Autor: Dobrinescu Dobrev, Societate de Avocați

Sintetizăm în cele ce urmează principalele măsuri de natură financiară și fiscală adoptate de Parlamentul și Guvernul României, în sprijinul mediului de afaceri a cărui activitate este afectată negativ de criza sanitară generată de COVID-19.

 1. Programul de susținere prin finanțare a IMM-urilor (O.U.G. nr. 29/2020) constă în:

 a) acordarea de garanții de stat pentru 80% din valoarea finanțărilor acordate IMM. Valoarea maximă a creditelor/liniilor de credit pentru finanțarea capitalului de lucru acordate unui beneficiar nu poate depăși media cheltuielilor aferente capitalului de lucru din ultimii doi ani fiscali, în limita a 5 milioane lei. Pentru creditele de investiții, valoarea maximă a finanțării este de 10 milioane de lei. Totodată, valoarea maximă cumulată a finanțărilor garantate de stat care pot fi acordate unui beneficiar în cadrul acestei facilități este de 10 milioane lei. Pentru IMM-uri care nu au depus situații financiare la data solicitării creditului garantat, valoarea maximă a finanțării pentru capitalul de lucru va fi calculată ca dublul mediei cheltuielilor aferente capitalului de lucru din balanțele lunare;

sau

b) pentru microîntreprinderi sau întreprinderi mici, statul va acorda garanții pentru credite/linii de credit pentru finanțarea capitalului de lucru, exclusive dobânzile, comisioanele și speze bancare aferente creditului garantat de stat în procent de maximum 90%. Valoarea maximă a finanțărilor va fi de 500.000 lei pentru microîntreprinderi și de 1 milion de lei pentru întreprinderile mici. Pentru microîntreprinderi sau întreprinderi mici care nu au depus situații financiare la data solicitării creditului garantat, valoarea maximă a finanțării pentru creditul pentru capitalul de lucru va fi calculată ca dublul mediei cheltuielilor aferente capitalului de lucru din balanțele lunare.

Pentru creditele acordate conform celor de mai sus, Ministerul Finanțelor Publice va subvenționa 100% din dobânzile pentru creditele ce urmează a fi garantate.

Perioada de subvenționare a dobânzilor este de la momentul acordării creditelor / liniilor de credit contractate după intrarea în vigoare a prezentei O.U.G. nr. și poate dura până la data de 31 martie 2021. Subvenționarea dobânzii se aprobă anual printr-un act normativ cu putere de lege pentru primul an și pentru următorii 2 ani doar în condițiile în care creșterea economică estimată pentru această perioadă se situează sub nivelul celei din anul 2002.

Garanțiile pentru creditele astfel acordate vor respecta legislația în domeniul ajutorului de stat.

Obligațiile fiscale restante și alte creanțe bugetare ale beneficiarului acestui program de garantare se vor achita din creditul/linia de credit pentru capitalul de lucru acordate în cadrul programului.

Pentru creditele acordate pentru capitalul de lucru durata maximă a finanțărilor a fost extinsă de la 24 de luni la 36 de luni, cu posibilitatea extinderii pentru încă 36 de luni (anterior tot 24 de luni). Pentru creditele de investiții a fost menținută perioada de 120 de luni.

Se abrogă prevederile referitoare la datorarea unei prime de garantare din partea beneficiarului finanțării, pentru acoperirea riscului de garantare de către stat.

2. Amânarea termenului de plată a taxelor locale (O.U.G. nr. 29/2020)

– S-a amânat termenul de plată pentru impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, respectiv impozitul pe mijloacele de transport de la 31 martie 2020 la 30 iunie 2020. Bonificațiile se vor acorda în cazul plății integrale a impozitului până la noul termen de 30 iunie 2020;

3. Măsuri speciale de procedură fiscală: executări silite, dobânzi și penalități de întârziere

– pe perioada stării de urgență, pentru obligațiile fiscale scadente începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență și neachitate până la încetarea măsurilor prevăzute de starea de urgență nu se calculează și nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere conform Codului de procedură fiscală. Această măsură rămâne valabilă încă 30 de zile de la data încetării stării de urgență.

– se suspendă sau nu încep măsurile de executare silită prin poprire a creanțelor bugetare, cu excepția executărilor silite care se aplică pentru recuperarea creanțelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală. Această măsură rămâne valabilă încă 30 de zile de la data încetării stării de urgență.

4. Prevederi privind impozitul pe profit

– pentru contribuabilii care aplică sistemul de declarare și plată a impozitului pe profit anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial, aceștia pot efectua plățile anticipate trimestriale pentru anul 2020, la nivelul sumei rezultate din calculul impozitului pe profit trimestrial curent. Modul de calcul se păstrează pentru toate trimestrele anului fiscal 2020.

– contribuabilii care au optat pentru un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic, se aplică prevederile anterioare pentru plățile anticipate datorate pentru trimestrele rămase din anul modificat care se încheie în anul 2020, precum și pentru calculul celor care sunt aferente trimestrelor din anului fiscal modificat care începe în anul 2020 și sunt cuprinse în anul calendaristic 2020.

5. Amânarea termenului pentru depunerea solicitării de restructurare conform O.G. nr. 6/2019

–  în cazul debitorilor care au datorii în cuantum mai mare sau egal cu suma de un milion lei se introduce posibilitatea de a notifica organul fiscal competent cu privire la intenția de a-și restructura obligațiile bugetare inclusiv în perioada 1 februarie – 31 iulie 2020, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai beneficia de restructurarea obligațiilor bugetare. Debitorul se va adresa unui expert independent pentru întocmirea unui plan de restructurare și realizarea testului creditorului privat prudent.

– termenul prevăzut pentru depunerea Solicitării de restructurare s-a amânat de la data de 31 iulie 2020 până la data de 30 octombrie 2020.

6. Amânarea la plată pentru serviciile de utilități și a chiriei

– pe durata stării de urgență, întreprinderile mici și mijlocii care dețin certificatul de situație de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, beneficiază de amânarea la plată pentru serviciile de utilități – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice și de internet, precum și de amânarea la plată a chiriei pentru imobilul cu destinație de sediu social și de sedii secundare.

– dispozițiile anterioare cu privire la condițiile amânării la plată a serviciilor de utilități și a chiriei pentru imobilul cu destinație sediu social și sedii secundare se aplică în mod corespunzător și pentru următoarele profesii care îndeplinesc servicii de interes public: notar public, avocat, executor judecătoresc, a căror activitate este afectată direct prin măsurile dispuse de autorități pentru prevenirea și combaterea pandemiei. Criteriile de atestare a acestei situații vor fi dispuse prin hotărâre de guvern.

Membrii acestor profesii sunt obligați ca pe perioada instituirii stării de urgență să ia măsurile necesare continuității activității, cu observarea regulilor de disciplină sanitară. Nerespectarea acestei obligații constituie abatere disciplinară și se sancționează cu excluderea din profesie.

Salariații formelor de exercitare a profesiilor menționate anterior care refuză îndeplinirea sarcinilor asumate prin CIM și din acest motiv nu se poate desfășura în mod optim activitatea, respectiv continuarea optimă a acesteia, nu vor avea acces la beneficiile de asistență socială sau la alte facilități ce vor fi acordate pe perioada stării de urgență.

– de dispozițiile cu privire la amânarea la plată a utilităților / chiriei beneficiază și cabinetele medicilor de familie / cabinete stomatologice în care își desfășoară activitatea în orice formă cel mult 20 de persoane și a căror activitate este afectată de măsurile din perioada stării de urgență.

– de asemenea, vor beneficia de amânarea la plată a utilităților și federațiile sportive naționale și cluburile sportive care dețin certificat de identitate sportivă și a căror activitate este afectată de măsurile împotriva pandemiei.

7. Invocarea forței majore în contractele în derulare (O.U.G. nr. 29/2020)

– forța majoră poate fi invocată în contractele în derulare, altele decât cele de mai sus, încheiate de IMM-uri, numai după încercarea dovedită cu înscrisuri comunicate între părți prin orice mijloace de renegociere a contractului pentru adaptarea clauzelor acestora cu luarea în considerare a condițiilor excepționale generate de starea de urgență.

8. Penalități pentru întârzieri în executarea obligațiilor decurgând din contractele încheiate cu autoritățile publice (O.U.G. nr. 29/2020)

– penalitățile stipulate pentru întârzieri în executarea obligațiilor decurgând din contractele încheiate cu autoritățile publice de către IMM-uri care dețin certificatul pentru situații de urgență nu se datorează pe perioada stării de urgență.

9. Declararea beneficiarului real (O.U.G. nr. 29/2020)

Termenul de depunere a declarației privind beneficiarul real din Legea nr. 120/2019 privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului se prelungește cu 3 luni de la data încetării stării de urgență, iar pe durata stării de urgență se suspendă depunerea acestei declarații. Aceeași prevedere se aplică și pentru declarația privind beneficiarul real din O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile.

10. Stimulentul de inserție (O.U.G. nr. 30/2020)

Acordarea stimulentului de inserție profesională potrivit legislației specifice se efectuează fără întrerupere pentru o perioada de 90 de zile, persoanelor care, începând cu data intrării în vigoare a prezentei O.U.G., se află în una din următoarele situații:

• persoana beneficiază de concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă sau pentru îngrijirea copilului bolnav, conform O.U.G. nr. 158/2005;
• beneficiază de concediul prevăzut de Legea nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinților pentru supravegherea copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ;
• se află în perioada prev. de art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii – în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activității, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare;
• li s-a suspendat ori le-a încetat raportul de muncă ori de serviciu, ca urmare a instituirii situației de urgență în condițiile O.U.G. nr.1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgență.

În cazul în care după perioada de 90 de zile, persoana îndreptățită realizează venituri supuse impozitului pe venit, atunci stimulentul de inserție se acordă, potrivit legii, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani sau 4 ani în cazul copilului cu dizabilitate.

11. Drepturi bănești ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj precum și din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale (O.U.G. nr. 30/2020)

Pe perioada stării de urgență, cererile și documentele doveditoare pentru stabilirea și plata drepturilor bănești ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj precum și din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale pot fi depuse la agențiile pentru ocuparea forței de muncă în format letric sau prin poștă electronică.

Agențiile pentru ocuparea forței de muncă pot solicita prezența fizică a persoanelor care au depus prin poșta electronică numai în situația în care există situații excepționale, situație în care termenele prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor se va prelungi cu maxim 15 zile lucrătoare.

12. Concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate (O.U.G. nr. 30/2020)

– persoanele asigurate au dreptul al concediu și indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă fără îndeplinirea stagiului de cotizare pentru urgențe medico – chirurgicale, TBC, boli infectocontagioase din grupa A, neoplazii și SIDA. De asemenea, persoanele asigurate au dreptul la concediu și indemnizație pentru carantină fără îndeplinirea condiției privind stagiul de asigurare.

– prin derogare de la prevederile generale din O.U.G., certificatele de concediu medical care cuprind a 91^a zi sau depășesc 183 de zile acordate în perioada stării de urgență se eliberează și se decontează fără avizul medicului expert al asigurărilor sociale.

Autor: Dobrinescu Dobrev, Societate de Avocați

Sintetizăm, în cele ce urmează, principalele măsuri adoptate de Parlamentul și Guvernul României, în sprijinul salariaților a căror activitate este afectată de criza sanitară generată de COVID-19.

1. Acordarea, pentru părinți, a unor zile libere plătite necesare pentru supravegherea copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ

Obiectivul Legii nr. 19/2020 și a Hotărârii de Guvern nr. 217/2020:

– acordarea, la cerere părinților, a unor zile libere plătite de angajator cu 75% din salariul de bază corespunzător unei zile lucrătoare, dar nu mai mult de 75% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat;

– decontarea indemnizației nete încasate efectiv de părinte din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, numai pe perioada închiderii temporare a unităților de învățământ, ca urmare a condițiilor meteorologice nefavorabile sau a altor situații extreme decretate astfel de către autorități.

Regimul fiscal al indemnizațiilor acordate:

– indemnizația este supusă impozitării și plății contribuțiilor de asigurări sociale, acestea fiind suportate de angajator;

Când se acordă zile libere plătite?

–  în situația închiderii temporare a unităților de învățământ, ca urmare a condițiilor meteorologice nefavorabile sau a altor situații extreme decretate astfel de către autoritățile competente cu atribuții în domeniu;

– zilele libere ce pot fi plătite nu acoperă zilele lucrătoare din perioada vacanțelor școlare;

Cui se acordă zilele libere plătite?

– zilele libere plătite se pot acorda numai părinților care au copii cu vârsta de până la 12 ani, înscriși în cadrul unei unități de învățământ (sau au copii cu dizabilități cu vârstă de până la 18 ani, înscriși în cadrul unei unități de învățământ), iar locul de muncă ocupat nu permite munca la domiciliu sau telemunca;

– zilele libere plătite nu se acordă părinților care sunt în concediul de îngrijire copil sau se află în concediu de odihnă/concediu fără plată;

– zilele libere plătite nu se acordă în cazul persoanelor ale căror raporturi de muncă sunt suspendate pentru întreruperea temporară a activității angajatorului sau în cazul soțului/soției acestora;

– zilele libere plătite nu se acordă nici în cazul în care celălalt părinte nu realizează venituri din salarii și asimilate salariilor, venituri impozabile din activități independente, din drepturi de proprietate intelectuală, din activități agricole, silvicultură și piscicultură;

– pentru angajații din unitățile sistemului energetic național, din unitățile operative de la sectoarele nucleare, din unitățile cu foc continuu, din unitățile de asistență socială, de telecomunicații, ale radioului și televiziunii publice, din transporturile pe căile ferate, din unitățile care asigură transportul în comun și salubritatea localităților, precum și aprovizionarea populației cu gaze, energie electrică, căldură și apă, comerț alimentar, producție și distribuție medicamente și echipamente sanitare, distribuție carburanți, personalul din cadrul unităților farmaceutice, acordarea zilelor libere  se realizează doar cu acordul angajatorului.

Ce formalități trebuie să îndeplinească părintele?

– zilele libere plătire se acordă la cererea unuia dintre părinți adresată angajatorului său, însoțită de o declarație pe propria răspundere a celuilalt părinte din care să reiasă că acesta nu a solicitat la locul său de muncă aceeași facilitate și nici nu se află în concediu de odihnă sau în concediu fără plată, precum și de copia certificatului de naștere al copilului;

Ce formalități trebuie să îndeplinească angajatorul pentru decontarea sumelor?

– angajatorul va depune cererea specifică către agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene/a municipiului București în a cărei rază teritorială își desfășoară acesta activitatea sau unde este situată sucursala / punctul de lucru al acestuia.

– cererea va fi însoțită de următoarele documente:

– lista angajaților care au beneficiat de zilele libere precum și indemnizația acordată pentru această perioadă;

– copii de pe ștatele de plată din care să rezulte acordarea indemnizației;

– declarația pe propria răspundere a reprezentantului legal al angajatorului prin care se atestă că lista angajaților care au beneficiat de zile libere conține persoane care îndeplinesc condițiile  necesare – modelul declarației se va publica în M. Of;

– dovada plății contribuțiilor și impozitelor în luna în care s-a plătit indemnizația.

– cererea va fi datată și semnată de reprezentantul legal și va conține elemente specifice obligatorii precum: date identificare angajator plus adresa de e-mail, contul bancar; numele reprezentantului legal al angajatorului, suma totală solicitată, numărul angajaților pentru care s-a solicitat suma;

Când se depune cererea de decontare?

– documentele se transmit prin poștă electronică la adresa electronică a agențiilor pentru ocuparea forței de muncă în cel mult 30 de zile de la data efectuării plății contribuțiilor și impozitelor aferente indemnizației. Dacă documentele nu se pot trimite prin poștă electronică se vor trimite prin orice alt mijloc de comunicare;

– agențiile pentru ocuparea forței de muncă au obligația ca în termen de 24 ore de la primirea cererii să comunice angajatorului numărul de înregistrare al solicitării.

Când se face decontarea sumelor?

– în termen de 60 de zile de la depunerea documentelor.

2. Indemnizația de șomaj tehnic susținută din bugetul de stat (O.U.G. nr. 30/2020)

Pentru ce perioadă se acordă?

– pe perioada stării de urgență instituită prin Decretul Președintelui României nr. 195/2020, pentru perioada suspendării temporare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului (art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii), urmare a efectelor produse de coronavirusul SARS-CoV-2

 Cuantumul indemnizației de șomaj tehnic

 – indemnizațiile de care beneficiază salariații se stabilesc la 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat și se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, dar nu mai mult de 75% din câștigul salarial mediu brut.

Pentru anul 2020 valoarea câștigului salarial mediu brut a fost stabilită la 5.429 lei, rezultând astfel un maxim suportat din bugetul asigurărilor pentru șomaj de 4.072 lei.

Cine poate beneficia de indemnizația de șomaj tehnic?

 – de măsura specificată anterior beneficiază salariații angajatorilor care îndeplinesc una din condițiile:

a) întrerup activitatea total sau parțial în baza deciziilor emise de autoritățile publice competente potrivit legii pe perioada stării de urgență decretate și dețin certificatul de situații de urgență;

b) reduc activitatea ca urmare e efectelor pandemiei și nu au capacitatea financiară de a achita plata tuturor salariilor angajaților lor. Angajatorii pot beneficia de plata indemnizației pentru cel mult 75% dintre angajații care au CIM active la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență.

Condițiile de decontare de la buget a indemnizației de șomaj tehnic

 – pentru angajatorii care nu au capacitatea financiară de a achita plata tuturor salariilor angajaților lor, decontarea indemnizației se va realiza în baza unei declarații pe propria răspundere din care să reiasă faptul că angajatorul înregistrează o diminuare a încasărilor din luna anterioară depunerii declarației pe propria răspundere cu minimum 25% față de media încasărilor din perioada ianuarie – februarie 2020 și că nu are capacitate financiară de a plăti toți angajații.

Regimul fiscal al indemnizației de șomaj tehnic

– indemnizația este spusă impozitării și plății contribuțiilor sociale conform prevederilor Codului fiscal;

– calculul, reținerea și plata impozitului pe venit, a CAS și respectiv a CASS se realizează de angajator din indemnizațiile încasate din bugetul asigurărilor pentru șomaj.

– pentru calculul impozitului pe venit se aplică prevederile art. 78, alin. (2), lit. (b) din Codul fiscal – venituri obținute în afara funcției de bază – conform cărora impozitul se va calcula prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuțiile sociale obligatorii.

– termenul de plată și declarare este data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata din bugetul asigurărilor pentru șomaj.

– pentru indemnizația de șomaj tehnic nu se datorează CAM.

 Procedura de solicitare a acordării indemnizației

– pentru acordarea sumelor necesare plății indemnizației angajatorii depun, prin poșta electronică, la agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă sau a municipiului București în raza cărora își au sediul social, o cerere semnată și datată de reprezentantul legal (conform modelului reglementat), însoțită de lista persoanelor care urmează să beneficieze de indemnizație, asumată de reprezentantul legal al angajatorului (conform modelului din OUG);

– documentele se depun în luna curentă pentru plata indemnizației din luna anterioară iar plata din bugetul asigurărilor pentru șomaj a indemnizațiilor se face în cel mult 30 de zile de la depunerea documentelor.

Indemnizații similare primite de profesioniști

 – alți profesioniști așa cum sunt reglementați de C. Civil care nu au calitatea de angajatori și întrerup activitatea total sau parțial în baza deciziilor emise de autorități conform Decretului privind instituirea stării de urgență, beneficiază din bugetul general consolidat de o indemnizație egală cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată stabilit pentru anul 2020 – și anume 2.230 lei;

– pe perioada instituirii stării de urgență, pentru perioada suspendării temporare a contractului de activitate sportivă din inițiativa structurii sportive, ca urmare e efectelor produse de pandemie,

– sportivii, antrenorii, medici, asistenți medicali, maseuri, kinetoterapeuți, cercetători beneficiază de o indemnizație de 75% din drepturile în bani aferente contraprestației sportive dar nu mai mult de 75% din câștigul salarial mediu brut, indemnizație supusă plății impozitului și contribuțiilor conform Codului fiscal.

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230/21.03.2020 a fost publicată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 29/2020 privind unele măsuri economice şi fiscal-bugetare („O.U.G. nr. 29/2020”).

Prin O.U.G. nr.  29/2020 Guvernul României a adoptat o serie de măsuri economice menite (i) să protejeze afacerile şi sistemul economic și (ii) să încurajeze solidaritatea mediului de afaceri, loialitatea contractuală şi disponibilitatea de adaptare a raporturilor de afaceri la provocările ridicate de această criză sanitară fără precedent în istoria modernă.

Astfel, măsurile economice regăsite în O.U.G. nr.  29/2020 vizează:

1. Susținerea întreprinderilor micro, mici și mijlocii (”IMM”), prin:

A. acordarea de garanţii de stat în procent maxim de 80% din valoarea finanţării, pentru (i) credite de investiţii şi/sau (ii) credite / linii de credit pentru capital de lucru.

Aceste garanții se acordă în limita următoarelor plafoane:

• valoarea maximă cumulată a finanţărilor garantate de stat este 10.000.000 LEI, pentru fiecare IMM solicitantă;
• valoarea maximă a creditelor / liniilor de credit pentru finanţarea capitalului de lucru este 5.000.000 LEI, pentru fiecare IMM solicitantă, dar nu mai mult decât media cheltuielilor aferente capitalului de lucru din ultimii 2 ani fiscali;

• valoarea maximă a finanţării pentru creditele de investiții este 10.000.000

B. acordarea de garanţii de stat în procent maxim de 90% din valoarea finanțării, pentru credite / linii de credit pentru finanţarea capitalului de lucru.

Aceste garanții se acordă diferențiat, în limita următoarelor plafoane:

• valoarea maximă a finanţărilor garantate de stat este maximum 500.000 LEI pentru fiecare întreprindere micro, dar nu mai mult decât media cheltuielilor aferente capitalului de lucru din ultimii 2 ani fiscali;
• valoarea maximă a finanţărilor garantate de stat este maximum 1.000.000 LEI pentru fiecare întreprindere mică, dar nu mai mult decât media cheltuielilor aferente capitalului de lucru din ultimii 2 ani.

De asemenea, acestor credite / linii de credit le sunt aplicabile următoarele reguli:

• Dobânzile aferente sunt subvenționate de Ministerul Finanțelor Publice în procent de 100%, până la data de 31 martie 2021, cu posibilitatea prelungirii termenului;
• Nu generează obligații de plată reprezentând comision de risc și de administrare;
• Sunt acordate IMM-urilor care (i) nu înregistrează obligaţii fiscale restante şi alte creanţe bugetare administrate de organul fiscal central sau care (ii) înregistrează obligaţii fiscale restante şi alte creanţe bugetare administrate de organul fiscal central, dar se obligă să le achite din creditul / linia de credit pentru capitalul de lucru acordată în cadrul programului;
• Durata maximă a finanţărilor este de (i) 120 de luni în cazul creditelor pentru investiţii şi de (ii) 36 de luni în cazul creditelor / liniilor de credit pentru capital de lucru, cu posibilitatea prelungirii cu maximum 36 de luni.

IMPORTANT!

IMM – urile reprezintă întreprinderile care (i) angajează mai puţin de 250 de persoane şi care (ii) au o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 de milioane EUR sau deţin active totale de până la 43 de milioane EUR.

2. Acordarea de facilități fiscale, după cum urmează:

• Obligaţiile fiscale (i) scadente începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr.  29/2020 şi (ii) neachitate în termen de 30 de zile de la încetarea stării de urgenţă instituite prin Decretul 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României („Decretul nr. 195/2020”), nu sunt considerate obligaţii fiscale restante și, prin urmare, nu generează dobânzi şi penalităţi de întârziere;
• Măsurile de executare silită prin poprire a creanţelor bugetare, cu excepţia executărilor silite care se aplică pentru recuperarea creanţelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie penală, se suspendă /nu încep pentru o perioadă ce se încheie în cea de-a 30-a zi de la încetarea stării de urgență instituită prin Decretul 195 / 2020. Măsurile de suspendare a executării silite se aplică prin efectul legii, fără alte formalităţi din partea organelor fiscale;
• Termenul pentru plata impozitelor și taxelor locale aferente anului 2020, diminuată cu bonificația aferentă, se prorogă până în data de 30 iunie 2020, inclusiv.

3. Prorogarea, prelungirea și suspendarea unor termene de depunere declarații, astfel:

• Termenul pentru depunerea notificării cu privire la intenţia de restructurare a obligațiilor bugetare se prorogă până în data de 31 iulie 2020, inclusiv;
• Termenul pentru depunerea solicitării de restructurare a obligațiilor bugetare se prorogă până în data de 30 octombrie 2020, inclusiv;
• Termenul pentru depunerea declaraţiei privind beneficiarul real („UBO”), respectiv 15 zile de la aprobarea situaţiilor financiare anuale, se prelungeşte cu 3 luni de la data încetării stării de urgenţă instituite prin Decretul 195/2020;
• Pe durata stării de urgenţă instituite prin Decretul 195 /2020 se suspendă depunerea UBO, în situația în care datele de identificare ale beneficiarului real se modifică.

4. Alte măsuri

• Pe durata stării de urgenţă instituită prin Decretul nr. 195/2020, IMM-urile care şi-au întrerupt activitatea total sau parţial în baza deciziilor emise de autorităţile publice competente, potrivit legii, pe perioada stării de urgenţă decretate şi care deţin Certificatul de situaţie de urgenţă emis de Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri (”CSU”), beneficiază de amânarea la plată pentru serviciile de utilităţi – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice şi de internet, precum şi de amânarea la plată a chiriei pentru imobilul cu destinaţie de sediu social şi de sedii secundare;
• Prin derogare de la alte dispoziţii legale, în contractele în derulare, altele decât cele pentru utilități sau chirii, încheiate de IMM-urile care şi-au întrerupt activitatea total sau parţial în baza deciziilor emise de autorităţile publice competente, potrivit legii, pe perioada stării de urgenţă decretate şi care deţin CSU, poate fi invocată forţa majoră împotriva acestora numai după încercarea dovedită de renegociere a contractului, pentru adaptarea clauzelor acestora cu luarea în considerare a condiţiilor excepţionale generate de starea de urgenţă instituită prin Decretul nr. 195/2020;
• În aplicarea celor de mai sus, O.U.G. nr.  29/2020 definește forța majoră ca fiind împrejurarea imprevizibilă, absolut invincibilă şi inevitabilă la care se referă art. 1.351, alin. (2) din Codul Civil, care rezultă dintr-o acţiune a autorităţilor în aplicarea măsurilor impuse de prevenirea şi combaterea pandemiei determinate de infecţia cu coronavirusul COVID-19, care a afectat activitatea întreprinderii mici şi mijlocii, afectare atestată prin CSU.
• Prin derogare de la prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, pot efectua plăţile anticipate trimestriale pentru anul 2020 la nivelul sumei rezultate din calculul impozitului pe profit trimestrial curent.

IMPORTANT!

Reamintim faptul că, potrivit Decretului 195/2020, CSU se eliberează de către Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, la cerere și în baza documentelor justificative, societăților a căror activitate este afectată în contextul COVID-19.

Intrarea în vigoare a O.U.G. nr.  29/2020 intervine la data publicării, respectiv data de 21.03.2020.

Autori: Elena Lăzărescu (Senior Associate), Loredana Duică (Senior Associate), Cosmin Chirilă (Associate), Radu și Asociații SPRL

În această perioadă de incertitudine, cu toții ne dorim siguranță. În calitate de investitori, în calitate de bănci sau de consumatori. Ce alternative avem la îndemână pentru a limita interacțiunea fizică într-un context periclitat de situația actuală, dar care să permită efectuarea plăților, precum și accesarea surselor de finanțare?

Plăți contactless și plăți inițiate în mediul online

Plecând de la recomandarea Consiliului Patronatelor Bancare din România din 12 martie 2020, persoanele care trebuie să efectueze plăți se vor orienta „cu precădere [către] mijloacele de plată la distanță (aplicații online și mobile banking), carduri sau alte metode de tip “contactless” pentru plata bunurilor și serviciilor în magazine, precum și plăți securizate pentru cumpărăturile online”.

Având în vedere acest context, cum putem menține fluxul plăților recomandate către furnizorii de bunuri sau servicii?

Contactarea furnizorilor serviciilor de plată. Persoanele care nu beneficiază încă de soluții de plată la distanță – de exemplu, internet și mobile banking sau carduri (chiar și virtuale), vor putea contacta băncile sau instituțiile de plată, pentru a identifica etapele și condițiile necesare dobândirii acestor instrumente. Încheierea contractului care reglementează emiterea și utilizarea acestora poate avea loc la distanță și, conform reglementărilor aplicabile și practicii recente a instanțelor, nu sunt necesare formalități excesive. Spre exemplu, nu este obligatorie aplicarea unei semnături olografe (de mână) sau a unei semnături electronice bazate pe dispozitive speciale. Bineînțeles, contractul respectiv trebuie să prevadă momentul exact în care se consideră încheiat, precum și pașii care conduc la încheierea sa valabilă.

Respectarea cerințelor de autentificare a plătitorului. Pentru a asigura securitatea plăților, este important ca persoanele care efectuează operațiuni în mediul online să respecte condițiile specifice de autorizare a acestora – fie cu ajutorul unui token, prin introducerea unor coduri, prin intermediul unor aplicații specifice ș.a.m.d. Trebuie menționat că aceste condiții sunt specifice fiecărei bănci (instituții de plată), fiind evidențiate în contractele încheiate în acest sens. Astfel, este recomandat ca fiecare client care utilizează online banking sau, după caz, achită cumpărăturile pe o platformă de e-commerce să se asigure că efectuează plățile vizate în conformitate cu dispozițiile contractuale relevante. A se vedea, de exemplu, clauzele care reglementează autentificarea (strictă) a clienților, precum și exprimarea valabilă a consimțământului din contractele cu privire la cardurile de debit sau credit, respectiv contractele privind serviciile de internet și mobile banking.

Verificarea oricăror actualizări cu privire la zilele și intervalele orare în care băncile, respectiv instituțiile de plată, execută tranzacții, precum și servicii de schimb valutar. Date fiind măsurile luate la nivelul mai multor state, există riscul ca anumite servicii de plată să nu fie disponibile în anumite momente. Astfel, clienții care au obligația de a efectua plăți la un anumit termen trebuie să verifice din timp informațiile disponibile pe website-urile băncilor (instituțiilor de plată) cu privire la intervalele de timp în care sunt procesate operațiunile de plată.

Impactul COVID-19 asupra surselor de finanțare

Printre consecințele determinate de situația actuală se numără și necesitatea, în cazul anumitor persoane fizice sau juridice, de a accesa noi surse de finanțare.

La nivel european, instituțiile își concentrează atenția și asupra impactului economic provocat de coronavirus. Astfel, Banca Centrală Europeană încurajează băncile să acorde finanțări societăților afectate de efectele COVID-19, iar Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare prezintă deja un cadru pentru susținerea financiară a anumitor clienți care întâmpină dificultăți.

Cum se gestionează, la nivel local, relația cu clienții care vizează accesarea surselor de creditare?

În cazul segmentului retail, similar contractelor privind serviciile de plată, și încheierea contractelor de credit de consum poate avea loc la distanță. Aceasta trebuie să aibă la bază o informare corespunzătoare a clienților, pentru a le permite identificarea tuturor drepturilor și obligațiilor aferente – costuri, comisioane, dobânzi, metoda de rambursare, scadențe etc.

În ceea ce privește segmentul corporate, încheierea contractelor la distanță nu face obiectul unei reglementări specifice, cum este cea care stabilește protecția consumatorilor în acest context. Dar, raportat la dreptul comun, anumite aspecte trebuie avute în vedere:

• respectarea exigențelor bunei-credințe în cadrul negocierilor, inclusiv asigurarea unei informări corespunzătoare – în special cu privire la situația financiară a debitorului în contextul actual;
• faptul că efectele COVID-19 sunt deja prezente, ceea ce înlătură (cel puțin într-o măsură) incidența impreviziunii sau a altor circumstanțe similare care pot justifica adaptarea ulterioară a contractului; precum și
• utilizarea mijloacelor electronice de semnare, în cazul optării pentru încheierea contractului de credit la distanță, cu respectarea reglementărilor naționale și europene în materia tranzacțiilor electronice.

Bineînțeles, societățile comerciale pot lua în considerare și mijloacele de finanțare intra-grup, în măsura lichidităților și în conformitate cu dispozițiile aplicabile. Un astfel de exemplu este reprezentat de structurile de tip cash pooling care urmăresc distribuirea recurentă a lichidităților între entități membre ale aceluiași grup, în funcție de nevoie.

Autor: Laura Ciobanu, Manager, Schimbări Climatice și Sustenabilitate, EY România

Comisia Europeană s-a angajat să revizuiască în 2020 Directiva privind raportarea nefinanciară, ca parte a consolidării strategiei pentru investiții sustenabile. Prin urmare, pe 20 februarie 2020 a lansat o consultare publică[1] privind revizuirea acestei directive, iar părțile interesate își pot transmite opiniile cu privire la conținutul actual și potențialele modificări prin intermediul unui chestionar online, până pe 14 mai 2020 cel târziu.

În contextul luptei împotriva schimbărilor climatice și a degradării mediului, Comisia Europeană (CE) solicită companiilor să îndeplinească Obiectivele de Dezvoltare Durabilă și principiile Acordului de la Paris privind schimbările climatice. Astfel, Directiva privind raportarea nefinanciară, Pachetul privind economia circulară, Planul de acțiune privind finanțările sustenabile și Pactul Ecologic European reprezintă instrumente ambițioase ce au rolul de a încuraja și facilita aceste demersuri.

Ce este Directiva privind raportarea nefinanciară și cât de importantă este, de fapt, prezentarea acestui tip de informații?

Obiectivul acestei directive este să pună bazele unui nou model de raportare corporativă, care să completeze transparența financiară cu alte informații necesare pentru înțelegerea dezvoltării, performanței și poziției companiei, precum și impactului activității acesteia în societate, companiile fiind încurajate să integreze sustenabilitatea drept element cheie al strategiei de business.

Nevoia de informații nefinanciare, în special în rândul comunității de investitori, crește substanțial. Prin intermediul acestei raportări, investitorii pot lua în calcul riscurile sau oportunitățile investițiilor viitoare, legate de aspectele de sustenabilitate, de impactul social, impactul asupra mediului înconjurător, astfel încât să aibă posibilitatea de a investi în cunoștință de cauză. În același timp, consumatorii sau alte grupuri interesate pot recunoaște cu ușurință companiile care își asumă angajamente privind grija față de mediul înconjurător, respectarea drepturilor omului, combaterea corupției și nu numai.

În România, obligativitatea de raportare a informațiilor nefinanciare a vizat inițial doar entitățile de interes public cu minim 500 de angajați. Ulterior, legislația a fost actualizată astfel încât să fie extins domeniul de aplicare și către firmele private.

Prin urmare, începând de anul acesta, toate companiile, publice sau private, cu cel puțin 500 de angajați, vor trebui să raporteze informații nefinanciare pentru exercițiul financiar 2019, privind cel puțin aspectele de mediu, sociale și de personal, respectarea drepturilor omului și combaterea corupției și a dării de mită.

Aceste informații pot fi prezentate:

1. Sub forma unei declarații nefinanciare, anexată raportului administratorilor, în termen de 150 de zile de la încheierea exercițiului financiar;
2. Sub forma unui raport separat (“Raport de sustenabilitate”), care să fie pus la dispoziția publicului în maxim 6 luni de la data bilanțului, pe site-ul entității. Totodată, raportul trebuie să fie menționat în raportul administratorilor.

În prezent, directiva nu este strictă în ceea ce privește modelul de raportare, oferind doar anumite recomandări care nu au caracter obligatoriu. Companiile pot alege să utilizeze diverse cadre de raportare (naționale, ale UE sau internaționale), cu condiția să precizeze cadrul utilizat.

Care sunt motivele pentru care Comisia Europeană dorește revizuirea acestei Directive?

Conform ultimelor evaluări și studii realizate, Comisia a concluzionat că informațiile raportate nu detaliază corect sau suficient impactul aspectelor nefinanciare asupra companiilor și nici impactul pe care companiile îl au asupra societății și a mediului înconjurător. De asemenea, cerințele de raportare ale directivei nu sunt suficient de detaliate, sunt dificil de aplicat și nu se aplică unor societăți de la care utilizatorii au nevoie de informații.

Prin această inițiativă, CE urmărește să răspundă la probleme precum:

• Lipsa comparabilității și a fiabilității informațiilor nefinanciare raportate;
• Imposibilitatea de a răspunde nevoilor părților interesate, spre exemplu, evitarea situațiilor în care societățile raportează informații irelevante pentru utilizatori, iar pe cele necesare nu le iau în calcul;
• Complexitatea cerințelor privind raportarea informațiilor nefinanciare, dar și costurile ridicate suportate de către societăți, etc.

Pentru a corecta aceste aspecte, CE are în vedere adoptarea uneia dintre cele trei direcții de acțiune:

1. Continuarea abordării actuale a recomandărilor fără caracter obligatoriu. Comisia ar putea însă revizui și emite recomandări suplimentare, pe anumite teme;
2. Utilizarea standardelor. Spre exemplu, Comisia ar putea recomanda un standard deja existent sau un viitor standard privind raportarea nefinanciară;

1. Revizuirea și consolidarea dispozițiilor actuale ale directivei, ce ar putea viza modificări precum: clarificarea și armonizarea dispozițiilor, modificarea domeniului de aplicare, impunerea utilizării unui standard de raportare nefinanciară, etc.

Care sunt perspectivele dezvoltării unui standard UE privind raportarea nefinanciară?

Conform observațiilor vicepreședintelui executiv Valdis Dombrovskis la Conferința privind implementarea Pactului ecologic european desfășurată la Bruxelles[1], Comisia Europeană sprijină elaborarea unor standarde de raportare nefinanciară la nivelul UE și va invita, în curând, Grupul consultativ european pentru raportarea financiară (EFRAG) pentru a începe pregătirea standardelor respective cât mai curând posibil.

Comisia intenționează să utilizeze ca punct de plecare „cele mai bune elemente” ale standardelor internaționale de raportare nefinanciare existente (cum ar fi GRI, SASB, TCFD etc.), în vederea încorporării acestora într-un standard al Uniunii Europene.

[1] https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/SPEECH_20_139

[1] https://ec.europa.eu/eusurvey/runner/non-financial-reporting-directive-2020?language=ro

Autor: Alina Făniță, CEO PKF Finconta

Lumea conexiunilor rapide dintre oameni și dispozitive este în plină expansiune. Prin intermediul tehnologiilor de conectivitate precum platforme, softuri colaborative, aplicații de comunciare sau portaluri se tranzacționează cantități uriașe de informații între dispozitive, dar și între oameni și dispozitive.

Dincolo de provocările unei astfel de tehnologii, companiile au și oportuntiatea să-și crească transparență, capacitatea de evaluare a riscurilor și calitatea auditului și să-și automatizeze procesele.

Această conectivitate le facilitează companiilor crearea unui mediu informațional care le oferă o cunoaștere în profunzime a operațiunilor lor, inclusiv în ce privește auditul.

Pentru a avea un plus de precizie și viteză în procesarea informației, companiile din industria financiară preferă un auditor care valorifică acest progres al tehnologiei și care propune soluții digitale pentru derularea anumitor procese din misiunea de audit.

Transformarea auditului financiar

Un audit financiar al companiilor, relevant pentru lumea conexiunilor rapide despre care vorbeam este benefic nu doar pentru cei care-l livrează ci și pentru client.

Auditul financiar care utilizează canalele digitale are trei componente: automatizare, analiza datelor și experiența livrată clientului prin digitalizare.

Importantă este infrastructură digitală (platformă, software, etc) deoarece prin intermediul acesteia se face conexiunea între membrii echipei de audit și conexiunea dintre aceștia și compania auditată.

În condițiile unei informări permanente de pe orice dispozitiv e de la sine înțeleasă existența unei funcționalități care să permită accesarea informației și de pe telefonul mobil.

Provocările acestei abordări

Care sunt provocările pentru companiile care sunt subiectul unui audit financiar realizat și cu ajutoru unor instrumente digitale?

1. Provocări culturale. Unele organizații pot fi reticente să partajeze informații cu auditorii printr-o platformă online. Acest lucru se poate datora lipsei de cunoaștere a platformei de audit, îngrijorărilor cu privire la modul în care vor fi utilizate informațiile sau preocupărilor cu privire la securitatea datelor.
2. Securitatea datelor. Companiile trebuie să fie atente la datele pe care le împărtășesc în exterior și să se asigure că aceste date sunt prelucrate și stocate în mod corespunzător.
3. Sistemele de IT complicate. Sistemele de IT învechite și greoaie pot împiedica o companie să profite din plin de un audit financiar realizat și cu instrumente digital. În plus, dacă unele date nu sunt structurate și există numai pe suport de hârtie atunci procesul de audit este anevoios.

Beneficiile transformării

Ce pot face companiile ca să profite de beneficiile unui audit financiar realizat și cu ajutorul instrumentelor digitale?

1. Să utilizeze împreună cu auditorul cantitatea de date structurate și nestructurate colectată de multe ori în sisteme ERP, care permit echipei de audit să identifice tendințe neobișnuite dar semnificative precum și oportunități și riscuri financiare pentru companie.
2. Să dobândească o înțelegere mai profundă a registrelor bilanțiere și să permită o monitorizare a controalelor privind frauda și îmbunătățirea proceselor de raportare.
3. Să exitindă scopul utilizării datelor în format digital prin includerea și a datelor nestructurate. De la contracte și garanții la date privind provizioanele pentru costurile neprevăzute, prin aducerea acestor informații în scopul analizei datelor de audit se îmbunătățește baza pe care auditorii pot să emită o opinie.
4. Să facilteze partajarea informațiilor și accesul auditorilor la propriile sisteme de lucru. Când informațiile sunt partajate în mod sigur și eficient printr-o platformă de audit complet digitală, procesul de audit se va desfășura mai lin și calitatea auditului va fi îmbunătățită. Echipa financiară a companiei se va asigura, de asemenea, că nu va face eforturi suplimentare în pregătirea documentelor necesare și va economisi timp în sprijinul realizării misiunii de audit.

În concluzie

Importanța unei platforme digitale utilizată pentru auditul financiar se demonstreză prin digitalizarea foilor de lucru, modalitatea de stocare și partajare a informației, acuratețe, etc. Actualizările în timp real cu privire la fiecare etape din procesul de audit permit echipei de audit și companiei auditate să schimbe informații rapid și sigur.

Cel mai bine vezi schimbarea într-o companie atunci când faci reconfigurarea arhitecturii organizaționale. Cel mai subtil însă o vezi atunci când faci diversificarea rolurilor pe care fiecare funcțiune o are. Din această perspectivă, extrem de importantă prin dimensiune și impact este diversificarea rolului pe care îl are directorul financiar în această perioadă de transformare digitală.

Vechea titulatură de contabil șef poartă un parfum vetust de economie centralizată, decizie concentrată la vârf ce reduce rolul acesta la un simplu executant de calcule și la marginalitate. Astăzi remodelarea afacerilor și mediul lor de operare globală și digitală obligă nu doar la redenumirea, ceea ce s-a întâmplat deja de mult timp, dar și la o modificare a fișei postului directorului financiar.

Rolurile noi ale Directorului Financiar

Potrivit unui studiu realizat de compania McKinsey privind evoluția funcției financiare în companii, funcția directorului financiar trece în continuare prin schimbări accelerate. Dacă în urmă cu doi ani, patru erau rolurile care raportau către directorul financiar, astăzi cel puțin șase roluri raportează directorului financiar. Acestea diferă în funcție de industrie, de la persoanel în departanmentul de achiziții, IT sau operațiuni, la cei responsabili de relația cu investitorii.

În timp ce mare parte din timp este alocată activităților consacrate, directorii financiari produc valoare și din roluri noi, netradiționale pentru această funcție, precum: transformare organizațională, digitalizare și dezvoltarea viitorilor lideri.

Transformarea rolului implică responsabilități trans-departamentale. Aria de impact a rolului definit de noul set de activități subliniază rolul transformator în cadrul companiei și influența directorului financiar în schimbarea acesteia.

Umanizarea imaginii Directorului Financiar

În aceste condiții se produce și umanizarea funcției. Directorul financiar nu mai este nepopularul care respinge sau ajustează bugetele celorlalte departamente, atenționează cu privire la cheltuieli sau investiții. Abilitățile acestuia virează și către interacțiunea umană și armonizarea punctelor de vedere.

Directorul financiar începe să aibă rolul integrator al unui director executiv care are perspectiva generală a funcțiunilor, cunoaște zonele acestora de interacțiune și are o relație bună cu oamenii ca împreună să ia deciziile cele mai bune.

O nouă miză, sustenabillitatea

Un alt rol al directorului financiar este poziționarea solidă a companiei din punct de vedere financiar, pe termen lung. Rol care se aliniază și cerințelor de sustenabilitate privind raportarea financiară, non- financiară dar și responsabilității față de mediu și noile generații.

Standardele de raportare non-financiare au responsabilizat nu doar directorii financiari dar și investitorii care preferă companiile care arată respect față de mediu și societate. Tocmai de aceea rolul directorului financiar devine cu atât mai important cu cât acești investitori activiști au resurse importante, sunt sensibili la aceste teme și sunt interesați de sustenabilitatea performanței financiare a companiilor în care investesc.

Noul normal, digitalizarea

Rolul la care poate că un director financiar nu s-ar fi gândit niciodată să-l aibă în cadrul companiei este de promotor al digitalizarii. Dezvoltarea tehnologică a ultimilor cinci ani a adus funcția financiară în poziția de avangardă pe linia digitalizarii companiei. Fie că vorbim despre automatizarea proceselor, data analytics, cloud computing, robot process sau dată visualization, peste jumătate dintre directorii financiari din cercetarea McKinsey au interacționat cu aceste tehnologii.

Sunt patru etape în digitalizarea funcției financiare a unei companii:

1. Automatizarea – Realocarea resursei umane pentru activități nerepetitve
2. Vizualizarea datelor – Facilitează planficarea financiară și analiza pentru luarea deciziilor
3. Analiza datelor – Extragerea semnificației și sensului din datele existente
4. Integrarea – Comunicarea dintre ERP, operațiuni, managementul lanțului de aprovizionare sau dintre sistemele financiare cu CRM-ul

Datele studiului nu conțin și realitatea din România, unde, în majoritatea cazurilor, Excel-ul este bine înrădăcinat în activitățile curente ale departamentului financiar. Prin urmare, multe dintre companiile din România sunt încă în prima etapă. Este un proces de tranziție spre noile tehnologii care, cu cât va fi mai scurt, cu atât va crește productivitatea, va rafina decizia și valorifica oportunitiatile de dezvoltare.

Așadar în România, rolul transformator al directorului financiar nu este atât de evident în afara cadrului departamentului pe care îl conduce. Acesta se ocupă în continuare de raportare, balanță, închiderea anului financiar. Ceea ce directorul financiar a început să facă este măsurarea performanței inițiativelor de schimbare, monitorizarea marjelor și a îmbunătățirii fluxului de numerar, stabilirea indicatorilor de performanță și a performanței companiei înainte de începerea transformării, ca să genereze valoare. Spectrul acesta nou de activități care îl apropie pe directorul financiar mai mult de poziția de director executiv, îl califică să-i fie succesor directorului general, ceea ce se întâmplă deja de multe ori.

În tranzacția prin care fondul de investiții Greenbridge a preluat participația majoritară în grupul Rus Savitar – Casa Rusu, vânzătorii au fost asistați de o echipă multidisciplinară formată atât din consultanți din cadrul echipei de asistență în tranzacții a EY România (M&A și debt advisory), cât și din avocați specializați în tranzacții din cadrul Radu și Asociații SPRL.

Fondul de investiții Greenbridge a preluat de la familia Rusu o participație de 75% în grupul Rus Savitar – Casa Rusu, unul dintre principalii producători și retaileri de mobilă din România. În urma tranzacției, Cristian Rusu rămâne implicat în afacere, atât în calitate de acționar (cu o participație de 25% din acțiuni), cât și în calitate de Director General.

Tranzacția, care transformă o afacere de familie într-un business cu perspective regionale, a fost negociată și implementată pe durata mai multor luni. Discuțiile au avut în vedere atât elementele tipice pentru o tranzacție de fuziuni și achiziții (M&A), cât și modul de funcționare a noului parteneriat.

„Sunt încântat că tranzacția a fost finalizată cu succes. Pe durata întregului proces am fost consiliat de o echipă multidisciplinară de consultanți, specialiști în ariile lor de practică din cadrul EY și Radu și Asociații SPRL. Am avut în toate etapele tranzacției confortul că sunt reprezentat la cel mai înalt nivel de profesionalism și aș dori să le mulțumesc pe această cale”, a spus Cristian Rusu.

EY România a oferit vânzătorilor servicii de asistență în M&A printr-o echipă dedicată, precum și servicii de debt advisory. Tranzacția a fost coordonată de Florin Vasilică, partener și lider al echipei de asistență în tranzacții EY România, cu ajutorul Florenței Bîrhală, Senior Manager M&A și al Ioanei Mihai, Director Debt Advisory. Din echipa au mai făcut parte Răzvan Ispas, Claudia Tudor, Carmen Lipară și Bogdan Cojocariu.

„Este prima tranzacție majoră pe piața de mobilă din România și suntem mândri că am contribuit la realizarea unui demers de această anvergură. Totodată, este și prima investiție a Greenbridge în România. Suntem convinși că împreună, Cristian Rusu și Greenbridge vor duce Casa Rusu de la nivelul unui campion local la unul regional. Mulțumesc echipei implicate în proiect și, în special, familiei Rusu pentru colaborare”, a precizat Florin Vasilică.

Consultanța juridică a fost asigurată de Radu și Asociații SPRL, avocații implicați în tranzacție fiind Radu Diaconu și Ștefan Mantea.

„Îi mulțumim lui Cristian Rusu și familiei Rusu pentru încrederea acordată echipei noastre. Suntem onorați că am fost parte din acest proiect”, a declarat Radu Diaconu.

Autor: Gabriela Streza, Business Development Director, Valoria

Acordarea unei importanţe reduse marketingului în B2B este în continuare o realitate a mediului de afaceri românesc. Din păcate, cu excepţia unor firme de dimensiuni mari sau medii, de multe ori multinaţionale,  în servicii pentru afaceri interesul pentru marketing rămâne unul secundar.

 În calitate de consultant de marketing şi business development întâlnesc mulţi antreprenori din B2B care înţeleg de ce este important să facă marketing, dar mult mai puţini sunt cei care alocă buget în mod relevant şi care sunt preocupaţi să aibă o funcţiune de marketing eficientă.

Iată de ce am ales să scriu despre zonele esenţiale pe care este bine să se concentreze toate companiile care fac marketing în B2B pentru a beneficia la maxim de eforturile depuse.

1. Branding şi iniţiative de brand

Puţine sunt serviciile pentru afaceri sau firmele din B2B care nu au concurenţă. Fie că activează pe o piaţă nişată sau pe o piaţă generalistă, brandul este cel care comunică promisiunea de valoare a companiei. Mai mult, un brand bine construit şi cu notorietate face ca un potenţial client să poată decide mai repede să deschidă o colaborare. Istoric, firmele din B2B nu au investit niciodată la fel de mult în mărcile lor ca în omologii lor din B2C – în special firmele bazate pe servicii. Da, toate firmele au deja un logo, o paletă de culori, etc, dar, pe măsură ce concurenţa creşte, firmele încep să-şi dea seama cât de mult le ajută o poziţie distinctă în piaţă.

Ce este bine să facă în acest sens companiile din B2B? Pentru început, trebuie să se întoarcă la conceptele de bază ale brandingului, fie că sunt în situaţia de a le stabili pentru prima dată sau să le revizuiască. Multe firme au nevoie să creeze propuneri şi mesaje de valoare mai diferenţiante şi convingătoare, completate de un element emoţional. Brandurile cu o prezentă „suficient de bună” vor deveni mai puţin acceptabile, mai ales că firmele mici şi mijlocii de piaţă intră puternic ”la joc” cu concurenţi mai mari. Atenţia faţă de brand este necesară şi pentru că noile generaţii de clienţi vor o experienţă generală de brand mult mai sofisticată – de la identitatea vizuală, website, signalectică, ambientarea birourilor, etc.

2. Video marketing

Conţinutul video are prezent o pondere majoritară în traficul de internet şi se estimează că va creşte la 82% din tot traficul de internet până în 2021. Cercetările realizate de Google au descoperit că 70% dintre clienţii B2B urmăresc videoclipuri pe toată durata ciclului de cumpărare.

Videoclipul este un instrument extrem de puternic pe care firmele B2B îl pot folosi pentru a-şi transmite mesajul pentru o varietate de scopuri, inclusiv videoclipuri de brand, videoclipuri despre produse, studii de caz, mărturii ale clienţilor, videoclipuri cu recomandări, actualizări, doar pentru a numi doar câteva.

Materialele video de 1-3 minute pot fi teasere excelente pentru rapoarte, studii sau white papers, pe când cele de 15-10 de minute pot aduce perspectiva consultanţilor sau a specialiştilor cu privire la topicuri de pe agenda clienţilor actuali sau potenţiali.

3. Content marketing

Majoritatea  firmelor fac marketing de conţinut, fie că pun conţinut în social media sau articole pe blog. Cu toate acestea, cele mai recente cercetări realizate de Content Marketing Institute arată că 4 din 10 dintre companiile B2B consideră marketingul de conţinut al firmei lor ca fiind matur sau sofisticat. Acest rezultat subliniază o tendinţă: din ce în ce mai multe firme care „fac” marketing de conţinut se orientează către o abordare strategică şi/sau mai sofisticată.

Marketingul de conţinut al firmelor B2B are ca scop să creeze şi să distribuie un conţinut valoros, relevant şi consistent pentru a atrage şi a păstra o audienţă clar definită. Aşadar, acestea trebuie să pună mai puţin accent pe cantitatea conţinutului pe care produc şi mai mult pe crearea unui conţinut de calitate, original, care educă cumpărătorii şi oferă o perspectivă cu privire la soluţiile pe care o firmă poate să le livreze clienţilor.

Recomandări pentru firmele din B2B care vor să facă marketing cu succes:

• Investiţi în materiale video fie că au formă scurtă, formă lungă şi/sau video live
• Realizaţi evenimente de streaming live ca alternativă la webinarii
• Diversificaţi formatele de conţinut pentru a include un mix mai larg
• Exploraţi moduri noi de e fi prezenţi pe Instagram, deoarece începe să joace un rol mai mare pentru GenY şi GenZ
• Faceţi campanii de PPC şi reclamă plătită pentru a creşte reach-ul materialelor originale pe platformele de social media
• Intelegeţi mecanismele marketingului cu influenceri şi ale publicităţii native pentru a inova şi a vă diferenţia rapid faţă de concurenţă

Termenul de implementare al Directivei MDR (Mandatory Disclosure Regime) la nivelul legislației românești este sfârșitul anului curent. Deși pare confortabil, timpul rămas este destul de scurt. Mai mult decât atât, vor face subiectul raportării tranzacțiile al căror prim pas în implementare a fost făcut începând cu 25 iunie 2018, prin urmare, chiar dacă încă nu se face raportarea, tranzacțiile desfășurate în ultimele 12 luni pot fi raportabile.

Publicată în urmă cu un an, la 5 iunie 2018, Directiva (UE) 2018/822 de modificare a Directivei 2011/16/UE vizează schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării¹.

Consacrată sub denumirea internațională de „Directiva MDR” – acronim pentru Mandatory Disclosure Regime (în sensul de regim de raportare fiscală obligatorie), acest act normativ european a intrat în vigoare la data de 25 iunie 2018 și prevede ca termen de implementare la nivelul statelor membre finalul anului 2019.

Directiva MDR (sau „DAC 6”) vine în contextul și în completarea infrastructurii de raportare fiscală și schimb de informații deja consacrate la nivelul UE, reprezentate de directivele cu privire la cooperarea administrativă („DAC”) și anume:

• schimbul automat de informații fiscale stabilit prin Directiva 2011/16/UE („DAC1”);
• standardul comun de raportare (En. Common Reporting Standard – „CRS”) pentru informațiile cu privire la conturile financiare (Directiva 2014/107 – „DAC2”);
• schimbul automat de informații privind soluțiile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile de preț în avans (introdus prin Directiva (UE) 2015/2376 – „DAC 3”);
• schimbul automat obligatoriu de informații între autoritățile fiscale privind raportarea de către întreprinderile multinaționale pentru fiecare țară (introdus prin Directiva (UE) 2016/881 – „DAC 4”);
• accesul autorităților fiscale la procedurile de precauție privind clientela aplicate de instituțiile financiare în vederea combaterii spălării banilor (Directiva (UE) 2016/2258 – „DAC 5”).

Directiva MDR introduce un nou mecanism de raportare către autoritatea fiscală națională a tranzacțiilor (denumite modalități) transfrontaliere care îndeplinesc anumite criterii (denumite semne distinctive). Scopul final este de a facilita identificarea de către autoritățile fiscale europene a modalităților transfrontaliere potențial agresive, în urma efectuării între acestea a unui schimb automat al informațiilor raportate la nivel național.

Deși reacțiile și discuțiile la nivel european față de noile obligații de raportare fiscală continuă să fie intense, implicând dezbateri și chiar negocieri între organizațiile patronale ale diverselor tipuri de entități posibil obligate la raportare și organismele fiscale naționale care ar trebui să administreze și să supravegheze raportarea, în România, ecourile noilor cerințe încă nu și-au făcut simțită prezența.

Iată câteva dintre aspectele esențiale ale noii legislații –cine, ce și când ar trebui să raporteze, care sunt punctele „sensibile” care ar merita o analiză și o atenție sporită în implementare atât din partea administrației fiscale naționale, cât și a entităților posibil raportoare.

Intermediarii obligați la raportare

Directiva MDR se aplică în primul rând intermediarilor care proiectează, comercializează, organizează, pun la dispoziție în vederea implementării sau gestionează implementarea unei modalități transfrontaliere care prezintă unul sau mai multe semne distinctive.

În mod distinct, sunt însă obligați să raporteze și prestatorii de servicii care sunt implicați în mod direct sau indirect în modalitatea transfrontalieră respectivă. Aceștia sunt definiți ca fiind persoanele care, având în vedere faptele și circumstanțele relevante și pe baza informațiilor disponibile, a cunoștințelor de specialitate relevante și a înțelegerii necesare pentru furnizarea acestor servicii, știu sau ar fi rezonabil să știe că s-au angajat să furnizeze, direct sau prin intermediul altor persoane, ajutor, asistență sau consiliere cu privire la proiectarea, comercializarea, organizarea, punerea la dispoziție în vederea implementării sau gestionarea implementării unei modalități transfrontaliere raportabile.

Sarcina de a dovedi că prestatorul de servicii nu ar fi putut cunoaște, în mod rezonabil, faptul că tranzacția pentru care a prestat serviciile respective prezintă un semn distinctiv pentru a fi raportabilă, îi revine intermediarului respectiv.

Există și o concesie pe care Directiva MDR o face cu privire la persoanele calificate ca intermediari, și anume aceea de apermite statelor membre să excepteze de la obligația raportării pe intermediarii care fac obiectul unui privilegiu profesional legal în temeiul dreptului intern al statului membru respectiv. În cazul legislației române, candidații ideali pentru a beneficia de privilegiu sunt avocații.

Este neclar dacă și alte persoane obligate de legea română la confidențialitatea față de client ar putea fi exceptate. În orice caz, pentru a beneficia cu adevărat de excepție, legislația românească de implementare ar trebui să indice în mod expres persoanele beneficiare ale excepției.

În cazul în care intermediarul este exceptat de la raportare, obligația de raportare revine altui intermediar în tranzacție (dacă există) sau însuși contribuabilului relevant, ca participant la tranzacție. Obligația de raportare revine contribuabilului și în cazul în care nu există un intermediar în tranzacție.

Pentru a preveni raportări inutile pentru una și aceeași tranzacție, un intermediar nu este obligat să raporteze dacă are dovada că o altă persoană în aceeași tranzacție a raportat deja.

Obiectul raportării – modalitățile transfrontaliere care prezintă semne distinctive

Directiva MDR are în vedere raportarea modalităților transfrontaliere care îndeplinesc unul sau mai multe dintre semnele distinctive enumerate de directivă.

Interpretând puțin, modalitatea transfrontalieră raportabilă poate însemna una sau mai multe tranzacții, părți sau pași dintr-o tranzacție, care implică entități din mai multe state membre sau/și state terțe. Într-un sens larg, se referă la participanți la tranzacții sau activități în jurisdicții diferite sau, în mod separat, la tranzacții care ar putea avea un impact asupra schimbului automat de informații sau a identificării beneficiarilor reali.

Chiar dacă Directiva MDR vorbește în mod clar de tranzacții transfrontaliere, există deja cazuri în care statele membre au implementat, sau au în vedere, extinderea obligației de raportare și cu privire la tranzacții locale – a se vedea în acest sens Polonia, care are o legislație MDR funcțională încă de la începutul anului 2019, sau Germania unde legislația de implementare este la nivel de proiect destul de avansat.

Semnele distinctive sunt împărțite în mai multe categorii, fiecare categorie având la rândul ei mai multe subcategorii:

• semne distinctive generice sau specifice, legate de testul beneficiului principal – în sensul că beneficiul principal sau unul dintre beneficiile principale pe care o persoană se poate aștepta în mod rezonabil să le obțină de pe urma unei modalități este obținerea unui avantaj fiscal;
• semne distinctive specifice legate de tranzacțiile transfrontaliere;
• semne distinctive referitoare la schimbul automat de informații și la beneficiarii reali;
• semne distinctive specifice referitoare la stabilirea prețurilor de transfer.

Cu privire la semnele distinctive, redactarea Directivei MDR este destul de largă și nu dă exemple concrete și detaliate, ceea ce apare ca problematic în situația deciziei de a califica efectiv o tranzacție. Pentru a da doar un exemplu, unul dintre semnele distinctive este documentația și/sau o structură puternic standardizată disponibilă pentru mai mult de un contribuabil relevant fără a fi necesară personalizarea substanțială a acesteia în vederea implementării. Deși este calificat ca un semn distinctiv generic legat de testul beneficiului principal, se pune întrebarea în ce măsura un serviciu (de exemplu bancar) acordat pe o documentație standard, care nu a fost în sine proiectată pentru a crea un beneficiu fiscal – dar ar putea totuși să îl creeze în mod indirect sau neintenționat – ar putea intra în această categorie și deveni raportabil pe scară largă? În lipsa unei interpretări oficiale sau practici consacrate local, răspunsul este incert.

Termenele de raportare

Directiva MDR prevede că va fi aplicabilă din 1 iulie 2020, în sensul de intrare în vigoare a obligațiilor de raportare ale intermediarilor. Începând cu această dată, persoanele raportoare sunt obligate să efectueze raportarea într-un termen de 30 zile care începe să curgă în mod diferit în funcție de tipul de entitate raportoare (iar aici un aspect interesant de particularizat este dacă raportarea va fi făcută de contribuabilul propriu-zis sau de prestatorul de servicii/consultantul).

În plus, Directiva MDR prevede și așa-zisa raportare retrospectivă, în sensul că modalitățile transfrontaliere raportabile al căror prim pas în implementare a avut loc între data intrării în vigoare a directivei (respectiv 25 iunie 2018) și data aplicării directivei (1 iulie 2020) trebuie raportate până la 31 august 2020. Ceea ce este problematic aici este însă faptul că textul Directivei nu definește ce înseamnă „primul pas în implementare”.

Posibile penalități

Conform Directivei, rămâne la latitudinea fiecărui stat membru să stabilească sancțiunile aplicabile pentru încălcarea regulilor de raportare astfel încât acestea să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Cu titlu de exemplu, din experiența legislațiilor care au implementat sau sunt în curs de implementare avansată a Directivei, sancțiunile diferă de la zeci de mii până la sute de mii de euro – un exemplu fiind, din nou, Polonia, unde legislația prevede un minim de penalitate de 500.000 euro.

În loc de concluzie – este o veste bună faptul că mai avem timp pentru transpunerea Directivei MDR?

În următoarele șase luni, potențialii raportori vizați ar trebui deja să inițieze o analiză a tuturor tipurilor de tranzacții în care sunt în mod predilect implicați pentru a determina care dintre aceste tranzacții pot prezenta semne distinctive, urmată de o implementare la nivel organizațional a unei abordări cu privire la, printre altele, alocarea responsabilităților în analiză și în raportarea efectivă.

În paralel, toate tranzacțiile susceptibile de semne distinctive și al căror prim pas în implementare a fost făcut între 25 iunie 2018 și 1 iulie 2020 ar trebui deja analizate din perspectiva Directivei MDR și apoi pregătite informațiile pentru a permite o raportare efectivă cel târziu la data de 31 august 2020.

În plus, timpul rămas ar putea fi utilizat pentru inițierea de discuții proactive la nivelul organizațiilor profesionale în colaborare cu autoritățile fiscale, pentru a înțelege și clarifica aspectele care au fost lăsate netranșate de Directiva MDR. Aceste arii „gri” ar putea fi utilizate ca spațiu de manevră în sens pozitiv pentru a construi o interpretare – de preferat, prin ghiduri de clarificare emise și validate inclusiv de autoritățile fiscale.

Autor: Andra Cașu, Partener Asociat, Departamentul de Asistență Fiscală și Juridică EY România și Alexandra Ovedenie, Avocat, Radu și Asociații SPRL

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 260.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 34,8 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2018. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei 800 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com

Despre Radu și Asociații SPRL

Radu și Asociații SPRL este o societate de avocați ce oferă servicii juridice complete, care includ atât servicii de consultanță juridică cât și asistență și reprezentare în fața instanțelor de judecată, având o practică importantă de controverse și dispute fiscale.

Radu și Asociații SPRL este membră a societăților ce fac parte din grupul Ernst & Young Global Ltd și face parte din rețeaua globală EY Law, aflată în plină expansiune, în cadrul căreia lucrează peste 2.300 de avocați în 84 de țări.

Experiența noastră a fost recunoscută de piață și de publicații internaționale. Chambers Global 2019 a recunoscut practica noastră de Corporate/M&A în timp ce Chambers Europe 2019 a plasat practica noastră de Controverse Fiscale pe banda 1. Totodată, The Legal 500 Europe, Middle East and Africa 2019 a premiat practica noastră de Drept Comercial, Drept Societar și M&A precum și pe cea de Controverse Fiscale.

Pentru mai multe informații vă rugăm accesați www.ra-law.ro.

[1] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?qid=1561451548643&uri=CELEX:32018L0822