Compania de audit și consultanță fiscală PKF Finconta, locul 10 în topul firmelor din București din acest domeniu, lansează astăzi studiul ”Prețurile de transfer în România” care are ca scop identificarea celor mai importante probleme legate de tema prețurilor de transfer, așa cum sunt perceptute de directorii și managerii companiilor în anul 2018.

Studiul a fost realizat prin metoda CAWI (Computer Assisted Web Interviewing), iar chestionarul care a conținut 18 întrebări a fost aplicat în perioada 15 februarie – 30 martie 2018. Raportul a fost realizat prin analiza celor 175 de răspunsuri primite la chestionarul aplicat online. Dintre respondenți 49% sunt Directori Economici și Financiari, 16% Directori Generali și Membri ai Consiliilor de Administrație, diferența fiind reprezentată de alte roluri manageriale.

”Am decis să realizăm acest studiu, pentru a afla de la clienții PKF Finconta, dar și de la alte companii din România, care sunt aspectele pe care le pun cu prioritate pe agenda lor de lucru în anul 2018 în legătură cu prețurile de transfer. Ne-am dorit să știm acest lucru cu atât mai mult cu cât mediul actual al prețurilor de transfer la nivel global (de exemplu, în contextul planului de acțiune BEPS din OCDE) exercită o influență asupra modului în care companiile abordează aspectele privind prețurile de transfer”, spune Florentina Șușnea, Fondator și Managing Partner al PKF Finconta.

Principalele rezultate ale studiului:

• Tema prețurilor de transfer este pe lista punctelor importante pe agenda companiilor din România. Numai 9% spun că această temă are importanță scăzută, în timp ce doar 7% nu o consideră deloc importantă.

• În următorii doi ani 37% dintre companii se așteaptă ca valoarea tranzacțiilor să crească și alte 37% spun că va stagna. Pe de altă parte, 48% se așteaptă ca numărul tranzacțiilor să rămână la fel, iar 33% spun că numărul va crește.

• Aproape 7 din 10 dintre companiile din România (aproximativ 70%) văd tema prețurilor de transfer transformându-se într-o problemă fiscală în următorii 2 ani. Dintre acestea, 16% dau acestei teme o importanță critică din acest punct de vedere.

• 40% dintre companiile respondente consideră că sunt puternic influențate de modul în care se tratează această temă în mediul actual al prețurilor de transfer la nivel global. Totuși, alte 37% spun că nu sunt la curent și nu cunosc schimbările din mediul global legate de prețurile de transfer, în timp ce 23% consideră că le cunosc doar într-o mică măsură.

• În 2018, pe primul loc între motivele temerilor contribuabililor că vor spori problemele legate de stabilirea prețurilor de transfer sunt inspecțiile tot mai dese ale autorităților fiscale (72%), urmate la mare distanță de 26% dintre companii care pun acest lucru pe seama creșterii volumului tranzacțiilor intra-grup.

• 47% dintre companii cred că responsabilitatea pentru stabilirea prețurilor de transfer revine tuturor părților implicate în tranzacție. Numai 23% dintre companii spun că această responsabilitate revine departamentului financiar de la nivel de grup, 18% văd ca fiind responsabile ambele departamente financiare (de la nivel local și de grup) și numai 5% departamentul financiar de la nivel local.

• În ceea ce privește implementarea unei politici de prețuri de transfer în cadrul grupului, 35% dintre companii spun că politica grupului de stabilire a prețurilor de transfer este ajustată în conformitate cu regulile din România. De asemenea, 32% dintre companii spun că nu au, în prezent, o politică privind prețurile de transfer. Numai 5% dintre companiile respondente au politica locală a prețurilor de transfer elaborată și implementată în conformitate cu regulile României.

• 30% dintre companii spun că nu au o documentație privind prețurile de transfer pentru entitatea din România. Totuși, alte 4 din 10 companii, spun că documentația privind prețurile de trasfer este axată pe cerințele specifice ale prețurilor de transfer din România.

• 70% dintre companii pregătesc documentația privind prețurile de transfer pentru reducerea riscului de controversă. Următoarele aspecte reprezintă motivele cheie ale existenței unei documentații privind prețurile de transfer: susținerea auditului fiscal (40%), coerența documentației la nivel de grup (23%) și identificarea oportunităților de planificare fiscală (20%).

• 55% dintre companii cred că distribuirea de bunuri este categoria de tranzacții cu părțile afiliate cea mai expusă la interogarea de către autoritățile fiscale din perspectiva prețurilor de transfer. Celelalte categorii de tranzacții care atrag atenția autorităților fiscale sunt: servicii de consultanță și management (53%), finanțarea în cadrul grupului (40%) și alte tipuri de servicii intra-grup (38%).

”Studiul acesta oferă imaginea la zi a modului în care companiile din România se raportează la aspectele legislative privind prețurile de transfer. Rezultatele din acest raport sunt relevante pentru toți managerii care caută să înțeleagă abordările companiilor pe această temă. Cel mai interesant aspect este, din punctul meu de vedere, faptul că riscul de controversă este considerat determinant (de către 70% dintre companii) de către companiile care doresc să aibă o documentație privind prețurile de transfer, iar numai 23% sunt preocupate de coerența documentației la nivel de grup”, spune Nilanjan Nag, coordonatorul echipei de Transfer Pricing de la PKF Finconta.

Planul de marketing descrie acțiunile specifice de marketing pe care compania le va derula într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an. Aceste acțiuni vizează de cele mai multe ori: creșterea notorietății brandului corporate, atragerea potențialior clienți și convingerea acestora să achiziționeze produsele sau serviciile companiei, creșterea recurenței vânzărilor.

Planul de marketing nu trebuie să fie lung și nici nu trebuie să fie un material complicat. El poate face parte din planul de afaceri general sau poate constiui un document separat. Rolul principal al acestuia este acela de “foaie de parcurs”, care va oferi informații detaliate despre ce și cum va face compania pentru a-și atinge obiectivele de marketing.

Un plan de marketing clar și bine structurat va:

• Permite companiilor să se uite la nivel intern pentru a înțelege pe deplin impactul și rezultatele deciziilor de marketing anterioare.
• Permite companiilor să caute în exterior ca să înțeleagă pe deplin piața pe care o vizează și concurența din spațiul respectiv.
• Facilita stabilirea obiectivelor relevante și va oferi direcții pentru viitoarele inițiative de marketing.

Planul de marketing ar trebui să includă cel puțin următoarele secțiuni:

1. Introducere – Această secțiune face o prezentare generală rapidă a principalelor puncte ale planului. Ar trebui să fie o sinteză a ceea ce compania a făcut în trecut (1 an), ce intenționează să facă în viitor (1 an), precum și modul în care va ajunge acolo.

2. Obiective de marketing – Această secțiune va defini obiectivele specifice de marketing ale companiei. Pentru aceasta este esențială înțelegerea punctelor forte, a punctelor slabe și a mediului de afaceri în care firma își desfășoară activitatea. Este esențial ca obiectivele de marketing să fie în mod clar corelate cu de strategia de afaceri.

3. Analiza situației – Analiza situației detaliază contextul de marketing. Această secțiune va examina cu atenție factorii interni și externi care influențează strategia de marketing (analiză SWOT).

4. Piețele țintă – Conceptul de piețe țintă este unul dintre cele mai importante aspecte ale marketingului. Nu există nici un fel de “mesaj” care să se potrivească tuturor publicurilor de marketing. Este nerealist să credeți că puteți atrage pe toată lumea. Definirea pieței țintă sau segmentarea pieței ajută compania să decidă unde să aloce resursele și ce fel de metode și mesaje de promovare să utilizeze.

5. Tactici – Tacticile sunt acțiunile care detaliază modul în care variabilele de marketing ale produsului, prețul, plasării și promovării sunt utilizate pentru a atinge obiectivele planului de marketing și strategiile de business generale. Această parte conține de obicei și elemente de buget.

6. Monitorizare și evaluare – Această secțiune a planului trebuie să includă proceduri pentru urmărirea fiecărui tip de activitate de marketing implementată. Se va monitoriza eficacitatea fiecărei activități de marketing, ceea ce va fi util în evaluarea generală a întreg planului pe o anumită perioadă de timp.

Din păcate există în continuare multe companii care neglijează realizarea unui plan anual de marketing. Ceea ce rezultă este o utilizare ad-hoc a bugetului alocat în acest sens, fără o corelare cu strategia de business și fără o monitorizare a eficacității acțiunilor de marketing întreprinse. Repercusiunile sunt de la o notorietate scăzută a brandului și costuri mari în procesul de vânzare, până la lipsa diferențierii și chiar scăderea valorii companiei.

Legea nr. 81/30 martie 2018 privind reglementarea activității de telemuncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 296 din 2 aprilie 2018

Am rezumat în cele ce urmează cele mai importante prevederi ale legii nr. 81/30 martie 2018 privind reglementarea activității de telemuncă (“Legea”).

Noul cadru legal intră în vigoare în trei zile de la publicare, respectiv pe 5 aprilie 2018.

Dispoziții generale

Legea reglementează, printre altele: (a) definirea conceptului de telemuncă; (b) elementele esențiale pe care trebuie să le includă contractul individual de muncă; (c) obligațiile specifice ale angajatorului; (d) obligațiile specifice ale telesalariatului; (e) aspecte specifice privind verificarea activității telesalariatului; (f) regimul sancționator.

Definirea conceptului de telemuncă

Telemunca este forma de organizare a muncii prin care salariatul își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține după cum urmează: (a) în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, (b) cel puțin o zi pe lună, (c) folosind tehnologia informației și comunicațiilor, (d) și face acest lucru în mod regulat și voluntar.

În mod obligatoriu trebuie sa existe acordul de voință al părților cu privire la:
• Faptul ca salariatul respectiv exercită activități de telemuncă (exprimat în mod expres în contractul de muncă);
• Organizarea programului de muncă;
• Efectuarea de muncă suplimentară de către telesalariatul cu normă întreagă.

Elementele esențiale pe care trebuie să le cuprindă contractul individual de muncă

Pe lângă elementele reglementate de Codul Muncii, în cazul activității de telemuncă, contactul individual de muncă trebuie să includă prevederi specifice precum:
a) Precizarea expresă că salariatul lucrează în regim de telemuncă;
b) Precizări cu privire la perioada în care telesalariatul își desfășoară activitatea la un loc de muncă organizat de angajator, locul desfășurării activității de telemuncă, programul în care angajatorul poate verifica activitatea telesalariatului, modalitatea de evidențiere a orelor de muncă ale telesalariatului, responsabilitățile părților;
c) Măsuri pe care angajatorul trebuie să le ia pentru ca telesalariatul să nu fie izolat de restul angajaților;
d) Condițiile în care angajatorul suportă cheltuielile aferente activității de telemuncă.

Obligațiile specifice ale angajatorului

Angajatorul are anumite obligații specifice în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă a telesalariatului, printre care:
• Asigurarea mijloacelor aferente tehnologiei informației sigure necesare prestării muncii precum și instalarea, verificarea și întreținerea echipamentului de muncă necesar (dacă părțile nu convin altfel);
• Asigurarea condițiilor ca telesalariatul să primească instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă.

Obligațiile specifice ale telesalariatului

Telesalariatul are, printre altele, următoarele obligații:
• Să respecte cadrul legal în domeniul securității și sănătății în muncă și, în mod specific, să îi permită angajatorului accesul, în măsura în care este posibil, în vederea stabilirii și realizării măsurilor de securitate și sănătate în muncă;
• Să informeze angajatorul cu privire la echipamentele de muncă utilizate, la condițiile existente la locurile desfășurării activității de telemuncă și să utilizeze numai echipamente care nu prezintă pericol pentru securitatea şi sănătatea sa;
• Să respecte regulile specifice și restricțiile stabilite de către angajator cu privire la rețelele de internet folosite sau cu privire la folosirea echipamentului pus la dispoziție.

Aspecte specifice privind verificarea activității telesalariatului

Pe lângă dreptul angajatorului de a avea acces, în anumite condiții, la locurile de desfășurare a activității de telemuncă sunt reglementate anumite drepturi similare și în favoarea:
• Reprezentanților organizațiilor sindicale sau reprezentanților salariaților pentru aplicarea și verificarea condițiilor de muncă ale telesalariatului;
• Reprezentanților autorităților competente pentru verificarea aplicării cerințelor legale în domeniul sănătății și securității în muncă și al relațiilor de muncă.

În cazul în care locul de desfășurare a activității telesalariatului este la domiciliul acestuia, accesul se acordă doar în urma notificării în avans a telesalariatului și sub rezerva consimțământului acestuia.

Regimul sancționator

Legea reglementează o serie de contravenții pentru situațiile în care nu sunt respectate obligații precum:
• Obligația de a prevedea în mod expres în contractul individual de muncă prestarea unei activități în regim de telemuncă;
• Obligația de a obține acordul telesalariatului cu normă întreagă pentru efectuarea de muncă suplimentară,
• Obligația de a încheia contractul individual de muncă cu stipularea clauzelor specifice indicate de Lege.

Contravențiile reglementate de Legea sunt sancționate cu amendă care variază între 10.000 lei și 2.000 lei. Legea oferă posibilitatea persoanei sancționate de a achita jumătate din cuantumul acestor amenzi în termen de 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal de constatare sau, după caz, de la data comunicării acestuia.

Autor:
Nicoleta Gheorghe, Manager – Avocat, Coordonatorul practicii de dreptul muncii

Legea nr. 88/4 aprilie 2018 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 53/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii, publicată în Monitorul Oficial nr. 315 din 10 aprilie 2018

Am rezumat în cele ce urmează cele mai importante prevederi ale legii nr. 88/4 aprilie 2018 (“Legea”).

Legea intră în vigoare în trei zile de la publicare, respectiv pe 13 aprilie 2018.

Dispoziții generale

Legea reglementează, printre altele: (a) plafonarea amenzilor pentru muncă nedeclarată; (b) reglementarea unei noi infracțiuni pentru reluarea activității după suspendarea acesteia fără remedierea deficiențelor care au condus la suspendare; (c) definirea noțiunii de “loc de muncă”; (d) acordarea zilelor libere pentru persoanele aparținând cultelor religioase legale, altele decât cele creștine; (e) clarificări privind evidența orelor de muncă prestate de salariații mobili și salariații care desfășoară muncă la domiciliu.

Plafonarea amenzilor pentru muncă nedeclarată

Legea stabilește faptul că amenda nu poate depăși 200.000 lei, indiferent de numărul persoanelor identificate, pentru următoarele fapte:
a) Primirea la muncă a uneia sau a mai multor persoane fără încheierea unui contract individual de muncă;
b) Primirea la muncă a uneia sau a mai multor persoane fără transmiterea elementelor contractului individual de muncă în registrul general de evidență a salariaților;
c) Primirea la muncă a unuia sau a mai multor salariați în perioada în care aceștia au contractul individual de muncă suspendat;
d) Primirea la muncă a unuia sau a mai multor salariați în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parțial.

Reglementarea unei noi infracțiuni pentru reluarea activității după suspendarea acesteia fără remedierea deficiențelor care au condus la suspendare

Constituie infracțiune sancționată cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă reluarea activității de către angajatorul căruia i-a fost suspendată activitatea ca urmare a săvârșirii uneia dintre faptele menționate la punctele a) – c) de mai sus și care nu a plătit amenda contravențională și nu a remediat deficiențele care au condus la sistarea activității.

O astfel de situație poate apărea în cazul reluării activității înainte de plata amenzii și de încheierea contractului individual de muncă în cazul în care angajatorul este sancționat pentru primirea la muncă a uneia sau a mai multor persoane fără încheierea unui contract individual de muncă.

Definirea noțiunii de “loc de muncă”

Legea definește locul de muncă ca fiind locul în care salariatul își desfășoară activitatea, situat în perimetrul asigurat de angajator, persoană fizică sau juridică, la sediul principal sau la sucursale, reprezentanțe, agenții sau puncte de lucru care aparțin acestuia.

Copia contractului individual de muncă se păstrează la locul de muncă astfel definit, pe suport hârtie sau pe suport electronic, de către persoana desemnată de angajator în acest scop, cu respectarea prevederilor privind confidențialitatea datelor cu caracter personal.

Acordarea zilelor libere pentru persoanele aparținând cultelor religioase legale, altele decât cele creștine

Ca o noutate, Legea stabilește că zilele libere stabilite potrivit art. 139 din Codul Muncii (respectiv, zilele de sărbători legale) pentru persoanele aparținând cultelor religioase legale, altele decât cele creștine, se acordă de către angajator în alte zile decât zilele de sărbătoare legală stabilite potrivit legii sau de concediu de odihnă anual.

Clarificări privind evidența orelor de muncă prestate de salariații mobili și salariații care desfășoară muncă la domiciliu

Pentru salariații mobili și salariații care desfășoară muncă la domiciliu, angajatorul ține evidența orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat în condițiile stabilite cu salariații prin acord scris, în funcție de activitatea specifică desfășurată de către aceștia.

Autor:
Nicoleta Gheorghe, Manager – Avocat, Coordonatorul practicii de dreptul muncii

Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională pentru Achiziții Publice pune în dezbatere publică pachetul de simplificare a legilor privind achizițiile publice, precum și două proiecte de acte normative de înființare a Unității de Achiziții Centralizate.

Cele două pachete legislative cuprind patru proiecte de acte normative:
1. Ordonanța de Urgență a Guvernului privind modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice;
2. Ordonanța de Urgență a Guvernului privind înființarea, organizarea și funcționarea Oficiului Național pentru Achiziții Centralizate ca unitate de achiziții centralizate;
3. Hotărârea de Guvern privind modificarea și completarea normelor metodologice de aplicare a unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice;
4. Hotărârea de Guvern privind normele de aplicare a Ordonanței privind înființarea, organizarea și funcționarea Oficiului Național pentru Achiziții Centralizate.

Principalele modificări de simplificare a legislației din domeniu vizează remedierea următoarelor probleme sistemice identificate ca urmare a monitorizării sistemului național de achiziții publice:

• întârzieri provocate de observatorii ex-ante în evaluarea ofertelor și în desemnarea câștigătorilor;
• numărul foarte mare de contestații;
• lipsa consistenței și a trasabilității deciziilor Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC);
• suprareglementarea sub pragurile valorice obligatorii din directivele europene;
• opiniile diferite emise de diversele entități ale sistemului;
• blocajele administrative generate de legislația conexă;
• alocarea neunitară de resurse.

Proiectele de acte normative de înființare a Unității de Achiziții Centralizate la nivelul administrației centrale au fost elaborate în colaborare cu experții Băncii Europene de Investiții în baza acordului de asistență tehnică semnat cu autoritățile române în 2016.

Modificările legislative propuse au fost agreate cu reprezentanții Comisiei Europene, care și-au exprimat sprijinul pentru implementarea și simplificarea directivelor europene.

Mai mult, în cadrul întrevederii cu doamna Elżbieta Bieńkowska, comisarul european pentru Piața Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri, domnul Eugen Teodorovici, ministrul Finanțelor Publice, a susținut realizarea măsurilor cuprinse în programul de guvernare 2017-2020 legate de modificarea și simplificarea legislației privind achizițiile publice.

Obiectivul principal pentru acest an al autorităților române este centralizarea achizițiilor publice din administrația publică centrală și simplificarea legislației în domeniu.

MFP și ANAP invită toți actorii din piață să formuleze amendamente la textele actelor normative supuse consultării publice, în spiritul principiului transparenței și pornind de la premisa că dialogul cu toate părțile interesate reprezintă una dintre cele mai bune metode de a ajunge la reglementări eficiente, la adresa transparenta.decizionala@anap.gov.ro.

NOTĂ:
Documentele menționate sunt publicate la următoarele link-uri:
Pe site-ul MFP: Proiecte de legi în domeniul achizițiilor publice
Pe site-ul ANAP: Proiecte legislative în dezbatere

În luna aprilie 2015, Direcția Generală a Vămilor a dispus suspendarea autorizației de antrepozit fiscal a Rafinăriei Petrotel Lukoil România cu consecința întreruperii activității de producție.

Echipa Radu și Asociații SPRL | EY Law a reușit să obțină, în fața Curții de Apel București, suspendarea acestei decizii pe care instanța a considerat-o ilegală. În urma acestei hotărâri cu caracter executoriu, rafinăria și-a reluat activitatea.

În luna martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat în mod definitiv disputa, confirmând sentința Curții de Apel București și statuând următoarele: „Ulterior depunerii unei scrisori de garanție nu se mai poate vorbi despre o întârziere la plată, câtă vreme debitele din decizia de impunere nu mai erau exigibile, deci nu mai puteau fi considerate ca restante de către organele fiscale și nu mai exista temei pentru cuprinderea acestora în certificatul de atestare fiscală ca obligații de plată restante.”

Emanuel Băncilă, coordonatorul practicii de litigii și controverse fiscale din cadrul Radu și Asociații SPRL|EY Law, spune: “Această hotărâre definitivă confirmă încă o dată lipsa de coerență a reglementării procedural-fiscale care, pe de o parte, instituie posibilitatea suspendării executării silite ca urmare a depunerii unei scrisori de garanție bancară iar, pe de altă parte, consideră că obligațiile pentru care exigibilitatea este astfel înlăturată continuă să fie «restante», ceea ce permite autorităților fiscale să suspende sau să revoce anumite autorizații, licențe, permise. O creanță fiscală care nu poate fi pusă în executare nu poate fi o creanță restantă. Caracterul exigibil al creanței se pierde prin suspendarea executării.”

Din echipa de avocați condusă de Emanuel Băncilă (Partener) a făcut parte și Alex Slujitoru (Managing Associate).

Radu și Asociații SPRLǀEY Law este singura casă de avocatură din România inclusă printre finaliste la două categorii ale premiilor “European Tax Awards 2018”, respectiv: “European Tax Innovator Firm of the Year” și “European Tax Policy Firm of the Year”, recunoscându-se astfel contribuția sa atât la îmbunătățirea cadrului legislativ procedural-fiscal cât și la dezvoltarea și implementarea unor soluții inovatoare pentru contribuabili (soluții implementate în premieră doar de către Radu și Asociații SPRL | EY Law).  Radu și Asociații SPRL ǀ EY Law s-a aflat pe lista scurtă a finaliștilor pentru cel puțin o categorie de premii “European Tax Awards” și în anii 2016 și 2017. Premiile sunt acordate anual, încă din anul 2005, de către revista International Tax Review și își propun să recunoască profesioniștii de prestigiu care activează în domeniul fiscalității în Europa, Orientul Mijlociu și Africa (EMEA). International Tax Review face parte din portofoliul Euromoney Legal Media Group, unul din cele mai prestigioase grupuri editoriale internaționale specializate în publicații și ghiduri juridice pe diverse arii de practică.

Legea nr. 72/2018 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 25/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 260 / 23 martie 2018

Ordonanță de urgență nr. 18/2018 privind simplificarea obligațiilor declarative ale persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial nr. 260/23 martie 2018.

Ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 888/2018 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a formularului 212 – “Declarație unica privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice”, publicat în Monitorul Oficial nr. 279/29 martie 2018

Ordonanță de urgență nr. 25/2018 privind modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 291/30 martie 2018

• Modificări privind metodele indirecte de stabilire a veniturilor

Ordin nr. 675/2018 privind aprobarea metodelor indirecte de stabilire a veniturilor și a procedurii de aplicare a acestora, publicat în Monitorul Oficial nr. 257/23 martie 2018 și care abrogă Ordinul nr. 3733/2015 cu același nume,

Au fost incluse direcțiile generale regionale ale finanțelor publice ca autorități competente ce pot lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor acestui ordin.

A fost exclusă verificarea fiscală prealabilă documentară din cadrul activităților preliminare referitoare la verificarea situației fiscale personale.

• Măsuri fiscale în domeniul sănătății

Ordonanță de urgență nr. 8/2018 privind reglementarea unor măsuri în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial nr. 190/1 martie 2018

Începând cu obligațiile declarative aferente lunii ianuarie 2018, cuantumul contribuției de asigurări sociale datorate nu poate fi mai mare decât nivelul aferent sumei reprezentând 10,5 % aplicat la 35 % din RON 3.131 (i.e. 115,06 lei) pentru persoanele care se află sau intră în concediu medical în perioada 1 ianuarie 2018 – 30 iunie 2018, respectiv 1 ianuarie 2018 – 30 septembrie 2018, în funcție de tipul de concediu medical.

• Modificări aduse în impozitarea industriei de petrol și gaze

Lege nr. 73/2018 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 7/2013 privind instituirea impozitului asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale, publicată în Monitorul Oficial nr. 258 / 23 martie 2018

Legea aprobă anumite modificări la Ordonanța Guvernului nr. 7/2013 privind impozitul pe veniturile suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale.

Astfel, începând cu 1 aprilie 2018, impozitul pe veniturile suplimentare obținute de producătorii și distribuitorii de gaze naturale va fi modificat după cum urmează:

– Un impozit de 60% va fi impus asupra veniturilor suplimentare, în cazul prețurilor de până la 85 RON/MWh inclusiv;
– În cazul prețurilor ce depășesc 85 RON/MWh, un impozit de 80% va fi impus asupra veniturilor suplimentare obținute ca diferență între 85 RON/MWh și prețul utilizat;
– Impozitul se va aplica pe o periodă nedeterminată (conform prevederilor vechi, impozitul se aplica doar până la 31 decembrie 2018).

• Taxare internațională

Lege nr. 75/2018 pentru ratificarea Convenției dintre România și Bosnia și Herțegovina pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, publicată în Monitorul Oficial nr. 269/27 martie 2018

Legea aprobă ratificarea Convenției dintre România și Bosnia și Herțegovina pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Sarajevo la 6 decembrie 2016.

Convenția este modificată în mod semnificativ. Printre principalele modificări, menționăm următoarele:

– Articolul 5 “Sediu permanent” – un șantier de construcții, un proiect de construcții, de asamblare sau de instalare ori activitățile de supraveghere legate de acestea constituie un sediu permanent numai atunci când un astfel de șantier, proiect sau astfel de activități continuă pentru o perioadă mai mare de 12 luni (Convenția aplicabilă la momentul actual specifică un termen de 24 de luni);

– Articolul 10 “Dividende” – Dividendele sunt impozabile cu o cotă de 5% și în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deține în mod direct cel puțin 25% din capitalul societății plătitoare de dividende, și cu o cotă de 10% în toate celelalte cazuri (Convenția aplicabilă la momentul actual specifică doar cota de 5%);

– Articol 11 “Dobânzi” – Dobânzile sunt impozabile la o cotă de 7% și în statul contractant din care provin și potrivit legislației acelui stat, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant (Convenția aplicabilă la momentul actual specifică o cotă de 7,5%);

– Articol 12 “Redevențe” – Redevențele sunt impozabile la o cotă de 5% și în statul contractant din care provin și potrivit legislației acelui stat, dacă beneficiarul efectiv al redevențelor este rezident al celuilalt stat contractant (Convenția aplicabilă la momentul actual specifică o cotă de 10%);

– Articolul referitor la impozitarea comisioanelor va fi eliminat.

• Scheme de ajutor de stat

Ordin nr. 2254/2018 al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice, pentru modificarea Ordinului nr. 760/2016 al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice privind aprobarea schemei de ajutor de minimis pentru sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor în cadrul Programului operațional regional 2014-2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 221 / 12 martie 2018

Ordinul modifică Ordinul nr. 760/2016 în ceea ce privește valoarea estimată totală a ajutorului de stat de minimis, care va fi de 527,65 mil. EUR.

Ordin nr. 2253/2018 al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice, pentru modificarea Ordinului nr. 3254/2016 al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice, privind aprobarea măsurii de sprijin, constând în acordarea unor ajutoare de stat și ajutoare de minimis pentru îmbunătățirea competitivității economice prin creșterea productivității muncii în întreprinderi mici și mijlocii în cadrul Programului operațional regional 2014-2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 223 / 13 martie 2018

Ordinul modifică Ordinul nr. 3254/2016 în ceea ce privește valoare estimată totală a ajutoarelor de stat acordate, după cum urmează:

– Ajutoare de stat: 629,74 mil. EUR;
– Ajutoare de stat regionale: 503,79 mil. EUR;
– Ajutoare de minimis: 125,95 mil. EUR.

Ordin nr. 208/2018 al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale privind aprobarea schemei de ajutor de minimis “Sprijin pentru punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității”, aferentă Programului operațional pentru pescuit și afaceri maritime 2014-2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 251/22 martie 2018

Ordinul aprobă schema de ajutor de stat de minimis “Sprijin pentru punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității” aferentă Programului operațional pentru pescuit și afaceri maritime 2014-2020.

Obiectivul schemei este facilitarea accesului la finanțare a întreprinderilor care contribuie la dezvoltarea locală a comunităților de pescuit, prin acordarea de ajutoare de minimis pentru prestarea unui serviciu de interes economic general.

Durata schemei este de la data publicării în Monitorul Oficial până la 31 decembrie 2018, iar valoarea totală a ajutorului de minimis acordat în conformitate cu schema este de 10 mil. EUR.

• Diverse

Ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 620/2018 privind aprobarea Listei conturilor de venituri ale bugetului de stat în care se încasează sume din contul de TVA deschis de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA potrivit art. 316 din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, publicat în Monitorul Oficial nr. 218/12 martie 2018

Ordin nr. 627/2018 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind aprobarea procedurii de transmitere a datelor privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 479/2003, către Agenția Națională de Administrare Fiscală, publicat în Monitorul Oficial nr. 238/19 martie 2018

Ordinul nr. 627/2018 aprobă procedura de transmitere a datelor prevăzute la art.3 alin. (1) lit. a) sau art. 3 alin (2) lit. a), b) sau c), respectiv cele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) si c) din anexa nr.11 la Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 479/2003, către Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Anexa la Ordin oferă și formatul declarației privind aparatele de marcat electronice fiscale neutilizate.

Ordin nr. 673/2018 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru modificarea și completarea unor ordine privind aprobarea modelelor unor formulare utilizate în domeniul colectării creanțelor fiscale, publicat în Monitorul Oficial nr. 243/20 martie 2018

Ordinul modifică și completează Ordinul nr. 63/2017 și Ordinul 3454/2016 ale președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Numeroase declarații/decizii privind colectarea creanțelor fiscale sunt aprobate în anexele Ordinului.

• Declarația 700

Pe 27 martie 2018, Agenția Națională de Administrare Fiscală a publicat o primă modificare a Declarației 700 – Declaraţie pentru înregistrarea/modificarea în mediu electronic a categoriilor de obligaţii fiscale declarative înscrise în vectorul fiscal (format de pdf inteligent).

Declarația 700 se folosește începând cu 1 ianuarie 2018 pentru modificarea obligațiilor fiscale pe care contribuabilul are obligația să le declare. Formularul este folosit exclusiv pentru declararea prin mijloace electronice a modificărilor privind vectorul fiscal.

Autori:

Arcadie Parfenie – Senior Manager, Impozite directe

Corina Mindoiu – Senior Manager, Impozit pe venit și contribuții sociale

Cristina Galin – Senior Manager, Impozite indirecte

Antreprenoriatul din România este personificarea unui tânăr născut în 1990. Uneori idealist și animat de schimbare, alteori fără repere sau în tatonare pentru scalarea la nivel internațional și identificare de modele în business, dar de fiecare dată în căutarea de oportunități și adaptat la contextul turbulent al transformărilor economiei naționale.

Antreprenorii fondatori au parcurs vremuri grele

În același timp, antreprenorul român al anilor 90’, este un senior care predă acum ștafeta generației celor care se nășteau atunci când a început business-ul. La nivel macro, misiunea lui a fost una fondatoare pentru mediul de afaceri dintr-o țară fost comunistă ca România. La nivel micro a însemnat tranziția de la statutul de angajat, repartizat într-o întreprindere de stat, la cel de liber întreprinzător. A riscat foarte mult în condițiile inflației galopante de 170% din1991 sau de 256% din 1993 și care a continuat să fie de două cifre până în 2004.

Lipsa de capital și împrumuturile cu dobânzi prohibitive au condus la investiții reduse, care au complicat și mai mult accesarea instrumentelor de finanțare. Absența unei culturi de business și curaj antreprenorial a privilegiat improvizația în faza inițială de construcție a afacerii și a făcut anevoiasă scalarea afacerilor construite de ei. Cu aceste inerente dificultăți pentru o perioadă de tranziție, generația aceasta a făcut pionierat într-ale exprimării inițiativei private și promovării valorilor economiei de piață în România.

Generația moștenitorilor este foarte diferită

Astăzi o nouă generație preia ștafeta ca să ducă business-ul mai departe. Este generația celor care au crescut cu Internetul în buzunar și tehnologia la vârful degetelor. A celor care au călătorit și studiat în țări cu o solidă cultură de business, care au întâlnit proprietari de business-uri cu tradiție de câteva generații, care sunt conectați la noile tendințe, care transformă modele de business sau inventează altele noi.

Este generația celor care gândesc în rețea și își exprimă direct opțiunile în mediul online, a celor care nu au cunoscut constrângerile economice ale ideologiei de partid și gândesc dezvoltarea business-urilor la scală globală. Sunt prieteni cu tehnologia și o folosesc în mod natural, ca pe o prelungire a propriei prezențe, într-un mediu care ridică pe scut președinți și construiește cele mai puternice afaceri globale. Dintre aceștia se vor alege viitorii lideri de business.

Riscul succesiunii în afacerile de familie

Pe de altă parte, atunci când antreprenorii primei generații din România sunt întrebați despre transferul business-urilor către cea de-a doua generație, puțini spun că sunt pregătiți. Cel puțin așa pare să rezulte din studiile făcute pe acest subiect și relevante pentru România. Planificarea succesiunii este în top 3 provocări pentru antreprenorii români.

Cei mai mulți sunt hotărâți să păstreze afacerea și managementul companiei în familie. În acest moment antreprenorii români nu par să fie înclinați spre profesionalizarea conducerii afacerii, adică păstrarea drepturilor de proprietate a afacerii, dar atragerea unor manageri externi la conducerea companiei.

În același timp, diferențele de viziune dintre generații pot pune în pericol afacerile de familie. Pericolul poate lua forma diferențelor de viziune asupra gestiunii și evoluției afacerii și merge până la evenimente nefericite din familie (deces, divorț, etc). Sunt de notorietate cazurile finalurilor dramatice ale unor antreprenori români care au atras prăbușirea afacerilor pe care le construise. Pentru protejarea afacerilor în aceste situații se impune implementarea unor proceduri adecvate care, în acest moment în multe afaceri de familie, fie sunt simplist concepute, fie lipsesc în totalitate.

Dacă în companiile cu tradiție antreprenorială din Europa, experiența a consemnat măsuri concrete precum înțelegeri ale acționarilor, măsuri de evaluare a performanțelor, consiliu de familie sau alte mecanisme de soluționare a conflictelor, în cazul companiilor din România situația se corelează cu nivelul scăzut de maturitate al antreprenoriatului, în general. Încă o dată ne vine greu să urmăm exemplul afacerilor de familie seculare din toată lumea și vrem să ne creăm propria cale, cu toate riscurile de rigoare.

Autor: Constantin Măgdălina, Expert, Tendințe și tehnologii emergente

Biriş Goran societate aflată în topul avocaturii româneşti și PrivacyOne, cabinet specializat în consultanţă juridică în domeniul protecţiei datelor personale, anunţă că îşi vor uni forţele pentru a oferi servicii consolidate de consultanță în materie de protecția datelor cu character personal. Zona de expertiză a PrivacyOne – axată în prezent pe alinierea la noul Regulament de protecţie a datelor cu caracter personal – vine să completeze portofoliul de servicii Biriş Goran cu o cunoaştere în profunzime a subiectului GDPR.

“Experienţa îndelungată a Andreei Lisievici (PrivacyOne) în domeniul protecţiei datelor personale, consultanţa de înaltă calitate în domeniul GDPR, precum şi modul de gândire şi prioritizare a consultanţei pe care o oferă, sunt foarte asemănătoare cu valorile care ne ghidează pe noi, la Biriş Goran” – a declarat Gabriel Biriş, partener fondator al casei de avocatură, unul dintre cei mai buni specialişti în fiscalitate la ora actuală. “Gândim la fel şi sunt convins de faptul că piaţa de consultanţă va reacţiona pozitiv la valoarea adăugată pe care această colaborare o va aduce clienţilor noştri“, a completat Gabriel Biriş.

La rândul ei, Andreea Lisievici crede că parteneriatul nou creat va sprijini efortul PrivacyOne de a livra la cea mai înaltă calitate şi că beneficiarii acestuia – clienţii ambelor companii – vor aprecia produsele de consultanţă integrate oferite în această manieră. “Am muncit mult ca să ajungem la nivelul de excelenţă pe care l-am atins, iar Privacy One se afla meritoriu la nivelul la care este cotată astăzi. Am găsit în Biriş Goran un partener ideal venit la cel mai bun moment cu putinţă, şi vom putea astfel aduce clienţilor noştri plusul de atenţie de care aceştia au nevoie.” a declarat Andreea Lisievici. “Portofoliul de clienţi PrivacyOne, compus din nume mari ale pieţei româneşti, va beneficia nu doar de servicii de aliniere şi implementare a noilor reglementări cu privire la protecţia datelor cu caracter personal, ci de întreaga noastră capacitate în toate domeniile consultanţei juridice de afaceri.”

****

Andreea Lisievici este partener al PrivacyOne, cabinetul specializat în asistenţă juridică în domeniul protecţiei datelor personale şi drept IT. Are peste 10 ani de experiență ca avocat în proiecte comerciale, de protecția datelor și de conformitate. A acordat de-a lungul anilor consultanță unei game largi de clienți în domeniul IT și privacy, cum ar fi cloud computing, securitate cibernetică, publicitate comportamentală, reținerea datelor sau monitorizarea angajaților și a fost implicată în arbitraje în domeniul IT. Scrie frecvent articole de specialitate şi este un trainer și lector experimentat.

Biriş Goran este o societate de avocatură de business înființată în 2006 și are o echipă formată din peste 35 de avocați. Biriș Goran oferă o gamă largă de servicii cu accent pe domenii precum: fiscalitate și taxe, tranzacții imobiliare, drept societar, fuziuni și achiziții, concurență, litigii, proprietate intelectuală, IT&C și protecția datelor, dreptul muncii, finanțări, precum și restructurări și insolvență.

Ariile de practică ale Biriș Goran sunt incluse frecvent printre cele mai bune din țară de publicații precum Chambers Europe și European Legal 500.

Firma de servicii profesionale PwC Europa Centrală și de Est anunță alegerea lui Nick Kós în poziția de CEO pentru un mandat de patru ani, care va începe de pe 1 iulie 2018.

Nick Kós este în prezent Country Managing Partner al PwC Ungaria și a exercitat diverse funcții de conducere în regiunea Europei Centrale și de Est. El a fost implicat în proiecte pentru unii dintre clienții importanți ai PwC în Ungaria și ECE, printre care grupul NOKIA, MOL și Diageo.

Nick va prelua conducerea firmei de la actualul CEO, Olga Grygier-Siddons, care își va încheia mandatul de 4 ani pe 30 iunie 2018.

”Sunt onorat că am fost ales CEO al PwC ECE. Aceasta este o perioadă plină de oportunități pentru PwC în Europa Centrală și de Est și este un privilegiu să conduc o echipă de peste 10.000 de profesioniști, care lucrează împreună pentru a consolida încă și mai mult firma. Mă voi concentra pe asigurarea calității serviciilor pentru clienții noștri, la standardele de excelență ale PwC, continuând în același timp să investim în dezvoltarea oamenilor, a abilităților noastre și a tehnologiei utilizate, toate acestea fiind elemente cheie ale succesului nostru în viitor. Este de asemenea vital să continuăm să ne ajutăm clienții pentru a răspunde în cel mai bun mod provocărilor și oportunităților actualului context de piață, punându-le la dispoziție echipe și servicii de calitate ridicată. Voi lucra cu Partenerii noștri din întreaga regiune pentru a valorifica la maximum rețeaua de contacte cu clienții și a continua să generăm valoare pentru clienții noștri și alți stakeholderi”, a declarat Nick Kós.

”Vreau de asemenea să îi mulțumesc Olgăi pentru dedicarea și angajamentul pe care le-a demonstrat în acești patru ani. Voi continua să construiesc pe baza experienței, a rețelei de contacte și a reușitelor ei”, a adăugat Nick Kós.

”A fost o adevărată onoare să fiu CEO al PwC ECE. Sunt mândră în mod deosebit de toată munca pe care am depus-o, alături de clienții noștri și de alți stakeholderi, pentru a face țările din regiunea noastră mai competitive și mai proeminente pe scena economică globală. Vreau de asemenea să îl felicit pe Nick Kós, alături de care voi coopera îndeaproape pentru a asigura o tranziție de succes și cât mai lină către mandatul său de conducere. De asemenea, vreau să le mulțumesc clienților noștri pentru felul în care colaborează cu noi, precum și tuturor profesioniștilor din cadrul PwC ECE pentru munca lor deosebită și pentru contribuția lor la construirea încrederii și rezolvarea unor probleme importante, care fac cu adevărat diferența în țările în care PwC este prezentă în regiune”, a declarat Olga Grygier-Siddons. 

Acesta își va începe mandatul de la 1 iulie 2018.