1

Evaluarea riscurilor fiscale și de prețuri de transfer în era COVID-19 | Alina Andrei | Cabot Transfer Pricing

Cum va influența modul de a face afaceri criza prezentă a coronavirusului? Care vor fi consecințele fiscale?

Autor: Alina Andrei, Tax & Transfer Pricing Partner al Cabot Transfer Pricing

Închiderea („lockdown”) țărilor și regiunilor mai mult sau mai puțin controlată și distanțarea socială declanșate de pandemia COVID-19 va grăbi transferul de fonduri pentru salvarea afacerilor existente și pentru inițiativele sustenabile de afaceri care să reziste și în scenarii ca cel pe care îl trăim și în plus va schimba, potrivit experților, modul de interacțiune socială și profesională și pentru perioada post-pandemie.

Spre deosebire de criza din 2008, care a reprezentat, în fapt, o criză de lichiditate, criza economică deja declanșată de COVID-19 a schimbat structura cererii și a ofertei, astfel că afacerile care se adresează îndeplinirii nevoilor de bază înregistrează o creștere de venituri pe fondul fricii, în timp ce interzicerea deplasărilor, a vacanțelor, a ieșitului la restaurant au redus, suspendat sau chiar închis afacerile din aceste domenii.

La nivel agregat, baza de impozitare la nivelul societăților are de suferit, astfel că doar la nivelul Uniunii Europene este așteptat în acest an un deficit fiscal de până la 10%.

Care sunt măsurile financiar-fiscale luate de autoritățile române pentru sprijinirea mediului de afaceri?

Ordonanțele de Urgență 30 și 31 din 21 martie 2020 și Ordonanțele de Urgență nr. 32 și 33 din 30 martie 2020 aduc o serie de facilități financiar-fiscale pentru firmele care sunt afectate direct și indirect de măsurile restrictive luate de autorități și nu numai, astfel:

  • Acordarea de garanții de stat pentru finanțarea acordată IMM-urilor și microîntreprinderilor și subvenționarea dobânzilor acestor împrumuturi de către Ministerul de Finanțe.
  • Posibilitatea de a nu plăti impozitele și taxele datorate în perioada stării de urgență și 30 de zile de la încheierea stării de urgență – astfel, sumele care sunt datorate și nu sunt achitate în această perioadă, nu vor fi considerate restante și nu vor fi puse în mișcare mecanismele de executare silită.
  • În cazul contribuabililor care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, se pot efectua plăţile anticipate trimestriale pentru anul 2020, la nivelul sumei rezultate din calculul impozitului pe profit trimestrial curent. Modul de calcul se păstrează pentru toate trimestrele anului fiscal 2020.
  • De asemenea, se acordă bonificații la plata impozitului pe profit pentru trimestrul 1 până la 25 aprilie 2020 – de 5% în cazul contribuabililor mari și de 10% pentru restul contribuabililor și pentru micro-întreprinderi.
  • Se prorogă termenul de declarare / plată a impozitelor și taxelor locale (impozit pe teren, autoturisme, etc) până la 30 iunie 2020 (cu acordarea de bonificație)
  • Se poate beneficia de restructurarea obligațiilor bugetare, cu notificare în perioada 1 februarie – 31 iulie 2020; solicitarea de restructurare se poate depune pana la 30 octombrie 2020.
  • Termenul de depunere a declaraţiei privind beneficiarul real se prelungeşte cu 3 luni de la data încetării stării de urgenţă instituite prin Decretul nr. 195/2020, iar pe durata stării de urgenţă se suspendă depunerea acestei declarații.
  • În ceea ce privește măsurile în domeniul protecției sociale, în timpul stării de urgenţă, pentru perioada suspendării contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului (art 52 alin 1 lit c din Codul muncii), în cazul întreruperii temporare a activităţii, indemnizaţia de care beneficiază salariaţii va fi suportată din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
  • Pe perioada stării de urgență, pe baza certificatelor de stare de urgență emise de Ministerul Economiei, societățile pot beneficia de o serie de amânări la plată pentru utilități și chirie.

Citește și: Principii de conduită care trebuie să guverneze relațiile dintre contribuabili și organele fiscale | Ionița Cochințu

În plus, potrivit unui comunicat de presă al ANAF a fost decisă rambursarea TVA, în cursul lunii martie, pentru toate deconturile soluționate și pentru care s-au emis decizii de rambursare la zi, precum și implementarea unui nou mecanism de rambursare a TVA, care vizează soluționarea cu celeritate a deconturilor, începând cu data de 1 aprilie 2020.  Astfel, pentru toate aceste rambursări, se va implementa mecanismul rambursării cu control ulterior, însemnând că societățile vor fi controlate după ce primesc rambursarea (cel mai probabil după terminarea stării de urgență).

La ce trebuie să se aștepte contribuabilii după perioada stării de urgență?

Cele mai multe dintre măsurile menționate anterior sunt aplicabile în perioada în care este decretată starea de urgență.

Astfel că după finalizarea acestei perioade (estimate de noi la maximum 2 luni), din punct de vedere fiscal, trebuie să ne așteptăm în mod rezonabil la o serie de acțiuni de inspecție menite să verifice:

  • respectarea reglementărilor privind siguranța și securitatea în muncă;
  • rambursările TVA-ului și altor taxe, care de cele mai multe ori atrag și acțiuni de inspecție fiscală generală și verificare a dosarului de prețuri de transfer (dacă este cazul);
  • veridicitatea faptelor din declarațiile pe proprie răspundere care stau la baza emiterii certificatelor de stare de urgență.

Cum vor fi influențate afacerile în perioada post-stare de urgență?

Finanțările intra-grup

În afară de ajutoarele și măsurile financiar-fiscale asigurate de stat, este foarte probabil să asistăm la transferuri de fonduri – fie prin împrumuturi sau alte mecanisme financiare (ex. cash pooling), fie prin creșteri de capital social – de la firmele mamă sau holding la societățile fiice.  În plus, grupurile de societăți pot opta și pentru garantarea împrumuturilor primite de societățile fiică de la alte entități financiare independente.

Problema stabilirii unei rate de dobândă de piață în cazul finanțărilor intra-grup se poate dovedi destul de dificilă, mai ales în contextul unei crize economice care schimbă modalitățile de evaluare a riscurilor asociate finanțării.

Deși nu putem vorbi încă de o criză de lichiditate care ar crește foarte mult rata dobânzii, vorbim deocamdată de o criză economică în care cererea și oferta pentru anumite bunuri și servicii au scăzut drastic, nu ca rezultat al unor dezechilibre macro-economice, dar ca rezultat al măsurilor directe luate de autorități.

Restructurările de afaceri și transformarea modelelor de afaceri

În perioada măsurilor stabilite în perioada stării de urgență, dar mai ales după această perioadă, vom asista la:

  • realocări de funcții și riscuri în cadrul grupurilor de societăți (de exemplu, modificări în lanțul de aprovizionare),
  • restructurări de afaceri – restrângerea sau închiderea unor afaceri / filiale și deschiderea altor linii de business cu un grad mai mare de sustenabilitate,
  • transformarea modelelor de afaceri în sensul creșterii gradului de digitalizare al proceselor în cadrul grupurilor de societăți, dar și în cazul societăților locale,
  • vânzări / preluări ale unor divizii de afaceri / afaceri de sine stătătoare, ca rezultat al (im)posibilității de continuare a afacerii.

Concluzii

În situații de criză, frica este principalul element care stă la baza luării deciziilor.  Cu toate acestea, cele mai bune măsuri sunt stabilite pe baza unei planificări realizate în funcție de toate scenariile posibile.

În oricare dintre scenariile luate în calcul pentru evoluția afacerilor până la sfârșitul anului, vă recomandăm să:

  • documentați deciziile cu impact fiscal (de ex. declarațiile pe proprie răspundere în baza cărora sunt emise certificatele de situație de urgență pot atrage răspunderea administratorului societății, astfel că este recomandată o documentare temeinică a realității din teren).
  • plătiți taxele datorate dacă nu aveți o problemă de trezorerie. Perioada de „suspendare” a plății taxelor (stabilită pentru perioada stării de urgență  plus încă 30 de zile de la încheierea stării de urgență) înseamnă că sumele datorate și neplătite nu vor fi considerate restante – facilitatea se aplică însă doar pentru perioada menționată, iar după cele 30 de zile de la încheierea stării de urgență, taxele și impozitele aferente întregii perioade vor trebui achitate integral.
  • solicitați grupului sau a firmei mamă / holding să documenteze toate restructurările de afaceri cu impact local pe care intenționează să le implementeze.
  • solicitați grupului sau a firmei mamă / holding să documenteze toate modificările politicilor de prețuri de transfer cu impact local pe care intenționează să le implementeze.



Importul, producția și distribuția de alcool sanitar – ce implică din perspectiva accizelor? Daniela Neagoe | EY România

Autor: Daniela Neagoe, Senior Manager, Comerț Internațional, Asistență Fiscală și Juridică, EY România

Alcoolul sanitar, dezinfectantul general pentru uz extern, la mare căutare în această perioadă, este un produs accizabil asimilat alcoolului etilic, atent supravegheat. Prin urmare, pentru producția acestuia, sunt câteva cerințe importante care trebuie respectate.

Ce trebuie să cunoască operatorii economici care doresc să înceapă producția de alcool sanitar în România?

Producția alcoolului sanitar se realizează numai de către un antrepozitar autorizat pentru producția de alcool etilic și numai în interiorul unui antrepozit fiscal de producție în care a fost produs și a fost denaturat alcoolul etilic, materia primă de bază utilizată în procesul de fabricație.

Denaturarea alcoolului etilic se face prin adăugarea a cel puțin două substanțe denaturante, cel mai des utilizate pentru producția de alcool sanitar fiind albastru de metilen (nr. CAS 61-73-4; C.I. 52015) – 0,35 grame (chimic pur) pe hectolitru de alcool pur și terț butanol (nr. CAS 75-65-0) – 80 grame (chimic pur) pe hectolitru de alcool pur.

Citește și: „Ne așteptăm ca 2020 să fie anul simbiozei «transparență fiscală – automatizare fiscală» | Alex Milcev, EY România

Comercializarea în vrac (în recipiente de peste 3 litri) a acestui produs pe piața locală este posibilă doar către persoane ce dețin o autorizație de Utilizator Final sau în baza unei declarații pe proprie răspundere (Anexa 22 din Codul Fiscal), însă cu plata accizelor aferente în acest ultim caz (și restituirea lor în baza unei cereri ulterioare însoțită de un set de documente).

Un ultim pas important, înainte de începerea producției, ar fi notificarea autorității vamale despre intenția de a produce alcoolul sanitar urmată de revizuirea corespunzătoare a autorizației de antrepozit fiscal.

Importul din spațiul non-UE sau achiziția din alte State Membre?

Atât importul, cât și achiziția intracomunitară de alcool sanitar (ambalat în recipiente de până la 3 litri) sunt permise, operatorii economici putând opta pentru plata accizelor aferente sau mișcarea acestui produs în regim suspensiv de accize, urmat de aplicarea scutirilor prevăzute de legislație. Pentru a putea mișca și depozita în regim suspensiv produsul (atât provenind din import, cât și din achiziții intracomunitare) operatorii economici trebuie să dețină anumite autorizații (de ex. de expeditor înregistrat, de antrepozit fiscal sau de destinatar înregistrat).

Cu toate acestea, în această perioadă, mai multe state (fie din cadrul UE, fie non-UE) și-au restricționat exporturile de echipamente medicale și produse biocide (dezinfectanți).

Pentru a acoperi cererea acestui produs pe piața din România, la acest moment, producția internă rămâne una dintre cele mai bune alternative.




Este sistemul fiscal românesc „fair”? | Marilena Ene

Autor: Marilena Ene – Lector universitar doctor la Facultatea de Drept, Universitatea din București, avocat, membru al Baroului București

Suntem la început de an. Probabil că nu a început foarte bine dacă ne uităm la situația internațională medicală și financiară. Dar este totuși primul an din primul mandat al Comisiei Europene conduse de von der Leyen. Este anul în care sunt demarate noi proiecte în toate domeniile de acțiune ale Comisiei. În mod evident, politica fiscală, ca parte a politicilor publice europene, trebuie să fie actualizată.

În discursul său intitulat „Making Tax Work For All” (o traducere bună fiind „Să lucreze impozitele pentru toți”), comisarul european pentru economie Paolo Gentiloni a precizat care sunt obiectivele Comisiei actuale în ceea ce privește politica fiscală UE. Astfel, în următorii ani, politica fiscală va influența și va fi influențată de politica de mediu, va trebui actualizată pentru a putea include toate noutățile legate de digitalizare, dar mai ales toate obiectivele politicii fiscale vor fi stabilite astfel încât să obțină de la toți cetățenii plata corectă a impozitelor („principle of fair taxation”). În acest sens, se vor adopta măsuri de combatere a evaziunii și fraudelor fiscale, dar și a schemelor de planificare fiscală agresivă, precum și a concurenței fiscale între statele membre.

Dar ce este impozitarea corectă? Putem considera că acest concept înseamnă echitate, așa cum a fost aceasta definită de Adam Smith încă din secolul al XVIII-lea?

Recitesc ceea ce a scris Adam Smith legat de echitate și îmi dau seama că totuși dezideratul este tot acela, chiar dacă volumul impozitelor era diferit la acea perioadă: „The subjects of every state ought to contribute towards the support of the government, as nearly as possible, in proportion to their respective abilities; that is in proportion to the revenue which they respectively enjoy under the protection of the state (…)”. (Adam Smith, An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations. Edited by Sálvio M. Soares. MetaLibri, 2007, v.1.0p.)

Și totuși ce este echitatea fiscală? Are vreo legătură cu politica? Pentru că se pare că socialiștii susțin un fel de echitate, iar liberalii alt fel. Dar nu în România, pentru că aici toată lumea este de acord cu sistemul actual de impozitare în cotă unică.

Dar de fapt legătura echității fiscale cu politica este aproape inexistentă. Singurul aspect care ar trebui să conteze este, așa cum ni se spune și de la Comisia Europeană, nevoia statului de venituri publice pentru a acoperi cheltuieli publice diverse, destul de diferite față de epoca lui Adam Smith.

Comisarul Gentiloni menționează în discursul său că trebuie încurajați cei ce plătesc și că trebuie adoptate la nivelul Uniunii măsuri de eliminare a dublei impozitare, de prevenire și soluționare a litigiilor fiscale și de îmbunătățire a cooperării între autoritățile publice și contribuabili.

Dacă vi se par obiective de bun simț, atunci trebuie să știți că și strategiile fiscal-bugetare ale guvernelor României din ultimii 10 ani (că doar de 10 ani sunt în legislația noastră sub această denumire) au avut aproximativ aceleași obiective. Și să nu uităm de obiectivul combaterii evaziunii și fraudei fiscale, care este și mai apăsător dacă ne gândim la situația legii noastre privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Lipsa unor studii de impact reale și a unei analize coerente în sistemul fiscal este evidentă și dăunează grav bugetului public național.

Așadar, când este un sistem fiscal corect, echitabil?

Dacă citim discursul comisarului Gentiloni, un sistem fiscal este corect atunci când sistemul nu permite fraude fiscale, evaziune fiscală, abuz de drept, planificare fiscală agresivă, nu există competiție fiscală agresivă între state, colectarea TVA se realizează integral, nu există bariere fiscale, cetățenii cooperează cu autoritățile fiscale și invers.

Sistemul nostru fiscal, așa simplu reglementat, este destul de departe de dezideratul corectitudinii, în sensul echității. În primul rând avem problema colectării TVA. Nu este asumată public de către ANAF, dimpotrivă, în rapoartele anuale totul este perfect. Comisia Europeană comunică însă public că România este campioană la necolectarea TVA („VAT gap”). Contribuabilii încearcă să coopereze cu autoritățile fiscale, dar autoritățile sunt depășite de numărul acestora și mai ales de problemele lor diverse rezultate dintr-un sistem informatic ineficient. Din când în când apar informații conform cărora ANAF, prin diversele sale verigi, acționează corect pentru creșterea veniturilor publice. După care ne trezim în situația de a avea conturile blocate pentru datorii inexistente sau plătite. Transparența deciziilor administrativ-fiscale nu este un concept aplicat de ANAF, chiar dacă este unul dintre elementele de bază ale bunei guvernări fiscale.

Cum vi se pare?

Este sistemul fiscal românesc „corect”? Ce argumente există pentru a considera sistemul fiscal „corect”? Ce contraargumente aveți? Vă invităm să ne transmiteți răspunsurile dumneavoastră pe adresa de email a redacției revistei noastre, redactie@editurasolomon.ro.

Acest articol este editorialul numărului 1/2020 al revistei Tax Magazine.