Autori:

• Raluca Teodorescu – Avocat, Managing Associate – Băncilă, Diaconu și Asociații
• Iulian Creangă – Avocat, Senior Associate – Băncilă, Diaconu și Asociații

Regimul prosumatorului reprezintă un subiect de interes major la nivel național, atât pentru sectorul privat, cât și pentru sectorul public, aspect care se reflectă și în creșterea numărului de prosumatori în ultima perioadă. Astfel, conform datelor oferite de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, începând cu ianuarie 2022 şi până în iunie 2023, numărul prosumatorilor a crescut de la 13.874 la 77.638, iar puterea instalată a acestora de la 88 MW, la 973 de MW, estimându-se 1.500 MW la finalul anului 2023.

În susținerea ritmului de dezvoltare accelerat, în data de 25 noiembrie 2023 a fost trimis spre promulgare Proiectul de Lege cu nr. 605/2023 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere creșterea interesului în această direcție, considerăm că este oportună intervenția legiuitorului pentru clarificarea și completarea legislației privind prosumatorii.

Cu toate acestea, până în prezent, Proiectul de Lege nu a fost promulgat de Președintele României. Astfel, forma finală a Proiectul de Lege este încă în discuție, ca urmare a unei cereri de reexaminare formulate de către Președintele României, în urma căreia Proiectul de Lege s-a întors în Parlament spre dezbatere.

Forma proiectului de lege

Proiectul de lege propune o serie de schimbări majore, inclusiv:

• Mărirea limitei capacității puterii instalate a centralelor electrice pentru care se pot aplica mecanismele de compensare cantitativă și regularizare financiară:
• de la 200kW (actual), la 400 kW pentru compensarea cantitativă;
• de la 400kW (actual), la 900 kW pentru regularizarea financiară.
• Creșterea puterii instalate pentru care prosumatorii sunt exonerați de responsabilitatea în materie de echilibrare de la 400 kW (actual), până la 900 kW;
• Modificarea definiției prosumatorului prin introducerea expresă a mecanismului de compensare financiară ca modalitate de decontare a excedentului de energie electrică produsă la locul de producere cu energia electrică consumată din rețea pentru alte locuri de consum, dacă:
• serviciul de furnizare este prestat de același furnizor;
• locurile de consum și/sau de producere și consum sunt racordate la rețeaua electrică a aceluiași operator de distribuție;
• Introducerea dreptului de a opta între aplicarea mecanismului de compensare cantitativă și cel al regularizării financiare pentru prosumatorii care dețin centrale electrice din surse regenerabile, cu o putere instalată de cel mult 400 kW pe o perioadă de cel puțin 6 luni;
• Eliminarea perioadei de 24 luni în care prosumatorul poate folosi energia produsă, dar neutilizată.

Pentru aducerea la îndeplinire a noilor modificări, proiectul de lege prevede obligația ANRE de a modifica și completa Metodologia de stabilire a regulilor de comercializare a energiei electrice produse în centrale electrice din surse regenerabile cu putere electrică instalată de cel mult 400 kW pe loc de consum aparținând prosumatorilor, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a proiectului de lege.

Prin normele sale tranzitorii, proiectul de lege mai prevede și aplicarea sa imediată în cadrul contractelor dintre prosumatori și furnizori aflate deja în derulare.

Cererea de reexaminare a Președintelui României

În data de 12 decembrie 2023, a fost înaintată către Senatul României cererea de reexaminare a Președintelui României, înregistrată cu nr. L504/13.12.2023.

Printre motivele cererii de reexaminare se numără:

• Necesitatea corelării modificărilor propuse cu dispozițiile legale în vigoare. Corelarea ar trebui să privească atât normele care reglementează sectorul energetic, cât și cele care reglementează alte sectoare, precum fiscal și financiar;
• Implicațiile referitoare la principiul securității raporturilor juridice în situația aplicării noilor modificări și pentru prosumatorii care beneficiază deja de facilitățile existente;

Cu titlu de exemplu, în situația în care un prosumator cu puterea instalată de 350 kW care beneficiază, în prezent, de mecanismul de regularizare financiară ar putea beneficia de mecanismul de compensare cantitativă, fără alte formalități, după intrarea în vigoare a proiectului de lege în forma în care a fost transmis spre promulgare.

• Existența unor potențiale bariere de acces al prosumatorilor la piața de energie electrică în situația decontării energiei electrice consumate de prosumatori la alte locuri de consum;

Astfel, în contextul în care furnizorii sunt cei care gestionează relația cu operatorii de distribuție pentru locurile de consum ale prosumatorilor, aceștia pot limita accesul prosumatorilor la piața de energie electrică.

• Depășirea limitelor impuse de Uniunea Europeană prin Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European și Consiliului, care prevede că statele membre pot acorda derogări de la responsabilitatea de echilibrare în ceea ce privește instalațiile de producere de energie electrică din surse regenerabile cu o putere instalată mai mică de 400 de kW (în prezent), urmând ca, de la 1 ianuarie 2026, să se reducă la 200 kW.

Astfel, până la alinierea Proiectului de Lege cu solicitările Cererii de Reexaminare și publicarea versiunii finale în Monitorul Oficial, viitorul regim juridic al prosumatorilor rămâne încă incert, prevederile proiectului de lege nefiind aplicabile.

Autor: Cristina Săulescu, partener Cabot Transfer Pricing

Obligația de a monitoriza transporturile rutiere prin intermediul sistemului informatic e-Transport a fost extinsă pe finalul anului trecut, autoritățile obligând companiile să obțină coduri UIT și pentru transporturile internaționale de mărfuri. Până acum, sistemul era obligatoriu numai pentru bunurile considerate cu risc fiscal ridicat. Dincolo de extinderea e-Transport, prin aceeași modificare legislativă au fost introduse și noi obligații pentru transportatori care le impun să doteze vehiculele cu GPS-uri, iar în următoarele luni se pregătesc și alte noutăți la aplicarea sistemului de monitorizare.

Prin OUG nr. 115/2023, publicată în 15 decembrie în Monitorul Oficial, autoritățile au extins prevederile e-Transport și către transporturile internaționale de bunuri care tranzitează teritoriul României, indiferent de categoria de bunuri transportate. Practic, în acest moment sistemul este obligatoriu:

• pentru bunurile considerate cu risc fiscal ridicat, atât pentru transporturi naționale, cât și pentru cele internaționale;
• pentru orice fel de bunuri, dacă ele sunt transportate internațional.

Prin intermediul e-Transport, contribuabilii trebuie să declare anticipat deplasarea bunurilor considerate cu risc fiscal ridicat, prin obținerea unui cod unic, denumit cod UIT, care trebuie trecut obligatoriu pe documentele de transport. În e-Transport figurează date referitoare la expeditor și beneficiar, denumirea, caracteristicile, cantitățile și contravaloarea bunurilor transportate, locurile de încărcare și descărcare, detalii cu privire la mijlocul de transport folosit și codul UIT al respectivului transport.

Pentru transporturile internaționale, recent introduse în sfera de aplicare a e-Transport, obligația de a genera codul UIT revine în funcție de tipul operațiunii, unuia dintre actorii implicați în relația de transport.

Astfel, în timp ce pentru importuri și exporturi, obligația de a genera codul UIT cade în sarcina destinatarului sau expeditorului înscris în declarația vamală de import, pentru achizițiile sau livrările intracomunitare de bunuri, obligația revine fie beneficiarului, fie furnizorului din România. Atunci când bunurile fac obiectul tranzacțiilor intracomunitare aflate în tranzit, obținerea codului UIT și declararea transportului trebuie făcute de depozitari.

Nerespectarea obligațiilor de declarare a transporturilor internaționale de bunuri în sistemul RO e-Transport se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, în cazul persoanelor juridice, precum și cu confiscarea contravalorii bunurilor nedeclarate. Totuși, actul normativ stabilește că sancțiunile contravenționale pentru nerespectarea noilor obligații privind transporturile rutiere internaționale de bunuri intră în vigoare abia de la data de 1 iulie 2024, dând practic companiilor o perioadă de timp pentru asimilarea noutăților și conformare.

Pe lângă extinderea sistemului, OUG nr. 115/2023 a introdus și noi obligații, care îi vizează în mod specific pe transportatori. Mai exact, ordonanța prevede suplimentar că, pentru transporturile rutiere care fac obiectul monitorizărilor prin e-Transport, operatorul este obligat să echipeze vehiculul de transport cu dispozitive de tip terminal de telecomunicații, iar conducătorul vehiculului are obligația să pornească dispozitivul de poziționare înainte de începerea transportului pe teritoriul național și să îl țină în funcțiune până la locul de livrare declarat pe teritoriul național sau după părăsirea teritoriului național.

Ce alte modificări sunt preconizate la e-Transport

Dincolo de aceste noutăți deja oficializate, aplicarea sistemului e-Transport ar urma să mai fie extinsă încă o dată în următoarele luni după cum reiese dintr-un proiect de ordin, aflat încă în proces de aprobare la ANAF. Proiectul propune ca, din martie 2024, lista de produse riscante vizată de monitorizare prin sistemul e-Transport să fie completată pentru a include și alte bunuri de larg consum, cum ar fi carnea, laptele, ouăle, mierea și tutunul.

Astfel, pe lista existentă de bunuri cu risc fiscal ridicat, ar urma să fie introduse și alte coduri NC: carne și organe comestibile (coduri NC: 0201 – 0210), pești, crustacee, moluște și alte nevertebrate acvatice (coduri NC: 0302, 0304, 0306), lapte, produse lactate, ouă de păsări, miere naturală și alte produse comestibile de origine animală (coduri NC: 0401 – 0407, 0409), diferite produse din tutun (coduri NC: 2401, 2403, 2404).

Aceste schimbări nu au fost încă oficializate, dar în proiectul de ordin pus în dezbatere publică pe site-ul ANAF se precizează că ele ar urma să intre în vigoare începând cu 1 martie.

Tot în categoria modificărilor legislative, mai merită știut că mai există încă un proiect de ordin, tot în dezbatere publică, prin care ANAF propune și o serie de optimizări la procedura de funcționare a sistemului e-Transport, inclusiv reguli care să permită confirmarea datelor declarate de operatori, precum și schimbări în procesul de verificare automată a transporturilor.

Cea de a 18-a ediție a Conferinței Anuale de Fiscalitate EY România, la care au participat peste 220 de reprezentanți ai companiilor românești din toată ţara, s-a desfășurat sub semnul  necesarelor clarificări ale avalanșei de noutăți apărute în peisajul fiscal național, cu aplicabilitate din acest an. Experții EY au oferit, în cadrul prezentărilor și sesiunilor de întrebări și răspunsuri care au urmat, clarificări pe cele mai importante subiecte fiscale din acest moment.

Digitalizarea serviciilor fiscale din România

E-Factura, SAF-T, CESOP, e-TVA, e-Transport și e-Sigiliu sunt raportările digitale pe care le au de implementat companiile românești, în relațiile dintre ele și în relația cu ANAF. Noutățile și răspunsuri pe teme importante privind acest proces au oferit, în cadrul conferinței, Magdalena Grădinaru – Director General Adjunct – Activitatea de Control Fiscal –  DGAMC – pe subiectul SAF-T și Doina Sandu – Consilier Superior – Biroul Elaborare Strategie și Informatizare – Unitatea de management a Informației – pentru topicul e-Factura. Clarificările oferite pe cele două subiecte de mare interes pentru contribuabili în această perioadă au vizat aspecte precum rolul SAF-T vizavi de completarea decontului TVA și a Declarației 406, care cuprinde coduri de taxe specifice fiecărei operațiuni, achiziții intracomunitare, importuri și altele. Obiectivul principal al strategiei de viitor ANAF este integrarea într-un sistem centralizat a tuturor documentelor digitale la care se trece, gradual, în acest moment.

Pe parcursul ultimilor trei ani, direcția către adoptarea unor proiecte de digitalizare fiscală a fost una extrem de accelerată, iar 2024 este anul în care toate societățile vor trebui să adopte e-Factura, SAF-T devine obligatoriu din 2025, iar RO e-transport a fost deja extins pentru toate bunurile care trec frontiera României. „Sancțiunile pentru neconformare sunt semnificative, atât în cazul RO e-factura cât și în cazul RO e-Transport, ca atare vedem o presiune sporită asupra mediului de afaceri pentru conformarea la timp cu noile cerințe. Cât privește SAF-T, la doi ani după prima declarație D406, este esențial ca societățile să își verifice calitatea și completitudinea datelor deja raportate pentru a preveni aplicarea de contravenții”, a explicat Georgiana Iancu, Partener, Coordonatorul Practicii de Taxe Indirecte și Digitalizare Fiscală, EY România.

Așteptarea, începând cu 2024, este ca cele șase sisteme informatice de interes strategic național să asigure sustenabilitatea financiară pentru statul român: RO e-Factura, RO e-Transport, RO e-Sigiliu, RO e-SAF-T, RO e-Case de marcat și RO e-TVA.  „La 20 august 2024 companiile ar trebui să primească prin SPV primul decont de TVA precompletat de autorități în baza informațiilor preluate în principal din RO e-factura și RO e-Case de marcat, dar din ce vedem și din alte baze de date gestionate de Ministerul de Finanțe. În îndeplinirea obligației de verificare a acestui decont de TVA pre-completat, recomandarea către companii este să nu uite de importanța reconcilierilor cu SAF-T”, a adăugat Georgiana Iancu.

Noutăți în serviciile vamale

Claudiu Ardeleanu – Director General, Direcția Generală de Legislație Fiscală și Reglementări Vamale și Contabile, invitatul EY România, a reiterat noutățile din serviciile vamale române, care vizează simplificarea formalităților vamale și creșterea eficienței operațiunilor. Scopul principal este acela ca operatorii români să aibă aceleași facilități și condiții concurențiale ca cei din UE. Noutățile AVAR privesc, printre altele, modificarea regulamentului de aplicare a Codului Vamal din România privind dreptul de a fi comisionar în vamă, acordat acum doar persoanelor juridice române. Pentru e-Sigiliu, este probabil că urmează implementarea în a doua parte a acestui an.

Tendințe impozitare internațională și potențiale efecte în România – BEPS 2.0

”Finalul anului 2023 a fost foarte intens pentru Fiscaliști, cu multe schimbări de legislație, în toate ariile de impozitare și pentru toate tipurile de companii, de la microîntreprinderi până la companiile mari, parte a unor multinaționale. Nu toate aceste schimbări au fost anunțate din timp, nu toate au fost explicate, altfel decât prin necesitatea creșterii veniturilor Bugetului de Stat”, a explicat Miruna Enache, Partener, EY CESA Tax Markets Leader, EY Romania & Moldova. Una dintre modificările la care se aștepta mediul economic a fost adoptarea BEPS Pilon 2.0. „Impozitul minim global este gândit ca o modalitate de a echilibra impozitarea multinaționalelor la nivel internațional, fiind reglementat printr-o directivă Europeană implementată la noi în decembrie 2023. Există însă o serie de zone gri, pentru care vor trebui elaborate norme. Legislația internațională în acest sens are deja mai multe sute de pagini și cred că pentru a jongla cu impozitul pe profit, impozitul minim pe cifra de afaceri și acest impozit minim global, un fiscalist va trebui să aibă nu doar multă răbdare, ci și abilitați deosebite”, a adăugat Miruna Enache.

Inteligența artificială în fiscalitate

Este de notorietate faptul că apariția soluțiilor bazate pe inteligența artificială au iscat discuții privind rolul acesteia în consultanța fiscală. “Vedem deja rezultate tangibile la clienții noștri care au integrat noua tehnologie, Generative AI, într-un cadru existent de abordare structurată a automatizării. Acolo unde există programe de automatizare bine structurate, iar identificarea ideilor de automatizare este legată direct de obiectivele de afaceri, avem exemple unde rentabilitatea investiției este de peste 300% din primul an de utilizare. Binenteles, trebuie echilibrată oportunitatea de creștere a productivității și a beneficiilor cu un cadru de guvernantă AI corespunzător pentru minimizarea riscurilor. În același timp, abordarea are în centru oamenii, pregătirea lor și managementul schimbării astfel încât aceste proiecte să fie de succes“, consideră Aurelia Costache, Partener, EY EMEIA Intelligent Automation Leader.

La rândul ei, Andra Casu, Partener, liderul departamentului Taxe directe, EY CESA Tax & Law FS Sector Leader, a adăugat: „Este momentul unor mari schimbări legislative la nivel global, cu noi zone de reglementare fiscală, unele de uniformizare globală, altele de introducere a unor noi reglementări, iar altele de particularizare locală, inclusiv în România. La nivel global asistăm la expansiunea dezvoltării tehnologice, iar mediul de business a ajuns la concluzia preliminară că AI va genera creșterea eficienței, atâta vreme cât este utilizat prin adresarea corectă a beneficiilor, dar și a riscurilor. Unul dintre aspectele-cheie este proactivitatea, care va genera avantaje celor care utilizează cu succes AI în business cât mai rapid, degrevând angajații de sarcini de rutină. Inclusiv în domeniul fiscalității vom asista la acest trend, care va da posibilitatea companiilor de a se concentra mai mult pe strategia fiscală și aspecte de tehnică fiscală superioară cu mai multă valoare adăugată”.

Schimbări în abordarea inspecțiilor fiscale, dar și cum s-au adaptat angajatorii la cerințele de raportare a beneficiilor neimpozabile din 2023 au fost, de asemenea, teme intens dezbătute în contextul creșterii obligațiilor fiscale, în diferite grade și paliere, pentru companii. Pe agenda conferinței au figurat și alte subiecte importante privind prețurile de transfer și ce vor viza inspecțiile ANAF în domeniu, când și cum se va aplica ro-eSigiliu în transporturile de mărfuri rutiere, tehnici de control în domeniul TVA, tematici de control și o recapitulare a măsurilor legislative adoptate în 2023, cum s-au adaptat angajatorii la cerințele de raportare a beneficiilor neimpozabile din 2023 și recomandări de abordare pe acest segment.

“Anul 2024 este cel al creșterii poverii fiscale asupra tuturor contribuabililor. Impactul direct sau indirect al modificărilor majore a legislației fiscale încă din 2023 deja se face simțit, și este doar un început de drum spre creșterea și mai mare a taxelor și impozitelor ca pondere din PIB, direcția fiind apropierea de media europeană de circa 40% din PIB. În aceste condiții, devine imperativ pentru orice contribuabil să înțeleagă din timp implicațiile modificărilor fiscale asupra sa, astfel încât să-și poată aloca corespunzător atenția și resursele”,  a concluzionat Alex Milcev, Partener, liderul departamentului de Asistenţă fiscală şi juridică; EY România & Moldova.

Autori:

• Florin Neagoe, Manager, PwC România
• Elena Zaharia, Senior Consultant, PwC România
• Rareș Stănescu, Director, PwC România

Transportul internațional rutier de bunuri a fost inclus în sfera de aplicare a obligațiilor în materie de RO e-Transport prin Ordonanța de Urgență nr. 115/2023. Sunt vizate de această extindere a obligațiilor atât operațiunile vamale de import – export, cât și deplasările intracomunitare (achiziții, respectiv livrări intracomunitare).

Astfel, operatorii economici trebuie să se conformeze, pe de-o parte, cu obligațiile în materie de e-Transport existente în ceea ce privește transportul pe teritoriul național al bunurilor cu risc fiscal ridicat, iar pe de altă parte, cu noile obligații ce vizează transportul internațional rutier de bunuri.

Obligațiile în domeniul RO e-Transport au avut ca scop inițial monitorizarea transporturilor rutiere pe teritoriul național a bunurilor cu risc fiscal ridicat prevăzute de Ordinul ANAF nr. 802/2022. ANAF vizează – printr-un proiect de Ordin – să extindă această listă a bunurilor cu risc fiscal ridicat, așa cum am menționat și într-un articol anterior. 

În altă ordine de idei, obligația obținerii codului UIT intervine și pentru transportul internațional rutier de bunuri revine următorilor operatori economici:

• destinatarului înscris în declarația vamală de import, respectiv expeditorului înscris în declarația vamală de export, în cazul bunurilor care fac obiectul operațiunilor de import sau export, după caz;
• beneficiarului din România, în cazul achizițiilor intracomunitare de bunuri;
• furnizorului din România, în cazul livrărilor intracomunitare de bunuri;
• depozitarului, în cazul bunurilor care fac obiectul tranzacțiilor intracomunitare aflate în tranzit, atât pentru bunurile descărcate pe teritoriul României spre depozitare sau pentru formarea unui nou transport din una sau mai multe partide de bunuri, cât și pentru bunurile încărcate după depozitare sau după formarea unui nou transport pe teritoriul național din una sau mai multe partide de bunuri.

Legislația adoptată recent în materie de RO e-Transport privind transportul internațional rutier de bunuri nu limitează în prezent aplicabilitatea acestor obligații la anumite categorii de bunuri și nici nu condiționează masa mijloacelor de transport a bunurilor ori valoarea sau greutatea acestora, așa cum este în prezent cazul bunurilor cu risc fiscal ridicat. În acest sens, există posibilitatea ca autoritățile fiscale să adopte în viitorul apropiat prevederi legislative care să detalieze și aceste aspecte.

Nu în ultimul rand, o altă modificare importantă adusă de Ordonanță de Urgență nr. 115/2023  vizează obligația transportatorilor de a echipa vehiculul de transport cu dispozitive de tip terminal de telecomunicații. În acest sens, conducătorul mijlocului de transport are obligația să pornească dispozitivul de poziționare înainte de începerea transportului pe teritoriul național și să îl țină în funcțiune până la locul de livrare declarat pe teritoriul național sau după părăsirea teritoriului național.

Neconformarea cu noile obligații privind RO e-transport pentru transportul rutier internațional de bunuri atrage aplicarea unor amenzi de pana la 100.000 lei, precum și confiscarea contravalorii bunurilor nedeclarate. Sancțiunile aferente nerespectării noilor obligații privind transportul internațional rutier de bunuri se vor aplica de la 1 iulie 2024.

Operatorii economici supuși noilor reglementări eTransport au nevoie de resurse interne suplimentare pentru automatizarea procesului sau pot folosi soluții existente. PwC România a dezvoltat soluția e-Transport, o platformă preconfigurată care automatizează procesele necesare raportării în sistemul Ro e-Transport și care facilitează conformarea cu obligațiile legale mult mai rapid, mai simplu și mai puțin costisitor. Fiind integrată cu soluțiile de business ale companiilor și direct conectată la sistemul informatic al ANAF, soluția e-Transport colectează, validează și agregă datele din sistemele utilizatorilor și ale partenerilor lor de afaceri cu scopul de a genera codul UIT și managementul acestuia.

Autori:

• Matei Dimoftache, Partener, Duncea, Ștefănescu & Asociații
• Florina Voicu, Senior Associate, Duncea, Ștefănescu & Asociații

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1110 /
11.12.2023 a fost publicat Ordinul 225 / 2023 privind
informarea consumatorilor de către operatorii
economici care desfăşoară activitate în mediul online
(„Ordin 225 / 2023”).

Noile obligații aduse de Ordinul 225 / 2023 sunt aplicabile
următorilor operatori economici:
(i) celor care desfăşoară activitatea de
comercializare/ prestare de servicii în mediul
online; sau
(ii) celor care administrează sau sunt prezenţi pe
pagini de vânzări, preluare comenzi online şi/sau
publicitate la produse şi/sau servicii, servicii
turistice, de comercializare de pachete turistice
sau bilete de avion, inclusiv e-commerce – comerţ
electronic.

Operatorii economici sunt obligați să informeze
consumatorii cu privire la condiţiile de legalitate
ale activității desfășurate, prin afişarea tuturor
informaţiilor în baza cărora funcţionează, respectiv:

• denumirea persoanei juridice;
• cod unic de înregistrare;
• numărul din registrul persoanelor juridice
  corespunzător, din care să rezulte obiectul /
  obiectele de activitate;
• adresa sediului şi/sau a punctului de lucru unde
  îşi desfăşoară efectiv activitatea;
• seria şi numărul tuturor autorizaţiilor, avizelor,
  atestatelor, certificatelor, licenţelor necesare
  desfăşurării activităţii, precum şi emitentul
  acestora.

Ordinul 225 / 2023 prevede că documentele ce conțin
informațiile de mai sus trebuie plasate în câmpul vizual al
consumatorului, la primul contact cu prezentarea
operatorului economic, înainte de a lansa comanda,
astfel încât informaţiile să fie uşor de identificat.

De asemenea, respectivele documentele nu trebuie să
fie ascunse de alte materiale scrise, fotografice sau
disponibile în urma căutării.

! Operatorii economici care refuză afişarea
informaţiilor cu privire la legalitatea activităţii
desfăşurate vor fi delistaţi de pe pagina de vânzări, la
solicitarea ANPC.

Ordinul 225 / 2023 va intra în vigoare în data de
25.01.2024.

• 25% dintre cumpărători intenționează să achiziționeze autovehicule online, în creștere de la 18% în 2021
• 61% preferă să facă achiziția în reprezentanță, în creștere de la 54% în 2021
• Reprezentanțele vor avea în continuare un rol important în convingerea „scepticilor în privința vehiculelor electrice”

Cumpărătorii de autovehicule sunt mai predispuși ca niciodată să efectueze achiziția online, 25% dintre respondenți intenționând să facă acest lucru prin intermediul website-urilor producătorilor sau al website-urilor terțe. În același timp, și preferința de a efectua o achiziție la o reprezentanță a crescut la 61%, restul respondenților spunând că sunt indeciși.

Potrivit datelor din cel mai recent studiu EY Mobility Consumer Index (MCI), în cadrul căruia au fost intervievați 15.000 de consumatori, din 20 de țări, folosirea instrumentelor online prealabile achiziției și pentru documentare continuă să crească în popularitate. 87% dintre respondenți au declarat că utilizează instrumente online pentru a se informa înainte de a cumpăra un vehicul. Reprezentanțele rămân, totuși, un element important al procesului, 66% dintre respondenți declarând că doresc să interacționeze fizic cu autovehiculul la o reprezentanță și 61% spunând că vor să finalizeze achiziția acolo, un procentaj care a crescut constant de la 54% în 2021.

Randy Miller, lider EY Global Advanced Manufacturing & Mobility, a declarat: „Știm de mult timp că modul în care oamenii achiziționează autovehicule se modifică, iar acest lucru este confirmat de creșterea accentuată a preferinței pentru achiziția online din ultimii doi ani. Totuși, în pofida digitalizării procesului de achiziție a autovehiculelor, rolul reprezentanțelor rămâne important pentru majoritatea consumatorilor. Oamenii caută încă interacțiunea umană și doresc să vadă fizic autovehiculul în cadrul procesului de achiziție. Vor să lovească roțile cu piciorul, vor să interacționeze cu autovehiculul pe care îl vor cumpăra și vor să privească pe cineva în ochi atunci când îi strâng mâna și preiau cheile.

S-a vorbit mult despre dispariția reprezentanțelor, dar vestitorii sfârșitului acestora pare că s-au grăbit. De fapt, asistăm la o tranziție către o abordare hibridă. Cumpărătorii vor să utilizeze instrumente online, care să îi ajute să își rafineze căutarea și să înțeleagă întregul tablou al achiziției, dar, atunci când este vorba de interacțiunea cu autovehiculul, de semnarea actelor și de finalizarea vânzării, reprezentanțele rămân opțiunea preferată”.

Convingerea scepticilor în privința vehiculelor electrice

Datele arată și faptul că reprezentanțele sunt esențiale în tranziția către vehiculele electrice, deoarece consumatorii cu profil de „sceptici în privința vehiculelor electrice” sunt utilizatori fideli ai reprezentanțelor, chiar și în etapa de prevânzare din procesul de achiziție, 67% dintre respondenți spunând că se vor documenta prin intermediul unui agent de vânzări la o reprezentanță (medie generală de 50%) și 75% că doresc să interacționeze fizic cu autovehiculul, înainte de a îl cumpăra (medie generală de 66%).

Randy Miller a adăugat: „Pentru unii cumpărători, trecerea de la un motor pe benzină clasic, la un vehicul electric reprezintă un salt mare. Știm din datele noastre că există o serie de motive pentru acest lucru: de la preocupări legate de autonomie, la probleme legate de încărcare și până la costuri. Prin urmare, educarea este vitală pentru a ajuta la atenuarea acestor îngrijorări și, având în vedere că majoritatea scepticilor în privința vehiculelor electrice preferă să apeleze la reprezentanțe, aici este locul în care va trebui să se facă cel mai mult această educare. Interacțiunile directe la reprezentanțe vor permite agenților de vânzări să își adapteze abordarea la preocupările și preferințele individuale ale fiecărui sceptic. Dacă producătorii doresc să capteze această piață și să îi convingă să cumpere vehicule electrice, reprezentanța va rămâne o parte esențială a procesului de cumpărare, de la început până la sfârșit”.

Autor: Alina Moldovan, Managing Partner la Firon Bar-Nir

În efortul de a se asigura că profiturile întreprinderilor multinaționale sunt impozitate acolo unde se desfășoară activități economice generatoare de profit și unde se creează valoare și de a pune capăt practicilor fiscale ale întreprinderilor multinaționale care le permit să transfere profiturile către jurisdicții în care acestea sunt supuse unei impozitări zero sau foarte scăzute, dar și de a evita efectele negative asupra întreprinderilor multinaționale mai mici de pe piața internă, UE a adoptat în 2022 Directiva nr. 2523/2022 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni în Uniune. Prin urmare, în vederea alinierii la reglementările europene, Senatul României a adoptat marți, 5 decembrie 2023, proiectul de lege privind impozitul minim global de 15%, care ar urma să fie plătit de grupurile multinaționale și naționale mari începând cu anul 2024. Proiectul a fost deja publicat în Monitorul Oficial, astfel încât să producă efecte începând cu 1 ianuarie 2024 (termenul obligatoriu de transpunere era finalul anului curent).

Astfel impozitul pe profit efectiv, de minim 15%, se va aplica entităților constitutive cu sediul în România, membre ale unui grup de întreprinderi multinaționale sau ale unui grup național de mari dimensiuni, care realizează un venit anual cel puțin egal cu echivalentul în Lei al sumei de 750,000,000 Euro, înregistrat în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă finale, din cel puțin 2 dintre cele 4 exerciții financiare anterioare celui de referință (adică, spre exemplu în cel puțin doi ani din perioada 2020 – 2023, pentru început). Echivalentul în Lei va fi calculat pe baza cursului de schimb mediu, stabilit pe baza cursurilor zilnice comunicate de Banca Centrală Europeană pentru luna decembrie a anului calendaristic anterior anului de referință. Sunt excluse de la plata acestui impozit minim global mai multe categorii de entități, printre care entitățile guvernamentale, organizațiile internaționale, organizațiile non-profit, fondurile de pensii etc. precum și societățile dintr-un grup care înregistrează în România o cifră de afaceri mai mică de zece milioane de Euro și un profit contabil mai mic de un milion de Euro.

În România, cota standard de impozit pe profit este de 16%, însă rata efectivă a acestuia este de multe ori diluată ca urmare a multiplelor facilități fiscale acordate pe diverse criterii (cum ar fi deducerea pentru activitățile de cercetare-dezvoltare, scutirea de impozit pe profitul reinvestit, creditul fiscal din sponsorizare sau creditul fiscal pentru achiziționarea caselor de marcat). Astfel, multinaționalele care au o rată efectivă de impozitare a profitului mai mică de 15% în România vor contribui la bugetul național cu diferența până la acest prag.

Noul act normativ cuprinde trimiteri la documente specifice emise de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică în aplicarea Directivei UE 2523/2022 și presupune prelucrarea într-un timp scurt a unui volum relativ mare de informații pe care atât autoritățile cât și contribuabilii trebuie să le furnizeze dar și să și le însușească.

Provocarea majoră – regulile fiscale sunt complexe iar stabilirea impozitului minim global pleacă de la profitul contabil din situațiile financiare consolidate – va fi pentru companiile multinaționale care trebuie să jongleze cu regulile aplicabile la nivel european dar și cu cele aplicabile la nivel național în statele în care dețin filiale, cu noul mod de calcul al impozitului, cu adaptarea sistemelor fiscale la noile reguli, cu eventuale obligații declarative noi, cu nevoia sporită de colaborare între departamentele financiare, fiscale, de prețuri de transfer, vamă, pentru a asigura raportările și stabilirea corectă a bazei de impozitare individuale și consolidate, reconcilierea situațiilor fiscale și financiare și, în consecință, să răzbată din acest hățiș legislativ pentru a asigura predictibilitatea fiscală la nivel de grup.

Impozitul minim global, adică Legea 431/2023 se va aplica începând cu anul fiscal 2024, primul termen de raportare fiind însă la 18 luni de la finele anului 2024, iar regulile de aplicare și calcul vor fi stabilite printr-o lege separată de Codul fiscal.

• 84% dintre profesioniștii în prețuri de transfer semnalează riscul dublei impozitări din cauza reformelor fiscale globale 
• 75% menționează ca principale provocări sistemele neunitare și utilizarea ineficientă a tehnologiei
• Creșterea riscurilor impune nevoia de certitudine în materie de prețuri de transfer

Reformele fiscale de la nivel global, utilizarea ineficientă a tehnologiei și incertitudinea economică pun o presiune semnificativă asupra capacității companiilor de a asuma prețuri de transfer, potrivit ediției 2024 a studiului EY International Tax and Transfer Pricing Survey.

Prețurile de transfer reprezintă o funcție fiscală esențială pentru organizațiile din întreaga lume, prin care se gestionează tranzacțiile interne ale companiilor, printre care plățile transfrontaliere între filiale, închirierea de imobile și licențele de proprietate intelectuală (PI).

Companiile respondente preconizează că ne aflăm la debutul unei perioade de instabilitate a cotelor de impozitare efective, favorizată de anumiți factori, printre care se numără modificarea lanțurilor de aprovizionare, reformele fiscale globale și inflația.

Studiul, realizat la nivel mondial, în 47 de jurisdicții, în rândul a 1.000 de profesioniști în prețuri de transfer și al altor actori interesați, a constatat că 84% dintre respondenți spun că se confruntă cu un risc moderat sau semnificativ de dublă impozitare ca urmare a reformelor fiscale globale, iar 72% dintre aceștia au declarat că impozitele minime globale vor avea un impact moderat sau semnificativ asupra politicilor lor privind prețurile de transfer. Se dublează nevoia de a avea un grad avansat de certitudine în prețuri de transfer.

Adrian Rus, EY România Transfer Pricing Leader: „Cele mai recente modificări introduse în reglementările fiscale românești ca parte a reformei fiscale globale vor schimba probabil modul în care companiile gândesc cu privire la certitudinea prețurilor de transfer și la cerințele lor operaționale de TP. Având în vedere numărul deja crescut de cazuri de controverse privind prețurile de transfer în România, este probabil ca numărul companiilor care iau în considerare obținerea certitudinii prin intermediul APA-urilor[1] încheiate cu autoritățile fiscale române să crească și mai mult în perioada următoare. De asemenea, eficacitatea programelor de soluționare a litigiilor – cum ar fi procedurile de acord reciproc – va fi pusă la încercare, deoarece numărul companiilor care se confruntă cu riscuri de dublă impunere ca urmare a inițiativelor din cadrul primului și celui de-al doilea pilon BEPS[2] va crește.”

Factori externi cu impact asupra strategiilor privind prețurile de transfer

Cascada presiunilor externe cu impact asupra deciziilor de business în general complică responsabilitățile liderilor funcției de prețuri de transfer. Dintre cei intervievați, 77% au declarat că inflația va avea un impact moderat sau semnificativ asupra politicilor lor privind prețurile de transfer în următorii trei ani, în timp ce 51% au declarat că majorarea ratelor dobânzii a afectat prețul datoriei intragrup pe termen mediu și lung.

Modificările aduse lanțurilor de aprovizionare și angajamentele față de obiectivele de mediu, sociale și de guvernanță (ESG) ridică probleme suplimentare. 28% dintre respondenți și-au modificat politica privind prețurile de transfer pentru a reflecta politicile ESG, iar 42% au declarat că organizațiile lor și-au mutat producția în altă jurisdicție în ultimii trei ani din cauza problemelor geopolitice. Mai bine de șase din zece respondenți (62%) anticipează că modificarea lanțurilor de aprovizionare va avea un impact moderat sau semnificativ asupra politicii privind prețurile de transfer și în următorii trei ani.

Adoptarea tehnologiilor emergente pentru a stimula valoarea strategică

75% dintre respondenți au declarat că utilizarea ineficientă a tehnologiei reprezintă prima sau a doua cea mai mare problemă cu care se confruntă, în timp ce 67% au considerat „calitatea slabă a datelor” drept prima sau a doua cea mai mare problemă cu care se confruntă. Interesant este faptul că 73% au declarat că investițiile în tehnologii operaționale mai sofisticate în domeniul prețurilor de transfer ar duce la o îmbunătățire moderată sau semnificativă a gestionării riscurilor, iar 88% au spus că se așteaptă ca tehnologiile în domeniul prețurilor de transfer să aducă economii pentru organizația lor în următorii trei ani.

Creșterea riscurilor impune nevoia de certitudine în materie de prețuri de transfer

Studiul a relevat o creștere spectaculoasă a numărului de companii care apelează la acorduri prealabile referitoare la prețuri (APP), care permit întreprinderilor să negocieze condițiile tranzacțiilor intragrup cu autoritățile de administrare fiscală pentru perioade multianuale înainte de depunerea declarațiilor fiscale, pentru a crea un mai mare grad de certitudine în ceea ce privește pozițiile lor de prețuri de transfer și mai multă valoare în contextul inițiativelor privind erodarea bazei de impozitare și transferul profiturilor (BEPS 2.0): 61% și 59% dintre respondenți au declarat că APP-urile bilaterale și, respectiv, multilaterale vor fi „foarte utile”, în creștere de la 34% și, respectiv, 30%, în 2021. În plus, 59% dintre respondenți au spus că APP-urile unilaterale vor fi „foarte utile” pentru gestionarea controverselor legate de prețurile de transfer în următorii trei ani, mai mult decât dublu față de 29% în 2021.

În ultimă instanță, politicile privind prețurile de transfer sunt susținute de fapte și date comerciale. Actualul peisaj al schimbărilor legislative și fiscale îi va determina pe profesioniștii din domeniul fiscal și al prețurilor de transfer să adopte un rol mai proactiv în colaborarea cu managementul companiei pentru a obține mai multă certitudine în ceea ce privește aspectele legate de prețurile de transfer și pentru a reacționa din timp la perturbările economice și geopolitice.

[1] APA – Asset Purchase Agreement – este un acord între un cumpărător și un vânzător care finalizează termenii și condițiile legate de cumpărarea și vânzarea activelor unei companii

[2] Base Erosion and Profit Shifting – erodarea bazei de impozitare și transferul profiturilor – reglementare internațională în prețurile de transfer

Autor: Alina Andrei, Partener Cabot Transfer Pricing

Cadrul legal pentru implementarea DAC-7 a fost finalizat de curând, după ce ANAF a publicat și  formularul necesar pentru ca operatorii de platforme electronice și market-place-uri să declare la Fisc activitatea și veniturile generate de vânzători prin intermediul lor. Noua declarație intrată în circuitul fiscal poartă indicativul F 7000, se complează în format electronic și trebuie depusă în premieră până la finalul acestei luni, pentru a reflecta activitatea din anul 2023. În formular se vor raporta detaliat activitățile economice de pe market-place-uri sau platforme electronice, efectuate de persoane fizice ori juridice, pentru vânzarea sau închirierea de bunuri, precum și pentru prestarea de servicii personale.

ANAF a introdus formularul F7000, un instrument cheie pentru adaptarea legislației fiscale românești la economia digitală, în conformitate cu Directiva europeană DAC7, preluată în Codul de procedură fiscală prin OG 16/2023. Noul formular, destinat operatorilor de platforme online, are scopul de a asigura conformitatea fiscală și transparența activităților economice desfășurate digital, îmbunătățind procesul de colectare fiscală pentru activități economice derulate prin intermediul platformelor online.

În condițiile în care neraportarea sau raportarea cu întârziere va putea fi sancționată de autoritățile fiscale cu sume cuprinse între 20.000 și 100.000 de lei, pentru operatorii de platforme online este esențial să fie la curent cu aceste cerințe impuse de completarea noului formular fiscal și să se asigure că raportările lor sunt complete și precise.

Ce platforme trebuie să facă raportări până la finalul lunii ianuarie

Printre platformele ce intră sub incidența DAC7 se numără platformele de tipul marketplace, în care se vând produse și servicii, platformele pentru car sharing (cele care pun la dispoziția utilizatorilor servicii de închiriere mașini), platforme de închirieri în regim hotelier, aplicațiile de live streaming sau platformele care oferă acces la cursuri online sau orice alte tipuri de evenimente. Atenție, însă, pentru că definiția unei platforme este una destul de largă, cuprinzând diferite tipuri de software, inclusiv site-uri web, aplicații mobile și alte medii care facilitează conexiuni între vânzători și utilizatori pentru desfășurarea activităților economice. Fiecare entitate care operează o astfel de platformă sau orice alt tip de aranjament care permite colectarea și plata unei contraprestații pentru realizarea unei activități considerate relevante din perspectiva DAC7 ar trebui să analizeze cu mare precauție dacă are obligații incidente DAC7 și să facă rapid demersuri de conformare.

Singurele platforme digitale excluse de la raportări sunt cele care se limitează doar la procesarea plăților, listarea sau promovarea activităților ori redirecționarea utilizatorilor către alte site-uri.

Ce activități trebuie raportate

Activitățile relevante, pentru care trebuie făcute raportări, includ: închirierea de bunuri imobile (rezidențiale, comerciale, precum și de orice alte bunuri imobile și spații de parcare), servicii personale (servicii care implică o muncă pe bază de intervale de timp sau sarcini, prestată de una sau mai multe persoane și realizată la cererea unui utilizator, fie online fie în mod fizic, offline), vânzarea de bunuri sau închirierea oricărui mijloc de transport.

În raportări vor fi incluse atât activitățile transfrontaliere, cât și cele interne.

Există însă și anumite excepții, precum entitățile guvernamentale sau cele listate pe piețe reglementate, precum și entitățile care depășesc anumite praguri de activitate (entitățile pentru care operatorul de platformă a facilitat peste 2.000 de activități de închiriere de bunuri imobile și nici cele pentru care operatorul de platformă a facilitat mai puțin de 30 de activități constând în vânzări de bunuri și pentru care valoarea totală a contraprestației plătite nu a depășit valoarea de 2.000 de euro în cursul anului trecut)

Procedura de raportare

Raportarea prin Formularul F7000 se va face anual, până la data de 31 ianuarie, pentru activitatea din anul anterior. Prima raportare este programată pentru 31 ianuarie 2024, referitor la activitățile intermediate în anul 2023.

Formularul F7000 se completează electronic și se transmite prin portalul ANAF sub forma unui fișier PDF cu XML atașat, semnat electronic. Pentru transmitere, operatorii de platforme trebuie să dețină un certificat digital calificat. Declarația este una de tip informativ, ceea ce înseamnă că nu aduce niciun fel de obligații de plată.

În Ordinul care îl aprobă (Ordinul ANAF nr. 1996/2023) se precizează că orice modificare a formularelor F7000 va fi comunicată operatorilor cu cel puțin 15 zile înainte de aplicarea lor, astfel că înainte de depunere este important ca operatorii să verifice pagina ANAF pentru a se asigura că depun mereu formularul în varianta sa actualizată.

Informațiile care trebuie raportate și corecțiile care pot fi făcute

Operatorii de platforme sunt obligați să raporteze informații detaliate despre vânzătorii raportabili, inclusiv nume, adrese, NIF-uri, coduri de TVA și alte date relevante, atât pentru persoane fizice cât și pentru entități juridice.

O primă categorie de date care trebuie declarate sunt cele care permit identificarea platformei și a vânzătorilor raportabili. Astfel, pentru identificarea platformei, operatorii trebuie să furnizeze numele, adresa sediului social, Numărul de Identificare Fiscală (NIF) și denumirea comercială a platformei. Pentru identificarea vânzătorilor raportabili, operatorii trebuie să declare pentru persoanele fizice: numele, prenumele, adresa principală, NIF-uri, locul nașterii (în absența NIF), codul de TVA (dacă există) și data nașterii, iar pentru entități juridice: denumirea juridică, adresa principală, NIF-uri, codul de TVA, numărul de înregistrare în Registrul Comerțului și, acolo unde există, sediile permanente unde se realizează activități relevante, indicând fiecare stat membru.

Apoi, operatorii trebuie să raporteze o serie de informații financiare referitoare la vânzătorii care desfășoară activități economice pe platformele lor, printre care: numărul de identificare al contului bancar unde vânzătorul își încasează veniturile, numele titularului contului, dacă acesta este diferit de numele vânzătorului, contraprestația totală și numărul de activități relevante pentru fiecare trimestru al perioadei de raportare, precum și orice onorarii, comisioane sau taxe reținute sau percepute de operator.

Pentru activitățile de închirieri imobiliare, există un set specific de date care trebuie raportate: adresa fiecărui bun imobil listat și, dacă este disponibil, numărul cărții funciare sau echivalentul acestuia, contraprestația totală și numărul de activități de închiriere pentru fiecare bun imobil listat, în fiecare trimestru, precum și numărul de zile pentru care fiecare bun imobil a fost închiriat în timpul perioadei de raportare și tipul fiecărui bun imobil.

Din perspectiva corectării datelor declarate, cadrul legal permite două tipuri de corecții: fie modificarea sau completarea unor informații transmise inițial, în situația în care au fost raportate incorect sau incomplet, fie anularea unor date transmise inițial.

Aceste corecții ale informațiilor transmise pot fi inițiate de operatori sau pot rezulta din solicitări ale ANAF (fie ca notificări, fie ca măsuri dispuse după efectuarea unui control fiscal).

Autor: Anca Atanasiu, Avocat, Senior Managing Associate, Băncilă, Diaconu şi Asociaţii

Conformitatea cu GDPR implică asumarea de către operatori a unui angajament permanent de a proteja în mod eficient datele cu caracter personal și de a respecta drepturile persoanelor vizate. Acest angajament este însoțit însă de multiple provocări pe care companiile le întâmpină în mod frecvent în activitatea de zi cu zi. Revizuirea constantă a politicilor de prelucrare a datelor, punerea în aplicare a măsurilor de securitate din ce în ce mai stricte și instruirea corespunzătoare a personalului sunt doar câteva dintre activitățile esențiale pe care orice operator de date cu caracter personal trebuie să le aibă în vedere.

În cei cinci ani de la apariția GDPR, s-a putut observa o creștere a gradului de complexitate a mediului economic și social, mai ales în contextul digitalizării și adoptării tehnologiilor avansate, astfel că se impune o atenție sporită în ceea ce privește măsurile și practicile ce trebuie adoptate de către organizații, pentru a evita sancțiunile și riscul reputațional.

Cadrul de reglementare

Una dintre provocările în această materie rezultă din însuși cadrul de reglementare. De la stabilirea bazelor legale pentru prelucrarea datelor, până la implementarea principiilor privacy by design și privacy by default, companiile au nevoie de o înțelegere profundă a legislației. În multe situații, GDPR folosește termeni vagi sau nedefiniți, cum ar fi „întârziere nejustificată”, „risc pentru drepturi și libertăți” și „efort disproporționat”.

În mod similar, GDPR nu oferă nicio definiție a ceea ce constituie un nivel „rezonabil” de protecție a datelor cu caracter personal, oferind autorităților de reglementare o oarecare libertate în evaluarea nivelului de conformitate.

Astfel, se conturează din ce în ce mai mult nevoia de revizuire a cadrului de reglementare actual sau emiterea de îndrumări din partea autorităților de supraveghere pentru mai multă claritate.

Controale interne și monitorizare

În ultimii ani, am putut observa un progres notabil din partea organizațiilor, în special a multinaționalelor care lucrează cu volume mari de date, în aria de monitorizare a activităților de prelucrare și introducere de controale interne și mecanisme de verificare a conformității cu principiile GDPR.

Companiile trebuie să efectueze audituri, evaluări și revizuiri periodice pentru a monitoriza și demonstra conformitatea lor. Totodată, trebuie să fie pregătite să gestioneze solicitările persoanelor vizate, cum ar fi dreptul de acces, rectificare sau ștergere, prin stabilirea unor proceduri interne și fluxuri de soluționare cât mai rapide și eficiente.

Gestionarea unui volum mare de cereri și menținerea unui sistem centralizat pentru a putea urmări și răspunde acestor solicitări reprezintă o provocare suplimentară pentru organizații.

Multe companii și-au format echipe interne sau externe de experți în domeniul protecției datelor care au pus la punct procesele de prelucrare și au ajutat la conștientizarea colectivă privind necesitatea conformării cu regulile GDPR. Echipele interne, prin rolul lor de a monitoriza, actualiza și îmbunătăți în mod constant procesele interne, contribuie semnificativ la o creștere a calității practicilor GDPR în Romania.

Costuri ridicate de conformitate

Pentru a putea asigura conformitatea și menține un nivel adecvat de monitorizare și control, organizațiile sunt nevoite să ia în considerare și costurile generate de aceste activități și să aloce bugete importante în acest sens.

Companiile trebuie să investească în sisteme performante de management al datelor, să implementeze măsuri tehnice și organizatorice de securitate eficiente împotriva atacurilor cibernetice, să folosească instrumente de monitorizare a duratei de stocare a datelor și mecanisme de ștergere a acestora și, nu în ultimul rând, să asigure instruirea periodică a personalului.

Obținerea consimțământului valabil

O altă provocare are în vedere obținerea din partea persoanelor vizate a consimțământului privind prelucrarea datelor personale în anumite scopuri, într-un mod transparent și complet informat, anterior colectării și prelucrării datelor lor.

Organizațiile trebuie să se asigure că, acolo unde prelucrarea datelor personale are loc pe baza consimțământului persoanelor vizate, acestea l-au exprimat în mod liber, specific, informat și lipsit de ambiguitate.

Astfel, companiile trebuie să instituie mecanisme de colectare și management al consimțământului, asigurându-se că acesta este colectat și exprimat în mod valabil, precum și păstrat și utilizat în baza unor evidențe clare și complete.

GDPR și AI

Inteligența Artificială (AI) prezintă noi provocări pentru respectarea GDPR. Sistemele de AI pot implica procese automate de luare a deciziilor care pot încălca drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate, în cazul în care aceste tehnologii nu sunt utilizate în mod corespunzător.

Conform GDPR, persoanele vizate au dreptul de a nu face obiectul unei decizii bazate exclusiv pe prelucrarea automată, care produce efecte juridice care privesc persoana vizată sau o afectează în mod similar într-o măsură semnificativă. În situațiile de excepție, atunci când luarea acestor decizii este permisă, persoanele vizate au dreptul de a obține intervenție umană, de a-și exprima punctul de vedere și de a contesta decizia.

Acest lucru ridică provocări, deoarece funcționarea unor modele de AI poate fi opacă. Sistemele de AI pot lua decizii pe care chiar și creatorii lor nu le înțeleg complet, încălcând astfel principiul transparenței GDPR. De asemenea, conceptul de minimizare a datelor stabilit de GDPR și nevoia AI pentru volume mari de date sunt aparent contradictorii.

Organizațiile care intenționează să folosească AI vor trebui să găsească un echilibru între utilizarea datelor pentru a instrui sistemele lor de AI și respectarea cerințelor GDPR pentru a proteja drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor vizate.