• 47% dintre respondenți sunt neîncrezători sau foarte neîncrezători în privința evoluției economiei românești în următoarele 12 luni
• 94% dintre oamenii de afaceri chestionați se declară în continuare îngrijorați în ceea ce privește modelul de creștere economică bazat pe consum
• Reducerea costurilor (27%) și creșterea productivității (26%) sunt primele în ordinea priorităților executivilor din România având în vedere condițiile mediului de afaceri din ultimul an

Procentul celor care sunt optimiști în privința economiei românești a scăzut semnificativ față de ediția anterioară a studiului (18% în 2019 vs. 31% în 2018), ilustrând un fond de îngrijorare, alimentat de incertitudinile fiscale și legislative, caracterul nesustenabil al creșterii economice bazată pe consum și de presiunile inflaționiste, aceștia fiind doar câțiva potențiali factori care pot influența mediul de afaceri în 2019.

Având în vedere estimarea unui ritm de creștere mai puțin puternic al consumului privat în 2018, fondul accentuat de îngrijorare al respondenților a scăzut în 2019 comparativ cu 2018 (18% vs. 26%).

Raportul realizat de EY, în parteneriat cu Business Mark, are la bază un sondaj online la care au răspuns 301 lideri de organizații din diverse sectoare ale economiei românești, în perioada 25 octombrie – 10 decembrie 2018.

Din perspectiva pieței locale, executivii români pierd din optimism, păstrând însă același nivel ridicat de încredere pentru cererea de produse și servicii (44%). Când vine vorba de investițiile private în economia locală, nivelul de încredere scade, 36% dintre respondenți acordând un vot negativ. În ceea ce privește piața de capital, oamenii de afaceri români nu sunt foarte optimiști, doar 15% dintre aceștia afirmând că au încredere în evoluția acesteia. Aceleași perspective negative planează și asupra stabilității pe termen scurt a piețelor. Analizând evoluția încrederii liderilor de companii din România asupra economiei locale de la sfârșitul anului 2018 vs. începutul acestuia, se observă o creștere a numărului de optimiști în ceea ce privește profitabilitatea companiilor (25% vs. 20%).

Topul priorităților strategice

Reducerea costurilor (27%) și creșterea productivității (26%) sunt primele în ordinea priorităților executivilor din România având în vedere condițiile mediului de afaceri din ultimul an. Achiziția de talente completează topul priorităților, fiind semnificativ mai importantă pentru liderii de companii cu capital majoritar străin. Firmele mari (considerând numărul de angajați și cifra de afaceri) pun pe primul plan reducerea costurilor, pe când cele mai mici se axează pe creșterea productivității.

Strategie de țară

98% dintre oamenii de afaceri respondenți indică necesitatea unei strategii de țară orientate către o creștere sustenabilă și recuperarea decalajelor structurale față de Vest. România trebuie să lupte în continuare împotriva corupției să continue eforturile de îmbunătățirea reglementărilor și a cadrului fiscal pentru a încuraja investiții mai mari din partea sectorului privat. Îmbunătățirea absorbției fondurilor Europene pentru a reduce decalajul infrastructural al țării reprezintă un factor important în creșterea productivității. Economiștii susțin adoptarea de către guvern a unei strategii fiscale neutre – în caz contrar, stabilitatea macroeconomică fiind amenințată. Tensiunile create la nivel legislativ și economic fac din România o țară mai puțin atractivă pentru investiții.

Pentru ca strategia de țară să aibă succes, oamenii de afaceri intervievați consideră că cel mai important factor care trebuie luat în considerare este coerența legislativă și/sau fiscală deopotrivă cu stabilitatea de care România duce lipsă de mulți ani. Infrastructura și investițiile sunt aspecte importante care ar trebui să fie prioritare în strategia de țară.

Top trei provocări ale mediului de afaceri

Cele mai importante piedici în dezvoltarea afacerilor pentru managerii și antreprenorii din România în 2019 țin în continuare de politicile publice și de factori controlați de instituțiile statului, precum incertitudinea fiscală(72%), lipsa stabilității politice (58%) și birocrația (53%). Aceasta din urmă, împreună cu starea economiei naționale, dar și nivelul de taxare reprezintă motive de îngrijorare pentru mai mulți dintre executivii români, înregistrând o creștere de  4-7 procente comparativ cu anul anterior. Totodată, lipsa educației antreprenoriale și accesul dificil la finanțare sunt obstacole cu care se confruntă mediul de afaceri românesc.

”Costul finanțării menționat ca obstacol are legătură, de fapt, mai mult cu variația acestuia: previziunile optimiste de la începutul anului 2018 nu s-au adeverit până la finalul anului, costul de finanțare în lei a crescut în 2018, ceea ce a dus la o atenție sporită asupra acestui aspect în strategia de afaceri a antreprenorilor. Observăm, totuși, o apropiere între resursele proprii și împrumuturile bancare ca pondere, explicat și de faptul că afacerile s-au maturizat și tot mai mulți antreprenori aleg să reinvestească”, arată Ioana Mihai, Partener Asociat, Asistență în Tranzacții, EY România.

85% dintre companii își văd puse sub semnul întrebării planurile de investiții în 2018

Incertitudinile fiscale și legislative din ultimul an au afectat planurile de investiții pentru 57% dintre companiile din România. 38% dintre respondenți, lideri de afaceri din țară, declară că planurile de investiții le-au fost afectate în mare măsură sau în foarte mare măsură de incertitudinile fiscale și legislative. Doar 19% dintre lideri consideră că planurile de investiții le-au fost afectate în mică sau foarte mică măsură de incertitudinile fiscale.

„Trebuie să urmărim în viitoarele trimestre dacă într-adevăr va scădea nivelul investițiilor și al angajărilor forței de muncă. Vedem că antreprenorii români sunt mai îngrijorați decât liderii companiilor străine. Este firesc, companiile străine activează pe mai multe piețe, au o reziliență mai mare la eventualele șocuri economice și pot apela la firma-mamă pentru finanțare și suport. Stabilitatea și predictibilitatea mediului fiscal sunt foarte importante în perioada următoare”, spune Alex Milcev, Liderul Departamentului de Asistență Fiscală și Juridică, EY România.

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 260.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 34,8 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2018. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei 800 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com

 

 

Legea nr. 30/2019 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/2018 privind modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare („Legea 30/2019”)

Legea 30/2019

În Monitorul Oficial nr. 44/17.01.2019 s-a publicat Legea 30/2019 privind modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare, care modifică atât prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal („Codul Fiscal”), cât și prevederile Legii nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală.

În cele ce urmează, vă prezentăm principalele aspecte cuprinse în cadrul actelor normative menționate:

1. Modificări privind Codul Fiscal

• Extinderea limitelor de deductibilitate a cheltuielilor cu dobânda și a altor costuri echivalente dobânzii din punct de vedere economic

Începând cu 1 ianuarie 2019, plafonul deductibil pentru costurile excedentare ale îndatorării se majorează de la 200.000 euro la 1.000.000 euro. Mai mult, sumele costurilor excedentare ale îndatorării care depășesc acest plafon vor putea fi deduse limitat în perioada fiscală în care sunt suportate, până la nivelul de 30% din baza de calcul¹.

Dacă baza de calcul are o valoare negativă sau egală cu zero, sumele excedentare plafonului deductibil de 1.000.000 euro sunt nedeductibile pentru perioada fiscală de referință, putând însă să fie reportate fără limită de timp în anii fiscali următori și în aceleași condiții de deducere.

De asemenea, se aduc clarificări în legătură cu dreptul de reportare al contribuabililor care își încetează existența în urma unei fuziuni sau divizări, precum și al celor care nu își încetează existența ca efect al unei operațiuni de desprindere a unei părți din patrimoniul acestora, transferată ca întreg.

• Cheltuieli de sponsorizare

Începând cu 1 aprilie 2019, contribuabilii care efectuează sponsorizări către entități persoane juridice fără scop lucrativ, inclusiv unități de cult vor scădea sumele aferente acestora din impozitul pe profit datorat, în limitele prevăzute de Codul Fiscal, doar dacă beneficiarul este înscris, la data încheierii contractului, în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale se organizează de ANAF, este public și se afișează pe site-ul ANAF, iar înscrierea se realizează pe baza solicitării entității, dacă sunt îndeplinite cumulativ o serie de condiții.

• Impozitul pe venitul microîntreprinderilor

Începând cu 1 aprilie 2019, veniturile din ajustări pentru pierderi așteptate aferente activelor financiare se scad din baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.

De asemenea, cheltuielile cu sponsorizările înregistrate de microîntreprinderi se scad din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor conform prevederilor din Codul Fiscal (i.e. metodologie similară celei aplicate plătitorilor de impozit pe profit), doar în situația în care beneficiarul sponsorizării este înscris la data încheierii contractului în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

• Cheltuieli cu deductibilitate limitată

Începând cu 1 ianuarie 2019, Legea 30/2019 introduce cheltuielile cu tichetele culturale în categoria cheltuielilor sociale ce pot fi deduse în limita unei cote de până la 5%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului.

• Impozitarea veniturilor realizate de persoanele fizice din criptomonede

Pentru câștigurile din criptomonede realizate de persoanele fizice în 2019, acestea intră în categoria veniturilor din alte surse, fiind impozitate cu o cotă de 10% (în trecut, impozitul fiind aplicat pe veniturile din vânzarea monedelor virtuale). De asemenea, aceste câștiguri vor trebui incluse în declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale.Totuși, dacă valoarea câștigului este mai mică de 200 lei/tranzacție, sumele nu se vor impozita cu condiția ca valoarea cumulată anuală a câștigurilor să nu depășească nivelul de 600 lei.

• Ajustarea bazei de impozitare a TVA

Modificarea, aplicabilă începând cu 1 ianuarie 2019, vizează permiterea ajustării bazei de impozitare a TVA în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate/serviciilor prestate nu se poate încasa ca urmare a intrării în faliment a beneficiarului și nu ca urmare a închiderii falimentului beneficiarului, așa cum se stipula în prevederea legală anterioară.

Prin urmare, se modifică data de la care este permisă ajustarea bazei de impozitare a TVA în cazul menționat, începând cu data sentinței/data încheierii prin care s-a decis intrarea în faliment, și nu începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești de închidere a procedurii falimentului, hotărâre rămasă definitivă/definitivă și irevocabilă, așa cum se prevedea anterior.

Ajustarea se efectuează în termen de 5 ani începând cu 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a decis intrarea în faliment prin sentință sau încheiere.

Ca situație tranzitorie, Legea 30/2018 prevede cazul în care intrarea în faliment a avut loc anterior datei de 1 ianuarie 2019, iar hotărârea judecătorească definitivă/definitivă și irevocabilă de închidere a procedurii nu a fost pronunțată până la această dată, în acest caz ajustarea se efectuează în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie 2019.

• Cota redusă de TVA pentru livrarea de locuințe

Legea 30/2019 modifică și condițiile pentru livrarea de locuințe cu cota redusă de TVA de 5%, în sensul în care se elimină condiționarea achiziționării unei singure locuințe cu cota redusă de 5% de către o persoană necăsătorită sau familie. De asemenea, se elimină limitarea la 250 m² a suprafeței terenului pe care este construită locuința.

Modificarea se aplică începând cu 1 ianuarie 2019.

• Garanția pentru asigurarea plății accizelor

În general, modificarea vizează introducerea în Codul Fiscal a modalităților de constituire a garanției pe care antrepozitarul autorizat/destinatarul înregistrat/expeditorul înregistrat/importatorul autorizat are obligația să o depună pentru a asigura plata accizelor ce pot deveni exigibile, modalități care existau în Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal.

Modificarea se aplică începând cu 1 ianuarie 2019.

2. Modificări privind Codul de Procedură Fiscală

• Administrarea creanțelor în funcție de clasa/subclasa de risc fiscal

Legea 30/2019 aduce anumite clarificări în ceea ce privește criteriile și analiza de risc a contribuabililor. Astfel, procedurile de administrare a creanțelor fiscale, cu excepția procedurii de soluționare a contestațiilor, se realizează în funcție de clasa/subclasa de risc fiscal în care sunt încadrați contribuabilii, respectiv risc fiscal mic/mediu/ridicat. Criteriile generale în funcție de care se stabilește clasa/subclasa de risc fiscal sunt: criterii cu privire la înregistrarea fiscală, depunerea declarațiilor fiscale, nivelul de declarare și realizarea obligațiilor de plată către bugetul general consolidat și către alți creditori.

Analiza de risc se efectuează periodic, iar contribuabilul nu poate face obiecții cu privire la modul de stabilire a riscului și a clasei/subclasei de risc fiscal în care a fost încadrat. Criteriile de cuantificare a riscului fiscal vor fi introduse prin Ordin ANAF.

Modificarea se aplică începând cu 20 ianuarie 2019.

• Comunicarea actului administrativ

Începând cu 20 ianuarie 2019, se introduce posibilitatea înregistrării din oficiu a contribuabililor în sistemul de comunicare electronică prin mijloace electronice de transmitere la distanță de către organul fiscal central în scopul comunicării actelor administrative emise de acesta. De asemenea, comunicarea actelor administrative fiscale pentru contribuabilii/plătitorii care au fost înregistrați din oficiu și nu au accesat sistemul de comunicare electronică în termen de 15 zile de la comunicarea datelor referitoare la înregistrare, se realizează doar prin publicitate.

• Obligații fiscale restante

Legea 30/2019 introduce mențiunea conform căreia nu sunt considerate obligații fiscale restante cele stabilite în acte administrative fiscale contestate și care sunt garantate conform Codului de Procedură Fiscală.

În plus, se prevede faptul că un contribuabil înregistrează obligații fiscale restante atunci când suma obligațiilor fiscale datorate este mai mică sau egală cu:

• Suma de rambursat sau restituit pentru care există cerere în curs de soluționare, și cu
• Sumele certe, lichide și exigibile pe care contribuabilul le are de încasat de la autoritățile contractante.

Nu în ultimul rând, se elimină obligativitatea publicării de către organele fiscale pe pagina de internet proprie a listei debitorilor persoane fizice care înregistrează obligații fiscale restante, precum și cuantumul acestor obligații.

Modificarea se aplică începând cu 20 ianuarie 2019.

• Introducerea procedurii de mediere

Începând cu 20 ianuarie 2019, Legea 30/2019 introduce, cu titlu de noutate, procedura medierii în vederea clarificării întinderii obligației fiscale înscrise în somația privind demararea procedurii de executare silită și a analizării de către organul fiscal împreună cu debitorul a situației economice și financiare a acestuia, în scopul identificării unor soluții optime de stingere a obligațiilor fiscale.

Printre altele, procedura prevede că debitorul notifică organul fiscal cu privire la intenția sa de a demara procedura medierii în termen de 15 zile de la primirea somației iar în maxim 10 zile de la primirea notificării organul fiscal organizează întâlnirea cu contribuabilul.

Dacă în 15 zile de la finalizarea medierii nu se stinge debitul sau nu se solicită înlesnire la plată, organul fiscal continuă măsurile de executare silită.

Editori

Țuca Zbârcea &AsociațiiTax S.R.L. este divizia de consultanță fiscală a Țuca Zbârcea &Asociații, organizată ca o structură societară de sine stătătoare cu o echipă formată din consultanți fiscali autorizați, având o vastă experiență în domeniu. Serviciile oferite acoperă: planificarea tranzacțiilor, consultanță fiscală operațională, structuri de eficientizare (scheme de optimizare fiscală), analize fiscale și audit, audituri ale autorităților fiscale șisoluționarea litigiilor (inclusiv combaterea riscurilor și a eventualului impact al unor litigii de lungă durată cu autoritățile fiscale), conformare și reprezentare fiscală, precum și stabilirea prețurilor de transfer.

Experții fiscali din cadrul Țuca Zbârcea &AsociațiiTax S.R.L. colaborează îndeaproape cu avocații firmei cu experiență în gestionarea diverselor problematici de procedură și contencios fiscal, asistând și reprezentând clienți dintr-o varietate de industrii cu privire la toate tipurile de taxe, obligații fiscale, facilități fiscale ori contribuții de orice natură la bugetele de stat. Țuca Zbârcea &AsociațiiTax S.R.L. este societate membră a A.R.S.I.T. – Asociația pentru Reformarea Sistemului de Impozite și Taxe.

[1] Baza de calcul este reprezentată de diferența dintre veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, în perioada fiscală de referință, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit, costurile excedentare ale îndatorării, precum și sumele deductibile reprezentând amortizarea fiscală.