Referitor la declarațiile apărute în mass-media în ceea ce privește salariul minim pe economie în 2016 și exemplul statelor BRICS:

Ministerul Finanțelor Publice a arătat în mai multe rânduri că o majorare a salariului minim pe economie trebuie corelată cu efectuarea unui studiu de impact care poate fi realizat în primul trimestru al anului 2016.

“Nu spunem, în acest moment, că va fi o creştere sau ca nu va fi o creştere, ci spunem că am început o analiză să vedem eventualele etape în care ar putea creşte salariul minim în 2016 şi ce impact ar avea asupra sectorului privat, pentru că poate fi un efect de reducere a competitivităţii firmelor româneşti, astfel încât acestea să fie nevoite să renunţe la o parte din salariaţi sau să-şi reducă producţia sau exporturile. Ar putea îndepărta investitorii în anumite sectoare de activitate, de asemenea ar putea avea un efect ascuns de migrare a forţei de muncă din zona albă în zona gri sau neagră. Creşterea salariului minim îi poate afecta şi pe noii intraţi pe piaţa de muncă, pe tineri, sau pe angajaţii cu calificare redusă”, a declarat ministrul Finanțelor Publice, Anca Dragu.

În acest moment, în urma deciziilor legislative, în sectorul public salariile au fost majorate cu 10 până la 25%. Așa că, o creștere a salariului minim pe economie, ar avea în acest sector un impact extrem de redus.

În ceea ce privește comparația cu situația din țările BRICS, Ministerul de Finanțe precizează că ministrul de resort a explicat, într-o întâlnire informală cu presa, că Romania nu este și nici nu trebuie să fie în rândul statelor în care munca nu este apreciată. “Mai mult, nivelul actual înalt de pregătire al românilor face posibil ca aceștia să activeze deja în industrii mai bine plătite. Această tendință este una certă și va continua, lucru ce conduce la creșterea nivelului de trai în România”, a declarat ministrul Finanțelor Publice, Anca Dragu.

În urma materialelor de presă apărute după publicarea proiectului de buget pentru anul 2016, Ministerul Finanțelor Publice a făcut următoarele precizări:

1. Proiectul de buget pentru anul viitor prevede o creștere a salariilor acordate personalului clerical și neclerical.

În cazul personalului clerical, contribuția statului la salarizarea personalului de cult CREȘTE de la 278,3 milioane lei anul acesta la peste 315,1 milioane lei în anul 2016. În cazul personalului neclerical, contribuția statului prin sume defalcate din taxa pe valoarea adaugată pentru salarizarea personalului neclerical a crescut cu 54,9% față de anul 2015, de la 188,9 milioane lei la 292,7 milioane lei în anul 2016.

2. Proiectul de buget pentru anul viitor prevede o creștere a contribuției statului, pentru sprijinirea așezămintelor religioase românești din afara granițelor, de la 12,8 milioane lei anul acesta la 13 milioane lei în anul 2016.

3. Anul viitor păstrează în buget suma de 1,3 milioane lei alocată în scopul finanțării Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos.

Sumele suplimentare prevăzute în bugetul 2016 pentru culte religioase, de aproximativ 150 milioane de lei au fost prevăzute ținând cont de actele normative aprobate în 2015 referitoare la creșterile salariale în acest sector. Suma suplimentară este comparabilă cu suma alocată în anul 2015 pentru construcții și reparații.

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul ANAF împotriva unei sentințe pronunțate de Curtea  de Apel București prin care a fost recunoscut dreptul Cargill Agricultura S.R.L., asistată de avocații D&B David și Baias S.C.A., de a primi  dobânzi în cuantum de peste 30 de milioane de lei pentru nerambursarea în termenul legal a TVA.

Instanța supremă a înlăturat argumente invocate pe fond de ANAF pentru a justifica întârzierea în soluționarea cererii. Astfel, s-a respins susținerea ANAF că termenul de 45 de zile pentru soluționarea cererilor de rambursare ar fi unul de recomandare. “Acceptarea unei asemenea susțineri ar fi fost în contradicție cu însăși esența contenciosului administrativ, reflectată în jurisprudența constantă a instanței supreme în privința acțiunilor în obligarea administrației fiscale să soluționeze contestațiile fiscale, atunci când acestea încalcă termenul legal de soluționare a cererilor” a declarat Dan Dascălu, Avocat Partener D&B David şi Baias.

De asemenea, Curtea de Apel București a considerat neîntemeiate  susținerile ANAF în sensul că depășirea termenului de 45 de  zile pentru soluționarea rambursării TVA s-ar fi realizat cu respectarea dispozițiilor legale. Printre altele, s-a reținut că ANAF nu poate susține că derularea inspecției fiscale ca urmare a schimbării categoriei de risc fiscal al Societății la mai bine de 10 luni de la data depunerii deconturilor de TVA ar fi constituit un motiv pertinent care să justifice prelungirea termenului de 45 de zile de soluționare a cererii de rambursare, atât timp cât legea prevede obligativitatea realizării analizei de risc în maximum 15 zile de la data depunerii deconturilor.

În acord cu practica instanțelor naționale din alte cauze de dobânzi, a fost reliefată în sentința de fond şi importanta rambursării la termen a TVA, astfel cum este ea dedusă din jurisprudența europeană care protejează contribuabilii de orice fel de abuzuri ale statului din această perspectivă. “Esențială în acest context a fost hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza Rafinăria Steaua Română C-431/12 (reprezentată de D&B David şi Baias în cauza respectivă), în care s-a reliefat că pentru contribuabil este total nerelevant motivul pentru care rambursarea excedentului de TVA a intervenit cu întârziere” a precizat Dan Dascălu.

Acest litigiu a început în 2009, când ANAF respingea cererea de acordare de dobânzi formulată de Cargill Agricultura, întrucât organul fiscal tergiversase anterior mai bine de un an o solicitare de rambursare a TVA în cuantum de peste 100 milioane lei.

A urmat un drum extrem de sinuos, întrucât ANAF nu a refuzat să soluționeze şi contestația societății împotriva tăcerii organelor fiscale, fiind necesar ca societatea să formuleze o  acțiune pentru obligarea ANAF să emită decizia de soluționare a contestației, acțiune finalizată abia la finalul anului 2011.

După respingerea de către ANAF a solicitării de acordare a dobânzilor, a urmat o primă soluție a Curții de Apel București favorabilă contribuabilului. Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis însă cauza spre rejudecare instanței de fond, pentru administrarea de probatorii suplimentare, în special pentru că autoritatea fiscală pretindea că acțiunea Cargill ar fi fost tardiv formulată, întrucât organele fiscale susțineau că ar fi comunicat contribuabilului încă din 2010 decizia de soluționare a contestației.

A urmat o nouă judecată în fond, în care Curtea de Apel București a pronunțat o nouă soluție favorabilă contribuabilului, reținând că ANAF susține in mod greșit că ar fi comunicat societății decizia de soluționare a contestației în anul 2010 întrucât  confirmarea de primire invocata de organul fiscal ca proba nu atestă transmiterea respectivului document, ci a unui alt înscris care nu are legătura cu dosarul in discuție. Aceasta soluție a fost confirmată irevocabil prin decizia recentă pronunțată de Înalta Curte de Casație şi Justiție.

Cum speța comentată ridică numeroase aspect interesante, de largă şi maximă utilitate, este de așteptat să suscite comentarii suplimentare după aflarea motivării deciziei Înaltei Curți de Casație şi Justiție.

Echipa D&B David şi Baias care a fost implicată în susținerea cauzei care s-a finalizat printr-o soluție favorabilă societății Cargill Agricultura S.R.L. este formată din avocații specializați în litigii fiscale, Dan Dascălu şi Ana-Maria Iordache.

În următorii cinci ani, schimbările comportamentului consumatorilor vor perturba companiile din toate industriile. Cu toate acestea, majoritatea operaţiunilor realizate de companii nu sunt concepute pentru a oferi ceea ce consumatorii consideră a fi produse sau servicii de valoare, nici acum, nici trei ani de acum înainte.

Aceasta este una dintre concluziile unui nou sondaj PwC, realizat pe un eşantion de 1.262 de factori de decizie în operaţiuni din întreaga lume.

Raportul Reimagining operations: Insights from PwC’s 2015 Global Operations Survey arată că, deşi 61% dintre responsabilii de operaţiuni se aşteaptă ca schimbările în comportamentul consumatorilor să modifice în mod radical mediul de afaceri în următorii ani, numai 25% dintre aceştia sunt foarte încrezători în modul în care operaţiunile lor au fost concepute pentru a asigura valoare pentru consumator şi o experienţă distinctivă. 63% dintre respondenţi consideră că operaţiunile din cadrul companiilor se află în faţa unei provocări, aceea de a înţelege pe ce pun preţ consumatorii.

“Pentru responsabilii de operaţiuni, este o reală şi continuă provocare să afle pe ce pun preţ consumatorii. Fără a avea această înţelegere, operaţiunile ajung adesea să se disipeze. Când o echipă încearcă să inoveze, intră în conflict direct cu un obiectiv operaţional de a reduce consturile – sau creează o situaţie complexă nouă, dificil de gestionat. Negocierea unui compromis rezonabil în astfel de cazuri încetineşte activitatea tuturor”, arată Bogdan Belciu, Partener, Servicii de Consultanţă pentru Management, PwC România.Pentru a avea succes acum şi în viitor, companiile trebuie să-şi gândească operaţiunile concentrându-se pe clienţii lor. “În acest fel, echipele de operaţiuni pot decide mai repede şi cântări mai eficient posibile modificări, atunci când se petrec schimbări inevitabile,” adaugă Belciu.

Companiile au în plan mai mult decât o simplă îmbunătăţire a proceselor existente

Mai mult de jumătate dintre responsabilii chestionaţi în sondaj consideră că nu este suficient numai să-şi îmbunătăţească procesele operaţionale actuale. 61% dintre ei sunt de părere că o creştere a colaborării interdepartamentale ar avea cel mai mare potenţial de a le sprijini atingerea obiectivelor strategice.

“Directorii executivi au început să vadă operaţiunile drept procese mai ample ce merg dincolo de funcţiile tradiţionale de furnizare, producţie şi logistică, sau, pentru zona de servicii, cele de front office, de suport sau de control intern. În toate industriile, putem observa cum majoritatea respondenţilor noştri includ acum şi următoarele funcţii în operaţiuni: analiza consumatorilor, marketing, vânzări, servicii şi suport, precum şi dezvoltarea de noi produse şi servicii”, a declarat Bogdan Belciu.

Cu toate acestea, pentru sincronizarea strategiei la nivel de companie, nu este suficientă adoptarea unei viziuni mai largi asupra operaţiunilor numai de către liderii executivi. Aproape o treime din companii prioritizează câteva posibilităţi de colaborare interdepartamentală, la nivelul întregii companii. Majoritatea celorlalte companii însă au un stil de lucru segregat, fiecare departament luând decizii proprii în ceea ce priveşte tipurile de activităţi care contează mai mult.

Operaţiunile sunt regândite

Una dintre concluziile importante ale studiului arată cum companiile devin din ce în ce mai conştiente de faptul că trebuie să-şi concentreze atenţia asupra câtorva capacităţi corelate, pentru a face faţă schimbărilor. 43% dintre companiile intervievate intenţionează să ia această măsură până în 2018. Dacă se va dovedi că noul model funcţionează, competiţia în industrie va fi transformată vizibil şi chiar şi cei mai mari jucători de pe piaţă vor fi nevoiţi să facă faţă noii provocări.

Am testat această ipoteză uitându-ne la companiile axate mai degrabă pe strategie, ce însumează aproximativ 15% din eşantionul sondajului nostru. Există câteva trăsături care le diferenţiază. În primul rând, este mult mai probabil ca ele să se concentreze pe crearea unor capacităţi de diferenţiere pentru obţinerea unui avantaj competitiv faţă de restul companiilor (51% faţă 29%). De asemenea, companiile axate pe strategie sunt mult mai încrezătoare în capacitatea de a atinge un număr mare de obiective de performanţă, precum şi în atingerea ţintelor de venituri şi cheltuieli. La rândul lor, aceste avantaje au ajutat la îmbunătăţirea strategiei companiilor, la crearea unor experienţe unice pentru consumator şi la adaptarea companiilor la schimbare.

“În faţa unui viitor marcat de schimbări radicale, companiile trebuie să-şi concentreze eforturile pentru a crea un set de capacităţi mic, dar coerent. Dacă vor reuşi acest lucru, îşi pot alinia strategia şi operaţiunile la nivelul organizaţiei, fiind astfel pregătite să răspundă schimbărilor comportamentului consumatorilor”, a conchis Bogdan Belciu.

Rata de recrutare externă a fost de 13,5% la nivelul întregii pieţe din România, în creştere cu 13 procente faţă de anul  precedent (când a fost de 11,9%), potrivit studiului de analiză a eficienţei a capitalului uman PwC Saratoga 2015. Mare parte a recrutărilor externe au fost în scop de înlocuire (10,3%), în vreme ce doar 2,2% au fost recrutări pentru posturi nou-înfiinţate.

“Acest lucru arată, pe de o parte, o creştere a dinamicii piaţei muncii, pe fondul unui context macro-economic mai favorabil, ce a permis unui număr destul de mare de angajaţi să îşi schimbe locul de muncă. Pe de altă parte, numărul mic al angajărilor pe posturi noi poate arata că organizaţiile româneşti sunt în continuare precaute  când vine vorba de crearea de posturi noi în cadrul structurii organizaţionale existente” a declarat Horaţiu Cocheci, Senior Manager, Lider al echipei de consultanţă în resurse umane, PwC România.

Pe categorii de personal, se observă o creştere a ratei de recrutare externă pentru posturile administrative/de suport, în vreme ce la nivelul specialiştilor şi al muncitorilor valorile sunt similare anului precedent. Deşi la nivelul posturilor de management rata de recrutare externă este semnificativ mai mică decât  media pieţei generale (5,1%), se observă o creştere a numărului de angajări pe posturi noi (1,3%, spre deosebire de 0,7% în 2014).

La nivel sectorial, retailul rămâne domeniul cu o rată de recrutare externă semnificativ mai mare decât media pieţei  (52,1%); sectoarele cu o rată de recrutare mai mică decât media pieţei sunt cel al producţiei industriale (10,3%) şi cel farmaceutic (12,6%).

În ceea ce priveşte costurile recrutării per angajat, acestea s-au situat la acelaşi nivel ca anul precedent şi variază între 65 de Euro per angajat recrutat în retail şi 1000 de Euro per angajat, în sectorul farmaceutic.

“Costurile recrutării unui angajat sunt direct proporţionale cu nivelul de specializare al acestuia.

Astfel, în sectoare de tipul Retail, în care fluctuaţia de personal şi sezonalitatea activităţii sunt mari, iar nivelul de specializare pentru majoritatea angajaţilor (cu precădere a celor operaţionali) este unul de bază, costurile sunt mai mici, în timp ce în sectoarele în care este nevoie de cunoştinţe de specialitate şi expertiză dificil de găsit pe piaţă, costurile de recrutare sunt semnificativ mai mari”,  explică Horaţiu Cocheci.

Rata încetării contractelor de muncă este similară cu cea din anii trecuţi; cu toate acestea se observă o uşoară creştere a plecărilor voluntare / demisiilor(de la 9,6% la 10,3%), concomitent cu o scădere simţitoare a încetărilor involuntare (de la 4,6% la 2,7%).

“Scăderea încetărilor involuntare a contractelor de muncă arată că angajatorii au depăşit în linii mari perioada restructurărilor masive de personal. Singurul sector în care se observă o creştere a ratei de încetare involuntară a contractelor de muncă este cel al producţiei industriale, unde, cel mai probabil, se continuă procesele de eficientizare operaţională (prin tehnologizare sau modernizare a liniilor de producţie), care determină, în general, scăderea numărului de angajaţi” a arătat Nicoleta Dumitru, Manager, Servicii de consultanţă pentru Resurse Umane, PwC România.

La nivel sectorial, retailul rămâne în continuare domeniul cu o fluctuaţie foarte mare de personal, mai mult de jumătate din angajaţi (56,6%) părăsind organizaţia în decursul unui an. La polul opus sunt sectoarele farmaceutic (10,2%) şi producţie industrială (13,5%).

Studiul PwC Saratoga Romania 2015 prezintă date exhaustive referitoare la indicatori ai capitalului uman pe baza datelor colectate de la 64 de companii participante din cinci  sectoare economice (industria farmaceutică, producţie industrială, retail, bănci şi leasing financiar).

• Editorial
  Cosmin Flavius Costaș
  Conferința Cluj Tax Forum – 19 februarie 2016

• Impozite directe
  Cosmin Flavius Costaș
  An Account of Romania’s Green Taxes
  Maria Claudia Andrieș
  Despre taxele de mediu în România. Clasificare şi implicaţii (I)
  Tudor Vidrean-Căpușan
  Timbrul de mediu. Incompatibilitate sau nu cu dreptul Uniunii Europene?

• Impozite indirecte
  Horaţiu Sasu
  (Încă) un abuz la adresa contribuabililor şi soluţiile în favoarea afacerilor de bună-credinţă

• Procedură fiscală
  Andrei Iancu
  Executarea silită a redevenţelor miniere şi petroliere majorate prin ordonanţe de Guvern

• Contribuții
  Cosmin Flavius Costaș
  Ecotaxa. Tehnologia oxo-biodegradabilă. Nelegalitatea impunerii

• Jurisprudență fiscală națională
  Viorel Terzea
  Impozit pe venit. Transmisiunea succesorală a bunurilor

• Jurisprudența fiscală a instanțelor europene
  Sinteza hotărârilor în materie fiscală pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în intervalul 29 octombrie – 30 noiembrie 2015

Pe 20 octombrie 2015, instanţa de contencios constituţional pare să fi spulberat unul din ultimele bastioane ale fiscului: termenul călduţ de (cel puţin) 45 zile pentru formularea unui răspuns la cererea contribuabilului.

Curtea Constituţională a admis excepția de neconstituționalitate şi a constatat că prevederile art. 124 alin. (1) raportate la cele ale art. 70 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituţionale. Curtea a reţinut că normele criticate generează îmbogăţirea fără justă cauză a statului în  detrimentul patrimoniului contribuabilului ca urmare a imposibilităţii folosirii sumei de bani percepută nelegal şi privarea persoanei de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata respectivei sume. Această pierdere este direct proporţională cu durata indisponibilizării sumei plătite fără temei juridic pe perioada cuprinsă între data plăţii sumei nedatorate şi data restituirii acesteia şi are drept consecinţă încălcarea dreptului de proprietate al contribuabilului, consacrat de art. 44 din Constituţie.

Sigur, Cutia Pandorei fusese deschisă mai devreme, pentru că în afacerile Mariana Irimie şi Rafinăria Steaua Română Curtea de Justiţie a Uniunii Europene ne avertizase asupra aceleiaşi probleme, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a clarificat recent faptul că odată cu restituirea taxelor pentru înmatricularea vehiculelor se datorează dobânzi fiscale, de la data plăţii taxei şi până la data restituirii efective.

Ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale, se deschide calea obţinerii unor despăgubiri adecvate în toate situaţiile în care diferite sume de bani sunt blocate de fisc (plăţi nedatorate, sume ce fac obiectul unor măsuri asigurătorii, cauţiuni consemnate pentru suspendarea unor acte administrative fiscale etc.).

Desigur, contribuabilii îşi mai pot propune un obiectiv: asigurarea deplinei egalităţi între contribuabili şi fisc, prin obligarea fiscului şi la plata de penalităţi, în cazul în care acesta nu restituie la termen şi din oficiu sumele datorate contribuabililor.

Acest material a fost publicat în Newsletterul Costaș, Negru & Asociații

Potențial câștig pentru economie de 1,2 trilioane de dolari pentru țările OECD din valorificarea acestui potenţial la maximă capacitate

Cel mai recent raport al economiștilor PwC compară performanţele a 34 de țări din OECD privind gradul de participare a tinerilor pe piaţa muncii, precum şi programele educaționale și de formare pe care statele le oferă, şi prezintă următoarele rezultate:

• Elveția și Germania se află în fruntea clasamentului pentru anul 2014, urmate de Austria, Islanda, Norvegia și Canada
• Majoritatea țărilor au avut o scădere a scorurilor în cadrul Indexului în perioada 2006-2011, urmare a impactului negativ al crizei financiare globale asupra forţei de muncă tinere; din 2011 până în prezent, dinamica pieței muncii s-a îmbunătățit în multe state, însă în altele, aceasta a rămas neschimbată. Din acest motiv, scorurile medii ale indicelui din 2014 pentru toate statele OECD rămân cu mult sub nivelurile din 2006, dinainte de criză.
• Dacă țările ar putea reduce până la nivelul din Germania numărul tinerilor cu vârste între 20 și 24 de ani care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare, majoritatea statelor OECD ar putea obține o creștere substantială pe termen lung a nivelului PIB, cu aproape 1% în Suedia și Danemarca, 3% în Marea Britanie și SUA, și chiar 7-9% în Spania, Grecia, Italia și Turcia.
• La valorile PIB-ului din 2015, creșterea potenţială pe termen lung a PIB-ului total al OECD poate fi în jur de 1,2 trilioane de dolari.

 Statele central-europene, Elveția, Germania și Austria, ocupă primele trei locuri în noul PwC Young Workers Index (Indicele PwC al Forţei de Muncă Tinere), ce urmărește gradul de reușită a încercărilor statelor de a dezvolta potențialul tinerilor sub 25 de ani.

Conform raportului PwC, țările ce ocupă poziții mai joase în ierarhie pot aduce miliarde de dolari la bugetele de stat, pe termen lung, dacă aplică cele mai bune practici în valorificarea acestui potenţial. Concluziile raportului sunt similare celui ale Golden Age Index lansat de PwC în iunie 2015 şi care se referă la integrarea în muncă a persoanelor vârstnice.

PwC Young Workers Index este calculat ca media ponderată a 8 indicatori ce reflectă activitatea de pe piaţa muncii şi participarea în programe educaţionale şi de formare a tinerilor cu vârsta sub 25 de ani, din 34 de ţări din Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD).

“Spre deosebire de studiile noastre precedente despre forţa de muncă vârstnică şi despre cea din rândul femeilor, în care ţările scandinave ocupau primele poziţii în indicele ierarhice, se pare că ţările central-europene, şi-anume Germania, Elveţia şi Austria, oferă cele mai bune modele de urmat pentru dezvoltarea potenţialului tinerilor. Aceste state au avut o creştere mai mică a şomajului în rândul tinerilor datorită sistemelor educaţionale, de formare vocaţională şi ucenicie, ce minimizează numărul de tineri ce nu se pot integra pe piaţa muncii”, a precizat John Hawksworth, economist şef al PwC şi co-autor al raportului.

Tabel 1: PwC Young Workers Index – ierarhia pe ţări şi evoluţii în timp

Sursa: analiza PwC, bazată pe date provenind de la OECD 

Raportul estimează, de asemenea, posibila creştere pe termen lung a economiilor ţărilor OECD care ar putea fi obţinută prin atingerea nivelurilor relativ scăzute de tineri (cu vârste între 20 şi 24 de ani) care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare (cunoscuţi ca NEETs) ale ţărilor cele mai performante. După cum se poate vedea în tabelul 2, posibilele câştiguri pot porni de la aproximativ 1% din PIB în cazul Suediei şi Danemarcei, şi pot ajunge în jur de 3% pentru SUA, Marea Britanie şi Franţa, iar cele mai mari ar putea fi obţinute în Turcia, Italia, Grecia şi Spania, unde PIB-ul ar putea creşte cu 7-9% din ocuparea forţei de muncă tinere. Pentru toate ţările OECD, potenţialul câştig pe termen lung pentru PIB-ul total ar fi de ordinul a 1,2 trilioane de dolari (estimat la valorile PIB din 2015).

Tabelul 2: Creşterea pe termen lung estimată pentru economiile ţărilor OECD, având ca punct de reper atingerea nivelurilor de integrare a tinerilor cu vârste între 20 şi 24 de ani pe piaţa muncii ale Germaniei

Sursa: Analiză PwC bazată pe datele cu privire la tinerii NEET (majoritatea pentru anul 2013) şi pe ultimele estimări FMI ale valorilor PIB pentru anul 2015. Elveţia, Olanda, Islanda şi Luxemburg nu sunt incluse întrucât scorurile lor sunt egale sau uşor mai mici decât cele ale Germaniei. Japonia este exclusă din analiză din cauza lipsei de date comparabile cu cele provenite de la OECD pe subiectul tinerilor NEET. Ultima coloană reprezintă impactul estimat asupra valorilor pentru anul 2015, însă trebuie subliniat faptul că aceste beneficii nu pot fi atinse imediat, ci numai pe termen lung.

“Analiza noastră arată că există posibile beneficii economice mari ce pot proveni din reducerea numărului de tineri care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare. De-a lungul ţărilor OECD, câştigurile posibile pe termen lung pot depăşi 1,2 trilioane de dolari dacă toate ţările pot ajunge la nivelurile de performanţă din Germania. Guvernele şi companiile trebuie să coopereze pentru a se asigura că toţi tinerii capătă competenţele şi ofertele necesare pentru obţinerea acestor beneficii într-o economie modernă, globalizată”, a explicat John Hawksworth.

Alte măsuri pentru îmbunătăţirea performanţei în privinţa integrării tinerilor pe piaţa muncă pot include creşterea ofertelor de ucenicie şi formare vocaţională pentru tineri, precum şi creşterea interesului acordat incluziunii sociale şi reintegrării celor ce sunt în pragul abandonului şcolar sau al locului de muncă. Raportul PwC dă ca exemplu de bună practică o serie de măsuri guvernamentale germane ce vizează acest grup ţintă, ajungând la concluzia că şi alte state ar putea obţine beneficii substanţiale dacă ar adopta astfel de bune practici internaţionale.

Raportul PwC se uită şi la oportunităţile şi provocările pentru afaceri ce reies din indice, legându-le de alte studii PwC despre lipsa unor competenţe de pe piaţa munii şi diferitele stiluri de lucru ale aşa-numitei generaţii a Mileniului.

“Companiile se pot confrunta cu provocări pe termen scurt sub forma lipsei unor competenţe, şi din cauza şomajului crescut în rândul tinerilor. Dar aceste lipsuri pot avea un impact pe termen lung sub forma unei productivităţi scăzute şi unui grad mai scăzut de inovaţie. Este crucial pentru companii să se adapteze ca să atragă şi să păstreze noi tinere talente, una dintre modalităţile prin care pot face asta fiind chiar investirea în stagii de practică şi în formare profesională pentru tineri”, a declarat Ionuţ Simion, Country Managing Partner, PwC România.

„România la rândul său ar putea beneficia foarte mult prin creşterea participării tinerilor pe piaţa muncii. După cum ştim, aproximativ un sfert dintre tinerii din România sub 24 de ani nu lucrează şi nici nu urmează o formă de învăţământ sau de formare profesională. Aceşti tineri reprezintă un uriaş depozit de creativitate şi productivitate pe care ca naţiune ar trebui să-l valorificăm. Pentru a îmbunătăţi situaţia va fi nevoie de politici coerente în domeniul educaţiei, de creşterea investiţiilor în domeniu, de alinierea programelor şcolare cu necesităţilor pieţei muncii, dar şi de implicarea sectorului privat în sistemul de educaţie şi de formare profesională”, a adăugat Ionuţ Simion.

Despre raport:

Metodologie: Indicele PwC Young Workers este o medie ponderată a opt indicatori ce includ scorurile NEET (tineri care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare), gradul de participare pe piaţa muncii şi rata şomajului, incidenţa şomajului de lungă durată, rata abandonului şcolar şi a participării în programe educaţionale. Grupul ţintă al studiului reprezintă, în principiu, tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani, însă poate varia în funcţie de specificul fiecărui indicator.

Aceşti indicatori sunt standardizaţi, ponderaţi şi adunaţi pentru a genera scorurile indicilor pentru fiecare ţară. Scorurile sunt recalibrate pentru valori cuprinse între 0 şi 100, valoarea medie de 50 fiind stabilită, prin definiţie, pentru toate cele 34 de ţări OECD pe anul 2016. Scorurile indicelui au fost calculate, de asemenea, pentru 2011 şi 2014 (sau pentru anii cei mai apropiaţi pentru care existau date disponibile pentru o comparaţie internaţională).

Mai multe detalii cu privire la metodologie, incluzând calculul pentru posibila creștere pe termen lung a PIB-ului pentru scorurile NEET mai mici, sunt prezente în raportul complet.

Raportul Indicelui PwC Young Workers poate fi descărcat la adresa de internet www.pwc.co.uk/youngworkers.