Conform celor mai recente date statistice publicate de Eurostat, România se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește procentul de utilizare a angajaților temporari din totalul numărului de angajați. Acesta este de doar 0,9%, spre deosebire de Spania, Polonia și Portugalia unde procentul de utilizare depășește 20%.

Din informațiile statistice rezultă că utilizarea salariaților temporari nu este o practică obișnuită în România, raportat la tendințele de la nivel european. Recenta activitate a autorităților de muncă denotă,însă, un interes crescut în acest domeniu, având în vedere și tendințele de flexibilizare a raporturilor de muncă, care au căpătat o amploare semnificativă în ultimii ani. Astfel, în practică, asistăm la o efervescență pe piața muncii prin creșterea interesului, atât pentru companii, cât și pentru indivizi, pentru utilizarea unor noi relații atipice de muncă.

La momentul la care au fost reglementate raporturile temporare de muncă, atât la nivel european, cât și la nivel național, acestea au avut ca scop principal creșterea flexibilității pe piața muncii, posibilitatea de adaptare rapidă a operatorilor economici la fluctuațiile cererii de servicii, prezentând o serie de avantaje, atât pentru angajatori, cât și pentru angajați.

Însă, o astfel de flexibilizare nu poate conduce la încălcarea principiilor fundamentale aplicabile relațiilor de muncă, în special a celui privind egalitatea de tratament în ceea ce privește asigurarea condițiilor de bază de muncă și de angajare, la fel ca în cazul salariaților permanenți.

Ce înseamnă această egalitate de tratament și care sunt limitele de care angajatorii trebuie să țină cont atunci când angajează personal temporar?

Pentru a determina dacă orice diferență de tratament între cele două categorii este sau nu justificată, prima întrebare la care angajatorii ar trebui să răspundă este următoarea: „Dacă salariatul temporar ar fi fost recrutat în mod direct de către întreprinderea utilizatoare, ce condiții de bază de muncă și de angajare i s-ar fi aplicat, prin raportare la locul de muncă ocupat și natura muncii sale?”

Egalitatea de remunerare este principalul element pe care angajatorii ar trebui să îl ia în considerare atunci când utilizează personal temporar. Salariaților temporari trebuie să li se asigure aceleași condiții de bază de muncă și de angajare stabilite prin legislație, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă aplicabil, precum și prin orice alte reglementări specifice aplicabile utilizatorului, la fel ca în cazul salariaților permanenți.

Astfel, condițiile prevăzute de lege referitoare la durata timpului de lucru, munca suplimentară, repausul zilnic și săptămânal, munca de noapte, concediile și sărbătorile legale și salarizarea se vor aplica în mod egal atât salariaților temporari, cât și celor recrutați și angajați în mod direct de către angajator și care ocupă același loc de muncă.

De asemenea, s-ar putea considera că orice drepturi sau beneficii prevăzute în regulamentul intern și care fac parte din condițiile de bază de muncă și de angajare (de exemplu, acordarea de zile libere suplimentare pentru evenimente familiale deosebite, stabilirea unui spor pentru munca suplimentară mai mare decât cel minim prevăzut de Codul Muncii) trebuie acordate în mod egal atât salariaților temporari, cât și celor permanenți, atât timp cât sunt prevăzute în regulamentul intern al angajatorului.

În plus, dacă prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității angajatoare sunt negociate niveluri de salarizare diferite în funcție de anumite criterii (de exemplu studii, vechime în muncă), mai mari decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, salariaților temporari ar trebui să li se aplice cel puțin același nivel minim de salarizare, așa cum a fost negociat prin contractul colectiv de muncă.

Ce se întâmplă, însă, în cazul beneficiilor precum tichete de masă, abonamente la săli de fitness sau abonamente medicale la centre private, beneficii care în prezent se regăsesc într-o proporție semnificativă în pachetele de beneficii pe care angajatorii le acordă pentru atragerea și păstrarea forței de muncă pe termen lung în cadrul companiei? Este necesar ca și aceste categorii de beneficii să fie acordate salariaților temporari?

Reglementarea actuală nu este suficient de acoperitoare și lasă loc de interpretare. Codul Muncii menționează doar că lucrătorii temporari au acces egal la toate serviciile și facilitățile acordate de către întreprinderea utilizatoare angajaților săi direcți. Spre deosebire de Directiva 2008/104 privind munca prin agent de muncă temporară, prevederea din Codul Muncii nu exemplifică aceste servicii și facilități, pentru a putea înțelege dimensiunea și limitele acestora. În plus, reglementarea la nivel național nu prevede posibilitatea aplicării unui tratament diferit între salariații temporari și cei permanenți, cu privire la accesul la servicii și facilități, atunci când întreprinderea utilizatoare poate justifica motive obiective.

Astfel, s-ar putea concluziona că legiuitorul român a ales să transpună Directiva 2008/104 privind munca temporară într-un mod mai favorabil pentru lucrătorii temporari întrucât a stabilit accesul egal la toate serviciile și facilitățile acordate de către întreprinderea utilizatoare, fără limitări sau derogări.

Fără a avea, însă,o delimitare sau exemplificare a acestor servicii și facilități, considerăm că legislația din România ar putea fi interpretată atât în sens larg (prin includerea acestor beneficii, precum tichetele de masă, abonamentul la sala de fitness sau abonamente medicale la centre medicale private, în conceptul de “facilități” și acordate în mod obligatoriu salariaților temporari, chiar și în cazul în care acestea nu sunt prevăzute în regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil), cât și în sens restrâns (fără a fi incluse în conceptul de “facilități” sau în noțiunea de salariu, după cum acesta din urmă este definit de Codul Muncii).

În susținerea primei interpretări, doctrina juridică din România a inclus tichetele de valoare, mașinile de serviciu și alte avantaje în cadrul conceptului de “servicii și facilități”, considerând că acestea ar trebui să fie acordate în mod egal angajaților direcți și lucrătorilor temporari.

Cu toate acestea, suntem de părere că nu toate categoriile de beneficii reprezintă „servicii și facilități”. De exemplu, angajatorii care asigură transportul angajaților la/de la locul de muncă vor trebui să acorde această facilitate atât angajaților permanenți, cât și celor temporari. Nu pot intra însă în această categorie, de exemplu, beneficiile din categoria „stock option plan” sau, conform doctrinei la nivel european, accesul la facilități care nu sunt furnizate în mod direct de către angajator, precum cele din categoria abonamentelor la săli de fitness, ca parte a unui pachet de beneficii pentru recompensarea loialității angajaților permanenți.

Consecințele încălcării principiului egalității de tratament

Întreprinderile utilizatoare care nu respectă principiul egalității de tratament al salariaților temporari pot fi sancționate:

• cu sume cuprinse între 2.000 Leiși 3.000 Lei, pentru încălcarea condițiilor de bază de muncă și de angajare
• cu sume cuprinse între 5.000 Leiși 10.000 Lei, în cazul în care întreprinderea utilizatoare nu respectă, parțial sau total, măsurile impuse de inspectorii de muncă ca urmare a unei inspecții de muncă.

De asemenea, orice salariat care se consideră discriminat pe baza unor motive nejustificate poate depune o plângere la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și se poate adresa instanțelor de judecată pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.

Autor: Andrei Ștefanovici și Anca Atanasiu, avocați Radu și Asociații SPRL

***

Despre Radu și Asociații SPRL

Radu și Asociații SPRL este o societate de avocați ce oferă servicii juridice complete, care includ atât servicii de consultanță juridică cât și asistență și reprezentare în fața instanțelor de judecată, având o practică importantă de controverse și dispute fiscale.

Radu și Asociații SPRL este membră a societăților ce fac parte din grupul Ernst & Young Global Ltd și face parte din rețeaua globală EY Law, aflată în plină expansiune, în cadrul căreia lucrează peste 2.300 de avocați în 84 de țări.

Experiența noastră a fost recunoscută de piață și de publicații internaționale. Chambers Global 2019 a recunoscut practica noastră de Corporate/M&A în timp ce Chambers Europe 2019 a plasat practica noastră de Controverse Fiscale pe banda 1. Totodată, The Legal 500 Europe, Middle East and Africa 2019 a premiat practica noastră de Drept Comercial, Drept Societar și M&A precum și pe cea de Controverse Fiscale.

Pentru mai multe informații vă rugăm accesați www.ra-law.ro.

Autor: Alina Făniță, CEO PKF Finconta

Avansul tehnologic și hiperconectivitatea reformulează criteriile care definesc încrederea în companii. Mediul online propagă mesajele cu o viteză fără precedent. Furtul datelor sau comportamentele frauduloase, atunci când apar, nu mai sunt o chestiune rezolvată doar intern de companii. Opinia publică este tot mai bine informată și are repere tot mai solide cu privire la comportamentele inacceptabile sau la protejarea datelor cu caracter personal.

Ca să gestioneze riscul și să construiască încredere, directorii financiari ai marilor companii sunt preocupați de două aspecte:

1. Integrarea tehnologiilor avansate de data analytics pentru gestionarea riscului, volatilității și pentru respectarea cadrului de reglementare.
2. Reanalizarea abordărilor consacrate în contextul avansului rapid al tehnologiei și modificarea regulilor și a normelor din business. Astfel normele legislative și standardele contabile devin subiectul readaptărilor ca răspuns la aceste schimbări.

Colaborarea dintre diversele funcțiuni ale companiei este esențială în era conectivității

Echipele care reușesc să colaboreze trans-organizațional obțin două beneficii majore:

1. Ajung la înțelegerea mai clară a corelației dintre risc și managementul informației de business. De aceea abordarea integrată a guvernanței informației oferă răspuns la cerințele legislative precum standardele internaționale sau legislația UE.
2. Reușesc gestionarea volumelor de date în creștere fără să piardă înțelegerea și controlul asupra tipului de informație și locului unde este stocată. În condițiile GDPR companiile sunt expuse riscului de a nu putea identifica date pe care să le șteargă, așa după cum prevede acest regulament.

Gestionarea provocărilor noilor tehnologii se face cu atenție sporită pentru securitatea datelor

Companiile se confruntă cu obstacole semnificative în implementarea de noi sisteme inovatoare. Preocupările cu privire la securitatea informațiilor din cloud sunt obstacolul numărul unu în calea inovării tehnologice în domeniul serviciilor financiare.

Avansul tehnologiei și creșterea volumelor de informații ar trebui să dea companiilor șansa să se întrebe dacă informațiile pe care le prezintă echipelor de audit intern și consiliului de administrație au evoluat în conformitate progresul tehnologic. În fond, calitatea dezbaterii și a luării deciziilor la nivelul top managementului depinde și de eficacitatea supravegherii modului în care aceasta își derulează activitatea.

Deoarece controalele interne, conformitatea și cultura organizațională, precum și prevenirea fraudei sunt din ce în ce mai importante, echipele de audit și consiliile de supraveghere caută oameni cu competențe de analiză a bazelor de date.

Calitatea superioară a datelor și noile tehnologii deschid o nouă eră a guvernanței corporative

Tehnologiile avansate de data analytics nu doar ajută funcția financiară să performeze diferit, dar aduc și mai multă valoare adăugată și furnizează încredere tuturor factorilor implicați în ce privește informația non-financiară. Acestea oferă o imagine în timp real, la costuri reduse, cu un control automat care diminuează riscurile.

În loc de concluzie

Echipele performante care fac raportarea se bazează pe date de diferite tipuri și valorifică progresele tehnologice. Acestea oferă informații de calitate părților interesate, cu responsabilități decizionale, ca să-și îndeplinească rolul. Membrii consiliului de administrație folosesc aceste date istorice, dar și predictive, ca să aibă o înțelegere completă a cadrului în care decid.

Gestionarea datelor ca un bun strategic al companiei, tranziția gândirii financiare către integrarea noilor tehnologii și provocarea structurilor de conducere tradiționale pentru a accepta schimbarea de paradigmă ar trebui să preocupe companiile dacă vor să aibă și în viitor cadrul în care să decidă în cât mai mare cunoștință de cauză.

* * *

Despre PKF Finconta

De peste 24 de ani, PKF Finconta este una dintre principalele 10 firme de servicii profesionale din România. Ca membri ai PKF International Ltd. suntem parte dintr-o rețea internațională de firme independente din punct de vedere legal, care oferă consultanță și audit oriunde în lume.Grupul PKF Finconta este format din patru societăți cu capital românesc: PKF Finconta, PKF Finconta Consultanță, PKF Finconta HR și Finconta Consulting SPRL, membre ale organismelor profesionale naționale CECCAR, CAFR, CCFR și UNPIR. Prin intermediul acestora oferim servicii de audit financiar, analiză financiară corporativă, consultanță fiscală, întocmirea dosarului prețurilor de transfer, servicii de contabilitate, salarizare, resurse umane, insolvență, auditarea fondurilor nerambursabile și due diligence de achiziții.

Uniunea Europeană și-a propus să devină lider global în gestionarea și reciclarea deșeurilor, însă România este în continuare unul dintre cele mai slab performante state membre la acest capitol.

De ce România nu a reușit să crească în ultimii 8 ani gradul de reciclare?

Pe scurt, motivul acestei agitații pornește de la țintele impuse de Uniunea Europeană în domeniul reciclării deșeurilor, încă din 2008. Obiectivul major este ca, până la data de 31 decembrie 2020, statele UE să atingă, cel puțin pentru deșeurile de hârtie, metal, plastic și sticlă provenind din deșeurile municipale, un nivel de pregătire pentru reutilizare și reciclare de minimum 50% din cantitatea totală de deșeuri generate.

Cu toate acestea, conform Eurostat, România a înregistrat în anul 2017 o rată foarte scăzută de reciclare a deșeurilor municipale de doar 14% (7% din reciclarea materialelor și 7% din compostare), cu doar un procent în plus față de anul 2010.

Ținând cont că eliminarea deșeurilor la groapa de gunoi ar trebui să reprezinte ultima alternativă de gestionare a deșeurilor, este alarmant că rata acesteia a ajuns până la 70%, în timp ce rata de reciclare stagnează de mai bine de 8 ani.

Cum se face că, deși există peste 20 de acte normative în vigoare aferente domeniului deșeurilor, încă sunt probleme majore?

Legislația de mediu a început să prindă contur încă din 2005, odată cu adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia mediului, care stipulează că autorităţile administraţiei publice locale au obligația să asigure, prin serviciile publice şi prin operatorii economici responsabili, luarea măsurilor de salubrizare a localităţilor. În 2011 a fost publicată Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, care impunea autorităților locale să asigure colectarea separată cel puţin pentru următoarele tipuri de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.

Așadar, deși această obligație există de mai bine de 7 ani, făcând abstracție de cunoscutele clopote colorate (care nu și-au dovedit, însă, utilitatea), cu toții am observat că doar de câteva luni au început să răsară la parterul unor blocuri pubelele colorate în albastru și galben, ce permit colectarea separată a deșeurilor de hârtie și plastic.

În vara anului trecut, Guvernul a mai emis o ordonanță de urgență (74/2018), cu scopul de a ușura implementarea legislației europene privind economia circulară, precum și punerea în aplicare a angajamentelor luate în fața Comisiei Europene. Astfel, s-au stabilit instrumentele economice necesare a fi implementate: plătește pentru cât arunci, răspunderea extinsă a producătorului, sistemul garanție-returnare și contribuția pentru economia circulară.

Totodată, responsabilitatea îndeplinirii condițiilor impuse de UE a fost transferată în seama primăriilor și a asociațiilor de dezvoltare intercomunitară (ADI). Ținând cont că foarte puține ADI-uri sunt funcționale în acest moment, iar infrastructura este slab dezvoltată, va fi aproape imposibil ca aceștia să dezvolte și să pună în aplicare în mai puțin de doi ani un sistem eficient de gestionare a deșeurilor.

Astfel, la aproape un an de la apariția actului normativ care definește modul în care va funcționa întregul mecanism de reciclare/valorificare a deșeurilor de ambalaje, există în continuare foarte multe semne de întrebare, iar piața reciclării deșeurilor de ambalaje este în acest moment blocată în așteptarea unor clarificări din partea autorităților.

În acest context, Ministerul Mediului și-a asumat publicarea unui ghid cu recomandări pentru aplicarea modificărilor legislative introduse prin OUG nr. 74/2018, acesta nefiind însă reglementat printr-un Ordin de ministru pentru a avea putere de aplicare.

Ce recomandări aduce totuși acest Ghid orientativ?

În funcție de sistemul de colectare implementat, numărul de fracții colectate separat de firmele de salubritate poate varia de la 2 fracții (umed și uscat), la 5 fracții (hârtie/carton, plastic/metal, sticlă, deșeuri verzi și deșeuri reziduale).

Primăriile, care sunt responsabile cu asigurarea salubrizării localităților, ar trebui să asigure investițiile necesare pentru colectarea separată a deșeurilor reziduale și a celor reciclabile și actualizarea tarifelor în vederea integrării costurilor suplimentare apărute.

Tarifele/taxele distincte defalcate trebuie comunicate beneficiarilor (populației și agenților economici) în vederea conștientizării importanței colectării separate a deșeurilor reciclabile.

Reguli și sancțiuni pentru populație și agenții economici

Cetățenii care nu colectează în mod corect deșeurile vor trebui să plătească tarife/taxe de 1,5 sau de 2-3 ori mai mari față de cele stabilite pentru colectarea corectă.

Operatorul de salubritate va avea dreptul reîncadrării deşeurilor reciclabile, respectiv a biodeșeurilor, în deșeuri reziduale cu aplicarea tarifului respectiv, deopotrivă cu sancțiunea mai sus amintită, dacă se constată un grad de impurificare a acestora mai mare de 25% pentru reciclabile, respectiv 10% pentru biodeșeuri. Suntem curioși cum va proceda firma de salubritate pentru a determina procentul respectiv, având în vedere că nu s-a stabilit o metodologie de calcul unitară la nivel național.

În concluzie, putem spune că deja există majoritatea ingredientelor necesare evoluției sistemului de colectare și reciclare a deșeurilor în România. Cadrul legal a fost completat cu instrumentele necesare, rămâne de văzut dacă aceste ultime clarificări sunt suficiente pentru ca România să pornească pe o traiectorie ascendentă în domeniul reciclării.

Doar printr-o implicare și cooperare activă între sectorul public și cel privat, împreună cu o educare constantă a cetățenilor, vom putea progresa către o economie circulară. În cazul nerespectării obligațiilor asumate, Curtea de Justiție a Uniunii Europene poate impune României plata unei sume forfetare ce depășește 1 milion euro plus penalități pentru fiecare zi de întârziere.

Autori: Adrian Teampău, Partener Asociat, Departamentul de Asistență Fiscală și Juridică și Laura Ciobanu – Manager, Consultanță de Mediu, EY România

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 260.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 34,8 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2018. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei 800 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

În contextul Codului Vamal Unional, orice operator economic își poate desemna un reprezentant în relația cu autoritățile vamale pentru a întocmi formalitățile de vămuire prevăzute de reglementările vamale la intrarea/ieșirea mărfurilor din spațiul Uniunii Europene.

Această reprezentare poate fi directă, caz în care reprezentantul acționează în numele și pe seama unei alte persoane, sau indirectă, ceea ce înseamnă că reprezentantul acționează în nume propriu, dar pe seama unei alte persoane. Reprezentantul vamal, precum și declarantul vamal, trebuie să fie stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii, cu excepțiile menționate în legislație. Exemple de astfel de excepții sunt operațiunile de tranzit sau situațiile în care reprezentantul vamal acționează în numele unor persoane care nu au obligația de a fi stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii.

Conform Codului Vamal Unional, prin persoană „stabilită” se înțelege orice persoană care are un sediu social legal, sediul central sau un sediu permanent pe teritoriul vamal al Uniunii. Sediul permanent reprezintă un loc fix de activitate, unde atât resursele umane, cât și cele tehnice necesare sunt prezente în mod permanent și prin care se desfășoară, în totalitate sau în parte, operațiunile vamale ale unei persoane.

În prezent, conform legislației naționale, operatorii economici care nu sunt stabiliți în Uniunea Europeană (de ex. din Turcia, Elveția, Serbia) pot efectua operațiuni vamale frecvente (mai mult de 3 operațiuni pe an) doar prin reprezentare indirectă.

În data de 15 aprilie a fost publicat pe pagina Direcției Generale a Vămilor un Proiect de ordin pentru modificarea Normelor tehnice de aplicare a dreptului de reprezentare. Potrivit acestuia, operatorii economici care nu sunt stabiliți în Uniunea Europeană vor putea întocmi formalități vamale pentru regimul de punere în liberă circulație, destinație finală și perfecționare activă doar în limita a 3 operațiuni pe an și cu condiția ca autoritatea vamală să considere acest lucru justificat.

În cazul în care se efectuează mai mult de 3 operațiuni de punere în liberă circulație pe an, persoanele care nu sunt stabilite în Uniunea Europeană pot întocmi declarații vamale doar prin reprezentare indirectă.

Operațiunile de export și plasare sub regim de antrepozit vamal nu vor mai fi permise pentru operatorii economici stabiliți într-un stat terț Uniunii Europene.

Astfel, un operator economic care intenționează să exporte marfă din Romania ce deține număr de înregistrare EORI, dar este stabilit într-un stat non-UE, nu ar mai putea acționa ca exportator, chiar dacă ar utiliza reprezentarea indirectă. Întrucât acesta nu va mai putea apărea în caseta 2 a declarației vamale de export, scutirea de TVA la export de care ar beneficia operatorul economic la exportul din România devine discutabilă.

Ce impact au aceste modificări?

Un operator economic care efectuează formalități vamale de export sau plasează mărfurile sub regim de antrepozit vamal și care nu este stabilit pe teritoriul Uniunii Europene, potrivit proiectului de ordin menționat mai sus, nu va mai putea efectua astfel de operațiuni. Totodată, în cazul declarațiilor de punere în liberă circulație, acestea vor putea fi întocmite doar prin reprezentare indirectă.

Autor: Mihai Petre, Director, Comerț Internațional, Departamentul de Asistență Fiscală și Juridică, EY România

 ***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 260.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 34,8 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2018. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei 800 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

O echipă mixtă a PwC România, formată din specialiști din cadrul departamentelor de Mergers&Aquisitions (M&A) și Business Recovery Services (BRS), se va ocupa de găsirea unui cumpărător pentru Prima TV, televiziunea deținută de societatea Prima Broadcasting Group SRL, ca urmare a deciziei luate de reprezentații și creditorii companiei de a acorda un mandat exclusiv către PwC în acest scop.

„Tendința în Sectorul Media și Telecomunicații, observată de la începutul anului 2019, este de consolidare la nivel global pe fondul nevoii de a genera și difuza conținut atractiv și de a furniza cât mai eficient servicii cu valoare adăugată pentru clienți. Marii jucători își planifică foarte atent strategia de dezvoltare viitoare, iar companiile nou intrate trebuie sa facă eforturi mari să își găsească locul în lanțul de creare a valorii aflat într-o continuă evoluție. Ne așteptăm să vedem și în România tranzacții mari în 2019, atât în media cât și în telecomunicații, unde consolidarea pieței vine din nevoia de a se crea sinergii şi implicit valoare pentru acționari. Prima TV este un post TV fanion cu o istorie îndelungată, trecând prin mai multe tranzacții, cu un brand încă foarte puternic și poate reprezenta o bună oportunitate de dezvoltare a unei noi platforme media în România sau un activ valoros pentru companiile TV deja prezente în piață,” spune George Ureche, Liderul departamentului de Fuziuni si Achiziții, PwC România.

„Suntem interesați să oferim soluții configurate şi adaptate companiilor aflate în dificultate, urmărind să valorificăm experiența noastră combinată în servicii de M&A, restructurare şi insolvență. Ne dorim să punem la dispoziția colaboratorilor experiența și networking-ul nostru la nivel regional, inclusiv prin facilitarea valorificării activelor din procedurile de insolvență din piața locală”, spune Cristian Gavril, Head of Business Recovery Services, PwC România.

Prima Broadcasting Group SRL a fost înființată în 1992, televiziunea Prima TV fiind lansată doi ani mai târziu, în 1994. Din cauza dificultăților cu care s-a confruntat, în anul 2015, societatea a intrat în procedura insolvenței, cu scopul reorganizării activității. În 2017, creditorii au aprobat un plan de reorganizare care prevede inclusiv opțiunea de business transfer. În luna mai 2019, compania și creditorii acesteia au decis să acorde mandat exclusiv de vânzare către PwC România pentru finalizarea unei posibile tranzacții.

Despre PwC

Misiunea PwC este de a construi încredere în cadrul societății și de a contribui la rezolvarea unor probleme importante. Firmele din rețeaua PwC ajută oamenii și organizațiile să creeze valoarea adăugată de care au nevoie. Suntem o rețea de firme prezentă în 158 de țări cu mai mult de 250.000 de profesioniști ce oferă servicii de calitate în domeniul auditului, consultanței fiscale și consultanței pentru afaceri. Spuneți-ne care sunt lucrurile importante pentru dumneavoastră și descoperiți mai multe informații despre noi vizitând site-ul www.pwc.ro.

Avansul tehnologiilor wireless a permis numeroaselor dispozitive să fie conectate la internet. Mobile sau nu, inteligente sau nu, contectivitatea wireless unește din ce în ce mai multe dispozitive. Internetul lucrurilor (IoT) permite interconectarea dispozitivelor și oferă utilizatorilor și producătorilor date în timp real despre parametrii acestora de funcționare. De exemplu, un echipament prevăzut cu senzori poate fi conectat la un dispozitiv mobil și controlat de la distanță.

Dacă translatăm aceste principii schematice de comunicare între dispozitive la domeniul contabilității vom constata valoarea adăugată pe care o aduce progresul tehnologic în această direcție.

IoT schimbă modul în care circulă informația

Implementarea Internetului lucrurilor (IoT) va schimba modul în care circulă informația, de la planificarea resurselor și achiziții, la facturare și toate celelalte funcțiuni de bază din sistemul de contabilitate. Aceste schimbări vor antrena schimbarea modului de realizare a controlului de audit. Va fi în continuare nevoie de prezentarea, monitorizarea și gestionarea datelor și tranzacțiilor financiare. Numai că în practică nu va mai fi la fel. Auditul va fi într-o anumită măsură digital și, în viitor, nu va mai fi nevoie de interacțiuni frecvente pentru obținerea informațiilor necesare de la client.

Cu ajutorul Internetului lucrurilor auditorul va avea acces în timp real la datele de tranzacționare și vizibilitate la operațiunile existente, sporind astfel necesitatea unor procese de audit continuu. Această tehnologie va permite, de asemenea, o evaluare mai extinsă și mai inteligibilă a riscurilor, ceea ce va contribui la accelerarea evaluării și remedierii problemelor. De asemenea, va oferi posibilitatea gestionării în timp real, care va permite companiilor și auditorilor să răspundă imediat în caz de probleme.

Competențele auditorilor se schimbă

În aceste condiții competențele de auditor nu se vor mai rezuma doar la analizarea situațiilor financiare, ci se vor apropia de domeniul IT, deoarece, în viitor, profesioniștii ambelor domenii vor forma echipa de audit. Din această conlucrare va rezulta un flux informațional bun, eficiență operațională pentru echipă și consultanță relevantă pentru setarea corectă a infrastucturii compatibile IoT pentru client. Atât auditorul cât și profesionistul de IT se vor specializa în domeniul datelor, granița dintre cele două profesii se va subția, iar competențele lor de analiză vor contribui la creșterea profitabilității companiilor.

IoT va permite auditarea în timp real

Ritmul cu care IoT câștigă teren este important, chiar dacă este o simplă aplicație a dispozitivelor și sistemelor interconectate. Industria de audit și contabilitate se sincronizează cu progresele și implementările tehnologice anterioare, cum ar fi soluțiile și serviciile de contabilitate găzduite în cloud. Dar acum IoT schimbă viitorul multor profesii.

Integrarea IoT va permite contabililor și auditorilor să-și ajute clienții prin conectivitatea la date. IoT împreună cu diferitele procese de contabilitate, salarizare, resurse umane, de gestionare a stocurilor vor clasifica datele și vor ușura muncă auditorului ca să determine procesul corect de rezolvare a problemelor, fluxul de venituri și să genereze o valoare mare pentru clienți.

În concluzie

Cu actualizări în timp real de pe dispozitivele IoT, analiza informațiilor vitale și relevante va oferi companiilor noi căi pentru îmbunătățirea planificării afacerii și alocării resurselor, dar va contribui la optimizarea proceselor operaționale, la minimizarea cheltuielilor și la rezolvarea mai rapidă a problemelor. În audit și contabilitate, analiza datelor colectate în timp real va permite evaluarea exactă a riscurilor, identificarea mai bună a cauzelor rădăcină și prevenția amplificării impactului negativ al acestora.

Autor: Florentina Șușnea, Managing Partner, PKF Finconta

* * *

Despre PKF Finconta

De peste 24 de ani, PKF Finconta este una dintre principalele 10 firme de servicii profesionale din România. Ca membri ai PKF International Ltd. suntem parte dintr-o rețea internațională de firme independente din punct de vedere legal, care oferă consultanță și audit oriunde în lume.Grupul PKF Finconta este format din patru societăți cu capital românesc: PKF Finconta, PKF Finconta Consultanță, PKF Finconta HR și Finconta Consulting SPRL, membre ale organismelor profesionale naționale CECCAR, CAFR, CCFR și UNPIR. Prin intermediul acestora oferim servicii de audit financiar, analiză financiară corporativă, consultanță fiscală, întocmirea dosarului prețurilor de transfer, servicii de contabilitate, salarizare, resurse umane, insolvență, auditarea fondurilor nerambursabile și due diligence de achiziții.

Mihaela Mitroi se alătură echipei EY România în calitate de Partener în cadrul departamentului de Asistență Fiscală și Juridică, având și rolul de lider al activității de consultanță fiscală și juridică în clusterul de Sudal regiunii EY Europa Centrală și de Sud-Est și Asia Centrală(CESA). Acest cluster include România, Moldova, Bulgaria, Albania, Muntenegru, Macedonia, Grecia, Malta și Cipru.

Echipa de Asistență Fiscală și Juridică a EY cuprinde în prezent 200 de experți în domeniul fiscal și 40 în cel juridic, coordonați de 7 parteneri. Multe dintre serviciile oferite clienților, precum impozite directe și indirecte, outsourcing, asistență fiscală în tranzacții, prețuri de transfer, litigii fiscale și asistență juridică s-au transformat prin integrarea de noi tehnologii, precum Robotic Process Automation, Inteligență artificială și OCR – Recunoaștere Optică a Caracterelor (mai ales în conformarea fiscală și contabilă), folosind combinații sinergetice de competențe (de exemplu, în consultanța de resurse umane în context de transformare), precum şi procese inovatoare standardizate, mai nou și în domeniul avocaturii și al serviciilor juridice.

„Avem o echipă de profesioniști care înțeleg impactul transformărilor de business în sectoare diverse, care contribuie la proiecte multidisciplinare, atât la nivel local, cât şi regional. Mihaela Mitroi, prin vasta ei experiență, atât în România, cât şi la nivel regional, va aduce, cu siguranță, o contribuție importantă atât pentru EY România, cât şi la nivelul clusterului nostru regional de Sud”, spune Bogdan Ion, Country Managing Partner al EY România și Chief Operating Officer EY CESA.

Mihaela Mitroi are o experiență profesională de peste 25 de ani, dintre care 22 ani în domeniul consultanței fiscale. A fost implicată în multe proiecte de restructurare, privatizare, planificare și optimizare fiscală, precum și în consultările cu Ministerul Finanțelor privind îmbunătățirea legislației fiscale. De asemenea, Mihaela Mitroi este membră a Corpului Experților Contabili şi Contabililor Autorizați din România, a Asociației Fiscale Internaționale și a Camerei Consultanților Fiscali din România. În trecut a fost vicepreședinte și membră a Consiliului de administrație al acestei Camere și vicepreședinte al Confederației Fiscale Europene.

“În ultimii ani, modificările legislative frecvente din piață și nevoia de aliniere la noi reglementări europene și naționale au pus presiune sporită asupra contribuabililor. Răspunsul nostru la aceste provocări vizează atât dezvoltarea echipei noastre cu unul dintre cei mai experimentați consultanți fiscali, cât și intensificarea proiectelor care integrează servicii de tehnologie și transformare fiscală. Inovăm în permanență, lărgim aria de acoperire a serviciilor noastre și țintim să reducem în permanență timpul de implementare a noilor idei. Experiența și energia pe care le aduce Mihaela în echipa noastră vor contribui semnificativ la realizarea acestor obiective”, spune Alex Milcev, Liderul Departamentului de Asistență Fiscală și Juridică, EY România.

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 260.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 34,8 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2018. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 800 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

Efectele exacte ale ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană sunt greu de anticipat, putem identifica însă câteva dintre ele din perspectivă fiscală și juridică.

Deducerea TVA aferentă serviciilor financiar – bancare

Brexit-ul poate genera oportunități de deducere a TVA, de exemplu, pentru băncile și companiile de asigurări din România. În prezent, acestea nu deduc TVA sau deduc într-o proporție minimă. Astfel, prestările de servicii financiar-bancare realizate de prestatori români către clienți din afara Uniunii Europene vor permite deducerea TVA, prin excepție de la regula generală.

Înregistrarea în scopuri de TVA

Există în prezent companii stabilite în Marea Britanie și înregistrate în scopuri de TVA în România prin procedură directă. Odată cu Brexit-ul, acestea vor trebui să schimbe procedura de înregistrare în scopuri de TVA și vor fi nevoite să desemneze un reprezentant fiscal, cu toate obligațiile ce rezultă de aici (de exemplu –  răspunderea reprezentantului fiscal pentru obligațiile de TVA ale companiei britanice, emiterea unei scrisori de garanție bancară etc.).

Încă nu a fost stabilită o procedură de schimbare a formei de înregistrare sau dispoziții tranzitorii pentru a ști cât de complicată sau de ușoară va fi această schimbare. Cert este că prevederile legislației de TVA în vigoare nu permit păstrarea formei directe de înregistrare în scopuri de TVA, iar în cazul în care codul de TVA devine invalid, activitățile comerciale ale companiilor britanice din România ar putea fi blocate.

Regulile de “use and enjoyment’’ (utilizare și exploatare efectivă) cu privire la prestarea serviciilor

În prezent, serviciile de procesare a bunurilor prestate de o companie din România către o companie din Marea Britanie au loc acolo unde beneficiarul este stabilit. După Brexit, însă, devin aplicabile prevederile de “use and enjoyment” prin care prestatorul este obligat, ca regulă generală, să colecteze TVA din România, dacă serviciile sunt utilizate și exploatate efectiv în România.

Acest lucru, cumulat cu faptul că încă nu există declarații de reciprocitate pentru rambursarea TVA între România și Marea Britanie, va crește costurile beneficiarului din Marea Britanie.

Operațiuni vamale

Livrările de bunuri expediate din Marea Britanie către România și invers vor face obiectul operațiunilor vamale. Mai mult, în prezent nu este cunoscut cuantumul taxelor vamale după Brexit. Astfel, cel puțin pentru perioada imediată post-Brexit, se pot înregistra întârzieri în lanțul logistic și o creștere a costurilor pentru bunurile importate din Marea Britanie.

Impact asupra scutirii impozitului cu reținere la sursă pentru plățile externe

În domeniul impozitării directe sunt câteva zone importante ce vor fi afectate de ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Este vorba, în special, de Directivele Europene privind dividendele, dobânzile și redevențele ce oferă un tratament fiscal favorabil și care, post-Brexit,nu vor mai putea fi aplicate în relațiile dintre o societate din România și o societate din Marea Britanie. În același spectru, tratamentul fiscal favorabil prevăzut de Directiva privind fuziunile nu va mai putea fi invocat în acțiuni de restructurare și reorganizare întreprinse între societăți din România și societăți din Marea Britanie.

În baza Directivelor, distribuirea de dividende, precum și plățile de dobânzi și redevențe efectuate de către o companie din România către o companie din Marea Britanie nu sunt impozitate cu reținere la sursă în România, în anumite condiții. Odată cu ieșirea din Uniunea Europeană, acest beneficiu nu va mai fi disponibil.

În lipsa aplicabilității Directivelor, cotele de impozit prevăzute de Codul Fiscal (5% pentru dividende, respectiv 16% pentru dobânzi și redevențe) sau cele prevăzute de convenția de evitare a dublei impuneri (10% sau 15% în funcție de natura plății), în anumite condiții, vor fi aplicabile. Acestea pot genera un cost suplimentar la nivelul companiilor.

O modificare a convenției de evitare a dublei impuneri între România și Marea Britanie prin păstrarea unui tratament similar cu cel prevăzut de Directive ar putea reduce povara fiscală. O discuție privind renegocierea convenției este pe agenda Guvernului Britanic în 2019, totuși, rămâne de văzut în ce direcție vor merge aceste potențiale modificări.

Dreptul de ședere în România, post-Brexit

Pentru a favoriza un Brexit cât mai ordonat, Uniunea Europeană acordă Marii Britanii o prelungire flexibilă a termenului până la care poate părăsi blocul comunitar. Dacă acordul de Brexit negociat cu UE va fi aprobat de Parlamentul britanic, atunci Regatul Unit va putea părăsi Uniunea începând de luna următoare, dar nu mai târziu de 31 octombrie 2019.

Deși un scenariu “no deal” devine din ce în ce mai puțin probabil, State Membre precum Elveția sau Republica Cehă au implementat deja în legislația locală proceduri specifice pentru cetățenii britanici care au rezidență în aceste state, în cazul ieșirii din Uniune fără acord.

Inclusiv Guvernul României a aprobat în data de 19 martie 2019 un Memorandum care cuprinde Planul de măsuri privind reglementarea statutului cetățenilor britanici în contextul unui scenariu “no deal”. Măsurile au ca scop lămurirea unor aspecte importante cu privire la asigurarea continuității drepturilor dobândite de cetățenii britanici din România. Documentul tratează cele mai fierbinți subiecte în contextul Brexitului “no-deal”, cum ar fi: dreptul de ședere, accesul la piața muncii, dreptul de proprietate asupra terenurilor, securitate socială și, nu în ultimul rând, accesul la educație. În prezent, actul normativ care ar transpune măsurile din Memorandum se află în procedură de avizare și aprobare, conform prevederilor legale.

Autor: Alex Milcev, Liderul Departamentului de Asistență Fiscală și Juridică, EY România

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 260.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 34,8 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2018. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei 800 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

La finalul anului 2018, Comisia Europeană a emis noi orientări privind stabilirea și dovedirea originii nepreferențiale a mărfurilor ce provin din țări terțe. Acestea vin atât în sprijinul importatorilor europeni, cât și al autorităților vamale.

Impact asupra tranzacțiilor derulate de importatorii europeni

Originea nepreferențială reprezintă naționalitatea economică a mărfii, în timp ce statutul vamal al acesteia atestă dacă în țara respectivă marfa a fost pusă în liberă circulație sau nu.

În contextul măsurilor de salvgardare sau a altor tipuri de măsuri comerciale impuse de Uniunea Europeană (de ex. taxe antidumping), importatorii sunt responsabili pentru determinarea corectă a originii nepreferențiale pentru mărfurile pe care le tranzacționează.

Prin noile orientări, Comisia Europeană atrage atenția atât importatorilor, cât și autorităților vamale, asupra faptului că la nivelul Uniunii Europene stabilirea și dovedirea originii nepreferențiale a mărfurilor se realizează strict în baza regulilor prevăzute în acest teritoriu (și nu în baza celor din țara de export către UE). În plus, pentru aplicarea regulilor de origine nepreferențială este important ca importatorul să cunoască dacă mărfurile fac obiectul unui regim special de import nepreferențial sau nu.

Ce mărfuri sunt supuse unui regim special de import nepreferențial?

Comisia Europeană definește “regimul special de import nepreferențial” ca fiind acel regim în care produsele importate sunt supuse unor contingente tarifare (cum este cazul măsurilor de salvgardare împotriva importurilor de oțel impuse S.U.A. și altor țări).

Doar în acest caz, originea nepreferențială poate fi dovedită de importator prin intermediul unui certificat de origine, dar care trebuie întocmit strict conform regulilor și modelului prevăzut în normele de aplicare ale Codului Vamal Unional (Anexa 22-14). În caz contrar, dovada de origine poate fi respinsă, fapt ce poate atrage plăți adiționale de taxe pentru importatori.

Ce se întâmplă cu mărfurile care nu se supun unui astfel de regim?

În cazul mărfurilor nesupuse unui contingent tarifar (cea mai mare parte a mărfurilor importate în UE), Comisia Europeană atrage atenția că în scopul dovedirii originii mărfurilor la momentul importului, certificatele de origine emise de țări terțe (de ex. China, Thailanda, Taiwan) nu pot fi luate în considerare. Întrucât acestea sunt emise în baza altor reguli de origine, care diferă față de cele aplicabile la nivelul Uniunii Europene, ele oferă informații insuficiente privind originea nepreferențială a mărfurilor.

De exemplu, multe dintre mărfurile ce au ca țară de origine China sunt supuse unor taxe antidumping (40 – 60%) la importul în Uniunea Europeană. Anchetele desfășurate recent de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) au constatat că, de multe ori, pentru a eluda aceste taxe, furnizorii le exportă din China către alte țări (de exemplu, Taiwan, Thailanda, India) și declară originea mărfurilor ca fiind din aceste țări, în baza unor certificate de origine emise eronat. Astfel, în cadrul controalelor ulterioare, autoritățile vamale invalidează aceste certificate și obligă importatorii europeni la plata acestor taxe antidumping, plus dobânzile și penalitățile aferente.

Cum pot importatorii să dovedească originea în acest caz?

Primul instrument recomandat ar fi obținerea unei Informații Obligatorii de Origine (IOO) de la autoritățile vamale europene, un document certificat de autoritățile vamale care verifică și confirmă originea mărfurilor.

În acest mod, în fapt, se securizează originea mărfurilor, atât timp cât informațiile care au stat la baza emiterii unei IOO au fost corecte și complete. Importatorii vor ști exact ce taxe vamale au de plătit înaintea efectuării importurilor şi pot negocia mai eficient prețul de achiziție sau modalitatea de livrare.

Al doilea instrument recomandat pentru dovedirea originii nepreferențiale în lipsa unei IOO ar fi un document întocmit de declarant (sau direct de exportator, dacă informațiile sunt considerate a fi confidențiale) ce va conține informațiile necesare determinării originii nepreferențiale (de exemplu, descrierea bunurilor, descrierea procesului de fabricație, dacă a fost obținut sau nu din materiale realizate în întregime în țara de export, regula de origine aplicată etc.). Un model de document (cu titlu informativ) este cuprins în Ghidul emis de Uniunea Europeană.

Verificarea corectitudinii originii nepreferențiale a mărfurilor cu ocazia controalelor vamale ulterioare este unul dintre subiectele fierbinți în România și în Uniunea Europeană.

Declararea și dovedirea originii mărfurilor, atât la momentul formalităților de import cât și ulterior, cade în responsabilitatea operatorilor economici importatori. Așadar, este esențial ca aceștia să cunoască regulile de origine aplicabile la nivelul UE pentru evitarea oricăror plăți adiționale de taxe la import.

Autor: Mihai Petre, Director, Comerț Internațional, Departamentul de Asistență Fiscală și Juridică, EY România

***

Mihai Petre s-a alăturat echipei de taxe a EY România la începutul lunii mai 2019, în calitate de Director. Mihai are o experiență de 20 de ani pe piața de consultanță din România, iar de peste 10 ani coordonează proiecte de consultanță vamală integrată de nivel național și regional.

În prezent, EY România are o echipă de consultanță vamală formată din 5 profesioniști, fiecare cu peste 7 ani de experiență vamală, ce asistă în mod curent societăți implicate în operațiuni de import și export în România. Aria de expertiză a echipei vizează asistența în obținerea certificării AEO, planificarea și analiza impactului vamal pentru operațiunile offshore, simularea de scenarii în eventualitatea unui Brexit fără acord, implementarea de regimuri vamale suspensive și simplificări vamale pentru a reduce durata procesului de vămuire, calcule detaliate de origine preferențiala și nepreferențială.

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 260.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 34,8 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2018. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global, iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei 800 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

Multă vreme spațiul de birouri al unei companii era doar locul în care angajații își desfășurau activitatea. Nu mai puțin de 15 ani în urmă nimic nu semnala importanța din ce în ce mai mare pe care o are acum managerul responsabil cu administrarea locației.

Acum știm că funcția de Facility Management (FM) conduce la integrarea proceselor din cadrul unei organizații pentru a menține și dezvolta serviciile care îmbunătățesc eficiența activităților de bază ale companiei.

Managerii din Facilities Management aduc o contribuție esențială în cadrul unei organizații, asigurându-se că spațiul de muncă răspunde nevoilor angajaților și contribuie la eficiența costurilor, la sustenabilitate, dar și la dezvoltarea brandului de angajator.

Odată cu apariția unor noi stiluri de lucru (part time, flexi time, etc). companiile încep să se concentreze pe eficiența muncii și pe experiența creată angajaților la locul de muncă. În acest context, domeniu de FM va aduce o transformare majoră în cadrul organizațiilor în următorii 5 ani.

Dar ce se va transforma în FM și cum va arăta viitorul acestei noi funcțiuni a companiei? Pentru a schița câteva direcții pentru răspunsuri, am punctat aici câteva tendințe din domeniul de FM.

Pe baza schimbărilor indicate de aceste tendințe, putem previziona direcția evoluțiilor viitoare din Facility Management. Companiile care vor ține cont de tendințele din acest domeniu vor putea lua din timp măsuri care să ducă la creșterea retenției angajaților și la o dezvoltare a afacerii pe termen lung.

1. Tehnologiile digitale

Progresul tehnologiilor digitale a avut un impact enorm asupra societății și a mediului de afaceri. Pe baza acestor tehnologii vedem o creștere a productivității, dezvoltarea unor noi industrii, creșterea veniturilor și reducerea decalajelor economice. Până în 2025 se estimează că numărul total al dispozitivelor conectate la Internetul obiectelor (IoT) va ajunge la 75,44 miliarde în întreaga lume, o creștere de cinci ori în zece ani. În următorii ani se vor face progrese majore în domeniul senzoristicii și se vor dezvolta aplicațiile pentru procese automatizate. Dezvoltarea tehnologică va reduce probabil sau chiar va înlocui forța de muncă cu sarcini rutiniere și va conduce la o schimbare esențială a setului de competențe necesare pentru a activa într-un mediu digital, robotizat și automatizat.

2. Specificul Generației Z

Pe măsură ce generațiile se schimbă, se schimbă și prioritățile privind modul de lucru cu acestea. În forța de muncă de astăzi Millennials și mai ales Generația Z sunt mult mai atenți la modul în care viața profesională se integrează cu cea personală. La locul de muncă aceste generații doresc tehnologie de ultimă oră, moduri de lucru flexibile și contexte de dezvoltare personală.  Aceste generații se conectează, creează, contribuie și colaborează în interiorul sau exteriorul spațiului companiei.

Contrar așteptărilor de la o generație digitală, tinerii Generației Z preferă experiențele one-to-one. Fiind nativi digitali, supra-expunerea la tehnologie îi face să aibă nevoie și de o pauză de la ea. Dacă Millennials preferă să lucreze mai degrabă în echipă decât individual, lucru care a dus la o popularitate tot mai mare a open space-urilor, la Generația Z situația se schimbă radical.

Iată de ce este necesar ca angajatorii să regândească puțin spațiul de lucru. Compartimentarea open space-ului combinată cu zone și spații comune aduce mai multă intimitate pentru Generația Z.

3. Importanța pentru wellbeing

Potrivit Institutului Mondial al Sănătății (GWI) angajatorii sunt din ce în ce mai preocupați de starea de bine (wellbeing) a angajaților. La nivel global această industrie a crescut cu 6,4% în perioada 2013-2018. Conform noilor standarde și tehnologii, arhitecții proiectează clădiri ținând cont de păstrarea sănătății oamenilor, iar această tendință este cunoscută ca “Wellness Architecture”.

Este, de altfel, una dintre cele mai importante tendințe. Strategiile pentru “arhitectura wellness” pornesc de la includerea mai multor flori în birouri și ajung până la crearea unor locuri de muncă care se adaptează cel mai bine la bioritmul oamenilor.

4. Accentul pe sustenabilitate

Încălzirea globală va fi una dintre principalele provocări de mediu pentru secolul următor. Pentru a deveni mai eficiente din punct de vedere energetic și cu emisii reduse de carbon, companiile din întreaga lume vor trebui să introducă standarde de sustenabilitate, inclusiv prin funcționarea în clădiri mai eficiente din punct de vedere energetic.

În acest context domeniul de Facility Management poate aștepta ca această tendință să impacteze partea de proiectare, gestionarea și întreținere a clădirilor, precum și cea de supply chain. Designul sistemic va deveni din ce în ce mai important.

În loc de concluzie

Având în vedere limitele facilităților existente și bugetele limitate, există încă o mulțime de administratori și proprietari de clădiri vechi care nu pot ține pasul cu evoluția tehnologiilor. Odată cu schimbarea forței de muncă, nevoia de clădiri inteligente va crește. Evoluția automatizării și a inteligenței artificiale vor transforma competențele necesare în industria de FM, de la serviciile tehnice până la serviciile soft.

Clădirile inteligente vor permite ca mentenanța predictivă să fie efectuată de roboți, iar proiectare și livrarea unei experiențe remarcabile la locul de muncă va face diferența. În acest peisaj complex partea de Facility Management va genera din ce în ce mai multă plus-valoare pentru toate tipurile de organizații.

Autor: Lucian Anghel, Fondator și CEO, Timepal Romania și Facilities Management Services

* * *

Despre compania Facilities Management Services

Fondatorul companiei, dipl.ing. Lucian Anghel, are experiență în operarea și mentenanța clădirilor însumând  peste 3.000.000 mp în România. Experiența acumulată în decursul a 15 ani de facility management a condus la crearea acestei firme prin care clienții beneficiază  de un furnizor național de produse și serviciide operare, întreținere si administrare  bazate pe un model de business inovativ și tehnologii noi. Echipa companiei FMS este constituită din personal cu experiență de peste 15 ani în facility management și asistență tehnică. Serviciile tehnice ale companiei includ: mentenanță tehnică a clădirilor, monitorizarea si tratarea apei în circuite închise, management și eficiență energentică, mentenanțăși lucrări electrice. Compania oferă și servicii non-tehnice de curățenie, deszăpezire, DDD, peisagistică și concierge. Aflați mai multe despre noi pe: www.tfms.ro.