Autori: Anca Atanasiu, Avocat, Senior Managing Associate, Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL

Ana Flueran, Avocat, Senior Associate, Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL

În domeniul dinamic al forței de muncă, căutarea echilibrului între viața profesională și cea personală a condus la noi forme de organizare a programului de muncă care să corespundă nevoilor moderne, atât ale angajatorilor, cât și ale salariaților. Printre soluțiile în discuție este săptămâna de muncă de patru zile, cu menținerea drepturilor salariale.

Această nouă potențială abordare a structurării programului de muncă depășește deja cunoscutele aranjamente de muncă flexibile, cum ar fi telemunca, reglementată în România de Legea 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă. Săptămâna de patru zile reprezintă o viziune mai largă a flexibilității, cu avantaje multiple atât pentru salariați, cât și pentru angajatori.

Cadrul legislativ existent

În România, au existat mai multe încercări legislative de a introduce o săptămână de muncă de patru zile, cu propuneri apărute în 2016, 2017 și, cel mai recent, în 2022. Cu toate acestea, inițiativele respective au omis să ia în considerare un aspect: legislația națională existentă oferă deja un cadru legal pentru implementarea unui astfel de program de muncă.

Deși programul standard de muncă este înrădăcinat în mentalitatea colectivă – 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, cu 48 de ore consecutive de odihnă – Codul Muncii din România permite și o distribuție inegală a orelor de muncă, adaptată cerințelor specifice ale fiecărui loc de muncă.

Conform Codului Muncii, modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate, va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern. Totodată, pentru a putea fi implementat acest program de lucru, trebuie precizat în mod expres în cuprinsul contractului individual de muncă, fie de la începutul raportului de muncă, fie ulterior, prin încheierea unui act adițional.

Proiectele legislative care au fost propuse prevedeau un scenariu în care salariații lucrează 10 ore pe zi timp de 4 zile, cu un repaus de 3 zile. Aceasta este doar o interpretare a conceptului săptămânii de muncă de patru zile, care cuprinde, de fapt, o varietate de modele concepute pentru a satisface nevoile diverse ale angajatorilor și ale forței de muncă.

Explorarea modelelor săptămânii de muncă de patru zile

Modelele care pot fi avute în vedere pentru acest program de lucru flexibil pot îmbrăca următoarele forme și nu numai:

• Săptămâna de muncă de 4 zile: Acest model propune o reducere de 20% a săptămânii de muncă standard de 40 de ore, prin eliminarea unei zile de muncă, cum ar fi vineri (practic, timpul de muncă săptămânal este de 32 ore).
• Săptămâna de muncă de 4,5 zile: În acest aranjament, salariații pot beneficia, de exemplu, de o jumătate de zi sau o zi întreagă liberă la fiecare două săptămâni.
• Săptămâna de muncă comprimată, de 4 zile: Această abordare presupune ca timpul de muncă să nu fie redus, iar orele de muncă să fie distribuite pe parcursul a patru zile de muncă (de exemplu, de luni până joi salariații lucrează 10 ore pe zi și vineri este zi liberă).

Deși cadrul legal românesc existent permite implementarea săptămânii de muncă de patru zile, este important ca angajatorii să respecte, de asemenea, și celelalte reglementări obligatorii referitoare la timpul de muncă și de odihnă. Acest lucru include asigurarea faptului că salariații beneficiază de o perioadă de odihnă de nu mai puțin de 12 ore consecutive între două zile de muncă și un minim de 8 ore pentru munca în schimburi.

Situația la nivelul Uniunii Europene

Din februarie 2022, Belgia a aprobat la nivel legislativ săptămână de muncă de patru zile. Salariații belgieni au opțiunea de a comprima orele lor cu normă întreagă în patru zile, fără nicio reducere a salariului. Cu toate acestea, acest lucru nu se traduce prin mai puține ore de lucru; pur și simplu înseamnă gruparea orelor de muncă obișnuite în mai puține zile. În ciuda acestei legislații progresive, adoptarea printre lucrătorii belgieni a fost relativ lentă momentan.

Între timp, Germania a devenit cel mai recent teren de testare pentru săptămâna de muncă de patru zile, cu un proiect pilot care a început în luna februarie a acestui an. Acest proiect ambițios implică 45 de companii active în diverse industrii, toate explorând beneficiile și provocările potențiale ale acestui nou program de lucru.

Avantajele unei săptămâni de muncă scurte

Pentru angajatori, săptămâna de muncă scurtă poate contribui la îmbunătățirea atractivității lor pe piața muncii și ajută la recrutarea celor mai bune talente.

Această formă de organizare a programului de muncă poate contribui chiar la crearea unui mediu care favorizează creativitatea și inovația, unde salariații sunt motivați să caute modalități de a îmbunătăți eficiența și de a contribui cu soluții inovatoare la locul de muncă.

Pentru salariați, săptămâna de muncă de patru zile poate duce la creșterea bunăstării acestora, deoarece oferă mai mult timp pentru odihnă, o satisfacție mai mare în muncă, reducerea epuizării și a expunerii la boli profesionale.

Concluzii

Cadrul legislativ actual din România oferă suficiente pârghii pentru implementarea săptămânii de muncă de patru zile. Legislația existentă este suficient de flexibilă, permițând companiilor autonomia de a-și adapta programele de muncă în concordanță cu nevoile lor operaționale și circumstanțele economice.

Modelul săptămânii de muncă de patru zile nu trebuie să fie o soluție universală. Angajatorii pot alege să o aplice ca o politică generală sau având caracter sezonier (de exemplu, pe timpul verii). Alternativ, modelul poate fi aplicat doar anumitor categorii de salariați sau departamente, în funcție de specificul activității.

Decizia de a implementa o săptămână de muncă scurtă revine în cele din urmă fiecărei societăți în parte și este esențial ca o astfel de decizie să fie luată după o considerare atentă a activităților specifice societății și a impactului potențial al unei astfel de decizii.

Cristina Săulescu, Partener Cabot Transfer Pricing

Sistemul e-Transport are, din luna iulie, o nouă procedură de aplicare, cea veche fiind eliminată și înlocuită integral. Deși noua procedură menține majoritatea prevederilor anterioare, pe care doar le extinde astfel încât să acopere și transporturile internaționale de mărfuri, ea introduce totuși și completări, actualizări și funcționalități noi, care nu existau în reglementarea precedentă.

Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Vamală Română au publicat Ordinul comun nr. 1.337/1.268/2024 care aprobă o procedură nouă pentru utilizare şi funcţionare a sistemului naţional privind monitorizarea transporturilor de bunuri RO e-Transport. Aceasta înlocuiește procedura anterioară stabilită prin Ordinul ANAF nr. 2.545/2022, abrogat în prezent. Noua procedură se aplică din luna iulie și aduce câteva modificări și clarificări importante pentru companii.

Pentru transporturile naționale, regulile de raportare rămân în mare parte la fel, noutatea fiind mai degrabă extinderea lor către transporturile internaționale de mărfuri, incluse și ele în sfera de raportare e-Transport din acest an. Astfel, noua procedură stabilește că pentru transporturile internaționale de mărfuri se vor face raportări pentru toate bunurile transportate, indiferent dacă sunt riscante sau nu din punct de vedere fiscal, dar trebuie îndeplinite aceleași criterii de semnificație stabilite și pentru transporturile naționale – vehiculele sunt vizate de obținerea codului UIT dacă au o masă maximă tehnic admisibilă de minimum 2,5 tone și sunt încărcate cu bunuri cu o masă brută totală mai mare de 500 kg sau o valoare totală mai mare de 10.000 de lei, aferente cel puțin unei partide de bunuri care face obiectul transportului.

Noua procedură aduce și o serie de precizări importante legate de transporturile multimodale, stabilind că, dacă bunurile pentru care există obligația de raportare în Sistemul RO e-Transport sunt transportate la nivel național cu mijloace de transport din mai multe categorii (naval, feroviar, aerian, rutier etc.), în Sistemul RO e-Transport se va declara numai componenta de transport rutier. În asemenea situații, locul de încărcare, respectiv descărcare, va fi considerat locul în care vehiculul de transport rutier va prelua sau preda bunurile transportate.

Alte completări ale procedurii față de versiunea anterioară vizează o serie clarificări și precizări necesare pentru a gestiona tot felul de situații punctuale care apar frecvent în cazul transporturilor rutiere. Spre exemplu, apare mențiunea că, în cazul operațiunilor de import, valoarea bunurilor declarate este valoarea înscrisă în factura externă și se clarifică necesitatea codurilor UIT în situațiile în care bunurile nu sunt recepționate sau sunt recepționate parțial și trebuie returnate.

Astfel, procedura stabilește că bunurile nerecepționate vor reveni în depozitul de încărcare sau în cel mai apropiat depozit al expeditorului în baza codului UIT inițial, în timp ce pentru bunurile care au fost recepționate și pentru care se face un retur ulterior, va fi necesară obținerea unui cod UIT nou de către partea care returnează bunurile (returul ulterior fiind considerat că formează o nouă partidă de bunuri). Similar, în cazul unui transport internațional de bunuri având furnizor din România, returul ulterior al bunurilor care au fost recepționate formează o nouă partidă de bunuri pentru care este necesară obținerea unui cod UIT nou de către furnizorul inițial.

Noua procedură introduce și opțiunea de confirmare a datelor declarate în sistem după obținerea codului UIT. Mai exact, funcționalitățile nou-introduse în sistemul e-Transport permit ca un utilizator să selecteze, după caz, una dintre următoarele variante referitoare la un transport: ”Confirmat”, ”Confirmat parțial” sau ”Infirmat”, dar și să facă precizări suplimentare în legătură cu transportul în câmpul de date ”Comentariu confirmare”.

Noi clarificări apar și legat de transportul bunurilor cu risc fiscal ridicat comercializate în sistemul cash and carry. Procedura precizează că pentru astfel de produse, pe care clientul le alege de pe raft, le plăteşte la casele de marcat şi le transportă în nume propriu, nu există obligații de raportare în sistemul RO e-Transport.

Un set complet nou de prevederi stabilește regulile pentru monitorizarea în timp real a transporturilor, obligație care a devenit imperativă din iulie. Monitorizarea se va putea face fie prin GPS-uri automate care permit transmiterea automată a datelor de poziționare către serverele ANAF – pentru vehiculele care sunt dotate cu astfel de sisteme, fie prin telefoane mobile pe care s-a instalat aplicația e-Transport și care trebuie activată de conducătorul auto înainte de începerea transportului și dezactivată după livrare, când transportul s-a încheiat, sau după părăsirea teritoriului național.

La mijlocul lunii iunie 2024, Bucureștiul a găzduit Conferința de TVA. Cea de-a doua ediție a evenimentului s-a desfășurat pe parcursul a două zile, pe 17 și 18 iunie 2024, aducând în prim-plan experți de renume din România și Europa.

Cele 12 prezentări ale avocaților și consultanților fiscali români, cu un ridicat nivel tehnic, au fost urmate de trei discursuri remarcabile ale invitaților internaționali: Rita de la Feria, Patrice Pillet și Tiina Ruohola.

Aș începe cu discursul memorabil al Ritei de la Feria, privitor la psihologia plății taxelor și impozitelor. În stilul său oratoric inconfundabil, Rita de la Feria a afirmat că, deși este în firea umană de a se erija de la această povară, în lipsa acestora, nu putem vorbi despre proiecte de infrastructură și orice alt tip de servicii publice. A fost un discurs al Ritei convingător și, din punctul meu de vedere, emoționant, pregătit cu delicatețe, pentru capitala țării europene cu cel mai mare deficit de TVA.

Tiina Ruohola a prezentat câteva modele de conduită ale autorităților fiscale din țările nordice, care au condus la o relație eficientă cu contribuabilii, atât din punctul de vedere al operativității acțiunilor acestora, cât și din perspectiva colectării TVA (și nu numai) la bugetul de stat. În acea parte de Europă, a fi în permanență aproape de contribuabil este văzută ca premisa necesară a conformării voluntare a acestuia.

Patrice Pillet, șeful diviziei de TVA din cadrul Comisiei Europene, a prezentat propunerile unor modificări de amploare ale Directivei de TVA, în sensul simplificării procedurilor administrative în cadrul comerțului intracomunitar cu bunuri și servicii, dar și în sensul eliminării concurenței neloiale remarcate la nivelul serviciilor de cazare și transport de pasageri.

Am plecat cu euforia unei misiuni nobile, aceea a încurajării conformării voluntare, în special în contextul în care noi, cei de acolo, nu făceam parte nici din categoria defavorizată a persoanelor cu venituri mici, care au nevoie de sprijin pentru a accesa bunuri și servicii, nici din aceea a oamenilor care nu ar avea un cuvânt de spus mai departe.

Am plecat cu euforia bunei credințe…

Urma să revin rapid cu picioarele pe pământul balcanic, întrucât politicieni care nu au avut ocazia de a asculta discursuri motivaționale precum cele de mai sus au considerat oportun să introducă măsuri de forță: obligații suplimentare privind e-factura și un nou concept, decontul de TVA precompletat. Toate acestea, fără a fi rele prin ele însele, presupuneau sancțiuni imediate, în lipsa oricărei perioade de testare și cel mai rău, fără nicio consultare consistentă a mediului privat. Și iată cum, în mai puțin de 3 zile, unii și aceiași oameni care primiseră misiunea nobilă a încurajării voluntare, au fost puși în ipostaza de a-și proteja clienții împotriva unei abordări agresive a autorităților fiscale.

După amenințări cu proteste din partea contabililor, condimentate cu discursuri pe alocuri ieșite în decor, ordonanța de urgență care adusese respectivele modificări a fost modificată…de urgență.

Din păcate, luna iulie a debutat cu un puseu de abuzuri ale acelorași organe fiscale, care, într-un comunicat de presă din 5 iulie, s-au lăudat cu amenzi și confiscări de peste 20 milioane lei, aplicate în doar 3 zile de controale ale declarațiilor în sistemul RO-transport.

Comunicatul ANAF s-a concentrat exclusiv pe sume, fără a avea un minim interes în a identifica și transmite câte dintre aceste zeci de milioane au fost aplicate contribuabililor care manifestau un risc de fraudă. Cum cele 20 de milioane nu reprezintă producție la hectar sau într-o fabrică, ci sume confiscate de la contribuabili care stau în câmpul muncii, nu văd niciun motiv de laudă.

Această procedură RO e-transport care presupune obligativitatea ca, la momentul trecerii punctului de frontieră cu România, să se genereze un cod electronic de identificare a transporturilor, nu există în alte state. Fiind complet necunoscută operatorilor internaționali de transport, aceștia trec punctele de frontieră fără a avea nicio idee despre faptul că destinatarii români ai mărfurilor pierd întreaga contravaloare a acestora în lipsa respectivului cod.

Este inadmisibil ca o astfel de sancțiune a confiscării să se aplice în condițiile în care nu există nicio suspiciune de fraudă!

Este inadmisibil ca un stat să considere că o astfel de conduită bazată strict pe forță poate forma mentalități care vor genera în viitor conformare voluntară! Condamnabil mod de a fi aproape de contribuabil!

Am început luna iulie sub amenințarea relei-credințe…

Acesta este Editorialul nr. 3/2024 al Revistei Tax Magazine. Mai multe detalii despre abonare găsiți aici.