusiv pe un white paper vor fi întotdeauna riscante și extrem de speculative.

Rețele congestionate
Studiul a analizat, de asemenea, un număr de peste 110 ICO-uri care au strâns până acum 87% din toate fondurile. Mai bine de 70% dintre ele s-au desfășurat pe platforma Ethereum, un blockchain public. Iar aceasta nu este doar principala platformă pentru ICO-uri, ci și platforma care găzduiește o mulțime de alte aplicații, inclusiv populara piață Cyrptokitties. Rezultatul constă în congestionarea rețelei, pe măsură ce trader-ii și operațiunile de business concurează tot mai puternic pe spații limitate de tranzacționare. Pe termen lung, Ethereum va dezvolta o capacitate de comercializare și tranzacționare mai mare, conform cercetării EY. Pe termen scurt însă, congestionarea rețelei ar putea reprezenta un risc suplimentar pentru investitori.

“Este clar că tehnologia blockchain are deja un impact asupra multor subiecte de business dincolo de cyber-valute. Cu toate acestea, dezbaterea privind folosirea monedei în sine rămâne deschisă, este un fenomen care a început odată cu creșterea utilizării tehnologiei blockchain. Dar, odată cu implementarea de noi standarde acceptate de toți participanții – legitime, care să permită o mai mare transparență și în măsură să prevină fraudele – protejarea investitorilor şi a utilizatorilor deopotrivă are șanse mai mari de succes”, concluzionează Carmen Adamescu.

Infograficul poate fi descărcat de aici.

[1] Cifrele privind volumele de finanţare ICO (total şi per proiect) provin din surse deschise la nivelul lunii decembrie 2017. EY nu a auditat şi nici nu a confirmat datele. Datorită volatilității ridicate, datele de la momentul publicării şi al folosirii lor ar fi putut suferi modificări semnificative.

Dacă un antreprenor nu face diferența între rolul de proprietar și rolul de CEO, compania în care este implicat este pe un drum greșit. Directorul General (CEO) este un angajat cu funcție de decizie care primește salariu, în timp ce proprietarul are un rol decizional și ia dividende. CEO-ul are resposabilitatea rezultatelor companiei garantând cu funcția, proprietarul își asumă riscul reușitei afacerii garantând cu capitalul.

CEO, antreprenori, proprietari, management profesionist, companie

Cele două roluri au responsabilități diferite care își găsesc corespondent, printre altele, și în contabilitatea companiei. În timp ce CEO-ul are o obligație de rezultat, corelată în mod direct cu indicatori de performanță pe care trebuie să-i atingă, cum sunt profitul net sau creșterea veniturilor, ceea ce contează pentru proprietar sunt dividendele. CEO-ul se ghidează în principal după indicatorii financiari în funcție de care îi este măsurată performanță. Pentru aceasta contabilitatea este un instrument de control și un set de principii care trebuie respectate și aplicate coerent altfel este penalizabil cu funcția sau chiar juridic.

Separarea între control și dreptul de proprietate este mecanismul esențial pentru ca CEO-ul să fie lăsat să-și facă treaba, utilizând instrumente de management profesionist și pentru ca proprietarul să nu confunde bugetul companiei, în fapt banii acesteia, cu buzunarul propriu. Din punct de vedere contabil și legal compania este o entitate separată.

Dacă nu au un Board of Advisors, această separare a rolurilor are multiple beneficii pentru companiile antreprenoriale:

1.    Sarcina operațională este preluată de CEO în timp ce proprietarul are un rol consultativ cu privire la direcția strategică a companiei.
2.    Delegarea deciziilor către CEO, care are la rândul său o structură de conducere solidă la nivelul fiecărei funcții de bussines, îl păzește pe proprietar de riscul micro-managementului și de stres.
3.    Managementul profesionist recurge la instrumente de testare a planurilor de dezvoltare, la urmărirea rezultatului economico-financiar, la suprapunerea obiectivelor personale cu cele organizaționale și mai puțin la ego-ul unei singure persoane.
4.    Angajările sau concedierile se fac după criterii clare prin aplicarea unor procese și practici care să fundamenteze decizia de angajare, concediere sau training a angajaților.
5.    În cazul unui CEO, deciziile vor fi rezultatul unor consultări cu top managementul care poate să-i opună chiar rezistență, în timp ce alonja proprietarului poate să blocheze orice opinii diferite de ale lui.
6.    Asumarea unor riscuri calculate în cazul CEO-ului care trebuie să dea socoteală pentru deciziile strategice în timp ce proprietarul nu dă seama nimănui și poate face pariuri strategice foarte riscante bazate pe instinct/fler și luate foarte rapid.
7.    Lipsa experienței proprietarului și experiența CEO-ului în scalarea afacerii după accesarea de capital de la o instituție bancară sau fond de investiții evidențiază încă o dată importanța separării rolurilor.

Oportunitatea angajării unui CEO diferă de la o companie la altă, de la o industrie la cealaltă, de la o situație la alta. Când se întâmplă, acest moment atestă creșterea companiei la un nivel de complexitate ce merită intervenția unui manager profesionist. Tranziția de la un leadership a cărui sursă de autoritate derivă din calitatea de proprietar către un leadership ce derivă din știința de a conduce este necesară și obligatorie pentru accesarea unei alte trepte de dezvoltare a afacerii.

Abordarea potrivită a antreprenorului față de companie nu trebuie să fie cea a unui părinte care își controlează excesiv copilul, ci a celui care înțelege că, doar lăsându-l să-și asume independența va ajunge un adult responsabil și dezvoltat armonis. Același lucru se întâmplă și cu compania pe care o înființezi, o crești și apoi, dacă îi vrei binele și vrei să o vezi MARE, trebuie să o lași să se dezvolte independent de influența ta!

Autor: Florentina Șușnea, Managing Partner, PKF Finconta

Formulare fiscale
Aprobarea modelului și conținutului formularelor 101 și 120
Ordin nr. 4.160/2017 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru modificarea și completarea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3.386/2016 pentru aprobarea modelului și conținutului formularelor 101 ‘Declarație privind impozitul pe profit’ și 120 ‘Decont privind accizele’, publicat în Monitorul Oficial nr. 14/8 ianuarie 2018
Ordinul aprobă modelul și conținutul formularelor 101 ‘Declarație privind impozitul pe profit’ și 120 ‘Decont privind accizele’. Noile formulare se aplică începând cu declarațiile aferente anului 2017.

Formularul 101
S-au introdus următoarele rânduri:
•    42.2.2 – privind impozitul scutit pentru contribuabili care desfășoară exclusiv activitate de inovare și cercetare-dezvoltare.
•    46 – privind prezentarea distinctă a reducerii de 5% a impozitului pe profit pentru contribuabili care au optat pentru plata defalcată a TVA în perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2017.

Formularul 120
Se introduc noi câmpuri ce trebuie utilizate în cazul în care succesorul entității care și-a încheiat existența este cel care îndeplinește obligațiile fiscale.

Prorogarea termenului de depunere a formularului 600
Ordonanța de Urgență pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 31 ianuarie 2018
Termenul inițial de depunere a formularului 600, „Declarație privind venitul asupra căruia se datorează contribuția de asigurări sociale și cu privire la încadrarea veniturilor realizate în plafonul minim pentru stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate”, prevăzut la art. 148 alin. (3) art. 170 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, a fost extins de la 31 ianuarie 2018 până la 15 aprilie 2018.

Anularea unor obligații fiscale
Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 52/18 ianuarie 2018
Se anulează:
–  Diferenţele de TVA, precum şi obligațiile fiscale accesorii aferente acestora, pentru perioadele fiscale anterioare datei de 31 decembrie 2016, ca urmare a depășirii plafonului de scutire de către anumite categorii de persoane care desfășoară activități agricole;
–   Diferențele de obligații fiscale principale, respectiv impozitul pe venit și contribuțiile sociale, precum și obligațiile fiscale accesorii aferente acestora, ca urmare a reîncadrării veniturilor din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal al persoanelor fizice ca venituri dintr-o activitate independentă, pe perioadele fiscale de până la 1 iunie 2017.

Modificări propuse la Normele de aplicare a Codului fiscal
Proiect de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicat pe pagina de internet a Ministerului de Finanțe
În data de 10 ianuarie 2018 pe pagina de internet a Ministerului de Finanțe a fost publicat un proiect de Hotărâre a Guvernului privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Se propun o serie de modificări în ceea ce privește:
– Impozitul pe profit
– Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
– Impozitul pe reprezentanțele firmelor străine înființate în România
– Impozitul pe venit
– Contribuțiile sociale obligatorii
– Accize

TVA
Aplicarea cotei reduse de TVA de 9% în sectorul agricol
Ordinul ministrului finanțelor publice și al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale (OMFPMA) nr. 3132/2017 pentru modificarea OMFPMA nr. 1155/868/2016 privind aplicarea cotei reduse de TVA de 9% pentru livrarea de îngrașăminte și de pesticide utilizate în agricultură, semințe și alte produse agricole destinate însămânțării sau plantării, precum și pentru prestările de servicii de tipul celor specifice utilizate în sectorul agricol, publicat în Monitorul Oficial nr. 049/2018
Au fost introduse noi categorii de produse și prestări de servicii supuse cotei reduse de TVA de 9%.

Reglementări Vamale
Cazul C-529/16 Hamamatsu
Curtea Europeană de Justiție a decis că legislația vamală europeană nu permite ca valoarea de tranzacție compusă dintr-o valoare facturată și declarată inițial și o ajustare retroactivă realizată după încheierea perioadei contabile să fie considerată ca bază pentru valoarea în vamă, atunci când la momentul importului nu se știe dacă această ajustare o să fie pozitivă sau negativă la finalul perioadei contabile.

Contribuții sociale
Lege pentru ratificarea Acordului dintre România și Republica Serbia în domeniul securității sociale semnat la Belgrad pe 28 octombrie 2016
În data de 12 ianuarie 2018 a fost ratificat Acordul dintre România și Republica Serbia în domeniul securității sociale semnat la Belgrad pe 28 octombrie 2016.

Concedii şi indemnizații de asigurări sociale de sănătate
Ordinul nr. 15/ 5 ianuarie 2018 al Ministerului Sănătății pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, publicat în Monitorul Oficial nr. 31/ 12 ianuarie 2018
Ordinul aprobă normele metodologice care clarifică modul de calcul a stagiului minim de cotizare pentru acordarea drepturilor de concedii medicale şi indemnizații de asigurări sociale de sănătate, în contextul modificărilor legislației privind calculul salarial aplicabile din 1 ianuarie 2018.

De asemenea, ordinul actualizează modalitatea de recuperare a sumelor reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care sunt suportate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate având în vedere eliminarea de la 1 ianuarie 2018 a contribuției privind concediile şi indemnizațiile medicale. În plus, ordinul prevede modelul și conținutul contractului de asigurare pentru concedii şi indemnizații de asigurări sociale de sănătate pe baza căruia persoanele fizice, altele decât cele deja asigurate, se pot asigura în sistemul de asigurări de sănătate, pentru a beneficia de concedii şi indemnizații de asigurări sociale de sănătate.

Scutire de impozit pe venit pentru activitatea de creare de programe pentru calculator

Ordinul nr. 1168/2017/3024/2018/492/2018/3337/2017 privind încadrarea în activitatea de creare de programe pentru calculator, publicat în Monitorul Oficial nr. 52 din 18 ianuarie 2018 – in vigoare de la 1 februarie 2018
Ordinul prevede condițiile de acordare a scutirii de impozit pe venit aplicabile de la 1 februarie 2018, incluzând în categoria celor care vor beneficia de această facilitate și angajații care sunt licențiați ai unor programe de studii superioare de scurtă durată, precum și cei care dețin o diplomă de bacalaureat și urmează cursurile unei instituții de învățământ superior acreditate.

Reglementări contabile
Situații financiare și raportări contabile anuale
Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 470/2018 privind principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, precum și pentru modificarea și completarea unor reglementări contabile

Ordinul reglementează întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale aferente exercițiului financiar 2017 și a raportărilor contabile anuale întocmite de operatorii economici la 31 decembrie 2017.

De asemenea, ordinul modifică și completează Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul nr. 1802/2014, respectiv Reglementările contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aprobate prin Ordinul nr. 2844/2016, în principal în ce privește urmatoarele aspecte:
–  Trimiterea la utilizarea Ghidului privind raportarea informațiilor nefinanciare, publicat de Comisia Europeană, de către entitățile obligate potrivit reglementărilor contabile aplicabile să întocmească o declarație nefinanciară
–  Introducerea unor conturi noi în planul de conturi general

Prin publicarea ordinului se abrogă OMFP nr. 166/2017 privind principalele aspecte legate de întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice.

Reglementări contabile aplicabile sistemului de pensii private
Norma nr. 1/2018 privind completarea Normei Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 14/2015 privind reglementările contabile conforme cu directivele europene aplicabile sistemului de pensii private
Norma completează reglementările contabile aplicabile sistemului de pensii private prin introducerea unor conturi noi în planul de conturi.

Reglementări contabile aplicabile entităţilor din sectorul instrumentelor şi investiţiilor financiare
Norma nr. 2/2018 privind modificarea şi completarea Normei Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 39/2015 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, aplicabile entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de Autoritatea de Supraveghere Financiară din Sectorul instrumentelor şi investiţiilor financiare
Norma completează, abrogă sau modifică o serie de prevederi ale reglementărilor contabile, legate între altele de înregistrarea în contabilitate a anumitor elemente sau de planul de conturi.

Diverse
Rata de referință BNR
Circulara nr. 1/2018 privind nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României
Începand cu 9 ianuarie 2018, nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României a fost majorată la 2 % pe an (majorată de la nivelul anterior de 1.75%).
Având în vedere modificările legislative aduse Codului Fiscal, această rată de dobândă de referință nu mai este relevantă pentru scopuri fiscale (art. 27 din Codul Fiscal referitor la cheltuielile cu dobânzile a fost abrogat și înlocuit cu noile prevederi transpuse din Directiva Anti-evaziune Fiscală).

Jurisdicții raportoare CRS
Ordin nr.4.142 /2017 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru modificarea Ordinului Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.3.626/2016 privind, printre altele, stabilirea listei jurisdicțiilor raportoare în scopul CRS
Lista jurisdicțiilor raportoare în scopul CRS (altele decât Statele Membre UE) a fost modificată. Astfel, față de lista anterioară, s-au eliminat 29 de jurisdicții raportoare.

Competența de administrare a contribuabililor mijlocii
Legea nr. 30/2018 pentru completarea art. 30 din Legea 207/2017 privind Codul de procedură fiscală
Începând cu 1 aprilie 2018, administrarea obligațiilor fiscale datorate de contribuabilii mijlocii, inclusiv de sediile secundare ale acestora, se realizează de organul fiscal de la nivel județean, sau al Municipiului București, după caz.

Restituirea sumelor plătite în plus
Ordin nr. 187/2018 emis de președintele ANAF pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor reprezentând taxe sau alte venituri ale bugetului de stat, plătite în plus sau necuvenit și pentru care nu există obligația de declarare, publicat în Monitorul Oficial nr. 80/26 ianuarie 2018
Ordinul aprobă Procedura de restituire a sumelor reprezentând taxe sau alte venituri ale bugetului de stat, plătite în plus sau necuvenit și pentru care nu există obligația de declarare, precum și modelul și conținutul formularelor utilizate în acest sens.
Ordinul va intra în vigoare la data la care se abroga Ordinul nr. 528/2015.

Bitcoin, cripto-monede. Pentru unii un hobby, pentru mulți încă o idee abstractă, iar pentru alții o soluție rapidă de a câștiga bani. Însă, pentru cei ce au văzut dincolo de o simplă aplicație pe telefon, este deja de câțiva ani un subiect de interes, un concept aflat într-o continuă expansiune. Ceea ce încă nu se discută în forum deschis este modalitatea de impozitare. Mulți utilizatori preferă o abordare simplistă – “nu este o monedă reglementată, prin urmare nu vorbim de un venit recunoscut de autoritățile fiscale, prin urmare nu am de ce să plătesc taxe”.

Însă, dacă ne raportăm la definiția bitcoin – sistem de plată descentralizat și monedă de plată electronică – precum și la faptul că bitcoin, dar și celelalte cripto-monede, au un echivalent și își raportează valoarea la monedele “tradiționale”, atunci din punct de vedere fiscal am putea vorbi de un venit.

Este adevărat că România, ca majoritatea țărilor de altfel, este încă departe de a reglementa aceste monede ca și concept, în general, și tratamentul lor fiscal, în subsidiar. Însă, lipsa unor prevederi specifice în Codul Fiscal actual nu presupune faptul că nu este în esență un venit. Mai departe se impune întrebarea: “cum încadrăm acest venit”, atunci când este obținut de utilizatorii persoane fizice? O abordare „îndrăzneață”, bazată pe faptul că nu există în prezent o legiferare a acestor tipuri de monede, ar putea fi că, mai ales atunci când suntem în prezența unei tranzacții singulare, astfel de câștiguri ar putea fi considerate drept bunuri din patrimoniul personal, altele decât cele din titluri de valoare sau proprietăți imobiliare, fiind astfel neimpozabile potrivit Codului Fiscal.

Pe de altă parte însă, luând în considerare esența tranzacțiilor cu cripto-monede și mai ales când există mai multe tranzacționări, cu caracter repetat, sugerând astfel existența unei activități ”profesionale”, există în principiu două variante la care ne putem referi, și anume, alte venituri din investiții sau venituri din alte surse, acestea fiind venituri taxabile. Pentru ambele, Codul Fiscal nu prevede o listă limitată de tipuri de venituri ce pot fi considerate ca atare, ci mai degrabă o serie de exemple.

În plus, în condițiile în care mulți participanți care au investit în cripto-monede la vârf de piață ar putea înregistra pierderi ținând seama de fluctuațiile din ultimul timp, e de clarificat și ce se întâmplă cu aceste pierderi din punct de vedere fiscal.

Fie că încadrăm câștigul din cripto-monede ca fiind venit din investiții sau din alte surse, obligațiile fiscale sunt aceleași: persoana fizică trebuie îl declare prin declarația anuală de venit (Declarația 200/ Declarația 201), depusă până pe data de 25 mai a anului următor celui în care câștigul a fost realizat. Atenție: ne referim la câștig realizat atunci când cripto-monedele sunt transformate într-o monedă clasică și sunt transferate din portofelul virtual al utilizatorului în contul bancar al acestuia.

Ulterior procesării declarației anuale, organul fiscal va calcula impozitul pe venit datorat, aplicând cota de 10% și va emite decizia de impunere. Plata impozitului va fi efectuată de persoana fizică în termen de 60 de zile de la comunicarea acestei decizii.

În plus, în anul următor celui în care s-a obținut venitul din tranzacționarea cripto-monedelor, dacă acesta depășește plafonul peste care se datorează contribuția de asigurări sociale (n.b., 12 salarii minime pe brute pe economie, adică RON 22,800 pentru anul 2018), se va depune și declarația 600 și se va plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate – de 10% aplicată acestui plafon.

Conform unei păreri emise recent de Ministerul de Finanțe, aceste câștiguri ar reprezenta venituri din alte surse. În plus, Ministerul de Finanțe așteaptă luarea de poziție de către autorități precum BNR, ASF, pentru a trece mai departe la elaborarea regimului fiscal aplicabil.

Chiar dacă până în prezent nu s-a pus accent pe urmărirea și taxarea acestor venituri, cu siguranță mai devreme sau mai târziu, va veni și rândul acestora să fie reglementate. Vrem sau nu, este o piață, chiar dacă virtuală, mult prea mare pentru a rămâne în afara legislației, în special a celei fiscale.

Autor: Alex Milcev, Partener, Lider al departamentului de Asistență Fiscală, EY România

Dincolo de o conștientizare a importanței respectării și asigurării drepturilor persoanelor vizate, interesul mărit față de prevederile GDPR a fost creat de sancțiunile usturătoare pe care noua lege le prevede. Concret, în funcție de obligațiile încălcate și de gravitatea situației, companiile riscă amenzi administrative de până la 20 de milioane euro sau de până la 4% din cifra de afaceri mondială totală, anuală, corespunzătoare exercițiului financiar anterior, luându-se în calcul cea mai mare valoare dintre acestea.

În plus, odată cu campaniile de informare a cetățenilor și cu conturarea unei noi arii de practică în materia litigiilor crește proporțional și riscul reputațional. După cele împotriva băncilor, nu excludem un nou val de procese colective, de această dată industriile țintite putând fi multiple precum: societățile de asigurare, companiile farmaceutice, spitale și clinici medicale, agenții de marketing, media, agenții de turism. Sunt vizate practic toate companiile care au portofolii mari de clienți persoane fizice, inclusiv supermarketuri și benzinării (prin cardurile de fidelitate / clienți).

GDPR aduce o serie de elemente de noutate, dintre care cele mai însemnate ar fi:
•    obligativitatea numirii, în anumite condiții, a unui responsabil cu protecția datelor la nivel de companie sau grup care, poate deloc surprinzător, va acționa în fapt mai mult ca un reprezentant ”în teritoriu” al autorității, având rolul de a se asigura că toate procesele și procedurile operatorului sunt conforme cu legea și de a notifica autoritatea competentă în termen de 72 de ore atunci când are loc o încălcare a securității datelor cu caracter personal;
•    redefinirea unor drepturi și definirea unor drepturi noi pentru persoanele vizate (de exemplu, dreptul de a fi uitat, dreptul la portabilitatea datelor);
•    condiții mult mai stricte pentru o procesare legală în baza consimțământului persoanei vizate;
•    o mai mare răspundere în sarcina persoanelor împuternicite să proceseze date cu caracter personal în numele operatorului;
•    desfășurarea de evaluări de impact în cazul în care operatorul: i) prelucrează automat date cu caracter personal și care produce efecte juridice privind persoana fizică sau care o afectează în mod similar într-o măsură semnificativă (vorbim aici în special de profilarea clienților), ii) prelucrează pe scară largă anumite categorii speciale de date (cel mai des întâlnit exemplu fiind datele privind sănătatea, datele genetice și biometrice) sau date cu caracter personal privind condamnări penale și infracțiuni sau iii) monitorizează sistematic pe scară largă o zonă accesibilă publicului.

Nu putem ignora impactul masiv pe care dezvoltarea tehnologiei – sub toate aspectele sale – îl are asupra relațiilor sociale la nivel global, iar metadatele sunt o realitate de ani buni. În acest context, GDPR impune în primul rând schimbarea mentalității privind modul în care înțelegem să utilizăm datele cu caracter personal și să respectăm și să protejăm dreptul la viața privată. Așa cum a fost nevoie de o educare a pieței în domeniul concurenței, este nevoie ca atât operatorii de date, cât și persoanele vizate să își însușească, într-un mod adaptat fiecăruia, reglementările GDPR și să devină mai responsabili și mai conștienți de obligațiile și drepturile lor.

În acest moment, nu putem anticipa foarte clar cât de pro-activă va fi autoritatea de supraveghere în a doua jumătate a anului dar, cel puțin sub aspectul sancțiunilor și măsurilor coercitive, care pot duce chiar la suspendarea sau încetarea activității unei companii, GDPR merită o atenție deosebită.

Autor: Dragoş Radu, Partener EY Law

Criza din 2008 a atras atenția tuturor asupra necesității reglementării și implementării unui set riguros de reguli și principii după care sunt conduse respectiv supravegheate companiile. Regulile de guvernanță a întreprinderilor existau la începutul anilor 2000, numai că reglementările laxe, precum și inconsistența auditului intern cu privire la administrarea și controlul activității top managementului, au condus la comportamente adminstrative neconforme. Formele acestora au acoperit un spectru destul de larg, de la conflicte de interese și incompatibilități la abuzuri de putere și nerespectarea unor minime criterii de transparență și administrare a riscului.

Cine au fost cei păgubiți? De cele mai multe ori actionarii, angajații, consumatorii, partenerii de afaceri. Am învățat ceva din această experiență? Se pare că nu, din moment ce recent multe companii de stat au fost exceptate de la efectele OUG 109/2011 privind managementul corporativ.

La ce e bună guvernanța corporativă? Principalele beneficii pe care guvernanță corporativă le aduce tuturor factorilor implicați sunt următoarele:
1.       Diminuarea riscurilor pe care le comportă să faci business pentru acționari

2.       Dezvoltarea performanțelor prin eficientizarea activităților pentru manageri

3.       Internaționalizarea, deschiderea către alte piețe pentru acționari so manageri

4.       Creșterea transparenței și responsabilității sociale pentru clienți

5.       Predictibilitatea evoluției investiției pentru investitori

6.       Bună reputație printre investitori și finanțatori

În țările cu tradiție în guvernanță corporativă există două modele consacrate: modelul shareholder și modelul stakeholder. În timp ce primul privește maximizarea valorii pentru acționari, cel de-al doilea vizează apărarea interesului părților implicate (angajați, parteneri de afaceri, acționari, manageri etc). Modelul pentru care a optat economia emergentă a României este modelul stakeholder.

Cu toate acestea există o lipsa de consecvență în ce privește implementarea guvernanței corporative din cauza următoarelor cinci motive principale:
1.          Mecanisme de control laxe pentru informarea financiară relevanță, inteligibilă, comparabilă și semnificativă

2.          Eșecul implementării unui sistem contabil în acord cu evoluțiile internaționale

3.          Nedefinirea clară a raporturilor între proprietari și manageri

4.          Centralizarea luării deciziilor și neimplicarea celorlalte părți participante

5.          Absența unui cadru conceptual despre ce înseamnă o piață eficientă

Lipsa de consecvență a implementării guvernanței corporative provine și din caracterul facultativ, în termeni juridici – supletiv, al prevederilor acesteia în România care trage după sine o conformare doar pe baza voluntară a companiilor.

Creșterea performanței economice, competitivității și investițiilor se poate realiza pe termen lung cu ajutorul guvernanței corporative. Din cauza unor factori specifici (culturali, economici, sociali) în România nu se poate vorbi despre o aplicare exhaustivă a principillor de bună practică a guvernanței corporative.

Chiar dacă primul cod de guvernanță corporativă a apărut în 2001 și a fost apoi înlocuit în 2008 cu unul nou, el a devenit un subiect care primea atenție în contextul crizei economice. Criza din 2008/2009 a trecut; România este statistic pe creștere economică și subiectul guvernanței corporative s-a stins. Tranziția de la instituții de stat guvernate de tot felul de relații, la instituții bazate pe reguli mai trebuie să aștepte. Se pare că guvernanța corporativă ne preocupă numai atunci când economia suferă.

Autor: Florentina Șușnea, Managing Partner, PKF Finconta

Consecința unui împrumut cool sau rezultat al globalizării, astăzi este Ziua Îndrăgostiților. În funcție de generație, momentul își are nuanțele lui sufletești pendulând între îmbrățișare tandră și respingere categorică. Mediile offline și online sunt mobilizate să marcheze momentul. Oferte turistice în „locuri romantice”, recomandări pentru “cine romantice” sau cadouri, evident, romantice îți orientează pașii sau click-ul. Totul este romantic în această zi și numai acum. S-a dat voie la iubire și se trăiește intens. E o super-ofertă pe care trebuie să o prindem cu toții astăzi. Mâine revenim în papuci de casă și, îmbrăcați în halat, romantismul se stinge.

Ritualuri bazate pe consum

Fiecare perioadă din an își are sărbătorile și ritualuri ei. Acestea sunt repere în viața comunităților, sunt lipiciul social ce-i aduce pe oameni împreună în jurul unor valori și simboluri. Însă dezvrăjirea acestora apare tocmai atunci când primesc o supradoză comercială și își pierd autenticul. De Ziua Îndrăgostiților se naște astfel o mini-ideologie a iubirii care se proclamă public și se trăiește ostentativ prin consum. Ceremonialul de vorbe și de gesturi discrete este dislocat de decibelii playlistului din cluburi și animatoarelor preschimbate în Cupidon.

Bugete, pe la ei și pe la noi

Potrivit Național Retail Federation Report în Statele Unite se estimează pentru 2018 că 55% dintre oameni sărbătoresc Ziua Îndrăgostiților și vor cheltui în medie 143 de dolari comparativ cu 136 dolari în 2017. Cifrele incluse în raport preconizează că valoarea cheltuielilor cu această ocazie se va ridică la 19,6 miliarde de dolari, a doua cea mai mare valoare după 19,7 miliarde dolari cât s-a cheltuit în 2016. Cel mai mult cheltuie tinerii între 25-34 de ani, în medie 202 dolari. Semn că dragostea e mai intensă atunci când cheltuiești mai mult.
Anul trecut în România, Ziua Îndrăgostiților a fost un prilej de călătorie pentru mulți români. Numărul cererilor de ofertă a crescut cu 40%, iar prețul per sejur a fost între 100 și 300 euro potrivit Trip Advisor. De la an la an se observă o diversificare a tipurilor de clienți, iar comenzile și rezervările online au o pondere tot mai mare.

Cadourile se cumpără online

Cumpărăturile încep cu o săptămână înainte mai ales în mediul online.Vârful cumpărăturilor fiind de cele mai multe ori ziua de 11 pentru cei care sărbătoresc Sfântul Valentin, cu încă un vârf pe 20 februarie pentru cei care sărbătoresc Dragobetele. Din istoricul anilor trecuți cel mai bine se vând cosmeticele, florile, bijuteriile, ceasurile, lenjeriile. Chiar dacă nu se compară cu Crăciunul sau Paștele, Ziua Îndrăgostiților are un impact semnificativ asupra volumului de vânzări. De obicei, bărbații primesc produse IT&C în timp ce femeile primesc flori, cosmetice și bijuterii.

Comparabilă cu BlackFriday în ce privește volumul de produse cumpărate, Ziua Îndrăgostiților se diferențiază prin motivația achiziției. Mai evident decât oricând dragostea este împachetată drăguț în cadoul pe care îl dăruiești. Este prilej de marketing contextual, de oferte speciale pentru toată lumea și atestă un caracter extrovert al afirmării dragostei. Este o dragoste cu programul corelat la cel de vânzări al magazinelor.

Autor: Constantin Măgdălina, Expert, tendințe și tehnologii emergente