•    92% din liderii de business nu susțin modelul de creștere al economiei românești bazat pe creșterea consumului
•    99% din companii vor o strategie de țară orientată către creștere sustenabilă
•    Pentru 74% dintre companii, accelerarea creșterii organice și investițiile în operațiunile existente reprezintă prioritatea numărul unu

92% din oamenii de afaceri care au răspuns sondajului Barometrul mediului de afaceri românesc nu susțin modelul de creștere economică bazat pe creșterea consumului. Iar cei mai mulți dintre oamenii de afaceri respondenți, 45%, sunt neîncrezători sau foarte neîncrezători în privința evoluției economiei românești în următoarele 12 luni.

Procentul optimiștilor este în scădere față de edițiile anterioare ale studiului, ilustrând un fond de îngrijorare alimentat de creșterea economică bazată pe consum, de presiunile inflaționiste și incertitudinile fiscale și legislative, pentru a numi doar câțiva potențiali factori care pot influența percepțiile oamenilor de afaceri.

Raportul realizat de EY, în parteneriat cu DoingBusiness.ro, are la bază un sondaj online la care au răspuns 458 lideri de organizații din diverse sectoare ale economiei românești, dintre care 8% au o cifră de afaceri mai mare de 100 milioane EUR, 9% între 50-100 mil EUR, 34% o cifră de afaceri între 10-50 mil EUR, 44% între 1-10 mil EUR și 5% sub 1 mil EUR.  Răspunsurile au fost colectate cu ajutorul portalului DoingBusiness.ro.

Avansul economic estimat de Institutul Național de Statistică în anul 2017 s-a ridicat la 7%, fiind stimulat mai ales de creșterea consumului, acesta contribuind cu 6,4% la creșterea PIB, în timp ce formarea brută de capital fix a avut o contribuție de 1,2%.  Cele mai multe prognoze de creștere economică pentru 2018 se situează sub 5%: Oxford Economics se așteaptă la o creștere de 4,8%, Comisia Europeană – 4,5%, FMI – 4,4% și BERD – 4,2%.

În acest context, companiile românești sunt mai puțin încrezătoare în evoluția mediului economic local, comparativ cu optimismul exprimat de acestea față de evoluția economiei globale: cererea de produse și servicii (42% optimism la nivelul economiei locale vs 60% economia globală), profitabilitate (20% vs 35%), stabilitatea piețelor (15% vs 32%), accesul la creditare (24% vs 40%), evoluția evaluării companiilor (18% vs 31%) și investițiile private (22% vs 41%).

Cele mai mari discrepanțe apar în cazul stabilității pieței și a evoluției investițiilor, o posibilă explicație pentru aceasta fiind impactul instabilității fiscale și legislative din România.

Strategie de țară
99% dintre companiile respondente afirmă necesitatea unei strategii de țară orientate către o creștere sustenabilă. Un astfel de model ar putea asigura trecerea României din categoria țărilor cu venit mediu la cea de economie avansată. Pentru această trecere, politicile publice trebuie adaptate caracteristicilor structurale ale economiei, pentru a evita dezvoltarea unor industrii în lipsa unor fundamente economice. De asemenea, e nevoie ca dezvoltarea infrastructurii de transport să devină o prioritate reală. Un alt factor important este demografia, existând pericolul să “îmbătrânim” înainte de a deveni “bogați”. Unele studii sugerează de exemplu că o pătrime din creșterea economică a Chinei din ultimele 3 decade este rezultatul structurii demografice. Acestea sunt doar câteva aspecte de luat în calcul într-un nou model economic pentru România.

Top trei priorități strategice și de capital
În top trei priorități strategice și de capital pentru consiliile de administrație și liderii de companii, atât la nivelul tuturor companiilor respondente, cât și pe eșantionul companiilor mai mari, cu cifră de afaceri de peste 10 milioane EUR, se regăsesc aceleași deziderate: accelerarea creșterii organice și investiții în operațiunile existente (74%), eliberarea de numerar și îmbunătățirea managementului capitalului circulant (55%) și transformarea digitală (49%).

Transformarea digitală este însă pe locul al doilea în prioritățile companiilor de peste 10 milioane EUR (cu 55% dintre opțiuni), urmată de eliberarea de numerar și îmbunătățirea managementului capitalului circulant.

Bogdan Ion, Country Managing Partner, EY România, comentează: „Automatizarea, digitalizarea și volatilitatea economică și politică au dominat agenda companiilor din România în ultimul an. Aceste schimbări determină business-urile să își regândească viziunea legată de modelul de creștere. A fi parte din schimbare este o necesitate pentru toți liderii de business din România.”

Top trei provocări ale mediului de afaceri
Din punctul de vedere al consiliilor de administrație și al liderilor de business din România, cele mai importante piedici în dezvoltarea afacerilor țin de politicile publice și de factorii controlați de instituțiile statului: incertitudinea fiscală și legislativă (80% dintre respondenți), lipsa stabilității politice și de viziune a politicilor publice (69%) și birocrația (46%).

85% dintre companii își văd puse sub semnul întrebării planurile de investiții în 2018
Majoritatea covârșitoare a oamenilor de afaceri, 85%, declară că incertitudinile fiscale și legislative din ultimul an au un impact negativ direct asupra planurilor de investiții ale companiilor pe care le conduc. Doar 13% dintre companii consideră că nu le sunt afectate investițiile, în timp ce 2% nu pot estima impactul.

●    76% dintre directorii generali din România și din regiune declară că organizațiile lor contribuie la educarea forței de muncă prin intermediul stagiilor de practică și ucenicie
●    Germania și Statele Unite ale Americii sunt principalii parteneri de afaceri al României, în opinia directorilor generali
●    38% dintre executivii români sunt foarte încrezători în perspectivele de dezvoltare ale companiilor lor
●    Infrastructura deficitară este menționată ca principala amenințare la dezvoltarea afacerilor în România

Directorii generali din România sunt foarte încrezători în privința perspectivelor economiei mondiale în anul 2018. Aproape jumătate dintre cei intervievați sunt de părere că creșterea economică mondială va accelera. La nivelul Europei Centrale și de Est (ECE) situația este oarecum similară, 45% dintre executivii din regiune sunt de părere că economia globală se îndreaptă într-o direcție bună în acest an. Concluzia reiese din cea de-a VIII-a ediție a raportului CEO Survey pentru România și Europa Centrală și de Est.

Perspectivele de creștere și amenințările

Entuziasmul directorilor din România cu privire la mersul economiei mondiale este în linie cu cel al omologilor lor globali, care, în proporție de 57%, sunt de părere că creșterea economică globală va accelera în următoarele 12 luni. Raportat la anul trecut, încrederea executivilor români în mersul economiei globale este cu 11 puncte procentuale mai mare.

Lucrurile stau puțin diferit atunci când vine vorba de felul în care executivii români văd perspectivele de creștere în următoarele 12 luni a veniturilor companiilor pe care le conduc. Astfel, 38% se declară foarte încrezători în privința evoluției acestora, în vreme ce 50% se declară oarecum încrezători.

Pe termen mediu, 44% dintre executivii români sunt foarte încrezători în perspectivele de dezvoltare ale companiilor lor, 43% declarându-se oarecum încrezători.

Se remarcă faptul că directorii generali români sunt mai încrezători decât omologii lor din regiune pe termen mediu, doar 32% dintre aceștia declarându-se foarte încrezători în perspectivele de creștere ale organizațiilor pe care le conduc în următorii 3 ani.

Optimismul privind perspectivele de creștere este temperat de amenințările pe care directorii generali le percep la adresa evoluției economiei românești.

În funcție de procentul respondenților care se declară extrem de preocupați, infrastructura inadecvată (63%) este principala amenințare, secondată de modificările demografice ale forței de muncă (54%), locul al treilea fiind ocupat de povara fiscală tot mai mare (51%). Ultimele două poziții sunt ocupate de nemulțumirile privind „disponibilitatea personalului cu abilități cheie” (47%) și „reglementarea excesivă” (43%).

Infrastructura este o necesitate continuă și o temă omniprezentă atât pe agenda publică cât și în așteptările liderilor de afaceri români. Companiile se confruntă tot mai des în ultima perioadă cu dificultăți în a-și recruta personal calificat în zonele în care își desfășoară activitățile de producție – exodul „creierelor” fiind unul dintre elementele care au creat această carență. Nu în ultimul rând, modificările și instabilitatea fiscală din ultima perioadă au generat nemulțumirile executivilor români.

La nivel regional, disponibilitatea personalului cu abilități cheie este privită ca principala amenințare (51%), urmată de reglementarea excesivă (48%). Ultimele trei amenințări (incertitudinea geopolitică – 42%, terorismul – 39% și populismul – 39%) pe care ei le identifică sunt legate de felul în care factorul politic influențează viața societății, atât la nivel local cât mai ales la nivel regional.

Tehnologia și talentul

În ultimele ediții ale raportului a apărut de fiecare dată menționată problema disponibilității talentelor cu abilități cheie. Această provocare s-a menținut pe primul loc în fiecare an – 86% dintre respondenții ediției curente se declară oarecum preocupați sau extrem de preocupați de disponibilitatea personalului cu abilități cheie. Privind mai atent la competențele care îi interesează, 62% dintre directorii generali din Europa Centrală și de Est consideră că este oarecum dificil sau foarte dificil să recruteze angajați talentați cu aptitudini în domeniul digital, comparativ cu 50% la nivel global.

„Citind cu atenție răspunsurile liderilor de afaceri din ediția de anul acesta a PwC CEO Survey, credem că liantul dintre tinerele talente, tehnologiile digitale și succesul organizațiilor este încrederea. La prima vedere lucrurile par simple, numai că în epoca transparenței (în care Internetul face disponibilă informația accesibilă oricând și oricui) încrederea este o monedă scumpă. Pentru a construi atât de necesara <<încredere în România>> avem nevoie să dăm tinerei generații perspectiva unui viitor mai bun. O țară cu o infrastructură mai performantă, cu servicii publice mai eficiente, tot mai ancorată în structurile europene și euroatlantice ar conta foarte mult în reversarea tendinței ca tot mai mulți tineri înalt calificați să aleagă să plece din țară, urmându-și ambițiile profesionale și planurile personale în alte țări. Atragerea înapoi în țară a celor peste 3 milioane de români care trăiesc și muncesc în străinătate este una dintre cheile dezvoltării României și ar trebui să fie proiectul național pentru următorul deceniu”, spune Ionuț Simion, Country Managing Partner, PwC România.

Trei sferturi dintre directorii generali din România și Europa Centrală și de Est declară că organizațiile lor contribuie la educarea forței de muncă prin intermediul stagiilor de practică și ucenicie. În același context, circa două treimi dintre executivi spun că organizațiile sunt responsabile pentru reconversia profesională a angajaților al căror loc de muncă va dispărea odată cu introducerea tehnologiei. Aceste declarații vin în contextul în care jumătate dintre executivii români spun că înțeleg cum pot robotica și inteligența artificială să îmbunătățească experiența oferită clienților. Pe de altă parte, există un consens generalizat în rândul liderilor de afaceri care admit faptul că trebuie să dezvolte competențele „soft” și pe cele digitale ale angajaților, ca parte a strategiei de resurse umane în era tehnologiei.

Lipsa personalului cu abilități cheie a determinat companiile să facă un pas înainte în domeniul educației; în acest sens, circa 3 din 4 lideri de companii afirmă că organizațiile lor colaborează cu instituțiile de învățământ. Iar pentru a se asigura că atrag cele mai bune resurse de pe piață în materie de personal, circa 9 din 10 companii recurg la diverse strategii și tactici cum ar fi modernizarea mediului de lucru sau implementarea programelor de dezvoltare continuă. Tot în ideea securizării persoanelor cu abilități cheie, 45% dintre companiile din România ar fi dispuse să-și mute unitățile operaționale mai aproape de zonele în care sunt disponibile persoane cu abilități cheie, și asta în ciuda infrastructurii deficitare pe care o semnalează cei mai mulți lideri de afaceri.

„Liderii de afaceri din Europa Centrală și de Est au demonstrat că au competențele și hotărârea de a-și face companiile să prospere în ciuda multiplelor probleme economice și politice. În prezent, ei se confruntă cu o nouă provocare: adaptarea organizațiilor pe care le conduc la o lume nouă în care aspecte ca încrederea, implicarea și misiunea organizației sunt la fel de importante ca cele financiare. În acest context, un aspect foarte important este reprezentat de capacitatea companiilor de a păstra resursa umană înalt calificată. Vestea mai puțin bună este că organizațiile din întreaga lume încearcă să atragă angajații valoroși, astfel încât companiile din Europa Centrală și de Est trebuie să învețe să concureze pentru capitalul uman. Iar soluția nu constă doar în acordarea unor salarii competitive, ci – mai important – într-o mai mare implicare a angajaților, sprijinindu-i să se identifice cu scopul organizației și oferindu-le oportunități reale de împlinire profesională și personală”, spune Olga Grygier-Siddons, CEO, PwC Europa Centrală și de Est.

Globalizarea și afacerile

Întrebați care sunt cele mai importante trei țări – altele decât cea în care își desfășoară activitatea – pentru perspectivele de creștere a propriei organizații în următoarele 12 luni, directorii generali din Europa Centrală și de Est menționează SUA (37%), Germania (35%) și China (22%). Aceleași trei țări ocupă primele trei locuri și în opinia omologilor români, dar în altă ordine: Germania (43%), SUA (41%) și China (19%), reflectând importanța majoră a relației economice bilaterale cu Germania, principalul partener comercial al țării noastre.

În ceea ce privește globalizarea, trei din cinci directori de companii din întreaga lume sunt de părere că pe viitor vor apărea mai multe modele  economice, în timp ce în România și în Europa Centrală și de Est liderii de afaceri cred mai mult în uniuni economice și modele economice unificate. Similar, la nivel global, majoritatea directorilor generali își exprimă opinia că vom asista la intensificarea concurenței sistemelor fiscale, în timp ce respondenții din regiune și mai ales cei din România mizează pe armonizarea sistemelor fiscale la nivel global.

La capitolul investiții, 1% dintre liderii de afaceri globali și cei din Statele Unite ale Americii menționează România drept una dintre cele mai importante țări pentru perspectivele de creștere ale companiilor. În același timp, România pierde din interesul investițional al companiilor din regiune, fiind menționată de 4% dintre directorii generali din Europa Centrală și de Est anul acesta, după ce se situa la nivelul de 8% în 2017 și 11% în 2016.

Încrederea și responsabilitatea

Necesitatea ca organizațiile să identifice noi modalități de a atrage, motiva și păstra personalul, sporindu-i implicarea și oferindu-i sentimentul de apartenență și contribuție la un scop organizațional cu care rezonează, reflectă o preocupare mai largă a societății în ansamblu. Țările din Europa Centrală și de Est se confruntă cu provocarea de a crea societăți unite, prin sporirea gradului de încredere pe care o inspiră. Companiile joacă un rol important în acest proces, inițiind o nouă abordare nu numai față de angajați, ci și față de clienți și organismele de reglementare. Una dintre modalități ar putea fi capitalizarea încrederii din mediul online și replicarea sa la nivel interpersonal.

În acest context, 65% dintre directorii generali din România consideră că fac eforturi pentru a evalua gradul de încredere dintre personalul propriu și managementul companiei. Deși mare, procentul se situează în siajul omologilor din regiune (69%) și al celor de la nivel global (71%). Trei sferturi dintre executivii locali pun accent pe măsurarea nivelului de încredere dintre organizație și clienții acesteia, similar cu procentul înregistrat la nivel global. La fel ca omologii lor din întreaga lume, executivii din România și din regiune utilizează o largă paletă de tactici menite să consolideze încrederea atât în interiorul, cât și în exteriorul organizației.

●    În 2030, peste 1 din 3 kilometri parcurși vor fi  în regim de ”ride sharing”
●    În 2030, 40% din distanțele parcurse ar putea fi realizate în vehicule autonome
●    Kilometrii parcurși de fiecare automobilist ar putea crește, în Europa cu 23%, în Statele Unite cu 24% și în China cu 183%. Parcul auto din China este de așteptat să se mărească cu aproape 50%
●    În 2030 este de așteptat ca 50% din mașini să fie electrice

Conform studiului Cele cinci dimensiuni ale transformării industriei auto, realizat de PwC, piața auto va suferi schimbări radicale până în anul 2030. Ca rezultat al noilor concepte de ”sharing”, parcul auto al Europei ar putea să scadă de la 280 de milioane la 200 de milioane de autovehicule și de la 270 de milioane la 212 milioane în Statele Unite. În schimb, China este așteptată să-și dezvolte parcul auto și să atingă 280 de milioane de autoturisme, de la 180 de milioane, cât are în prezent.

Până în 2030, unul din trei kilometri parcurși va fi în regim”shared”

De o importanță aparte în această situație va fi creșterea conceptelor de ”low-cost sharing” previzionate de PwC.
”Într-o foarte scurtă perioadă de timp, condusul propriei mașini va deveni tot mai puțin practicat, în vreme ce vom asista la dezvoltarea unor concepte de mobilitate urbană de tip <<low-cost sharing>. Acest nou concept de mobilitate va fi stimulat și de extinderea aglomerărilor urbane și de incapacitatea rețelelor publice de transport de a ține pasul cu ritmul acestei extinderi”, este de părere Daniel Anghel, Partener, Lider al Echipei de Servicii pentru Sectorul Automotive din cadrul PwC România.

Studiul PwC previzionează faptul că până în anul 2030, mai mult de unul din trei kilometri va fi fost parcurs printr-o formă sau alta de ”sharing”.

Mașinile electrice și cele autonome vor accelera schimbarea

Această schimbare către ”ride-sharing” este strâns legată de două mega-tendințe ale pieței auto: popularizarea autovehiculelor electrice și avansul foarte puternic al dezvoltării mașinilor autonome. În scenariul PwC, până în 2030, 55% din totalul de mașini noi ar putea fi electrice, în timp ce motoarele convenționale, cu combustie internă, vor ieși, încet-încet de pe piață.

Aceste evoluții ale pieței auto sunt prevăzute să se petreacă, în mare parte, în paralel în Europa și Statele Unite. În China, pe de altă parte, adoptarea mobilității autonome și a celei în regim ”ride share” se va petrece mult mai rapid, comparat cu țările din Vest. Acest lucru ar putea face din China principala țară pentru transformarea industriei auto.

”Diferitele concepte, dezvoltări și inovații ale industriei se vor antrena una pe cealaltă în crearea de noi modele de utilizare a mașinilor viitorului. De exemplu, mașinile electrice sunt considerate a fi mai robuste comparativ cu cele care au motoare cu ardere internă, datorită sistemului de propulsie mai simplu. Acest lucru s-ar putea traduce într-un avantaj semnificativ pentru conceptul de <ride-shareing>. Pe de altă parte, mașinile autonome, indiferent de tipul de propulsie, au șanse mari să devină un fel de <taxiuri robot> atunci când cele două concepte sunt aduse împreună. În altă ordine de idei, dacă analizăm dezvoltarea mașinilor electrice prin prisma rețelelor inteligente de transport de electricitate, acestea vor putea fi capabile să accepte curentul nefolosit de aceste automobile odată ajunse la destinație și nu vor mai fi folosite o perioadă de timp”, este de părere Daniel Anghel, Liderul Diviziei Auto din cadrul PwC România.

Traficul auto se va schimba dramatic

Combinarea diverselor mega tendințe va însemna de fapt schimbarea dramatică a modelului de trafic auto. Cum din ce în ce mai mulți oameni se îndreaptă către ”car-sharing” este foarte posibil ca până în 2030 să fie mult mai puțini proprietari de autoturisme. Cu toate acestea, în același timp traficul la nivel individual se va dezvolta masiv. Distanțele parcurse în interes personal, la nivelul Europei, ar putea crește cu 23% până în 2030 și vor atinge 5,88 miliarde de kilometri. Predicțiile întrevăd o creștere de 24% în Statele Unite ale Americii și 183% în China.

Pe lângă creșterea populației, unul dintre motivele pentru aceste evoluții este ca, pe viitor, mașinile autonome vor fi folosite de oamenii care astăzi, din diferite motive, nu pot sofa. Un alt factor pentru aceste creșteri este faptul că dezvoltarea mașinilor complet autonome va genera așa-zisele ”călătorii de transfer”, pentru că ”taxiurile robot” vor trebui să meargă din punctul A în punctul B pentru a prelua pasageri.

”Șoselele vor fi mai aglomerate, dar aglomerarea va forța un marcaj mai bun al drumurilor care vor facilita condusul autonom care este un mod de utilizare mult mai eficient al căilor de rulare. Pe de altă parte, conectivitatea ridicată va ajuta la o mai bună eficientizare a traficului individual”, spune Kenneth Spiteri, Assurance Services Leader, Pwc România.

În consecință, studiul PwC descrie a patra mega tendință ca fiind ”conectivitatea”, pe lângă celelalte, ”autoturismele electrice”, ”condusul autonom” și ”ride-sharing”.

Cu 33% mai multe înmatriculări până în 2024. Dar în beneficiul cui?

Ce înseamnă această tendință pentru producători auto și furnizorii de componente? Scenariul PwC ia în calcul o creștere anuală cu o treime a înmatriculărilor de mașini noi în Europa care va aduce un surplus de peste 24 de milioane de mașini pe străzi până în 2030, aceasta fiind singura modalitate de a compensa uzura mașinilor în urma utilizării lor în concepte de ”car-sharing”.

Pentru Statele Unite ale Americii, un alt studiu al PwC, Autofacts, prevede o creștere de 20% a vânzărilor de mașini noi, aproximativ 22 de milioane, până în 2030. Pentru China, se așteaptă o creștere de 35%, până la 35 de milioane de unități vândute în 2030.
Aceste volume vor solicita investiții suplimentare în dezvoltarea de noi facilități de producție din partea producătorilor și furnizorilor – pentru concepte noi care să fie construite pe platforme modulare capabile să reducă costurile de producție.

Din cauza presiunilor pe care le vor exercita operatorii de flote auto, producătorii auto și furnizorii de sub-ansamble care deja se vor confrunta cu marje scăzute de profit, vor trebui să investească în facilități de producție pentru a satisface noile tendințe, precum electro-mobilitatea.

Concomitent, noii competitori din industria de tehnologie vor dori să profite de oportunitatea de a intra pe această piață. Un alt studiu al diviziei de consultanță a PwC, Strategy&, estimează că profiturile jucătorilor convenționali, raportate la piața globală a industriei, ar putea să scadă de la 85%, cât sunt în prezent, la aproape 50% până în 2030.

Notă către editori:
Raportul poate fi descărcat de la www.pwc.com/auto.

Criza din 2008 a atras atenția tuturor asupra necesității reglementării și implementării unui set riguros de reguli și principii după care sunt conduse respectiv supravegheate companiile. Regulile de guvernanță a întreprinderilor existau la începutul anilor 2000, numai că reglementările laxe, precum și inconsistența auditului intern cu privire la administrarea și controlul activității top managementului, au condus la comportamente adminstrative neconforme. Formele acestora au acoperit un spectru destul de larg, de la conflicte de interese și incompatibilități la abuzuri de putere și nerespectarea unor minime criterii de transparență și administrare a riscului.

Cine au fost cei păgubiți? De cele mai multe ori actionarii, angajații, consumatorii, partenerii de afaceri. Am învățat ceva din această experiență? Se pare că nu, din moment ce recent multe companii de stat au fost exceptate de la efectele OUG 109/2011 privind managementul corporativ.

La ce e bună guvernanța corporativă? Principalele beneficii pe care guvernanță corporativă le aduce tuturor factorilor implicați sunt următoarele:
1.       Diminuarea riscurilor pe care le comportă să faci business pentru acționari

2.       Dezvoltarea performanțelor prin eficientizarea activităților pentru manageri

3.       Internaționalizarea, deschiderea către alte piețe pentru acționari so manageri

4.       Creșterea transparenței și responsabilității sociale pentru clienți

5.       Predictibilitatea evoluției investiției pentru investitori

6.       Bună reputație printre investitori și finanțatori

În țările cu tradiție în guvernanță corporativă există două modele consacrate: modelul shareholder și modelul stakeholder. În timp ce primul privește maximizarea valorii pentru acționari, cel de-al doilea vizează apărarea interesului părților implicate (angajați, parteneri de afaceri, acționari, manageri etc). Modelul pentru care a optat economia emergentă a României este modelul stakeholder.

Cu toate acestea există o lipsa de consecvență în ce privește implementarea guvernanței corporative din cauza următoarelor cinci motive principale:
1.          Mecanisme de control laxe pentru informarea financiară relevanță, inteligibilă, comparabilă și semnificativă

2.          Eșecul implementării unui sistem contabil în acord cu evoluțiile internaționale

3.          Nedefinirea clară a raporturilor între proprietari și manageri

4.          Centralizarea luării deciziilor și neimplicarea celorlalte părți participante

5.          Absența unui cadru conceptual despre ce înseamnă o piață eficientă

Lipsa de consecvență a implementării guvernanței corporative provine și din caracterul facultativ, în termeni juridici – supletiv, al prevederilor acesteia în România care trage după sine o conformare doar pe baza voluntară a companiilor.

Creșterea performanței economice, competitivității și investițiilor se poate realiza pe termen lung cu ajutorul guvernanței corporative. Din cauza unor factori specifici (culturali, economici, sociali) în România nu se poate vorbi despre o aplicare exhaustivă a principillor de bună practică a guvernanței corporative.

Chiar dacă primul cod de guvernanță corporativă a apărut în 2001 și a fost apoi înlocuit în 2008 cu unul nou, el a devenit un subiect care primea atenție în contextul crizei economice. Criza din 2008/2009 a trecut; România este statistic pe creștere economică și subiectul guvernanței corporative s-a stins. Tranziția de la instituții de stat guvernate de tot felul de relații, la instituții bazate pe reguli mai trebuie să aștepte. Se pare că guvernanța corporativă ne preocupă numai atunci când economia suferă.

Autor: Florentina Șușnea, Managing Partner, PKF Finconta

Conform studiului „Evoluția afacerilor în 2018” lansat azi de Valoria și realizat în parteneriat cu Doingbusiness.ro, procentul companiilor care se așteaptă la scăderea profitului este de două ori mai mare decăt la începtul anului trecut, iar al celor care spun că nu cresc investițiile este de 18% în 2018 față de numai 10% la începutul lui 2017. La întrebarea ‘cum credeți că va fi anul 2018 pentru afaceri comparativ cu anul 2017?’, scorul total al răspunsurilor exprimate pe o scală de la 1 – total nefavorabil la 10 – total favorabil a fost de 4,4.

„Evoluția afacerilor în 2018 înseamnă continuarea cercetărilor pe care le-am început în 2013 privind mediul de afaceri din România. An de an adresăm managerilor întrebările cele mai importante referitoare la cifra de afaceri, profit, investiții sau salarii. Această analiză arată care este sentimentul de business la nivelul companiilor din România la începutul lui 2018. Din păcate, datele comparative cu aceeași perioadă a anului 2017 indică alterarea acestuia. Apetitul pentru investiții continuă să se erodeze, pentru majoritatea respondenților creșterea salariului minim afectează profitabilitatea, iar încrederea că 2018 va fi mai favorabil decât 2017 este la cote extrem de scăzute. Paradoxul anului 2017 continuă la scală redusă și în 2018 – creștere economică și recesiune de moral, urmare a evoluțiilor fiscale și legislative din ultimele luni”, spune Constantin Măgdălina, Expert Tendințe și Tehnologii Emergente, co-autor al cercetării.

Evoluția cifrei de afaceri

Față ediția de la începutul anului 2017, perspectiva de creștere a companiilor este puțin mai conservatoare. Rezultatele cercetării indică o creștere de 7pp (puncte procentuale) a companiilor care se așteaptă la cifre de afaceri mai mari cu 5%-10%, contrabalansată de o scădere de 4pp a celor care prognozează o creștere a cifrei de afaceri cu 20%-30% și de o scădere de 3pp a celor care se așteaptă la o cifra de afaceri mai mare cu peste 30% în acest an. La nivel de industrii, cea mai mare creștere a cifrei de afaceri de 10%-20% este previzionată de 24% dintre firmele de IT și 37% dintre firmele din industria farmaceutică și de sănătate..

Evoluția profitului

Previziunile privind evoluția profitului de la începutul anului 2018 sunt mai pesimiste decât la începutul anului trecut. Deși 24% dintre companii (față de 18% anterior) se așteaptă ca profitul lor să crească cu 5%-10% în acest an, vedem scăderi de 3pp până la 7pp pe toate palierele de creștere semnificativă. De asemenea crește de la 6% la 12% numărul companiior care spun că profitul lor va scădea în acest an față de anul trecut. Cea mai importantă creștere a profitului,de 10%-20%, o preconizează firmele din agricultură și alimentație și cele din industria farmaceutică și de sănătate.

Evoluția investițiilor

Conform rezultatelor cercetării, 18% dintre companii spun că nu vor crește investițiile în anul 2018, față de numai 10% în 2017. Observăm, de asemenea că 46% dintre firme vor să își crească investițiile cu 1%-10% față de 36% anterior. Mai mult, doar 6% dintre companii spun că vor crește investițiile cu 20%-30% în 2018, comparativ cu 17% în anul anterior. Cele mai multe firme din energie și utilități (50%) spun că vor crește investițiile cu 1%-5% în acest an, dar cele mai multe din agricultură și alimentație (25%) spun că vor crește investițiile cu 10%-20%.

„Cercetarea Evoluția afacerilor în 2018 este un demers oportun de comunicare cu mediul de business din România. Dincolo de poza macroeconomică oficială, rezultatele acestei cercetări surprind dinamica percepției decidenților prin adăugarea an de an a rezultatelor fiecărei ediții. La început de 2018 constatăm deprecierea sentimentului de business comparativ cu începutul anului 2017. Acolo unde apar, creșterile sunt fie marginale, fie pe paliere inferioare. Se adâncește neîncrederea în favorabilitatea evoluțiilor economice în 2018 față de 2017. Dacă socotim că în economie moneda de schimb este încrederea atunci absența acesteia crește costul de a face business în România și funcționează ca o profeție auto-împlinită”, spune Elena Badea, Managing Partner Valoria.

Evoluția numărului de angajați

24% dintre companiile românești nu se așteaptă la nici o creștere a numărului de angajați în 2018 față de 17% în anul anterior. În același timp, 63% dintre companii față de 79% anterior spun că se așteaptă ca personalul lor să crească în acest an. Mai mult, 13% dintre companii se așteaptă ca numărul lor de angajați să scadă în 2018, față de 4% în 2017.

La nivel de industrii, 35% dintre firmele de producție industrială, 27% dintre cele de construcții și imobiliare, 31% din industria de agricultură și alimentație, 40% din telecomunicații și 37% dintre companiile de energie și utilități spun că vor menține în 2018 același număr de angajați ca în 2017.

Evoluția nivelului salariilor

Dacă la începutul anului 2017, 4% dintre companii nu previzionau creșteri salariale, în 2018 procentul crește la 17%. Crește cu 8pp procentul companiior care vor crește salariile cu 1%-5% în 2018, față de anul anterior. Ajustările se regăsesc la companiile care se așteaptă ca salariile să crească cu 5%-10% (-11pp) și la cele care se așteaptă la creșteri salariale de 10%-20% (-9pp).

Creșterea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată de la 1450 lei la 1900 lei de la 1 ianurie 2018 afectează companiile, în principal, prin scăderea profitabilității (70%). Pe locul doi ca impact, 29% dintre companii spun că este creșterea peste pragul de sustenabilitate a costurilor cu forța de muncă, iar pe locul al treilea 24% dintre companii au pus reducerea numărului de salariați. 20% dintre companii spun că nu sunt impactate de această schimbare și doar 1% au bifat intrarea în insolvență și respectiv suspendarea temporară a activității companiei.

Top 5 provocări și oportunități

Cele mai importante provocări pentru companii la începutul anului 2018 sunt: schimbările din domeniul fiscal (62%), lipsa forței de muncă (59%), creșterea productivității (37%), motivarea salariaților (25%) și creșterea costurilor (21%).
Cele mai importante oportunități pentru companii la începutul anului 2018 sunt: creșterea economică (72%), creșterea consumului (69%), creșterea exporturilor și deschiderea altor piețe (52%), digitalizarea și oportunitățile din online  (41%) și accesarea fondurilor europene și a finanțărilor pentru IMM-uri (36%).

„Studiul Evoluția afacerilor în 2018 se diferențiază prin trasabilitate, comparativitate și relevanța statistică a sute de companii respondente din România. Cercetarea noastră sintetizează opinia companiilor din România cu privire la principalii indicatori relevanți pentru acestea. Rezultatele consemnează neîncrederea în evoluțiile economice din 2018. Independent de particularitățile fiecărei industrii, analiza comparativă cu datele similare aceleași perioade din 2017 arată evoluția negativă a principalilor indicatori. În condițiile presiunii tot mai mari din mediul de operare, companiile sunt tot mai precaute. Nota de încredere pe care companiile din România o dau mediului de operare arată necesitatea unei reexaminări a măsurilor fiscale și legislative propuse sau aprobate”, spune Dumitru Ion, CEO Kompass Romania si Doingbusness.ro.

Evoluția afacerilor în 2018

Tocmai s-a încheiat ediția anuală a Forumului Economic Mondial de la Davos, Elveția – o bună ocazie de analiză a principalelor provocări cu care se confruntă lumea – de la securitatea cibernetică, comerțul global și crypto monezi la cooperare, egalitatea de șanse, crize umanitare și schimbarea climatică.

În România, ecourile acestor subiecte discutate de liderii politici și de business ai lumii nu fac audiență. Agenda publică e sub semnul urgenței și nu poate cuprinde astfel de ‚abstracțiuni’. Despre anvergura leadership-ului autohton, care să gândească la acesta scală, nu mai vorbim; se gândește sporadic și abia local. Însă, ansamblul mondial se susține pe cei care proiectează viitorul, integrează tendințele în politicile pe care le gândesc și sunt orientați spre economia progresului.

Ca să fie sustenabil progresul economic trebuie să se bazeze pe o politică fiscală solidă, pe un comerț global dezvoltat, pe creșterea nivelului de trai, într-un mediu nepoluat, corelat cu dezvoltarea tehnologiei și în condiții de productivitate și competitivitate ridicate.

•    Politica fiscală poate fi un mijloc de reglarea inegalităților sociale atâta timp cât diminuează lacunele din legislație, atenuează șocurile economice spre beneficiul celor săraci, valorifică digitalizarea, este centrată pe valori și este sustenabilă.
•    Comerțul global creștea cu 8% până la criza financiară din 2008. A urmat o rată medie de creștere anuală post-crizăde 3%. Distribuirea beneficiilor acestei creșteri în venituri s-a facut inegal. Potrivit FMI, în ultimii 30 de ani, 53% dintre țări au cunoscut o creștere a inegalității distribuirii veniturilor, ceea ce a șubrezit adeziunea politică la comerțul global.
•    Creșterea nivelului de trai se corelează cu productivitatea globală a muncii. Potrivit Economic Policy Institute,între 1973 și 2013 productivitatea a crescut cu 74%,în timp ce salariul a crescut cu doar 12,5%. În perioada crizei financiare din 2008 scăderea productivității a dus chiar la o reducere a valorii reale a salariilor. În plus,transformările tehnologice, a piețelor și globalizarea au afectat distribuirea veniturilor.
•    Schimbarea climatică, poluarea și reducerea resurselor afectează economiile statelor și ale companiilor. Potrivit FMI, PIB-ul pe locuitor în țările cu venituri scăzute va fi cu 9% mai mic în 2100 dacă nu ar exista schimbarea climatică. Impactul schimbărilor de mediu afectează producția agricolă și productivitatea, sănătatea și mortalitatea. Politicile economice și practicile de business trebuie sățină cont de constrângerile legate de mediu ca să asigure o creștere sustenabilă pe viitor.
•    Dezvoltarea tehnologiei, din ce în ce mai rapidă, testează coeziunea socială și cere răspunsuri vizionare în materie de politici publice pentru a promova inovația și productivitatea. Potrivit unei analize realizate de Gartner, numărul dispozitivelor conectate va crește de la 8,4 miliarde în 2017 la 20,4 miliarde în 2020. Avansul tehnologic aduce împreuna lumea fizică, cu cea virtuală și biologică, organizează realitatea și determină regândirea bazei economice de dezvoltare a statelor.

La nivel global, evoluția economică din ultimul an nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor. Avansul tehnologiei, transformările politice, tranziția către un nou cadru comercial și de cooperare internațională au creat nemulțumiri, au generat incertitudine și tensiuni economice. Realitatea economică s-a complicat și prin urmare s-a complicat și misiunea liderilor. Vechile canoane de conduită economică sunt înlocuite, se restructurează piețe, apar medii de schimb neconvenționale ce pun în mișcare capitaluri exprimate în monezi electronice. Orizontul următorilor ani aduce provocări multe și răspunsuri puține. Economia progresului va fi un “Frankenstein economic sau un Prometeu modern”.

Autor: Constantin Măgdălina, Expert, tendințe și tehnologii emergente

●    Optimismul privind evoluția economică la nivel global atinge un nivel record și este în creștere în toate țările;
●    Statele Unite ale Americii își consolidează avansul față de China, ca fiind cea mai importantă piață pentru perspectivele de dezvoltare ale companiilor în 2018;
●    Peste jumătate dintre directorii generali se așteaptă ca numărul de angajați ai companiilor lor să crească;
●    Terorismul, incertitudinea geopolitică, criminalitatea informatică și schimbările climatice sunt amenințări care se vor intensifica.

Un procent record al directorilor generali sunt optimiști în ceea ce privește mediul economic la nivel mondial, cel puțin pe termen scurt. Aceasta este una dintre concluziile cheie ale celei de-a XXI-a ediții anuale a studiului Global CEO Survey, realizat de PwC, care sondează percepțiile a aproape 1300 de directori executivi din întreaga lume, raport lansat cu ocazia întâlnirii anuale a Forumului Economic Mondial de la Davos.

57% dintre liderii de business chestionați spun că situația economică globală se va îmbunătăți în următoarele 12 luni. Procentul este aproape dublu față de nivelul de anul trecut (29%) și reprezintă cea mai mare creștere de la începutul colectării de către PwC a informațiilor despre percepția asupra evoluției economiei globale, în 2012.

În România, 49% dintre respondenți mizează pe accentuarea creșterii economice globale, în creștere de la 38% în 2017.

Optimismul în ceea ce privește creșterea globală a crescut semnificativ în Statele Unite (59%), după o perioadă de incertitudine cauzată de alegeri (24% în 2017). Brazilia a înregistrat, de asemenea, o creștere însemnată a procentului directorilor generali care sunt optimiști în ceea ce privește îmbunătățirea creșterii economice anul acesta (ajungând la 80% în 2018, fata de 38% în 2017). Chiar și în țările mai puțin optimiste, cum ar fi Japonia (38% în 2018 comparativ cu 11% în 2017) și Marea Britanie (36% în 2018 comparativ cu 17% în 2017), nivelul de încredere în creșterea economică globală a crescut de mai mult de două ori față de anul trecut.

”Optimismul directorilor generali în economia globală este generat de soliditatea indicatorilor economici. Cu piețe de capital pe verde și previziuni de creștere a PIB-ului în majoritatea țărilor lumii, nu este de mirare că directorii executivi sunt optimiști”, spune Bob Moritz, Președintele Global al PwC.

Încrederea în creșterea veniturilor pe termen scurt înregistrează o tendință ascendentă

Acest optimism în privința economiei mondiale alimentează încrederea directorilor generali în viitorul companiilor, chiar dacă vorbim de un ritm de creștere mai modest. La nivel global, 42% dintre aceștia spun că sunt ”foarte încrezători” în perspectivele pentru dezvoltare pe care propriile companii le au în următoarele 12 luni, în creștere de la 38% anul trecut.

În România, 38% dintre respondenți sunt foarte încrezători în perspectivele companiilor de a-și crește veniturile în următoarele 12 luni.

Dacă ne uităm la rezultatele individuale, la nivel de țară, acestea variază destul de mult. Perspectivele directorilor generali s-au îmbunătățit în câteva piețe cheie cum ar fi Australia (creștere de 4% până la 46%) și China (creștere de 4% până la 40%). Este în creștere ponderea executivilor care spun că sunt ”foarte încrezători” în evoluția pozitivă a companiilor lor în următoarele 12 luni.

În SUA, directorii generali și-au recăpătat încrederea. După situația tensionată de anul trecut, generată de alegerile prezidențiale, atenția acordată reglementărilor și reformei fiscale instituită de noua administrație face ca încrederea în perspectivele de creștere ale companiilor pentru anul curent să se îmbunătățească – de la 39% în 2017 la 52% în 2018. Mai mult, America de Nord este singura regiune unde majoritatea directorilor generali sunt ”foarte încrezători” în ceea ce privește propriile orizonturi de creștere pentru următoarele 12 luni.

În Marea Britanie, unde negocierile pentru Brexit au ajuns recent într-un moment important, scăderea încrederii pe termen scurt a liderilor de business nu este surprinzătoare (34% în 2018 comparativ cu 41% în 2017).

Industriile care au înregistrat cel mai mare procentaj al directorilor generali foarte încrezători în dezvoltarea companiilor în următoarele 12 luni sunt tehnologia (48%), serviciile profesionale (46%) și domeniul farmaceutic și al cercetării medicale  (46%) – toate peste media globală (42%).

Strategiile de creștere rămân, în mare măsură, neschimbate comparativ cu rezultatele de anul trecut – directorii generali mizează pe creștere organică (79%), reducerea costurilor (62%), alianțe strategice (49%) și fuziuni și achiziții (42%). Se înregistrează o mică creștere în privința interesului față de parteneriatele cu antreprenori și start-up-uri (33% comparativ cu 28% anul trecut).

Topul celor mai importante țări pentru perspectivele de  creștere ale companiilor: Încrederea în SUA crește, consolidând avansul în fața Chinei

Încrederea directorilor generali în Statele Unite este în creștere la nivel global, executivii a căror afacere nu se desfășoară în această țară au indicat încă o dată SUA ca principala piață pentru perspectivele de creștere ale companiilor lor în următoarele 12 luni. Anul acesta, Statele Unite își consolidează avansul în fața Chinei (46% SUA comparativ cu 33% China, mai mult cu 2 puncte procentuale față de 2017).

Germania (20%) rămâne pe locul trei, urmată de Regatul Unit (15%), în timp ce India depășește Japonia și devine a cincea cea mai atractivă piață în 2018.

”La nivelul României, pentru o creștere solidă, nu sunt suficiente doar un grad ridicat de încredere și previzionarea unei perioade de avânt economic, este nevoie de stabilitate politică și financiară. Aceste două elemente sunt esențiale pentru o creștere organică care să aducă încredere atât investitorilor străini cât și celor locali”, spune Ionuț Simion, Country Managing Partner, PwC România.

Forța de muncă și abilitățile digitale: numărul angajaților va crește; liderii sunt îngrijorați de disponibilitatea angajaților cu abilități digitale.

Încrederea în dezvoltarea pe termen scurt alimentează optimismul privind creșterea numărului de angajați, context în care 54% dintre directorii generali plănuiesc să-și mărească echipele în 2018 (față  de 52% în 2017). Numai 18% dintre respondenți se așteaptă la o reducere a numărului de angajați. În România, 53% dintre respondenți consideră că numărul de angajați din organizațiile lor va crește.

La nivel global, sectoarele cu cea mai mare nevoie de forță de muncă nouă sunt sănătatea (71%), tehnologia (70%), serviciile profesionale (67%), comunicațiile (60%) și industria ospitalității și a petrecerii timpului liber (59%).

În ceea ce privește angajații cu competențe digitale, peste un sfert dintre directorii generali (28%) sunt extrem de îngrijorați în ceea ce privește disponibilitatea acestora în țara în care se află, această preocupare înregistrând cote ridicate în Africa de Sud (49%), China (51%) și Brazilia (59%).

Totodată, 22% dintre directorii executivi sunt deosebit de îngrijorați în privința existenței competențelor digitale în rândul forței de muncă, 27% se tem de lipsa acestora la nivelul industriei în care activează, iar 23% sunt foarte preocupați de lipsa lor la nivelul managementului.

Investițiile în spații moderne de lucru, programe de învățare și dezvoltare și parteneriatele cu alți furnizori de servicii sunt strategiile preferate de directorii generali pentru a atrage și dezvolta abilitățile digitale de care au nevoie.

Impactul tehnologiei asupra angajării și competențelor

În timp ce o cercetare recentă a PwC a arătat faptul că angajații sunt încrezători că tehnologia le va îmbunătăți perspectivele de angajare, directorii generali admit că preocupările pentru reconversia angajaților și creșterea transparenței în ceea ce privește felul în care automatizarea și inteligența artificială (AI) ar putea influența locurile de muncă încep să devină tot mai importante pentru ei.

Două treimi dintre directorii generali consideră că sunt responsabili pentru reconversia profesională a angajaților al căror loc de muncă va dispărea odată cu introducerea tehnologiei. Industriile cel mai afectate de acest aspect sunt ingineria și construcțiile (73%), tehnologia (71%) și comunicațiile (77%). 61% dintre executivi își construiesc încrederea echipelor lor prin asigurarea transparenței, cel puțin până la un anumit nivel,  privind impactul automatizării și AI asupra angajaților.

”Pentru dezvoltarea continuă a afacerilor, indiferent de aria de activitate, pregătirea forței de muncă cu aptitudinile potrivite este vitală. De exemplu, ca parte a strategiei de resurse umane în era tehnologiei, 76% dintre directorii generali din România și din Europa Centrală și de Est declară că organizațiile lor contribuie la educarea forței de muncă prin intermediul stagiilor de practică și ucenicie. În România 88% dintre executivi susțin că organizațiile lor implementează programe de învățare și dezvoltare continuă ca strategie pentru a atrage angajații cu abilități digitale. Drept urmare, programa de educație pe termen mediu și lung să trebuie vină în întâmpinarea nevoilor mediului de afaceri și să pună un accent mai mare pe competențele digitale”, a adăugat Ionuț Simion.

Tranziția digitală și automatizarea este acută în sectorul serviciilor financiare. Aproape un sfert (24%) dintre directorii generali din sectorul bancar, al piețelor de capital și al asigurărilor au în plan reducerea forței de muncă, condiții în care 28% dintre locurile de muncă din aceste sectoare vor dispărea în mare măsură  din cauza tehnologiei și automatizărilor.

Amenințările la adresa creșterii economice: directorii generali se tem de amenințările mai largi din societate pe care ei nu le pot controla

În ciuda optimismului în ceea ce privește economia globală, se dezvoltă o stare de neliniște pe un palier mai larg care cuprinde amenințări pentru afaceri, economie și societate. Directorii generali sunt ”extrem de îngrijorați” în ceea ce privește incertitudinea geopolitică (40%), amenințările cibernetice (40%), terorismul (41%), disponibilitatea abilităților cheie (38%) și populismul (35%). Aceste amenințări le depășesc pe cele cu care mediul de afaceri este obișnuit, cum ar fi volatilitatea cursului de schimb (29%) și schimbările comportamentale ale consumatorului (26%).

Subliniind aceste schimbări, este de menționat faptul că îngrijorarea extremă față de terorism s-a dublat (41% în 2018, comparativ cu 20% în 2017), iar terorismul intră în topul primelor zece amenințări la adresa creșterii. Amenințarea supra-reglementării rămâne una dintre îngrijorările majore ale directorilor generali (42% s-au arătat extrem de îngrijorați în această privință), și peste o treime (36%) rămân îngrijorați în privința creșterii sarcinii fiscale.

Disponibilitatea abilităților cheie este cea mai importantă îngrijorare pentru executivii din China (64% se arată ”extrem de îngrijorați” în 2018 comparativ cu 52% în 2017). Amenințările cibernetice au devenit principala îngrijorare a directorilor generali din Statele Unite (63%) și Regatul Unit (39%), depășind în acest fel supra-reglementarea. În Germania, de asemenea, amenințările cibernetice au sărit de pe locul 5 în 2017, pe locul trei (28%) anul acesta.

La un an după semnarea de către 190 de națiuni a Acordului de la Paris, prin care țările s-au angajat voluntar la un program de protecție climatică și investiții în tehnologii cu emisii reduse de CO2, îngrijorările executivilor în privința influenței schimbărilor climatice și a dezastrelor naturale asupra creșterii economice s-au dublat, ajungând la 31%, de la 15% în 2017.

Fenomenele meteo de intensitate mare și retragerea Statelor Unite din Acordul de la Paris au ridicat semnificativ nevoia de implicare a sectorului business în problemele climatice, reglementare și rezistența companiilor în situații critice. În China, peste jumătate (54%) dintre liderii de business sunt extrem de îngrijorați în privința schimbărilor climatice și dezastrelor naturale ca o amenințare pentru creșterea economică, în mod egal cu îngrijorarea lor față de incertitudinea geopolitică și a protecționismului.

”Nivelul ridicat de îngrijorare este antrenat mai degrabă de modificările la nivel social și geopolitic decât de dinamica piețelor pe care activează executivii”, spune Bob Moritz, Președintele PwC la nivel global. ”Este clar că încrederea lor pe termen mediu și lung în creșterea veniturilor este temperată de amenințări pe care mediul de business nu este obișnuit să le abordeze.”

Încredere și leadership: Directorii generali sunt împărțiți atunci când vine vorba de cei care vor beneficia de pe urma creșterii economice

Rezonând cu tema de anul acesta a Forumului Economic Mondial, directorii generali admit că trăim într-o lume divizată. Nu există consens în rândul directorilor generali atunci când vine vorba de cei care vor beneficia de pe urma viitoarei creșteri economice, cei mulți sau cei puțini.

Examinând situațiile critice pentru afaceri, directorii generali admit faptul că livrarea de rezultate în perioade tot mai strânse de timp (60%) este principala provocare. Cu toate acestea, sunt din ce în ce mai multe presiuni pentru ca liderii, în mod individual, să fie trași la răspundere (59%), inclusiv pentru administrarea deficitară. Peste o treime dintre respondenți (38%) au declarat că percep o presiune mai mare din partea angajaților și a clienților de a lua atitudini politice și sociale în mod public.

Raportul global este disponibil aici: www.pwc.com/ceosurvey. Un raport de ţară detaliat bazat pe răspunsurile directorilor de companii din România va fi publicat în cursul lunii martie.

1.    PwC a realizat 1293 de interviuri cu directori generali din 85 de țări, în perioada august – noiembrie 2017. Eșantionul este ponderat cu mărimea PIB-ului fiecărei țări, pentru a ne asigura că părerile directorilor generali sunt corect reprezentate în toate țările importante. 11% dintre interviuri s-au desfășurat telefonic, 77% online, și 12% prin poștă sau față în față. Toate interviurile cantitative au fost confidențiale. 40% dintre companii au venituri de peste 1 miliard de dolari sau mai mult; 35% au venituri între 100 de milioane de dolari și 1 miliard; 20% au venituri de până la 100 de milioane de dolari; 56% dintre companii sunt private.
2.    Schimbări climatice: schimbările climatice și dezastrele naturale sunt în top cinci amenințări pentru afacerile din zona Asia-Pacific și Europa de Vest și recunoscute ca top cinci amenințări pentru dezvoltarea companiilor din sectoarele de energie și utilități, inginerie și construcții, transporturi și logistică
3.    Globalizare: Când au fost întrebați dacă globalizarea a ”ajutat la micșorarea decalajului dintre săraci și bogați”, aproape 40% dintre directorii generali au declarat ”deloc”, 30% au spus că globalizarea nu a ajutat ”evitarea schimbărilor climatice și lipsa resurselor”. Mai mult de 1 din 4 executivi au spus că globalizarea nu a ajutat deloc la îmbunătățirea ”integrității și eficienței sistemelor globale de taxare”
4.    Încredere: 71% dintre directorii generali măsoară nivelul de încredere între angajații lor și conducere; 74% pe cel dintre organizație și clienți. Acțiunile în legătură cu securitatea cibernetică, diversitatea, incluziunea și transparența sporită a strategiilor de afaceri au fost printre domeniile cheie.
5.    În timp ce numai 18% dintre directorii generali se așteaptă să-și reducă numărul angajaților, aceștia estimează că 4 din 5 (80%) locuri de muncă afecte vor fi deja atinse într-un fel sau altul de tehnologie, iar 28% într-o măsură mare
6.    Studiul PwC Global Innovation 1000 de anul acesta a relevat faptul că 52% dintre respondenți cred că naționalismul economic va avea un impact moderat sau semnificativ asupra eforturilor lor de cercetare și dezvoltare (R&D), înlocuind rețeaua integrată și interdependentă de astăzi cu noduri izolate de R&D.

●    Conform analizei economice a PwC, 2018 este previzionat a fi un an foarte bun pentru sectorul energetic
●    Rata șomajului în țările G7 atinge cel mai scăzut nivel din ultimii 40 de ani

Economia globală este așteptată să crească cu aproape 4% în 2018, exprimată la paritatea puterii de cumpărare (PPP), adăugând 5.000 miliarde de dolari peste valoarea curentă, potrivit estimărilor PwC cuprinse în raportul Global Economy Watch.

Principalele motoare de creștere ale economiei globale – Statele Unite ale Americii, țările emergente din Asia și Zona Euro –  vor contribui cu aproape 70% la creșterea economică globală în 2018, comparativ cu media de aproape 60% înregistrată după anul 2000.

Economia Zonei Euro va crește cu peste 2% în 2018. PwC se așteaptă ca economiile periferice ale Zonei Euro să le depășească pe cele din nucleu în ceea ce privește ritmul de creștere pentru al cincilea an consecutiv. Dintre economiile mari ale Zonei Euro, Olanda este de așteptat să înregistreze cea mai accelerată creștere, cu aproape 2,5%. La polul opus, nesiguranța legată de Brexit va afecta ritmul de creștere al Regatului Unit care va ajunge la 1,4% în 2018.

”Ne așteptăm ca în 2018 economia mondială să aibă cea mai mare rată de creștere din 2011 încoace, cu cele trei motoare principale – SUA, Zona Euro și Asia – raportând creșteri în tandem. Cu toate acestea, există câteva dezavantaje și riscuri pe care business-urile trebuie să le monitorizeze, inclusiv progresul negocierilor pe tema Brexit, alegerile generale programate în țările cu economii puternice și tendințele protecționiste în câteva sectoare de nișă ale economiei”, a declarat Barret Kupelian, economist senior al PwC.

”Vedem în 2018 un trend similar al dezvoltării economice a României. Pentru o creștere economică sustenabilă pe termen lung este nevoie de predictibilitate, stabilitate financiară, fiscală și consens politic asupra unor proiecte majore. Este nevoie ca mediul de afaceri să poată conta pe termen lung pe aceleași reguli ale jocului astfel încât să-și poată planifica mai bine investițiile. În același timp, este nevoie de o majorare a investițiilor publice și de creșterea eficienței acestora”, a declarat Ionuț Simion, Country Managing Partner PwC România.

China, cea mai mare economie a lumii în termeni PPP, ar putea crește cu 6-7% în 2018, mai lent, comparativ cu anii precedenți, dar în linie cu așteptările. Printre cele 17 economii care vor crește mai puternic decât China sunt India, Ghana, Etiopia și Filipine, indicând o creștere mai mare venită dinspre economiile din Africa și Asia. Conform analiștilor PwC, în 2018, opt din zece țări cu cele mai mari creșteri vor fi din Africa.

Cu cel mai rapid nivel de creștere de câțiva ani încoace, 2018 este previzionat de PwC a fi cel mai bun an, de asemenea și pentru sectorul energetic. Din totalul energiei consumate la nivel global anul acesta,  India și China vor consuma aproximativ 30% din total.

În ciuda acestor creșteri, PwC se așteaptă ca prețul petrolului să rămână stabil în termeni reali, OPEC și aliații săi menținând reducerea de 1,8 milioane de barili pe zi a producției până la finalul anului viitor.

Alții factori care trebuie monitorizați în 2018 și sunt incluși în raportul PwC:
●    Banca Centrală Europeană ar putea reduce achizițiile lunare de active în 2018, dar o schimbare dramatică a politicii monetare a Japoniei este puțin probabilă.
●    În țările G7, rata șomajului este previzionată a ajunge la cel mai scăzut nivel din ultimii 40 de ani, în jur de 5% sau 19 milioane de lucrători.
●    Salariile vor înregistra o creștere modestă în câteva economii mai dezvoltate unde există spațiu limitat de creștere, dar și așa nivelul lor va fi sub cel din anii dinaintea crizei.
●    Populația globului va crește cu aproximativ 80 de milioane în 2018, dar ca nivel procentual, acesta este cel mai scăzut nivel din 1950 și până astăzi. Pentru fiecare 10 oameni noi adăugați la populația lumii, PwC previzionează 9 vor fi localizați fie în Africa, fie în Asia.

Consacrat drept un bătrânel care împarte daruri celor mici, Moș Crăciun este un simbol ce cheamă. Este capital de relație pe care îl investim în ceilalți prin simpla dăruire de cadouri. Se naște o economie de circumstanță care își are regulile ei specifice.

Dăruim și primim în baza unui comportament de reciprocitate care consolidează relațiile cu ceilalți și stimulează consumul. Comunități întregi sunt antrenate simultan în jocul social al schimbului de daruri cu încarcatură simbolică și efect în economie.

Venituri mai mari, cadouri mai multe

În România vacanța de Crăciun coincide cu o creștere a consumului pe toate planurile, de la alimente și îmbrăcăminte la electrocasnice, credite, vacanțe și creșterea vânzărilor de mașini. Zeci de milioane de euro sunt puși în mișcare în numele lui Moș Crăciun. În această perioadă, producția bunurilor de larg consum cunoaște un boom care turează motoarele tirurilor ce aprovizionează supermarketurile și antrenează o forță de muncă sezonieră.

Cu o creștere a consumului de 7,7% în acest an, România petrece. Moș Crăciun anima și mai mult frenezia achiziției pe fond sonor de cadouri despachetate și șampanii desfăcute. Potrivit sondajului realizat de Ferratum Grup, într-un top al cheltuielilor cu ocazia sărbătorilor de iarnă, anul acesta România este pe locul 2 (după Mexic) din cele 20 de țări analizate, în funcție de procentul veniturilor alocate per gospodărie (31,9%), adică aproximativ 280 de euro.

Cumpărăm cadouri online sau în magazine

Doar 25% dintre românii care au participat la acest sondaj spun că preferă cumpărăturile online, diferența fiind reprezentată de cei care colindă magazinele în căutarea de cadouri. Potrivit aceleași surse, top 3 cadouri pentru care este alocat bugetul este format din: haine (20,9%), dulciuri (19,4%) și jucării (12,7%). Pentru respondenții la acest studiu 28% din bugetul de sărbători este alocat pentru călătorii, 40% dintre români preferând serviciile AirBnb.

Monetizarea lui Moș Crăciun în magazine este parte din atmosfera în care sunt angrenați producători, furnizori, distribuitori, buyeri, merchandiseri și promoteri. Aranjamente de basm care reconstituie satul Moșului, improvizate în mall-uri ca să-i primească pe cei chemați, completează peisajul contra-cost. Punctele de contact cu consumatorul sunt diversificate pe toate categoriile de consumatori pentru ca toți să cumpere ceva.

Moș Crăciun, de la simbol la mercantilism

Un Moș Crăciun fără entertainment, uitat într-un sat din Finlanda, nu inspiră. El devine un bun al lumii globalizate numai dacă este amuzant, dacă stimulează consumul, dacă vinde. În acest tip de lume Moș Crăciun înseamnă să mergi la mall, să te distrezi, să alergi printre rafturi după cadouri.

Chiar dacă în copilaria omenirii darul avea multiple semnificații, în momentul de față cea economică predomină. Morișca consumului învârte indicatorii economici și desenează grafice de bunăstare statistică. Darul creșterii economice pe baza de consum nu poate dura la nesfârșit. Dacă vine Moș Crăciun și ne ia darul înapoi?

Autor: Constantin Magdalina, Expert, Tendințe si Tehnologii Emergente

Autor: Alex Milcev, partener, liderul Departamentului de asistență fiscală și juridică, EY România

Se discută de câteva zile despre măsurile fiscale anunţate de noul Guvern. Aceste măsuri ridică foarte multe semne de întrebare din punct de vedere al fezabilităţii lor, dar şi din punct de vedere al impactului pe care îl vor determina.

A fost extrem de suprinzător pentru contribuabili, dar şi pentru întreg mediul de afaceri desigur, să constate că Guvernul doreşte nişte modificări radicale ale sistemului fiscal.

Măsurile anunţate arată o schimbare majoră de abordare în decursul unei foarte scurte perioade de timp. Mă refer acum, în special, la înlocuirea impozitului pe profit cu impozitul pe cifra de afaceri, introducerea impozitului pe venitul global şi introducerea taxei de solidaritate.

Sunt nişte măsuri complet inoportune, care sunt anunţate fără să se fi făcut nicio analiză de impact. Dar să vedem, pe rând, ce presupune fiecare măsură în parte:

1. Înlocuirea impozitului pe profit cu impozitul pe cifra de afaceri începând cu 2018

Raţionamentul pe care se bazează această măsură ar fi probabil acela că firmele/contribuabilii încearcă să minimizeze profitul impozabil prin metode mai mult sau mai puţin legale. Ceea ce nu este corect tehnic, atâta vreme cât există legislaţie privind preţurile de transfer care, aplicată corect, împiedică astfel de fenomene.

În momentul de faţă, o astfel de impozitare pe venit se aplică doar pentru microîntreprinderi. Mai mult decât atât, impozitarea în acest mod a cifrei de afaceri ar fi un caz unic în UE şi vizibil în afara trendului european privind baza de impozitare consolidată comună.

Subliniez că impozitul pe cifra de afaceri este similar mai degrabă cu TVA-ul (“sales tax”) și, prin urmare, guvernul trebuie să facă o analiză pentru a determina dacă este regulamentară introducerea acestui impozit în locul celui pe profit. Există probabilitatea ca acest impozit să fie contrar prevederilor Directivei Europene privind TVA-ul şi, prin urmare, este de aşteptat să se pună în mişcare procedura de infringement din partea Comisiei Europene.

În plus, o să fie mulţi perdanţi în urma aplicării acestei măsuri, cum ar fi de exemplu: contribuabilii cu cifra de afaceri mare şi profit mic (e.g. retail, distribuţie), societăţi în dificultăţi financiare care vor plăti impozit chiar şi fiind în poziţie de pierdere etc.

2. Introducerea taxei de solidaritate din 2018

S-a comunicat de către Guvern că s-a “inventat” această taxă pentru cei care au venituri ce depăşesc zece salarii minime pe economie. Au fost destul de multe declaraţii ale Guvernului pe această temă, dar nu este clar încă nici procentul, nici modul exact de calcul. Este de aşteptat ca prin această abatere de la cota unică (modelul care a servit bine României de peste un deceniu) să fie generate inechităţi fiscale.

O altă consecință negativă a acestei măsuri este descurajarea specialiștilor talentaţi şi de succes care au rămas pe moment în ţară, dar şi a celor care s-au afirmat profesional până acum peste hotare şi se gândesc să revină în ţară. În concluzie, nu este doar o problemă fiscală, ci şi o problemă de atractivitate a ţării pentru resurse umane; şi aici Guvernul transmite un mesaj contradictoriu.

3. Introducerea impozitului pe venitul global din 2018

Aceasta este o altă surpriză anunţată de noul Guvern fără nicio pregătire prealabilă. În momentul de faţă, legislaţia fiscală, sistemul informatic al ANAF şi – desigur – obişnuinţa contribuabilului de ani de zile sunt bazate pe impozitarea cu cotă unică. Nu este deloc clar de ce se impune această modificare de sistem, care vor fi schimbările principale şi în ce fel complicaţiile inerente acestei schimbări o să merite tot efortul.

Cred că guvernul trebuie să fie conştient că asemenea măsuri implică o schimbare radicală de politică fiscală. De asemenea, ele arată o inconsecvenţă a programului de guvernare în această zonă şi induc o stare de incertitudine şi impredictibilitate cum nu s-a văzut de dinainte de intrarea României în Uniunea Europeană.

În plus, consider că este total neconstructiv şi inoportun ca guvernul să anunţe modificări fiscale de anvergură, fără a se face analize prealabile ale impactului calitativ şi cantitativ.

Sper, totuşi, că aceste măsuri vor fi reconsiderate şi că se va renunța în cele din urmă la implementarea lor.

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 230.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 29,6 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2016. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 700 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.