Compania de audit și consultanță fiscală PKF Finconta, locul 10 în topul firmelor din București din acest domeniu, lansează astăzi studiul ”Prețurile de transfer în România” care are ca scop identificarea celor mai importante probleme legate de tema prețurilor de transfer, așa cum sunt perceptute de directorii și managerii companiilor în anul 2018.

Studiul a fost realizat prin metoda CAWI (Computer Assisted Web Interviewing), iar chestionarul care a conținut 18 întrebări a fost aplicat în perioada 15 februarie – 30 martie 2018. Raportul a fost realizat prin analiza celor 175 de răspunsuri primite la chestionarul aplicat online. Dintre respondenți 49% sunt Directori Economici și Financiari, 16% Directori Generali și Membri ai Consiliilor de Administrație, diferența fiind reprezentată de alte roluri manageriale.

”Am decis să realizăm acest studiu, pentru a afla de la clienții PKF Finconta, dar și de la alte companii din România, care sunt aspectele pe care le pun cu prioritate pe agenda lor de lucru în anul 2018 în legătură cu prețurile de transfer. Ne-am dorit să știm acest lucru cu atât mai mult cu cât mediul actual al prețurilor de transfer la nivel global (de exemplu, în contextul planului de acțiune BEPS din OCDE) exercită o influență asupra modului în care companiile abordează aspectele privind prețurile de transfer”, spune Florentina Șușnea, Fondator și Managing Partner al PKF Finconta.

Principalele rezultate ale studiului:

• Tema prețurilor de transfer este pe lista punctelor importante pe agenda companiilor din România. Numai 9% spun că această temă are importanță scăzută, în timp ce doar 7% nu o consideră deloc importantă.

• În următorii doi ani 37% dintre companii se așteaptă ca valoarea tranzacțiilor să crească și alte 37% spun că va stagna. Pe de altă parte, 48% se așteaptă ca numărul tranzacțiilor să rămână la fel, iar 33% spun că numărul va crește.

• Aproape 7 din 10 dintre companiile din România (aproximativ 70%) văd tema prețurilor de transfer transformându-se într-o problemă fiscală în următorii 2 ani. Dintre acestea, 16% dau acestei teme o importanță critică din acest punct de vedere.

• 40% dintre companiile respondente consideră că sunt puternic influențate de modul în care se tratează această temă în mediul actual al prețurilor de transfer la nivel global. Totuși, alte 37% spun că nu sunt la curent și nu cunosc schimbările din mediul global legate de prețurile de transfer, în timp ce 23% consideră că le cunosc doar într-o mică măsură.

• În 2018, pe primul loc între motivele temerilor contribuabililor că vor spori problemele legate de stabilirea prețurilor de transfer sunt inspecțiile tot mai dese ale autorităților fiscale (72%), urmate la mare distanță de 26% dintre companii care pun acest lucru pe seama creșterii volumului tranzacțiilor intra-grup.

• 47% dintre companii cred că responsabilitatea pentru stabilirea prețurilor de transfer revine tuturor părților implicate în tranzacție. Numai 23% dintre companii spun că această responsabilitate revine departamentului financiar de la nivel de grup, 18% văd ca fiind responsabile ambele departamente financiare (de la nivel local și de grup) și numai 5% departamentul financiar de la nivel local.

• În ceea ce privește implementarea unei politici de prețuri de transfer în cadrul grupului, 35% dintre companii spun că politica grupului de stabilire a prețurilor de transfer este ajustată în conformitate cu regulile din România. De asemenea, 32% dintre companii spun că nu au, în prezent, o politică privind prețurile de transfer. Numai 5% dintre companiile respondente au politica locală a prețurilor de transfer elaborată și implementată în conformitate cu regulile României.

• 30% dintre companii spun că nu au o documentație privind prețurile de transfer pentru entitatea din România. Totuși, alte 4 din 10 companii, spun că documentația privind prețurile de trasfer este axată pe cerințele specifice ale prețurilor de transfer din România.

• 70% dintre companii pregătesc documentația privind prețurile de transfer pentru reducerea riscului de controversă. Următoarele aspecte reprezintă motivele cheie ale existenței unei documentații privind prețurile de transfer: susținerea auditului fiscal (40%), coerența documentației la nivel de grup (23%) și identificarea oportunităților de planificare fiscală (20%).

• 55% dintre companii cred că distribuirea de bunuri este categoria de tranzacții cu părțile afiliate cea mai expusă la interogarea de către autoritățile fiscale din perspectiva prețurilor de transfer. Celelalte categorii de tranzacții care atrag atenția autorităților fiscale sunt: servicii de consultanță și management (53%), finanțarea în cadrul grupului (40%) și alte tipuri de servicii intra-grup (38%).

”Studiul acesta oferă imaginea la zi a modului în care companiile din România se raportează la aspectele legislative privind prețurile de transfer. Rezultatele din acest raport sunt relevante pentru toți managerii care caută să înțeleagă abordările companiilor pe această temă. Cel mai interesant aspect este, din punctul meu de vedere, faptul că riscul de controversă este considerat determinant (de către 70% dintre companii) de către companiile care doresc să aibă o documentație privind prețurile de transfer, iar numai 23% sunt preocupate de coerența documentației la nivel de grup”, spune Nilanjan Nag, coordonatorul echipei de Transfer Pricing de la PKF Finconta.

Planul de marketing descrie acțiunile specifice de marketing pe care compania le va derula într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an. Aceste acțiuni vizează de cele mai multe ori: creșterea notorietății brandului corporate, atragerea potențialior clienți și convingerea acestora să achiziționeze produsele sau serviciile companiei, creșterea recurenței vânzărilor.

Planul de marketing nu trebuie să fie lung și nici nu trebuie să fie un material complicat. El poate face parte din planul de afaceri general sau poate constiui un document separat. Rolul principal al acestuia este acela de “foaie de parcurs”, care va oferi informații detaliate despre ce și cum va face compania pentru a-și atinge obiectivele de marketing.

Un plan de marketing clar și bine structurat va:

• Permite companiilor să se uite la nivel intern pentru a înțelege pe deplin impactul și rezultatele deciziilor de marketing anterioare.
• Permite companiilor să caute în exterior ca să înțeleagă pe deplin piața pe care o vizează și concurența din spațiul respectiv.
• Facilita stabilirea obiectivelor relevante și va oferi direcții pentru viitoarele inițiative de marketing.

Planul de marketing ar trebui să includă cel puțin următoarele secțiuni:

1. Introducere – Această secțiune face o prezentare generală rapidă a principalelor puncte ale planului. Ar trebui să fie o sinteză a ceea ce compania a făcut în trecut (1 an), ce intenționează să facă în viitor (1 an), precum și modul în care va ajunge acolo.

2. Obiective de marketing – Această secțiune va defini obiectivele specifice de marketing ale companiei. Pentru aceasta este esențială înțelegerea punctelor forte, a punctelor slabe și a mediului de afaceri în care firma își desfășoară activitatea. Este esențial ca obiectivele de marketing să fie în mod clar corelate cu de strategia de afaceri.

3. Analiza situației – Analiza situației detaliază contextul de marketing. Această secțiune va examina cu atenție factorii interni și externi care influențează strategia de marketing (analiză SWOT).

4. Piețele țintă – Conceptul de piețe țintă este unul dintre cele mai importante aspecte ale marketingului. Nu există nici un fel de “mesaj” care să se potrivească tuturor publicurilor de marketing. Este nerealist să credeți că puteți atrage pe toată lumea. Definirea pieței țintă sau segmentarea pieței ajută compania să decidă unde să aloce resursele și ce fel de metode și mesaje de promovare să utilizeze.

5. Tactici – Tacticile sunt acțiunile care detaliază modul în care variabilele de marketing ale produsului, prețul, plasării și promovării sunt utilizate pentru a atinge obiectivele planului de marketing și strategiile de business generale. Această parte conține de obicei și elemente de buget.

6. Monitorizare și evaluare – Această secțiune a planului trebuie să includă proceduri pentru urmărirea fiecărui tip de activitate de marketing implementată. Se va monitoriza eficacitatea fiecărei activități de marketing, ceea ce va fi util în evaluarea generală a întreg planului pe o anumită perioadă de timp.

Din păcate există în continuare multe companii care neglijează realizarea unui plan anual de marketing. Ceea ce rezultă este o utilizare ad-hoc a bugetului alocat în acest sens, fără o corelare cu strategia de business și fără o monitorizare a eficacității acțiunilor de marketing întreprinse. Repercusiunile sunt de la o notorietate scăzută a brandului și costuri mari în procesul de vânzare, până la lipsa diferențierii și chiar scăderea valorii companiei.