• Valoarea totală estimată a tranzacțiilor a atins 6,7 miliarde USD în 2025
• Imobiliare, Ospitalitate & Construcții a rămas cel mai activ sector după volumul de tranzacții pentru al treilea an consecutiv
• Marea Britanie s-a clasat pe primul loc în rândul investitorilor inbound, depășind Statele Unite

Piața românească de fuziuni și achiziții (M&A) a înregistrat o dinamică pozitivă în 2025, numărul tranzacțiilor crescând cu 3% față de anul anterior (YoY), până la 275 de tranzacții[1]. Nivelul de transparență a rămas redus, aproximativ 70% dintre tranzacții (192) neavând valoarea comunicată, o tendință constantă din 2022. Cu toate acestea, valoarea tranzacțiilor cu valoare comunicată a crescut cu 18% YoY, ajungând la 3,7 miliarde USD, susținută de trei tranzacții cu o valoare cumulată de 2,5 miliarde USD, inclusiv achiziția rețelei de sănătate Regina Maria pentru 1,4 miliarde USD. În ansamblu, valoarea totală estimată a pieței românești de M&A s-a menținut relativ stabilă, la 6,7 miliarde USD[2], pe fondul scăderii cu 17% YoY a valorii medii a tranzacțiilor cuprinse între 5 și 100 milioane USD, până la 19 milioane USD.

Pe fondul continuării elanului din 2024, valoarea globală a tranzacțiilor de M&A a crescut semnificativ în 2025, înregistrând un avans de 49% YoY, în timp ce valoarea tranzacțiilor din Europa a crescut cu 23%. Această accelerare a fost susținută de apetitul investitorilor pentru mega-tranzacții, de revenirea activității fondurilor de private equity și de un accent strategic mai pronunțat pe scală și claritate corporativă. Cu toate acestea, numărul tranzacțiilor a scăzut cu 3% la nivel global și cu 1% în Europa. În acest context, piața românească de M&A a înregistrat o evoluție mai favorabilă, cu o creștere de 3%, evidențiind atractivitatea României pentru investitori.

Creșterea valorii comunicate a tranzacțiilor de M&A din România a fost, în linii mari, în concordanță cu tendința europeană, fiind susținută de cele trei tranzacții de amploare, fiecare evaluată la peste 500 milioane USD, ceea ce reflectă încrederea investitorilor străini în capacitatea pieței locale de a absorbi capital semnificativ. În același timp, scăderea valorii medii a tranzacțiilor, influențată în principal de activitatea domestică, alături de diminuarea activității locale și outbound în a doua jumătate a anului, indică un nivel mai redus de încredere din partea investitorilor români.

Anul 2025 a fost marcat de o evoluție contrastantă între cele două semestre. În prima jumătate a anului, tranzacțiile domestice (+9% YoY) și outbound (+22%) au înregistrat dinamici pozitive, în timp ce tranzacțiile inbound au crescut într-un ritm mai moderat (+3%). Ulterior, pe fondul schimbărilor guvernamentale, încrederea investitorilor locali s-a diminuat, iar activitatea M&A domestică (-21% YoY) și outbound (-38%) a scăzut semnificativ, în contrast cu creșterea apetitului investitorilor străini (+16%).

Ca urmare, activitatea de M&A din România a încetinit în a doua jumătate a anului 2025 (-4% YoY). Per total, anul 2025 a consemnat o scădere de 7% YoY a tranzacțiilor domestice, o reducere marginală a tranzacțiilor outbound, care au rămas totuși la niveluri istorice ridicate și o creștere de 10% YoY a achizițiilor inbound, ajungând la 146 de tranzacții. Acestea au depășit semnificativ tranzacțiile de vânzare realizate de investitori străini (92), reconfirmând atractivitatea României ca destinație de investiții.

Investitorii strategici au continuat să domine piața românească de M&A în 2025, reprezentând 88% din volumul total al tranzacțiilor (245), în linie cu media istorică înregistrată din 2018. Sponsorii financiari au reprezentat direct restul de 12% din volumul tranzacțiilor, însă aproximativ o treime dintre tranzacțiile din acest an au fost realizate de companii susținute de fonduri de private equity.

„În 2025, piața românească de M&A a rămas solidă, chiar dacă a fost un an marcat de un context macroeconomic dificil, inflație ridicată și volatilitate politică. Activitatea M&A inbound a avut o evoluție remarcabil de pozitivă, ajungând să reprezinte aproape două treimi din volumul total al tranzacțiilor, pe fondul creșterii achizițiilor străine în a doua jumătate a anului. Pe de altă parte, achizițiile realizate de firme locale consacrate au crescut în prima jumătate a anului, atât prin tranzacții domestice, cât și outbound. Apetitul investitorilor a fost reflectat și de anunțarea unor tranzacții de referință, precum achiziția rețelei Regina Maria de către Mehiläinen, susținută de CVC, și achiziția unei participații de 50% în destinația de wellness Therme Horizon de către CVC Capital Partners. Împreună, aceste două tranzacții au reprezentat 54% din valoarea totală a tranzacțiilor cu valoarea comunicată în 2025, demonstrând încrederea CVC în piața românească. Privind înainte, ne așteptăm ca activitatea de M&A să își mențină dinamica favorabilă, susținută de îmbunătățirea perspectivei macroeconomice și de interesul continuu al investitorilor pentru tranzacții cross-border”, a declarat Iulia Bratu, Head of Lead Advisory, EY-Parthenon România.

Din perspectivă sectorială, Imobiliare, Ospitalitate & Construcții s-a clasat pe primul loc, cu 56 de tranzacții (+2% YoY), susținut de interesul crescut pentru achiziții din partea investitorilor internaționali. Notabil, compania britanică de investiții imobiliare M Core a deținut o pondere de aproximativ o treime din totalul tranzacțiilor inbound din acest sector. Energia & Utilitățile s-a situat pe locul al doilea, cu 41 de tranzacții, în scădere cu 7% YoY, în pofida unei creșteri de trei ori a achizițiilor din sectorul petrol și gaze, până la șapte tranzacții. În acord cu tendința pozitivă observată la nivel global în sectorul industrial de M&A, Producția Avansată & Mobilitatea a înregistrat o creștere de 11% YoY, ajungând la 41 de tranzacții, susținută de tranzacțiile din sub-sectorul mobilității, în special în rândul dealerilor auto. Sănătate & Științe ale Vieții a urcat pe locul al patrulea, de pe locul șase în 2024, înregistrând o creștere de 30% a volumului tranzacțiilor, până la 39, determinată în mare parte de creșterea de 63% a achizițiilor de clinici veterinare. Activitatea din sectorul Tehnologie, Media & Telecomunicații a rămas relativ stabilă, cu 39 de tranzacții, deși sub-sectorul de tehnologie a crescut cu 30%.

Cele mai mari tranzacții ale anului

• Vânzarea rețelei de sănătate Regina Maria din România și a MediGroup din Serbia de către Mid Europa către Mehiläinen, cel mai mare furnizor privat de servicii medicale din Finlanda, susținut de CVC, într-o tranzacție estimată la aproximativ 1,4 miliarde USD pentru operațiunile din România. EY a asistat CVC în cadrul tranzacției.
• Achiziția de către CVC Capital Partners a unei participații de 50% în Therme Horizon, evaluată la aproximativ 575 milioane USD, în cadrul unui joint venture care unește Therme București și Therme Erding, două dintre cele mai vizitate destinații de wellness din Europa, cu un număr anual cumulat de aproximativ 3,5 milioane de vizitatori. EY a asistat CVC în cadrul tranzacției.
• Achiziția de către Engie a unui proiect eolian de 253 MW în județul Ialomița de la Greenvolt, producător portughez de energie din biomasă forestieră reziduală, pentru 554 milioane USD. Proiectul reprezintă unul dintre cele mai mari parcuri eoliene din România și beneficiază de vizibilitate pe termen lung a veniturilor printr-o schemă de sprijin Contracts for Difference (CfD).

Cei mai activi investitori după țara de origine au fost cei din Marea Britanie, cu 13% din tranzacții, marcând pentru prima dată depășirea SUA (12%). Polonia (8%), Germania (7%) și Franța (6%) s-au situat pe următoarele poziții. Pentru al doilea an consecutiv, Polonia s-a clasat în top cinci investitori, înaintea Franței și Germaniei. Activitatea sectorială a variat în funcție de țara de origine a investitorilor, investitorii britanici fiind concentrați pe imobiliare, cei din SUA și Germania pe producție avansată și mobilitate, Polonia pe sănătate, iar Franța pe tehnologie.

[1] Baza de date M&A a EY pentru România exclude tranzacțiile cu participații achiziționate sub 15%, precum și valoarea aferentă tranzacțiilor multinaționale în cazul în care valoarea activelor din România nu este specificată.

[2] Include o estimare a valorii tranzacțiilor pentru care nu au fost dezvăluite date oficiale de către părți sau nu sunt disponibile în surse media ori baze de date terțe.

Autor: Claudia Sofianu, Partener, liderul departamentului People Advisory Services, EY România

Piața muncii din România a fost mult timp considerată ca unul dintre cele mai mari atuuri ale țării noastre, însă, în 2025, a devenit una dintre cele mai mari provocări pentru perioada următoare. Conform EY Attractiveness Survey 2025, deși investitorii continuă să aprecieze disponibilitatea forței de muncă, atenția s-a mutat de la costuri spre calitate, cu accent crescut pe competență și adaptabilitate.

Peste jumătate dintre investitori (55%) spun că piața muncii din România s-a îmbunatățit în ultimii ani, un procent mai bun decât în multe alte domenii[1]. România rămâne o alegere atractivă pentru sectoarele de servicii, producție și manufacturier, însă firmele nu mai caută doar forță de muncă numeroasă, ci oameni cu abilități relevante pentru industrii în schimbare.

Cererea e mai mare ca oricând pentru profiluri tehnice și digitale, de la ingineri și specialisti în energie, până la oameni cu know-how în AI sau automatizare. Tot mai multe companii observă o nevoie urgentă de formare practică și de măsuri care să încurajeze tinerii să rămână în țară după absolvire.

Investițiile se mută dinspre producție spre inovație

În 2025, 41% dintre investitori spun că vor să-și extindă operațiunile de cercetare și dezvoltare (R&D) în România[2]. Acesta este un semn că țara începe să fie privită în rândul executivilor nu doar ca hub de producție, ci ca o piață emergentă pentru dezvoltarea de idei, tehnologii și produse noi. Cu toate acestea, optimismul manifestat în mediul de afaceri nu este susținut și de rezultate concrete în sectorul de cercetare-dezvoltare. În prezent, România se află pe ultimul loc în UE în ceea ce privește cheltuielile brute pentru cercetare și dezvoltare, 0,52% din PIB, unde media europeană este de 2,26%[3]. Aceste rezultate apar în contextul existenței unui set competitiv de facilități fiscale destinate activităților de cercetare-dezvoltare (R&D), concepute pentru a impulsiona inovația și investițiile tehnologice. Principala măsură constă într-o deducere suplimentară de 50% a cheltuielilor eligibile pentru proiectele de R&D, care se aplică la calculul impozitului pe profit. Această deducere se acordă pentru costurile directe, precum cheltuielile cu personalul de cercetare, echipamentele și materialele utilizate în activitate. De asemenea, echipamentele folosite în scopuri de cercetare pot beneficia de amortizare accelerată, permițând deducerea unei părți semnificative din valoarea lor încă din primul an.

Mai mult, salariații implicați direct în activități de cercetare pot beneficia de scutire de impozit pe venit, iar companiile care desfășoară exclusiv activități de cercetare-dezvoltare au, teoretic, posibilitatea de a accesa scutirea totală de impozit pe profit pentru primii 10 ani de activitate. Din 2024, deducerea suplimentară de 50% se aplică și contribuabililor care datorează impozit minim pe cifra de afaceri, extinzând astfel accesul la facilități fiscale.

Pentru a beneficia de aceste avantaje, companiile trebuie să documenteze riguros activitățile de R&D, să definească proiecte conforme cu criteriile internaționale și, în cazul contribuabililor mari, să obțină certificarea proiectelor în registrul oficial de experți. În pofida cadrului fiscal favorabil, nivelul de utilizare al acestor facilități rămâne relativ redus, din cauza complexității administrative și a cerințelor stricte de documentare[4].

Educația și mobilitatea

Un punct sensibil identificat în studiul EY privind atractivitatea investițiilor străine în România este nevoia ca actuala curriculă școlară să răspundă noilor nevoi de business. Aproape o treime dintre respondenți (31%) spun că programa educațională ar trebui actualizată pentru a reflecta cerințele din prezent ale companiilor. În plus, 25% văd în creșterea mobilității muncii (inclusiv prin politici mai flexibile pentru recrutarea internațională) o prioritate[5].

România face progrese în adaptarea cursurilor educaționale și de formare profesională la noile cerințe de pe piața muncii. În învățământul preuniversitar au fost incluse module de educație digitală și programare încă din ciclul gimnazial, pregătind elevii pentru o piață a muncii tot mai tehnologizată.

Cu toate acestea, pentru a-și păstra atractivitatea pe termen lung, România trebuie să asigure o conexiune cât mai strânsă între mediul academic și mediul de afaceri în vederea unor răspunsuri rapide și flexible privind modificarea programelor profesionale și educaționale conform cererilor din industrie și servicii.

Provocări pe termen mediu

În ansamblu, piața muncii din România rămâne în continuare atractivă pentru investitori. Cu toate acestea, acest avantaj bazat doar pe costuri scăzute cu forța de muncă se estompează treptat. Competitivitatea viitoare va depinde de cât de bine reușeste România să își adapteze forța de muncă la noile realități: digitalizare, tranziție verde, automatizare și inovație.

O altă provocare, strâns legată de nivelul competitivității și tot mai vizibilă pe piața muncii din 2025, rămâne capacitatea țării noastre de a păstra și atrage forță de muncă calificată în domeniile cu valoare adăugată ridicată. Pe fondul unui exod de forță de muncă calificată, la nivel regional, câteva dintre țările Visegrad (Polonia, Cehia) au început să accelereze politicile de atragere a specialiștilor străini prin oferta de facilități fiscale suplimentare pentru centrele de competență.

În Cehia, programul „Key and Research Staff” simplifică procedurile de viză și rezidență pentru experți străini în roluri de management sau cercetare, oferind termene reduse de procesare și acces facil la permise pentru familii.[6] Tot acolo, inițiativa „Digital Nomad” permite profesioniștilor IT și freelancerilor să lucreze remote din Cehia, beneficiind de o viză specială valabilă până la un an[7]. În Polonia, programul „Poland.Business Harbour” a funcționat ca un mecanism complex de relocare pentru specialiști IT, startup-uri și companii tehnologice, oferind suport pentru vize, integrare și conectare la ecosistemul local de afaceri[8]. Toate aceste inițiative au avut același obiectiv strategic: să transforme țările lor în hub-uri regionale pentru talent calificat și inovație digitală.

Programul de viză pentru nomazi digitali din România, inițiat prin legea nr. 22/2022, care modifică OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor, introduce oficial în legislația românească categoria „nomad digital” şi creează cadrul legal pentru ca aceşti profesionişti să poată locui şi lucra temporar în România. Potrivit prevederilor, nomadul digital este un cetăţean din afara UE/SEE care fie este angajat la o companie înregistrată în străinătate, fie deţine o astfel de companie şi îşi desfăşoară activitatea de la distanţă folosind tehnologii de comunicaţii[9]. De asemenea, conform ghidului „Romania Digital Nomad Visa Guide (2025 Requirements)”, aceştia pot beneficia de o viză de tip D de lungă-şedere pentru o durată de până la 12 luni, cu posibilitatea de prelungire pentru încă 12 luni, dacă sunt îndeplinite condiţiile. Printre criteriile de eligibilitate se numără: dovada unui venit constant de cel puţin trei ori salariul mediu brut lunar din România în ultimele şase luni, asigurare medicală care acoperă întreaga perioadă de şedere în România şi documente care atestă activitatea profesională remote pentru o companie înregistrată în afara ţării[10]. Astfel, România se plasează printre țările europene care încurajează forme moderne de muncă și mobilitate digitală, urmărind exemplul statelor din vecinătate.

Deși nu există încă date publice care să indice clar nivelul de succes al programului destinat nomazilor digitali, premisele rămân puternic favorabile, iar contextul merită privit cu optimism. Analizele publicate recent evidențiază avantajele competitive pe care România le poate oferi acestor profesioniști: costuri de trai accesibile, infrastructură digitală foarte bine dezvoltată și proceduri administrative care facilitează obținerea dreptului de ședere pentru cei care lucrează remote pentru companii din afara țării. Chiar și în lipsa unor statistici oficiale, aceste beneficii concrete arată un potențial real ca România să devină o destinație tot mai atractivă pentru talentul global mobil, susținând astfel o perspectivă optimistă asupra evoluției programului[11].

[1] EY Attractiveness Survey 2025.

[2] EY Attractiveness Survey 2025.

[3] Eurostat Statistical Database

[4] Andra Cașu, Teona Braia, Romania: a revamped R&D tax incentive framework for 2023, International Tax Review, May 2023.

[5] EY Attractiveness Survey 2025.

[6] Key and Research Staff Programme, mpo.gov.cz

[7] Digital Nomad Program, mpo.gov.cz

[8] Poland.Business Harbour, www.gov.pl

[9] Legea nr. 22/2022 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, Monitorul Oficial nr. 45 din 14 ianuarie 2022

[10] „Romania Digital Nomad Visa Guide (2025 Requirements)”, HowToBeADigitalNomad.com, disponibil la Romania Digital Nomad Visa Guide (2025 Requirements)

[11] Corina Mîndoiu şi Iulian Pasniciuc, „Romania: To attract digital nomads – how will it work?”, International Tax Review, 27 octombrie 2021, accesat la Romania: To attract digital nomads – how will it work? | International Tax Review

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 /19.09.2025, a fost publicată OUG 46/2025 privind modificarea și completarea OUG 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale, precum și pentru modificarea unor acte normative.

Prin adoptarea OUG 46 / 2025 s-a dispus prorogarea, până la data de 31 decembrie 2025, a termenului de 6 luni prevăzut de art. 11, alin. (1) și (2) din HG 295 / 2025 privind Registrul general de evidenţă a salariaţilor – REGES-ONLINE, respectiv:

• termenul în care angajatorii trebuie să se înregistreze în platforma REGES-ONLINE;
• termenul în care angajatorii trebuie să completeze și să transmită toate elementele contractelor individuale de muncă active, care nu se regăsesc
  deja în sistemul informatic prevăzut de HG 905 / 2017.

Autor: Geanina Ciorâță, Senior Manager, People Advisory Services, EY România

Odată cu începutul noului an universitar, tot mai mulți tineri vor căuta un loc de muncă, fie pentru a-și acoperi cheltuielile, fie pentru a câștiga experiență profesională încă din timpul studiilor.

Însă, pentru mulți tineri români care intră pe piața muncii în 2025, această emoție este acum însoțită de o nouă realitate: un peisaj fiscal aflat în plină schimbare, care influențează direct cât rămâne efectiv în buzunar la final de lună.

Reformele recente au remodelat sistemul de taxe din România – de la deduceri personale și contribuții de sănătate, până la eliminarea facilităților din anumite sectoare. Rezultatul? Tinerii profesioniști trebuie să navigheze printr-un amestec complex de reguli care pot face diferența dintre a se simți sprijiniți sau copleșiți de fiscalitate.

Un avantaj pentru cei mai tineri angajați

Potrivit raportului „Situația tinerilor în Uniunea Europeană” pentru anul 2024, publicat de Agenția Executivă Europeană pentru Educație și Cultură, în perioada 2022–2023, România a înregistrat cea mai ridicată rată a tinerilor NEET (care nu lucrează, nu studiază și nu urmează programe de formare) din Uniunea Europeană, ajungând la 19%, în creștere față de 2019. Media UE este de aproximativ 11%. În același timp, România se numără printre puținele state membre unde rata șomajului în rândul tinerilor (15–29 ani) a crescut, contrar tendinței generale. De asemenea, doar 40% dintre tinerii români sunt activi pe piața muncii, ceea ce plasează țara printre ultimele din UE la acest indicator.

Pentru a încuraja participarea tinerilor pe piața muncii, printre altele, a fost introdusă în 2022 o deducere personală specială pentru angajații sub 26 de ani.

Astfel, tinerii salariați pot beneficia acum de:

• 15% din salariul minim brut deductibil în fiecare lună, atât timp cât salariul nu depășește 6.050 RON pe lună
• Plus 300 RON pe lună, neimpozabili și fără contribuții sociale (indiferent de vârstă), atât timp cât salariul brut în baza unui contract individual de muncă nu depășește 4.300 RON pe lună.

Pentru un absolvent care își începe cariera cu un salariu modest, acest mecanism poate însemna câteva sute de lei în plus la salariul net, lună de lună.

Această măsură arată că există o recunoaștere a presiunilor financiare cu care se confruntă tinerii la început de drum. Totuși, impactul său este limitat, deoarece pragul de salariu este relativ scăzut, iar în domenii precum IT sau financiar, salariile inițiale pot depăși rapid acest nivel.

Creșterea salariului minim: mai mulți bani, dar și noi provocări

Începând cu anul 2025, salariul minim brut a crescut la 4.050 RON, ca parte a efortului guvernului de a sprijini persoanele cu venituri mici și de a ține pasul cu inflația.

Pentru tinerii angajați în domenii precum retail, horeca sau servicii, această creștere se traduce într-un venit net ceva mai mare. De asemenea, salariul minim mai ridicat extinde ușor aria celor care pot beneficia de deducerea specială pentru tineri.

Pe de altă parte, pentru angajatori, creșterea salariului minim înseamnă costuri mai mari cu forța de muncă, ceea ce poate duce la reticență în angajări sau la preferința pentru contracte pe termen scurt.

Sfârșitul facilităților fiscale pe sectoare

Timp de peste un deceniu, anumite sectoare – precum IT-ul, construcțiile și agricultura – au oferit beneficii fiscale consistente. Aceste industrii au atras tineri profesioniști nu doar prin oportunitățile de carieră, ci și prin salariile nete mai mari, datorate scutirii de impozit pe venit și contribuțiilor sociale reduse.

Începând cu ianuarie 2025, aceste facilități au fost eliminate complet.

Astfel, un tânăr programator sau un ucenic în construcții plătește acum aceleași taxe ca toți ceilalți salariați:

• 10% impozit pe venit
• 25% CAS (pensii)
• 10% CASS (sănătate).

Pentru un programator junior cu un salariu brut de 6.000 RON, această schimbare poate însemna peste 600 RON mai puțin la salariul net comparativ cu anul trecut.

Această modificare bruscă a stârnit nemulțumiri, mai ales în rândul tinerilor din IT, un sector competitiv la nivel European, care și-au făcut planurile în funcție de salariul net estimat.

Venituri pasive și criptomonede: o nouă sursă de impozitare pentru tineri

Tot mai mulți tineri nu se limitează doar la veniturile din salarii. Într-o economie digitală, mulți dintre ei explorează surse alternative de câștig, precum:

• tranzacții cu criptomonede
• investiții pe piețe internaționale
• platforme de freelancing și conținut digital.

În special criptomonedele au devenit o zonă atractivă pentru tineri, care le văd ca pe o oportunitate de a-și crește veniturile pe termen lung.

Până acum, aceste câștiguri erau impozitate cu 10%, ca venituri din alte surse. Însă, potrivit proiectului de modificare a Codului Fiscal, aflat în prezent în dezbatere publică, începând cu 1 ianuarie 2026, cota de impozit ar putea crește la 16%.

Această modificare vine într-un context deja încărcat de schimbări, reprezentând încă un exemplu de lipsă de predictibilitate fiscală.

Ce urmează pentru tineri

România traversează o perioadă de schimbări fiscale accelerate. Pentru tinerii aflați la început de drum, acest lucru poate însemna:

• provocări în planificarea financiară
• migrație mai mare către alte țări cu regimuri fiscale mai prietenoase
• dar și o mai bună informare, pe măsură ce aceștia devin mai atenți la impactul taxelor asupra veniturilor lor.

În timp ce autoritățile promit că aceste reforme vor aduce mai multă echitate și sustenabilitate pe termen lung, tinerii rămân cu întrebarea imediată: „Cât îmi rămâne, de fapt, în mână la final de lună?”

• Doar o treime dintre companii dispun de măsuri de control adecvate pentru modelele actuale de inteligență artificială, deși aproape trei sferturi integrează inteligența artificială în inițiative desfășurate la nivelul întregii organizații
• Liderii executivi sunt, în medie, de două ori mai puțin îngrijorați decât consumatorii în privința respectării principiilor utilizării adecvate a inteligenței artificiale
• Directorii generali manifestă o preocupare mai accentuată față de riscurile asociate cu inteligența artificială decât alți conducători executivi

EY a publicat studiul Responsible AI Pulse, care au relevat un decalaj semnificativ între încrederea conducătorilor executivi din companii cu privire la sistemele lor de inteligență artificială și nivelul actual al măsurilor de guvernanță implementate.

72% dintre liderii executivi sondați au declarat că organizațiile lor au „integrat și implementat la scară largă inteligența artificială” în majoritatea inițiativelor sau în toate, iar aproape toți (99%) sunt cel puțin pe cale de a face acest lucru, însă doar o treime dintre companii dispun de protocoale adecvate pentru a respecta toate aspectele cadrului EY pentru utilizarea adecvată a inteligenței artificiale.

Acest studiu este primul dintr-o serie care își propune să evalueze modul în care companiile percep și integrează practicile adecvate în materie de inteligență artificială în modelele de afaceri, în procesele decizionale și în strategiile lor de inovare. Informațiile au fost colectate în intervalul martie – aprilie 2025, de la 975 de conducători executivi din 21 de țări.

Concluziile au mai evidențiat o diferență substanțială de percepție între liderii de companii și populația generală. Aproape două treimi dintre conducătorii executivi (63%) consideră că sunt pe aceeași lungime de undă cu consumatorii în ceea ce privește percepțiile referitoare la inteligența artificială și utilizarea acesteia. Totuși, această perspectivă contrastează puternic cu concluziile recentului studiu EY AI Sentiment Index Study, care a constatat că, în medie, consumatorii sunt de peste două ori mai preocupați decât executivii în privința unor aspecte legate de inteligența artificială.

Printre preocupările exprimate se numără măsura în care organizațiile nu își asumă responsabilitatea în situațiile de utilizare negativă a inteligenței artificiale (58% dintre consumatori, față de 23% dintre executivi), precum și nerespectarea de către organizații a politicilor și reglementărilor privind inteligența artificială (52% dintre consumatori, față de 23% dintre executivi). Deși există un consens general în anumite privințe, cum ar fi valoarea utilizării inteligenței artificiale pentru automatizarea activităților de rutină (63% dintre consumatori, față de 57% dintre executivi) și pentru simplificarea activităților ce necesită pregătire tehnică sau formare academică (67% dintre consumatori, față de 59% dintre executivi), diferențele nete în multe dintre domeniile esențiale produc un decalaj semnificativ, pentru care liderii de companii trebuie să găsească soluții.

Deși, la nivel individual, majoritatea companiilor dispun de principii privind utilizarea adecvată a inteligenței artificiale, în medie, organizațiile dețin măsuri de control solide doar pentru trei dintre cele nouă aspecte, printre care se numără responsabilitatea, conformitatea și securitatea.

Alte concluzii importante:

Directorii generali reduc decalajul dintre atitudinile executivilor și cele ale consumatorilor

În rândul liderilor executivi, directorii generali (CEO) manifestă un scepticism și o prudență mai pronunțate, fiind constant cel mai puțin înclinați să afirme că organizațiile lor dispun de măsuri de control solide cu privire la inteligența artificială. Sub doi din zece directori generali (18%) declară că organizația lor dispune de măsuri de control robuste pentru echitatea și imparțialitatea inteligenței artificiale, comparativ cu media de 33% la nivelul tuturor executivilor. În plus, doar 14% dintre directorii generali sunt de părere că sistemele lor de inteligență artificială respectă reglementările, comparativ cu 29% dintre colegii lor din conducerile executive.

Esențial de remarcat este faptul că directorii generali se apropie cel mai mult de percepțiile și atitudinile consumatorilor în ceea ce privește inteligența artificială, în comparație cu ceilalți lideri executivi. Nivelul mediu de preocupare în rândul directorilor generali față de principiile utilizării adecvate a inteligenței artificiale este de 38%, sub nivelul mediu în rândul consumatorilor (53%), dar semnificativ mai ridicat decât cel înregistrat în cazul celorlalte funcții de conducere, care variază între 23% și 28%.

Guvernanța rămâne în urma inovației

Deși liderii executivi cred pe deplin în potențialul tehnologiei, aproximativ jumătate dintre aceștia recunosc că este dificil să elaboreze sisteme de guvernanță pentru actualele tehnologii de inteligență artificială și că sistemele existente nu sunt pregătite pentru următoarea generație de tehnologii de inteligență artificială. Această situație este totuși cunoscută, iar 50% dintre organizații realizează investiții semnificative sau ample în elaborarea unor cadre de guvernanță pentru riscurile și provocările asociate acestor tehnologii emergente în domeniul inteligenței artificiale.

Planurile viitoare de adoptare a inteligenței artificiale depășesc gradul de conștientizare a riscurilor

Aproape toți liderii executivi se așteaptă să utilizeze tehnologii emergente de inteligență artificială în următorul an. Deși trei sferturi (76%) dintre companiile intervievate folosesc în prezent sau intenționează să utilizeze inteligența artificială autonomă în următorul an, doar 56% sunt familiarizate cu riscurile asociate. Discrepanțe și mai mari se înregistrează în alte domenii emergente, cum ar fi generarea de date sintetice, unde 88% dintre companii utilizează deja această tehnologie, însă doar 55% sunt conștiente de riscuri.

Raj Sharma, EY Global Managing Partner – Growth and Innovation, a declarat: „Îngrijorările consumatorilor legate de responsabilitatea în utilizarea inteligenței artificiale afectează încrederea în brand, ceea ce îi plasează pe directorii generali în prima linie a acestor dezbateri. Conducătorii executivi trebuie să abordeze aceste probleme prin elaborarea unor strategii adecvate menite să atenueze riscurile asociate cu inteligența artificială și prin manifestarea de transparență în ceea ce privește utilizarea și protejarea acestei tehnologii în cadrul organizației lor”.

Autor: Mihai Drăghici, Partener, Business Consulting, EY România, EY CESA South Cluster Energy Sector Lead

Cererea globală de energie crește într-un ritm fără precedent, impulsionată în mare măsură de nevoile tot mai accentuate ale mediului de afaceri. Centrele de date se înmulțesc rapid, se accelerează electrificarea stilului de viață al consumatorilor, a transportului și a industriei, iar toate aceste tendințe determină un consum de energie care atinge niveluri record de la an la an.

Conform unui raport global realizat de EY, companiile din sectorul comercial și industrial generează până la 70% din veniturile furnizorilor de energie. Proiecțiile EY indică, de asemenea, că această tendință nu doar că va continua, ci se va accentua, estimându-se că cererea globală de electricitate se va dubla până în anul 2050. Direcționarea investițiilor către proiecte de energie regenerabilă și modernizarea infrastructurii energetice va debloca oportunități semnificative de creștere și inovare în sectorul energetic. Companiile din sectorul energetic vor putea răspunde mai bine cererii tot mai mari de energie, reducând totodată impactul asupra mediului și creând premise pentru atragerea de noi investiții. În acest context, se creează condițiile necesare pentru o creștere economică sustenabilă și pe termen lung, susținută de tranziția către un sistem energetic mai curat, sigur și competitiv.

România a înregistrat în ultimii ani evoluții semnificative în extinderea capacității sale de producție a energiei din surse regenerabile. Conform raportului EY Emerging Technology Investment in Romania, care analizează, printre altele, și datele furnizate de Transelectrica, capacitatea instalată de energie regenerabilă a crescut cu cca. 27% în perioada 2014–2024 și se află pe un trend crescător, care se preconizează că va continua până în anul 2030. Această extindere reflectă investiții importante în proiecte de energie eoliană și solară.

Raportul EY Emerging Technology Investment in Romania arată că puțin peste 40% dintre companiile unde lucrează respondenții utilizează deja sau se află în plin proces de tranziție către surse de energie regenerabilă. Dintre aceștia, 23% sunt în etapa de adoptare a energiei regenerabile, iar 21% au implementat-o integral. În plus, o cincime dintre respondenți declară că firmele pentru care lucrează intenționează să investească în energie regenerabilă. Aceste date indică faptul că o majoritate clară a companiilor fie au adoptat deja energia regenerabilă, fie se pregătesc activ să o facă.

Companiile la nivel global afirmă că dezvoltarea economică și sustenabilitatea merg mână în mână și au planuri ambițioase pentru anii următori. Potrivit raportului global EY How can soaring energy demand drive lasting prosperity?, companiile doresc să se concentreze atât pe extinderea operațiunilor, cât și pe investițiile în inițiative verzi. Majoritatea companiilor (99%) acționează deja pentru a-și crește gradul de utilizare a energiei regenerabile și pentru a reduce emisiile, iar trei sferturi dintre aceștia și-au fixat anul 2035 ca termen limită pentru realizarea unor investiții majore în acest segment.

Totuși, 66% dintre respondenții studiului global își exprimă îngrijorarea cu privire la accesul la o sursă de energie de încredere, necesară pentru a susține această creștere. Această preocupare determină companiile să caute soluții și le obligă să adopte o atitudine proactivă. În consecință, 86% dintre companii au investit deja în cel puțin un produs sau serviciu, punând accentul pe sisteme de management și echipamente cu eficiență energetică ridicată.

Factorii care stau la baza dorinței companiilor din România de a implementa energia regenerabilă se aliniază cu motivațiile existente la nivel global. Eficiența operațională și impactul asupra mediului ocupă primele poziții în lista de motive pentru care companiile din România investesc în energie verde. Astfel, îmbunătățirea impactului asupra mediului reprezintă o prioritate pentru 74% dintre companiile în care lucrează respondenții, iar optimizarea consumului energetic este considerată esențială de către 70% dintre aceștia.

Aceste date reflectă o înțelegere clară din partea mediului de afaceri din România a faptului că energia regenerabilă poate contribui simultan la reducerea amprentei de carbon, dar și la scăderea costurilor energetice pe termen lung. Prin contrast, un număr mai redus de companii din România acordă, în prezent, prioritate beneficiilor secundare, precum îmbunătățirea indicatorilor din rapoartele ESG (36%) sau implementarea unor modele de afaceri circulare (21%). Interesant este faptul că accentul pus pe aceste beneficii secundare crește odată cu nivelul veniturilor companiei, ceea ce indică faptul că organizațiile de dimensiuni mai mari le atribuie o importanță tot mai mare pe măsură ce evoluează și ating un nivel ridicat de maturitate al afacerii.

Pentru ca inițiativele verzi să aibă succes, colaborarea trebuie să devină motorul care le propulsează. Niciun actor implicat nu poate realiza, de unul singur, tranziția completă către energie verde și o economie sustenabilă. Pentru a reuși, este necesară crearea unui ecosistem orientat spre creștere sustenabilă, în care sectorul public și cel privat să coopereze. Autoritățile publice pot asigura politici și reglementări funcționale, precum și stimulente, sectorul privat poate aduce inovație și capital, iar furnizorii de energie și servicii pot contribui cu expertiză în integrarea și scalarea soluțiilor energetice.

Valorificarea potențialului României în domeniul energiei cu emisii reduse oferă oportunități solide pentru dezvoltare economică sustenabilă, bazată pe sisteme energetice moderne, curate și digitalizate. În acest context, colaborarea dintre sectorul privat și cel public poate genera beneficii reale pentru întreaga societate, stimulând inovația și competitivitatea pe termen lung.

Autor: Alex Milcev, Partener, liderul departamentului Asistență fiscală și juridică, EY România

Cele două continente sunt despărțite de un Atlantic ce oferă multe provocări, iar de câteva luni, și de aprige dispute tarifare, care par a avea și mai multe necunoscute. Europa, mai exact țările membre ale Uniunii Europene, și Statele Unite ale Americii, după instalarea noii administrații la Casa Albă sub președinția Trump, se înfruntă, de aproape o jumătate de an, într-un conflict comercial: cu „arma” numită taxe vamale (ultima salvă a fost trasă acum câteva zile – un salt tarifar de la 10% la 50% în direcția UE!).

„Războiul tarifar” – o expresie devenită obișnuită în discursul politic și economic al ultimelor luni – are potențialul să producă un adevărat tsunami în balanțele comerciale ale celor mai puternice economii europene. Ceea ce la nivelul Uniunii Europene părea un succes pe termen lung – un excedent comercial solid, dobândit în ultimul deceniu, consolidat în timpul administrației Biden – se dovedește acum, în noul context de la Casa Albă, o poveste cu învingători și perdanți. Pe termen scurt, căci pe termen lung, la fel ca în orice război, (mai) toată lumea va pierde. Întrebarea este cât timp va dura această situație, cine va ceda primul și cine se va ambiționa, într-un context economic global marcat oricum de crize suprapuse, de toate felurile: sociale, politice, de ideologii și viziuni economice opuse.

UE – SUA – o relație avantajoasă pentru europeni

În 2024, Uniunea Europeană a exportat bunuri în valoare de peste 531 miliarde euro către SUA, importând în același timp mărfuri de 333 miliarde euro, ceea ce a generat un excedent de 198 miliarde euro. Un rezultat aparent pozitiv, dar care ascunde mari disparități între statele membre. Acest dezechilibru a fost alimentat de trenduri pe termen lung, dar și de factori conjuncturali, precum pandemia, noua administrație SUA, războiul din Ucraina sau boom-ul importurilor de energie și echipamente militare din anul 2022, cel al declanșării acestui război.

Topul primelor cinci țări care au avut în 2024 excedent comercial în balanța cu SUA (exporturi superioare importurilor) au fost, în ordine: Germania (92,2 mld. euro), Irlanda (50,8 mld. euro), Italia (38,9 mld. euro), Austria (11,4 mld.euro), Suedia (9,3 mld. euro). Vezi tabelul 1 mai jos. Este lesne de presupus faptul că exact aceste țări s-ar putea să aibă cele mai mari probleme în viitorul apropiat. De ce? Pentru că exporturile lor către SUA vor deveni mai scumpe ca până acum (când SUA percepeau tarife mai mici la importurile dinspre UE), prețul mărfurilor vândute pe piața americană va fi mai mare automat și, în consecință, consumul acestor produse va fi mai mic, și producătorii UE riscă să rămână cu capacități de producție mult subutilizate. Dacă ne referim la echipamente și alte bunuri „grele”, de care depinde economia americană și sectoare vitale ale acesteia, lucrurile se complică.

Motivul pentru care UE are o balanță comercială pozitivă cu SUA este dat de volumul mare al exporturilor de produse medicinale și farmaceutice. Pe acest segment, UE exportă mai mult decât dublu (77,5 mld. euro) valoarea importurilor din SUA (33 mld. euro). Pe de altă parte, suma primelor două cele mai importante domenii de export UE în SUA (120 mld.euro), ce reprezintă industria de sănătate europeană, este egală cu suma primelor patru domenii de activitate economică din care vin importurile din SUA – produse petroliere, produse medicinale și farma, aeronave și echipamente asociate, motoare și mecanisme de acționare neelectrice (120 mld. euro). Ceea ce oferă o foarte bună imagine a poziției de beneficiar net pe relațiile comerciale bilaterale UE – SUA, bazate tocmai pe o politică a tarifelor istorice mici ale SUA la importurile din Europa.

Marii perdanți ar putea fi exact cei cu excedente în relația bilaterală cu SUA

Ironia este că, Germania, deși este cea mai mare economie europeană și principal exportator în SUA, poate deveni o principală victimă a războiului tarifar, fiind totodată și cel mai mare importator de bunuri americane. Industria auto este ținta predilectă a tarifelor americane și va fi afectată de politicile administrației Trump. Exporturile au însumat anul trecut 161 mld. euro, iar importurile 69 mld. euro, ambele fiind cele mai ridicate din UE. Ca domenii, Germania exportă mașini, vehicule și produse farmaceutice, aparate optice, foto, tehnice, medicale.

Vulnerabilitățile economice ale Germaniei, inclusiv cererea redusă din China, costurile ridicate ale energiei și scăderea subvențiilor pentru vehicule electrice, amplifică amenințarea. Noile tarife SUA ar putea induce o recesiune în Germania, potrivit analiștilor, și ar putea tensiona și mai mult relațiile transatlantice.

Irlanda este în top la exporturi către SUA, de exemplu, pentru că produce foarte mult în sectorul medical și farmaceutic. O serie de companii cu sediul și fabricile în această țară sunt, de fapt, americane, dar produc în Irlanda datorită cotei reduse a impozitului pe profit (low corporate tax rate).

Italia este în top țări excedentare comercial cu SUA, pentru că exportă echipamente, accesorii și fashion, farmaceutice și băuturi. Această țară, a treia cea mai expusă, este lovită atât pe produse manufacturiere, cât și pe textile și vinuri – sectoare vulnerabile în fața măsurilor tarifare. De reținut că în toate țările dezechilibrul comercial e influențat masiv și de sectorul de servicii, unde un rol important îl joacă giganții tech americani: tarifele ocolesc această zonă, însă alte măsuri fiscale pot lovi acolo la fel de dur.

Franța și Spania resimt, de asemenea, efecte negative semnificative, în timp ce impactul asupra Greciei este relativ limitat. Franța exportă produsele sale-vedetă (vinuri, brânzeturi, fashion și parfumerie, articole de lux, în general) și caută soluții de contracarare. Spania, la rândul ei, combustibil și produse derivate, medicamente, transformatoare și echipamente electrice.

Tabel 1. Situația schimburilor de bunuri UE – SUA, 2024

România și alte țări din estul Europei

Top 5 țări europene care au un deficit al balanței comerciale cu SUA, având importuri mai mari ca exporturile sunt Cipru, Slovenia, Polonia, Spania, Olanda, acestea fiind țările care, teoretic, vor fi afectate marginal de creșterea taxelor vamale americane (vezi tabelul 2). Însă, pe de altă parte, ele vor fi mai expuse măsurilor de retaliere ale UE, și deci costul acestor importuri din SUA va reduce cererea. Polonia, Cehia, Ungaria sunt cei mai mari importatori și exportatori de bunuri către și dinspre SUA dintre țările foste comuniste care au aderat la UE. România este pe locul cinci. Polonia și Slovenia sunt singurele țări care înregistrează o balanță comercială pe minus. Diferența negativă în comerțul cu bunuri dintre Polonia și SUA este cauzată, cel mai probabil, de investițiile masive ale Poloniei în echipamente militare, în special cele americane, și volumul ridicat de gaz lichefiat cumpărat de această țară, odată cu invazia Rusiei în Ucraina. Țările foste comuniste reprezintă doar 7,2% și 6,8% din importurile, respectiv exporturile, UE în raport cu SUA. Prin urmare, este de așteptat ca impactul războiului tarifar să fie mai redus asupra acestora.

Tabel 2. Situația schimburilor de bunuri Țări ex-comuniste – SUA, 2024

Sursa: Eurostat, 2024

Anul exploziei importurilor din SUA – 2022

Prima administrație Trump (2017–2021) a fost un punct de cotitură. În doar patru ani, deși s-au aplicat tarife și s-au tensionat relațiile, excedentul UE față de SUA a crescut cu 38%, de la 120,7 miliarde euro în 2017 la 166,9 miliarde euro în 2021. În mod ironic, tocmai presiunile și retorica anti-UE au determinat o consolidare a frontului comun european în negocierile comerciale, nelăsând spațiu pentru concesii bilaterale între SUA și state individuale.

După invazia Rusiei în Ucraina, UE a fost forțată să-și diversifice drastic sursele de energie. Importurile de gaze lichefiate (LNG) și echipamente militare din SUA au crescut cu 54% într-un singur an, cea mai mare creștere din ultimul deceniu. Chiar dacă tarifele sunt aplicate uniform la nivelul UE, impactul este inegal. Țările cu expunere comercială ridicată – Germania, Irlanda, Italia – vor resimți primele efectele. De partea cealaltă, economii mai mici sau cu relații comerciale reduse cu SUA vor fi mult mai puțin afectate. De exemplu, BNR a publicat recent un studiu al impactului sectorial în România, estimând efectul negativ între 0,17-0,26 puncte procentuale din PIB (din care două treimi vin indirect prin lanțurile valorice europene).

Concluzie: Uniune la negociere, fragmentare la impact

În timp ce UE își negociază relațiile externe ca un bloc unitar, realitatea economică internă este una fragmentată. Marii câștigători din comerțul cu SUA se pot transforma rapid în pierzători, dacă războiul tarifar escaladează. Cu toate că politica tarifară e comună, inegalitatea de impact este clară – și ar trebui să constituie un punct de reflecție pentru politicile economice UE din viitorul apropiat. Sigur că orientarea generală, pentru ambele părți, va fi dată de rezultatul negocierilor care vor avea loc, inevitabil, după furia și amenințările reciproce de moment. Dinamica generală și tensiunile din acest moment reflectă, de altfel, complexitatea relațiilor comerciale internaționale și efectele tarifelor asupra diferitelor economii.

Pe termen lung însă, concluzia este una singură și sigură, dacă acest război al tarifelor reciproce se va prelungi: toată lumea va pierde. Și speranța este aceea că niciuna dintre părți nu va rămâne într-o poziție cimentată, din care să nu dorească reconciliere și o revenire la sentimente și tarife mai bune.

• 90% dintre antreprenorii români spun că sunt foarte preocupați de instabilitatea geopolitică și 83% de presiunile inflaționiste
• Pentru 42% dintre organizațiile românești, costurile cu forța de muncă și oferirea unor compensații competitive rămân provocări majore
• Un procent semnificativ de 60% dintre organizațiile românești nu sunt dispuse să vândă părți din companiile lor în următorul an și doar 20% dintre afacerile de familie românești au un plan de succesiune

România se află într-un moment crucial pentru antreprenoriat, cu oportunități semnificative pentru inovație și dezvoltare, dar și cu provocări majore care trebuie gestionate dintr-o perspectivă strategică, conform studiului EY Entrepreneurship Barometer.

Bogdan Ion, Country Managing Partner, EY România și Chief Operating Officer pentru EY Europa Centrală și de Sud-Est și Regiunea Asiei Centrale: „În contextul actual, marcat de instabilitate geopolitică și inflație în creștere, este esențial ca afacerile din România să se adapteze rapid. Studiul nostru arată că 90% dintre companii sunt îngrijorate de riscurile geopolitice, iar 83% se confruntă cu efectele inflației. Aceste date subliniază necesitatea unor strategii clare de gestionare a riscurilor. De asemenea, reglementările locale sunt percepute ca fiind complicate și consumatoare de resurse – cu 33% dintre companii considerându-le un obstacol major în dezvoltare, ceea ce face esențială simplificarea acestora. Colaborarea cu factorii de decizie pentru a reduce birocrația și a încuraja inovația va ajuta companiile să se dezvolte sustenabil, chiar și în fața acestor provocări”.

Inovația este o prioritate majoră pentru companiile din România și aproximativ 60% investesc în inovarea proceselor și marketing strategic, peste omologii lor din Europa Centrală, de Est și de Sud-Est (CESA), unde doar 46% se concentrează pe inovația de proces și 38% pe inovația strategică și de marketing. Acest lucru reflectă un mediu antreprenorial românesc activ și dinamic, în care utilizarea inteligenței artificiale (IA) este semnificativă, 71% dintre firme raportând un nivel de utilizare a acestor tehnologii în creștere în ultimele 12 luni, comparativ cu 61% dintre antreprenorii din CESA. În plus, 67% își îmbunătățesc site-urile web, iar 63% implementează sisteme CRM, ceea ce evidențiază tranziția către digitalizare și automatizare.

Investițiile în automatizarea proceselor sunt planificate de 58% dintre companii, iar 71% se concentrează pe actualizarea sistemelor IT. Cu toate acestea, antreprenorii sunt precauți, 75% percepând riscurile economice și incertitudinile de pe piață ca obstacole semnificative pentru planurile lor de investiții.

Pe piața muncii, perspectivele sunt optimiste și 46% dintre companii prognozează angajări pe termen lung. Cu toate acestea, 69% se confruntă cu dificultăți în găsirea candidaților calificați. Gestionarea costurilor cu forța de muncă și asigurarea unor compensații competitive sunt provocări majore, subliniind importanța unei culturi organizaționale propice pentru retenția angajaților.

Instabilitatea geopolitică și inflația sunt principalele preocupări pentru antreprenorii români, 90% dintre aceștia exprimând îngrijorări legate de instabilitatea geopolitică și 83% față de inflație, ceea ce subliniază necesitatea unor strategii solide de gestionare a riscurilor și control al costurilor pentru a menține stabilitatea financiară și profitabilitatea într-un mediu economic din ce în ce mai provocator.

Cu 77% dintre companii îngrijorate de creșterea costurilor cu forța de muncă, strategiile eficiente de gestionare a personalului devin esențiale pentru atragerea și menținerea talentelor. În plus, organizațiile trebuie să își optimizeze operațiunile și să exploreze măsuri de eficiență energetică pentru a atenua cheltuielile în creștere și a îmbunătăți performanța financiară generală.

60% dintre antreprenorii români respondenți nu intenționează să vândă părți din companiile lor în următoarele 12 luni, indicând o concentrare pe creșterea internă și stabilitate. Cu toate acestea, 48% dintre antreprenori intenționează să iasă din structura de proprietate a companiei în termen de 1-4 ani, demonstrând o tendință activă în planificarea succesiunii. Aceasta sugerează o conștientizare a importanței planificării pe termen lung și a continuității afacerii.

Companiile românești investesc din ce în ce mai mult în inteligența artificială, 23% dintre companii alocând până la 25.000 de USD pentru implementarea acestor tehnologii, iar 73% se așteaptă la îmbunătățiri semnificative în eficiența operațională. Cu toate acestea, 37% dintre firme se confruntă cu provocări în formarea angajaților pentru utilizarea acestor instrumente tehnologice, subliniind necesitatea unor programe de formare adecvate.

Ecosistemul antreprenorial din România este adesea perceput ca nefavorabil, 63% dintre antreprenori considerând condițiile actuale inadecvate. Accesul la finanțare este văzut ca o barieră majoră în dezvoltarea afacerilor (35%), iar reglementările complexe sunt percepute ca o povară, 25% considerându-le consumatoare de resurse și 33% ca fiind restrictive, afectând inovația și creșterea.

În sectorul afacerilor de familie, doar 20% au un plan de succesiune formal, evidențiind o nevoie critică de planificare strategică. În plus, gestionarea conflictelor familiale afectează 32% dintre aceste afaceri.

Din punct de vedere economic, România încurajează antreprenoriatul prin diverse subvenții și programe de sprijin, în ciuda unei clasificări moderate în ceea ce privește ușurința de a dezvolta afaceri. Cotele nete de investiții străine în PIB rămân scăzute, în timp ce numărul estimat de start-up-uri active din țară este de aproximativ 11.000.

Companiile din România trebuie să dezvolte strategii proactive de succesiune pentru a asigura continuitatea și adaptabilitatea în fața schimbărilor. În plus, simplificarea proceselor este necesară pentru a sprijini inovația, având în vedere lipsa unor reglementări clare și provocările legate de confidențialitatea datelor. Totodată, crearea unui mediu de lucru pozitiv și investiția în formarea angajaților pentru utilizarea tehnologiilor emergente sunt vitale pentru viitorul companiilor. Această abordare holistică va contribui la creșterea competitivității și la dezvoltarea sustenabilă a organizațiilor.

După mai mult de un deceniu de cooperare fiscală globală, se conturează din ce în ce mai clar o revenire a competiției fiscale, pe fondul unor noi tensiuni comerciale care perturbă lanțurile de aprovizionare în timp real, se arată în cel mai recent raport EY privind perspectiva strategiilor fiscale la nivel global. Avansul accelerat în tehnologie impactează, la rândul său, piețele financiare mondiale, adăugând o anumită marjă de incertitudine economică.

Politica fiscală nu face excepție de la ritmul schimbărilor din acest moment, fiind un instrument de bază pentru implementarea unor obiective mai ample de politică, cu o mulțime de măsuri deja programate pentru schimbare. În acest context, politica fiscală este departe de a fi previzibilă în acest moment, conform EY Tax Policy and Controversy Outlook 2025, care a analizat datele din 71 de jurisdicții la nivel mondial. Țările din întreaga lume se confruntă cu dificultăți economice cauzate de inflație și deficite, riscuri de securitate în creștere, încălzire globală și dezastre naturale. În plus, a avut loc și o schimbare de atitudine: există o concentrare pe suveranitatea națională și pe dezechilibrele comerciale, cu tendințe naționaliste care conduc la un mai mare accent pe politici industriale axate pe investiții și producție internă.

Nevoia comună: venituri și maximizarea acestora

Guvernele urmăresc politici de creștere economică și caută noi surse de venit pentru a-și satisface nevoile de finanțare, având deficite în creștere și nivele îngrijorătoare ale inflației. Cu datorii publice ridicate și rate ale dobânzii mari, guvernele trebuie să abordeze prioritățile economice și politice concurente, inclusiv nevoile de securitate în creștere.

Conform respondenților Tax Policy and Controversy Outlook, prețurile de transfer rămân – de departe – cel mai mare risc fiscal pentru companiile multinaționale. Cu toate acestea, autoritățile fiscale din diferite jurisdicții se concentrează și pe alte aspecte, cum sunt tranzacțiile cu sedii permanente și servicii de management, aspecte legate de tranzacțiile cu proprietăți intelectuale, reorganizarea și transferul funcțiilor sau a brandurilor în cadrul unui grup. Multe țări evaluează deja regulile de prețuri de transfer, pe măsură ce iau în considerare modul de a încorpora acordul politic privind Suma B din Pilonul I, destinat să fie o abordare simplificată și eficientizată pentru marketerii și distribuitorii care se încadrează în domeniu.

„Provocările din domeniul prețurilor de transfer în România sunt în continuă evoluție. Este de așteptat ca inspecțiile în acest domeniu să devină din ce în ce mai complexe și riguroase. De asemenea, anticipăm o creștere a nivelului de sofisticare al ANAF care, odată cu accesul la un nivel mare de informații, va conduce la analize mai detaliate și mai complexe. Aceasta obligă companiile să fie proactive și să-și adapteze strategiile pentru a face față acestor schimbări”, explică Adrian Rus, Partener, Lider al Departamentului Prețuri de Transfer, EY România & Moldova.

Progrese digitale pentru creșterea colectărilor și inteligența artificială generativă

Administrațiile fiscale din întreaga lume continuă să adopte sisteme digitale sofisticate pentru a eficientiza operațiunile și a reduce riscurile de fraudă. Facturarea electronică este acum obligatorie în multe jurisdicții, cu mai multe măsuri planificate, inclusiv pentru toate tranzacțiile între afaceri din UE pentru toate companiile, începând cu iulie 2030. Cu toate acestea, autoritățile fiscale folosesc multe modele, abordări și cronologii diferite.

Gen AI poate eficientiza, la rândul ei, procesele de conformitate, permițând autorităților fiscale să automatizeze evaluarea riscurilor, să detecteze anomalii și să selecteze cazuri de audit cu o eficiență și precizie mai mari. În prezent, majoritatea autorităților fiscale se află în etape incipiente de utilizare a GenAI. Puține, dacă nu chiar deloc, au integrat complet GenAI în procesele existente de conformitate și audit, adică aplicarea se află încă la nivel experimental, având mai degrabă o implementare graduală decât schimbări transformatoare.

După doi ani de adoptare constantă a impozitelor din Pilonul II și negocieri continue pe tema Pilonului I în cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), BEPS 2.0 se află într-un punct de inflexiune. Cu toate acestea, prevederile Pilonului II sunt în vigoare în aproape 50 de jurisdicții, unele dintre acestea având deja efecte în UE și în alte țări, începând cu 31 decembrie 2023.

Dezvoltarea în următorii 25 de ani se bazează pe creșterea funcției fiscalității

Pentru a se adapta cu succes creșterii complexității fiscale la nivel global, companiile trebuie să se pregătească pentru schimbare, pentru că economia globală traversează o perioadă disruptivă și nu este vorba despre o schimbare marginală, ci mai degrabă despre o schimbare radicală în modul în care se desfășoară afacerile. A fi agil este cheia succesului, iar afacerile care identifică rapid provocările viitoare vor recunoaște și oportunitățile.

„Este evident de câțiva ani faptul că funcția fiscală devine unul dintre instrumentele esențiale în noua realitate economică, nu doar pentru identificarea unor noi riscuri sau oportunități în zona fiscală, dar și pentru menținerea și dezvoltarea companiilor. Mediul concurențial va trece și el printr-o redefinire, în legătură intrinsecă atât cu avansul rapid și adopția noilor tehnologii, cât și în contextul creșterii exponențiale a utilizării GenAI”, consideră Alex Milcev, Partener, Asistență fiscală și juridică, EY România. „Componenta de fiscalitate rămâne coloana vertebrală a oricărei strategii de afaceri și va trebui mai mult ca niciodată conectată cu toate departamentele acesteia, pentru eficiență și sustenabilitatea deciziilor”, adaugă acesta.

Agilitatea este esențială în acest mediu dinamic, iar departamentul fiscal este o componentă critică a planurilor de creștere ale companiilor, se menționează în raport. Perspectiva EY Tax Policy and Controversy pentru 2025 arată că guvernele și prioritățile lor se schimbă rapid, ceea ce poate crea schimbări semnificative în politicile fiscale care afectează strategiile de afaceri transfrontaliere, politica comercială, conformitatea și planificarea financiară.

Un nou sondaj EY pune în evidență tendințele și provocările întâmpinate de companiile românești în accesarea schemelor de ajutor de stat și a fondurilor europene. Studiul, care a inclus respondenți din multiple sectoare, oferă o imagine de ansamblu asupra gradului de informare și accesare a acestor fonduri, precum și asupra planurilor de investiții viitoare.

Conform sondajului, puțin peste jumătate dintre companiile chestionate (51%) au accesat aceste mecanisme financiare. Accesarea acestor mecanisme stimulează competitivitatea atât pe plan local, cât și internațional.

Sebastian Popescu, Partener, coordonator al liniei de servicii Consultanță în domeniul granturilor și stimulentelor, EY România: „Schemele de ajutor de stat și fondurile europene sunt esențiale pentru sprijinirea companiilor românești în fața provocărilor economice actuale. Aceste mecanisme financiare oferă stabilitate, stimulează inovarea și dezvoltarea durabilă, și contribuie la creșterea competitivității pe piața locală și internațională. Investițiile în digitalizare și tehnologii verzi sunt fundamentale pentru asigurarea unei economii sustenabile și reziliente. Este încurajator să vedem că multe companii au planuri de investiții în aceste domenii, ceea ce va contribui la tranziția către o economie mai verde și mai digitalizată. Companiile au ocazia să valorifice aceste oportunități de finanțare nerambursabilă pentru a-și atinge întregul potențial și pentru a contribui la obiectivele economice și sociale mai largi”.

Dimensiunea companiei influențează semnificativ accesul la aceste tipuri de mecanisme, 60% dintre companiile care au accesat anterior scheme de ajutor de stat și fonduri europene raportând venituri anuale de peste 10 milioane de euro și doar 13% raportând venituri sub 1 million de euro. Companiile din industria manufacturieră se dovedesc a fi cele mai active în accesarea acestor fonduri. Al doilea cel mai activ sector este sectorul energetic, cu 63% dintre respondenții chestionarului din acest sector menționând că au mai accesat scheme de ajutor de stat și fonduri europene.

Tipul de scheme de ajutor

Companiile din România preferă să folosească fondurile europene ca sursă externă de finanțare. 61% dintre companiile participante la studiul EY au accesat fie fonduri europene acordate prin autoritățile naționale (54%), fie direct de la Comisia Europeană (7%) și doar 39% au accesat fonduri naționale.

Companiile mai mici accesează fonduri europene acordate prin autoritățile naționale într-o proporție mult mai mare, comparativ cu companiile mai mari. Dintre companiile participante la chestionar cu un venit anual de sub 1 milion de euro, 67% au accesat fonduri europene prin statul român și doar 33% au accesat fonduri naționale.

La polul opus, dintre companiile cu venituri de peste 10 milioane de euro, au accesat fonduri naționale 40% dintre companii, 54% au accesat fonduri europene primite prin statul român și doar 6% au accesat fonduri europene acordate direct de Comisia Europeană.

Nivelul de informare privind schemele de ajutor

În România, statul a creat multiple scheme de ajutor pentru a sprijini mediul de afaceri să crească nivelul de investiții. Sondajul EY România a analizat cinci scheme de ajutor:

1. Schema de ajutor de stat pentru investiții majore în economie (Ministerul Finanțelor)
2. Schema de ajutor de stat pentru industria manufacturieră (Ministerul Economiei)
3. Schema de ajutor de stat pentru producția de materiale de construcții – Constructplus
4. Schema de ajutor de stat pentru industria alimentară – Investalim
5. Subvenții pentru instalațiile de reciclare a deșeurilor

Un procent de 28% dintre companiile chestionate nu au auzit de aceste mecanisme financiare. Cea mai cunoscută schemă de ajutor a fost Schema de ajutor de stat pentru investiții majore în economie, acordată de Ministerul Finanțelor, recunoscută de 30% dintre companiile chestionate. Restul schemelor au înregistrat un nivel de cunoaștere sub 20% fiecare, ceea ce indică faptul că multe companii din România nu sunt informate despre aceste mecanisme economice disponibile care le-ar putea sprijini dezvoltarea.

Investiții în viitor

În contextul transformărilor economice și tehnologice rapide, investițiile în domenii precum supercalculatoarele, inteligența artificială, securitatea cibernetică și competențele digitale devin esențiale pentru asigurarea utilizării pe scară largă a tehnologiilor digitale. De asemenea, inovarea și investițiile verzi sunt cruciale pentru dezvoltarea unor tehnologii inovatoare cu emisii scăzute de carbon, decarbonizarea industriei și sporirea competitivității. Proiectele de energie regenerabilă, captarea și utilizarea carbonului și mobilitatea net-zero joacă un rol vital în tranziția către o economie sustenabilă și rezilientă.

Astfel, în România există două direcții majore de investiții:

1) Digitalizare: proiecte în domenii, precum supercalculatoare, inteligența artificială, securitatea cibernetică, competențe digitale și asigurarea utilizării pe scară largă a tehnologiilor digitale

2) Inovare și investiții verzi: proiecte pentru tehnologii inovatoare cu emisii scăzute de carbon, proiecte de decarbonizare a industriei și sporire a competitivității, proiecte de energie regenerabilă, captarea și utilizarea carbonului și mobilitatea net-zero.

Doar 9% dintre companiile participante la studiul EY au menționat că nu au planuri de investiții în digitalizare sau inovare și investiții verzi.

Industria manufacturieră este cea mai activă, reprezentând 29% dintre companiile care au menționat că au planuri de investiții în digitalizare sau inovare și investiții verzi. 61% menționează că au planuri de investiții în inovare și investiții verzi, industria manufacturieră fiind vizată de standardele ecologice impuse la nivelul Uniunii Europene. Totodată această industrie trebuie să țină pasul cu inovările în robotică și automatizare.

Sectorul serviciilor financiare se situează pe locul al doilea ca număr de companii ce raportează planuri de investiții în digitalizare. Un procent semnificativ de 75% raportează intenții de investiții în acest domeniu, încurajate de tranziția rapidă a sistemului bancar global către digitalizare. De asemenea, conform Statista, în România valoarea totală a plăților digitale este preconizată să crească cu 24% între 2024 – 2029. Această evoluție încurajează companiile din sectorul serviciilor financiare să investească în digitalizare.

Companiile cu venituri mai mici sunt mult mai interesate de investiții în digitalizare decât companiile cu venituri anuale mai mari. Dintre toate companiile cu venituri de sub 1 million de euro, 67% au planuri de investiții în digitalizare, în timp ce dintre companiile cu venituri anuale de peste 10 milioane de euro doar 44% au planuri de investiții în digitalizare, majoritatea (53%) menționând că au planuri de investiții în inovare și investiții verzi, iar 4% nu au astfel de planuri de investiții.