În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 /06.06.2024 a fost publicată HG 598 / 2024 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată („HG 598 / 2024”).

Conform acestui act normativ, începând cu data de 1 iulie 2024, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, fără a include indemnizații, sporuri și alte adaosuri, va fi de 3.700 lei / lună, pentru un program normal de lucru în medie de 168 de ore / lună, reprezentând 22,024 lei / oră.

! Reamintim că începând cu data de 1 ianuarie 2022, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată poate fi aplicat pentru un salariat pentru o perioadă de maximum 24 de luni, de la momentul încheierii contractului individual de muncă. După expirarea perioadei respective, acesta va fi plătit cu un salariu de bază superior salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Totodată, începând cu data de 01.07.2024, Hotărârea Guvernului 900 / 2023 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată se va abroga.

Autor: Anca Iulia Zegrean, Partener Biriș Goran SPARL

La mai puțin de patru luni de la introducerea obligației de a plăti o contribuție de sănătate de 10% pentru toate concediile medicale, Guvernul a revenit asupra deciziei și, printr-o ordonanță de urgență publicată și intrată deja în vigoare, a limitat taxarea lor, în sensul în care a restrâns tipurile de concedii medicale pentru care contribuția va mai trebui plătită.

Taxarea concediilor medicale a fost revizuită prin OUG nr. 34/2024, oficializată în 12 aprilie, dată de la care noile prevederi au și devenit aplicabile. Actul normativ modifică regulile de plată a contribuției de 10% pentru concedii medicale și stabilește că CASS va mai fi datorată doar pentru trei tipuri de concedii medicale, precizate expres în actul normativ. Pentru restul indemnizațiilor de concediu medical, plata contribuției va fi eliminată.

Noile reguli vin în contextul în care, de la 1 ianuarie 2024, regimul fiscal al indemnizațiilor de concediu medical, acordate în baza OUG nr. 158/2005, fusese modificat substanțial, pentru aceste tipuri de venituri devenind obligatorie contribuția la sănătate, ceea ce diminua sumele nete încasate de salariați. Angajatorii erau cei obligați să calculeze și să rețină la sursă contribuția de sănătate pentru fiecare salariat aflat în concediu medical, calculată ca 10% din cuantumul indemnizaţiei pe care o primea acesta.

Acum, prin OUG 34/2024, Guvernul a nuanțat regulile de taxare și a limitat aplicarea lor, stabilind că CASS va fi datorat și în continuare numai pentru indemnizațiile de concediile medicale identificate prin următoarele coduri:

• Cod 01 – Boală obișnuită;
• Cod 07 – Carantină;
• Cod 10 – Reducerea cu o pătrime a duratei normale de lucru.

Pe cale de consecință, concediile acordate pe alte coduri medicale decât cele din lista de mai sus vor fi scutite de plata CASS. Este vorba despre:

• Cod 02 – Accident în timpul deplasării la/de la locul de muncă;
• Cod 03 – Accident de muncă,
• Cod 04 – Boala profesională,
• Cod 05 – Boala infectocontagioasă din grupa A,
• Cod 06 – Urgență medico-chirurgicală,
• Cod 08 – Sarcină și lăuzie,
• Cod 09 – Îngrijire copil bolnav,
• Cod 11 – Trecerea temporară în altă muncă
• Cod 12 – Tuberculoză,
• Cod 13 – Boala cardiovasculară
• Cod 14 – Neoplazii, SIDA
• Cod 15 – Risc maternal.
• Cod 16 – Unele tipuri de arsuri, inclusiv pentru perioada de recuperare
• Cod 17 – Îngrijire pacient cu afecțiuni oncologice

Ordonanța precizează în mod expres ca regulă tranzitorie că noile prevederi privind plata CASS pentru indemnizațiile medicale se aplică inclusiv concediilor care sunt în desfășurare la data de 12 aprilie, a căror perioadă de acordare încetează după această data.

De asemenea, merită subliniat că rămân scutite de CASS în continuare și indemnizațiile acordate persoanelor care se află în concedii medicale pentru incapacitate temporară de muncă, acordate în urma unor accidente de muncă sau a unor boli profesionale.

Concediile medicale de acest tip nu fuseseră afectate nici până acum de impunerea cu 10%, ele fiind reglementate în baza Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, și nu a OUG nr. 158/2005 la care făcea referire legislația fiscală. Regimul lor de acordare stabilește că ele se suportă în primele trei zile de către angajator și, începând din a patra zi, de către fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale (deci nu din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate ca celelalte).

În plus, spre deosebire de concediile medicale „clasice”, acordate în baza OUG nr. 158/2005, unde indemnizațiile variază între 75% și 100% din câștigurile salariale ale unui angajat (calculate pe baza unei formule mai complexe, care ține cont de salariul brut și de stagiul de contribuție), indemnizația pentru concediile de accidente de muncă sau boli profesionale este egală cu 100% din media veniturilor salariale brute realizate în ultimele șase luni.

Ratificarea Convenției nr. 190/2019 privind eliminarea violenţei şi a hărţuirii în lumea muncii

Legea nr. 69/2024 pentru ratificarea Convenţiei nr. 190/2019 privind eliminarea violenţei şi a hărţuirii în lumea muncii, adoptată la cea de-a 108-a sesiune a Conferinţei Internaţionale a Muncii a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, la Geneva la 21 iunie 2019 („Convenția”) a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 285 din 02 aprilie 2024 și este în vigoare începând din data de 05 aprilie 2024.

Principalele aspecte de interes:

• Domeniul de aplicare al Convenției include toți lucrătorii, indiferent de statutul lor contractual, inclusiv angajații, foștii angajați, stagiarii și ucenicii, voluntarii, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, precum și angajatorii, atât din sectorul privat, cât și din cel public;

• Convenția asigură protecția împotriva violenței și hărțuirii săvârșite atât la locul de muncă (în spații publice sau private), cât și în timpul călătoriilor, delegațiilor sau activităților sociale efectuate în interes de serviciu, pe durata deplasării către și dinspre locul de muncă și prin intermediul comunicărilor online aflate în legătură cu locul de muncă;

• Principiile care stau la baza Convenției vizează respectarea, promovarea și exercitarea drepturilor persoanelor la locul de muncă, recunoașterea efectivă a libertății de asociere și a dreptului la negociere colectivă, interzicerea muncii forțate sau obligatorii, eliminarea discriminării în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, însușirea unei abordări incluzive, integrate și sensibile la dimensiunea de gen pentru prevenirea și eliminarea violenței și hărțuirii la locul de muncă;

• Printre obligațiile introduse în sarcina statelor membre se numără:

a) reglementarea egalității și nediscriminării la locul de muncă;
b) interzicerea prin lege a violenței și hărțuirii la locul de muncă, inclusiv a violenței și hărțuirii bazate pe diferența de gen;
c) asigurarea și facilitarea accesului la căi de atac, mecanisme și proceduri de raportare, sesizare și soluționare a litigiilor echitabile și eficace;
d) asigurarea protecției împotriva victimizării sau represaliilor împotriva reclamanților, victimelor, martorilor și denunțătorilor faptelor de violență și hărțuire la locul de muncă sesizate;
e) luarea măsurilor pentru asigurarea confidențialității și protecției intimității persoanelor implicate;
f) prevederea unor sancțiuni pentru faptele de violență și hărțuire la locul de muncă;
g) adoptarea de politici naționale relevante pentru îndrumarea și instruirea angajatorilor și lucrătorilor cu privire la violența și hărțuirea la locul de muncă și organizarea unor campanii de conștientizare în rândul populației.

În primele trei luni ale anului 2024, piața românească de fuziuni și achiziții (M&A) a înregistrat 63 de tranzacții¹, o creștere modestă față de cele 61 de tranzacții înregistrate în T1 2023, indicând o accelerare a activității față de cele două trimestre anterioare.

Valoarea estimată a activității locale de fuziuni și achiziții a fost 1,1 miliarde USD² în T1 2024, în scădere față de 2,5 miliarde USD în T1 2023. Cu toate acestea, valoarea estimată a activității locale de M&A a scăzut doar cu 7% anual, atunci când se ia în considerare mega-tranzacția din T1 2023, respectiv achiziția operațiunilor grupului italian Enel din România de către Public Power Corporation, pentru 1,3 miliarde USD.

Cea mai mare tranzacție din primul trimestru a fost achiziția operațiunilor OTP Bank din România de către Banca Transilvania, cea mai mare bancă din țară, pentru o sumă de 375 milioane USD. O altă tranzacție semnificativă în această perioadă a fost achiziționarea a 5 parcuri industriale din portofoliul logistic al Globalworth Real Estate Investments, pentru aproximativ 184 milioane USD de către CTP, cel mai mare dezvoltator listat public de proprietăți industriale și logistice din Europa.

De asemenea, cel mai mare producător de energie din România, Hidroelectrica, a finalizat achiziția unor linii de business selectate ale UCM Reșița în T1 2024, semnând tranzacția în T4 2023. Echipele multidisciplinare din EY au oferit consultanță în fuziuni și achiziții, suport financiar și fiscal, precum și servicii de evaluare și modelare a afacerilor pentru cumpărător.

Investitorii strategici au rămas jucătorii dominanți, reprezentând 92% din volumul tranzacțiilor în această perioadă. Tranzacțiile realizate de investitorii străini (inbound) au crescut cu 21% în T1 2024 față de aceeași perioadă a anului precedent, înregistrând 29 de tranzacții, în timp ce jucătorii domestici și-au redus activitatea cu 15% la 28 de tranzacții (comparativ cu 33, în T1 2023). În ceea ce privește țara de origine, cei mai activi investitori au venit din Statele Unite (6 tranzacții), urmați de Austria cu 4 și de Germania și Olanda, fiecare înregistrând 3 tranzacții. Sectorul de produse de consum și retail a condus în volumul de activitate în primul trimestru cu 14 tranzacții, urmat îndeaproape de imobiliare, ospitalitate și construcții cu 13 tranzacții, și de sănătate cu 8 tranzacții. Sectoarele de tehnologie, și energie și utilități au urmat cu câte 5 tranzacții fiecare.

Notă: (1) Baza de date de fuziuni și achiziții a EY pentru România exclude tranzacțiile cu participații achiziționate mai mici de 15%, precum și valoarea tranzacțiilor pentru tranzacțiile cu mai multe țări, în cazul în care valoarea activelor specifice fiecărei țări nu este dezvăluită. (2) include o estimare a valorii tranzacțiilor în cazul în care nu au fost divulgate anterior date de către părți sau nu sunt disponibile în bazele de date ale unor terți și/sau raportate de surse media (3) se referă la tranzacții cu valori divulgate între 5 și 500 milioane USD

• Volumele IPO globale au scăzut cu 7% în primul trimestru 2024, dar valoarea tranzacțiilor a crescut cu 7% de la an la an
• Piața din SUA a crescut, după cel mai mic nivel al valorii tranzacțiilor din ultimii 20 de ani, înregistrat în 2022
• AI înregistrează o creștere semnificativă în rândul companiilor nelistate

Anul a debutat într-o notă de optimism prudent, pe fondul unei revigorări punctuale, după o perioadă de stagnare. Piețele IPO de pe continentul american și din regiunea EMEIA au înregistrat un start promițător în 2024, majorând valoarea tranzacțiilor la nivel global. Pe de altă parte, regiunea Asia-Pacific a început anul cu o evoluție mai slabă, trăgând în jos volumul total la nivel global. În primul trimestru al anului 2024, piața IPO globală a înregistrat 287 de tranzacții, care au atras capital în valoare de 23,7 miliarde de USD, cu 7% mai puține tranzacții, dar cu o valoare cu 7% mai mare față de perioada similară a anului trecut – se arată în raportul EY Global IPO Trends Q1 2024.

În primul trimestru 2024,  s-a înregistrat un număr semnificativ de IPO-uri noi, în cadrul cărora prețul acțiunilor a depășit prețul de ofertă. Această tendință ar putea indica o ameliorare la nivelul cotațiilor și de stabilire a prețurilor, reflectând o creștere a gradului de încredere în rândul emitenților și investitorilor.

Lansarea unei oferte publice inițiale reprezintă în sine o reușită pentru o companie cu capital privat, fiind o demonstrație publică a potențialului său și un punct de referință definitoriu în traiectoria sa de creștere. În primul trimestru din 2024, au fost lansate aproximativ 10 IPO-uri de către companii nelistate la bursă, dintre care cinci au figurat printre principalele 10 IPO-uri la nivel global, o dovadă a importanței prezenței acestora pe piață.

Potențialul și anvergura pieței „verticale” a inteligenței artificiale înregistrează în prezent o creștere semnificativă în rândul companiilor nelistate, în contextul în care majoritatea întreprinderilor din domeniul AI și din domenii conexe se află încă în etapa inițială sau într-un stadiu incipient al rundelor de atragere de capital. Această situație sugerează că ar putea exista o creștere semnificativă a IPO-urilor în anii următori, pe măsură ce aceste companii se maturizează înainte de a se lista pe piețele de capital.

Performanțele regionale generale: America și EMEIA își revin, în timp ce Asia-Pacific scade considerabil

Piața IPO globală a înregistrat modificări semnificative sub aspect geografic, influențată de dinamica macroeconomică și geopolitică actuală.

Regiunea America a continuat să prezinte performanțe solide în materie de activitate IPO comparativ atât cu trimestrul anterior, cât și cu primul trimestru din 2023, înregistrând 52 de tranzacții, cu o valoare totală de 8,4 miliarde de USD, crescând cu 21% și, respectiv, cu un uimitor procent de 178% față de perioada similară a anului trecut. Fiecare dintre primele șapte tranzacții din top din primul trimestru 2024 a atras capital de peste 500 milioane de USD, față de doar o singură astfel de tranzacție în primul trimestru din 2023. Piața din SUA, după cel mai mic nivel al valorii tranzacțiilor din ultimii 20 de ani înregistrat în 2022, a marcat un reviriment remarcabil în primul trimestru al acestui an, profitând de revenirea pieței de anul trecut.

Pe fondul unei atitudini blazate pe piața IPO la nivelul întregii regiuni Asia-Pacific, în primul trimestru s-au înregistrat 119 tranzacții, cu o valoare totală de 5,8 miliarde de USD, în scădere cu 34% și, respectiv, 56% față de intervalul similar din anul trecut. Acest declin a fost mai pronunțat în China continentală și Hong Kong, unde numărul tranzacțiilor s-a redus cu mai bine de jumătate și valoarea tranzacțiilor a scăzut cu aproape două treimi. Ambele piețe s-au confruntat cu un declin constant al activității IPO în ultimii câțiva ani. Au avut loc doar 10 IPO-uri în acest an în Hong Kong, două dintre ele depășind 100 milioane de USD în capitaluri atrase, marcând cel mai mic nivel de după 2010 atât din perspectiva numărului de tranzacții, cât și în privința valorii acestora. Japonia a fost singura piață din regiunea Asia-Pacific care a înregistrat o ușoară creștere a numărului de tranzacții în primul trimestru, indicele Nikkei atingând un nivel record în februarie 2024.

Piața IPO din regiunea EMEIA a înregistrat o creștere impresionantă la începutul anului, lansând 116 IPO-uri, cu o valoare totală de 9,5 miliarde de USD în primul trimestru 2024, în creștere cu 40% și, respectiv, 58% față de perioada similară a anului trecut. Această evoluție pozitivă a fost atribuită valorilor medii mai mari ale tranzacțiilor în cadrul IPO-urilor din Europa și India, care au făcut ca EMEIA să păstreze cea mai mare cotă de piață la nivel global în privința valorii tranzacțiilor IPO începând cu trimestrul al patrulea din 2023. India a crescut rapid în importanță începând cu 2019, în special din perspectiva numărului de IPO-uri, devenind în prezent un performer de excepție.

Perspectivele pentru al doilea trimestru al anului 2024: valorificarea ferestrelor de oportunitate efemere pe fondul amplificării incertitudinilor

George Chan, lider EY Global IPO, a declarat: „Pe măsură ce anul 2024 avansează, participanții la piața IPO intră într-un teritoriu necunoscut. Companiile care doresc să lanseze oferte publice inițiale sunt influențate de recenta pivotare a preferințelor investitorilor către certitudinea profitabilității pe fondul alterării ratelor dobânzii, confruntându-se în același timp cu dinamica complicată a unui climat geopolitic agitat și a emulației cu privire la inteligența artificială. Pentru a reuși în acest mediu schimbător, aspiranții la IPO-uri trebuie să rămână flexibili și pregătiți să profite de momentul potrivit pentru a își face debutul pe piețele bursiere”.

Până în prezent, în 2024, piața IPO a arătat semne de revigorare, în contextul unei ascensiuni a activității IPO. În pofida unei activități în general rezervate a pieței în anii anteriori, entuziasmul este în creștere atât în rândul emitenților, cât și în rândul investitorilor, ceea ce indică o modificare a dinamicii pieței și un mediu mai favorabil pentru listări.

Economia globală se va menține pe o traiectorie de ușoară creștere în 2024, în cadrul căreia piețele dezvoltate vor înregistra, probabil, o creștere modestă, iar piețele emergente vor continua să manifeste o tendință ascendentă mai pronunțată. Piețele de capital au luat deja în calcul în stabilirea cotațiilor previziunile referitoare la scăderea ratelor dobânzilor pe diferite piețe importante.

În aceeași măsură în care investitorii și aspiranții la IPO-uri se adaptează la noua normalitate a ratelor dobânzilor mai ridicate și a lichidității reduse, aceștia vor trebui, de asemenea, să navigheze printre nivelurile suplimentare de complexitate aduse pe piața IPO de contextul geopolitic și electoral mondial. Pe fondul amplificării incertitudinilor de către scrutinurile care vor avea loc în acest an, candidații la IPO-uri vor trebui să monitorizeze îndeaproape rezultatele alegerilor, să evalueze ce impact ar putea avea anumite politici asupra intereselor acționarilor și să își reevalueze strategiile IPO și momentul lansării ofertelor, în cazul în care este necesar.

Începând cu data de 17 aprilie 2024, angajatorii au obligația de a implementa la nivelul societății o Politică privind prevenirea și combaterea hărțuirii  pe criterii de sex, precum și a hărțuirii morale la locul de muncă (denumită în continuare “Politica privind prevenirea și combaterea hărțuirii”).

Politica privind prevenirea și combaterea hărțuirii trebuie întocmită în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 970 pentru aprobarea Metodologiei privind prevenirea și combaterea hărtuirii sexuale, precum și a hărțuirii morale la locul de muncă.

Implementarea Politicii privind prevenirea și combaterea hărțuirii la locul de muncă e obligatorie pentru toți angajatorii, indiferent de numărul de angajați.

Politica privind prevenirea și combaterea hărțuirii trebuie implementată și comunicată angajaților cel târziu la data de 17 aprilie 2024. Comunicarea se va realiza astfel:
(i) angajaților actuali: prin comunicarea ei potrivit procedurii stabilite prin Regulamentul Intern;
(ii) angajaților noi: fie prin semnatură de luare la cunoștință, fie potrivit procedurii stabilite prin Regulamentul Intern.

! Sancțiunea aplicabilă angajatorilor care nu implementează o astfel de Politică privind prevenirea și combaterea hărțuirii constă în amendă în cuantum de 30.000 – 50.000 lei.

Autori:

• Claudia Sofianu, Partener, liderul departamentului Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România
• Dan Răuţ, Senior Manager, Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România
• Mădălina Damian, Senior, Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România

Parlamentul European și Consiliul European se pregătesc să revoluționeze condițiile de muncă pentru lucrătorii din „economia gig” printr-o nouă directivă. Această inițiativă fără precedent are drept scop protejarea drepturilor lucrătorilor și îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru persoanele care lucrează prin intermediul platformelor digitale.

În ciuda faptului că trăim într-o eră super digitalizată și multe activități cotidiene se derulează deja având cel puțin o componentă digitală, totuși, drepturile „lucrătorilor digitali” au fost adesea trecute în plan secundar. Poate că viteza cu care acest domeniu s-a dezvoltat în ultimul deceniu (și mai ales în perioada pandemică și post-pandemică) a fost prea mare pentru legiuitorii statelor membre, însă acum Uniunea Europeană pare că dorește să reducă ecartul.

Dezvoltarea rapidă și extinderea platformelor digitale într-o multitudine de sectoare economice (ex. transport persoane de tip ridesharing, livrare de bunuri, servicii de curățenie, servicii de îngrijire, alte activități casnice etc.) au creat noi oportunități de muncă și antreprenoriat, lucrătorii gig și contractorii independenți fiind atrași de mai mulți factori ce le-au ușurat sau simplificat viața profesională și modul de a-și câștiga venitul (cum ar fi flexibilitatea programului sau a metodelor de lucru ce sunt facilitate de utilizarea multitudinii de platforme pentru sau prin care pot lucra).

Apariția acestui nou mod de lucru a creat, de asemenea, direct sau indirect, suficiente confuzii privind statutul acestor „lucrători digitali” din punct de vedere fiscal, existând numeroase controverse și semne de întrebare privind dependența vs. independența lor în prestarea de activități profesionale.

Această inițiativă a Parlamentului European urmărește să stabilească, mai întâi de toate, un cadru legal care să asigure condiții de muncă echitabile lucrătorilor pe platforme digitale. Printre punctele/ principiile de impact ale propunerii de directivă regăsim:

• Definirea conceptului de lucrător pe platforme digitale: astfel, ar urma să se clarifice dacă lucrătorii pe platforme ar trebui să fie clasificați ca angajați sau ca lucrători independenți
• Condiții de muncă și dreptul la o remunerație corectă: directiva ar urma să definească timpul de muncă pentru lucrătorii pe platforme digitale și să implementeze un sistem de remunerare echitabil
• Acces la protecție socială: lucrătorii pe platforme vor avea acces la schemele de protecție socială, indiferent dacă sunt clasificați ca angajați sau lucrători independenți
• Dreptul de negociere colectivă: propunerea urmărește să consolideze dreptul lucrătorilor pe platforme digitale de a forma sau de a se alătura sindicatelor.

În prezent, se estimează că 9 din 10 platforme active în UE clasifică persoanele care lucrează prin intermediul lor ca lucrători „independenți”. În același timp însă, se estimează că până la 5,5 milioane de persoane care lucrează prin intermediul platformelor digitale de muncă ar putea fi expuse riscului de încadrare greșită în ceea ce privește statutul lor profesional, motiv pentru care persoanele respective nu pot beneficia de drepturile și de protecția la care ar avea dreptul în calitate de lucrători dependenți, adică angajați.

Dacă această propunere de directivă va prinde viață, ea ar putea reprezenta o schimbare majoră de paradigmă pentru economia digitală; în același timp, cadrul legislativ european și, implicit (dar mai ales), cel național, ar putea deveni mult mai echitabil, mai clar, mai ușor de implementat și interpretat.

Ca orice directivă europeană, odată adoptată, autoritățile române ar fi obligate să o transpună în legislația națională în termen de 2 ani. Inevitabil, acest lucru va conduce la deschiderea unui nou dialog public pe acest subiect (poate chiar mai aplicat și la obiect, de această dată) între actorii principali implicați (i.e., autorități/ instituții ale statului, mediul de afaceri, lucrători digitali etc.).

Implementarea eficientă a unei astfel de directive va necesita o cooperare strânsă între autoritățile/ instituțiile relevante din România, precum și angajamentul ferm al platformelor digitale de a respecta noile reguli și principii. Cu toate acestea, dacă se gestionează corespunzător, această directivă poate aduce un impact pozitiv uriaș asupra condițiilor de muncă pentru lucrătorii pe platforme digitale în România.

Un prim pas ar fi revizuirea și adaptarea cadrului legal existent, pentru a se asigura că acesta ține pasul cu noile cerințe ale directivei. Spre exemplu, legislația fiscală, legislația muncii (mai ales cea de dreptul muncii și de securitate și sănătate în muncă), dar și cea de protecție socială ar trebui să fie adaptate pentru a include drepturile și obligațiile lucrătorilor pe platforme digitale.

Astfel, implementarea directivei ar trebui să vină cu o serie de avantaje practice pentru lucrători: să crească securitatea locului de muncă/ activității independente, să îmbunătățească condițiile de muncă, să transparentizeze relațiile de muncă și să sporească predictibilitatea în ceea ce privește modul în care platformele digitale operează și interacționează cu lucrătorii lor în România și, nu în ultimul rând, să ofere un cadru de eficientizare chiar și a zonei de colectare a obligațiilor fiscale; întrucât un proces de raportare și plată a taxelor mai ușor de înțeles și mai clar de aplicat, ar trebui să ducă spre o creștere a gradului de conformare fiscală. Raportându-ne la prezentul și trecutul fiscal din România, tema reclasificării veniturilor obținute din activități independente în sfera celor dependente este deja de ani buni una de notorietate, astfel că o reașezare legislativă nu poate decât să aducă ceva mai multă lumină într-un domeniu umbrit de neînțelegeri, necunoaștere, dar și de neconformare fiscală cel puțin parțială (mai mult sau mai puțin voită din partea contribuabililor).

Toate aceste aspecte (și nu numai) sunt la fel de importante, ținând cont că munca prin intermediul platformelor s-a împământenit (chiar extrem de rapid) ca un mod de viață pentru foarte mulți români și nu mai putem spune că e doar o tendință.

Dintr-un anumit punct de vedere, o astfel de directivă ar putea aduce un câștig de tip win – win: în primul rând, chiar pentru lucrătorii care își câștigă astfel existența și, în al doilea rând, pentru autoritățile care urmăresc colectarea de taxe cât mai consistentă și facilă. Extrapolând, am putea aduce în discuție un potențial câștig și pentru o a treia categorie de actori (deși mai greu cuantificabil), însă chiar și idealistic vorbind, prin crearea unui mediu de lucru stabil, predictibil și echitabil, se poate aduce un plus de valoare în calitatea serviciilor digitale prestate/ oferite. Astfel, indirect, ar crește și satisfacția consumatorului final (adică al nostru, al tuturor celor care suntem beneficiari/ utilizatori de servicii prin platforme digitale).

Pe de altă parte, ar trebui luată în seamă și pusă în balanță și perspectiva mediului de afaceri din România. Cu siguranță, o astfel de directivă ar impacta semnificativ actualele structuri de business autohtone, întrucât, o reglementare mai strictă ar putea să facă domeniul mai puțin atractiv. Totuși, având în vedere că directiva este încă în faza de propunere și că implementarea locală ar dura oricum aproximativ 2 ani, putem spune că angajatorii și investitorii ar avea la îndemână un orizont de timp suficient de mare pentru a-și adapta modelul de business la noile cerințe.

În concluzie, propunerea pentru o directivă privind îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru cele peste 28 de milioane de persoane din UE care lucrează prin intermediul platformelor digitale reprezintă un pas important și necesar pentru justiția socială în era digitalizării, mai ales că numărul interacțiunilor digitale este într-o permanentă și continuă creștere, preconizându-se că se va ajunge la 43 de milioane de lucrători digitali în anul 2025.

Detaliile amănunțite ale directivei (dacă propunerea se va concretiza) și, mai ales, modul de implementare al acesteia vor fi subiect de intensă dezbatere în întreaga Europă, întrucât impactul asupra giganților ce dețin platformele digitale va fi semnificativ. În mod negreșit, economia gig din România va fi și ea în centrul atenției în anii următori (chiar și în ipoteza – puțin probabilă – în care această directivă nu ar fi adoptată), dată fiind realitatea cotidiană națională din această zonă a economiei care, în orice caz, necesită imperativ o reglementare legislativă mult mai amănunțită din multe puncte de vedere.

Autori:

• Corina Mîndoiu, Partener, Impozit pe venit şi contribuţii sociale, EY România
• Iulian Pasniciuc, Director, Servicii imigrare, Impozit pe venit şi contribuţii sociale, EY România

Legea nr. 28/2024, care a intrat în vigoare din 8 martie a.c., rezolvă câteva aspecte importante în legislația românească privind regimul forței de muncă străine înalt calificate, în acord cu prevederile Directivei UE 2021/1883 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2021 privind condițiile de intrare şi de ședere a cetățenților țărilor terțe în vederea ocupării unor locuri de muncă înalt calificate.

Este vorba despre cinci modificări importante aduse legislației actuale, prin care se instituie noi termene și noi condiții de avut în vedere de către companiile care au angajați din afara țării, cu înaltă calificare pe domeniilor lor de expertiză. Astfel:

1. Dublarea perioadei de valabilitate a permiselor de ședere. Până acum, permisele de ședere pentru lucrătorii permanenți puteau fi emise cu o valabilitate de până la un an, perioadă care se dublează prin Legea 28, la doi ani. Pentru lucrătorii înalt calificați, valabilitatea a fost extinsă până la un maximum de trei ani, de la doi ani anterior.
2. Reducerea salariului minim lunar de încadrare pentru lucrătorii înalt calificați, de la „cel puțin de două ori câștigul salarial mediu brut” la „cel puțin câștigul salarial mediu brut”.
3. Scurtarea timpului de reîntregire a familiei pentru străinii înalt calificați care aplică pentru o Carte albastră a UE, în sensul că solicitarea de reîntregire poate fi depusă acum în același timp cu solicitarea de emitere a Cărții albastre a UE pentru străini.
4. Introducerea unei noi categorii de lucrător, aceea de lucrător înalt calificat în cadrul unei mobilități. Astfel, cetățeanul străin care deține o Carte albastră a UE valabilă, eliberată de un stat membru, poate intra și rămâne în România în vederea desfășurării unei activități economice pentru o perioadă de 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile, fără a fi necesară obligația deținerii avizului de angajare eliberat în condițiile legislației speciale privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României.

Este important de știut aici că, după 12 luni de ședere legală în primul stat membru sau după 6 luni de ședere legală în al doilea stat membru, ca posesor de Carte albastră a UE, străinul are dreptul să intre, să își stabilească reședința și să lucreze în România ca lucrător înalt calificat, fără a fi necesară deținerea avizului de angajare sau a vizei de lungă ședere. În termen de cel mult o lună de la intrarea în România, cetățeanul respectiv are obligația de a solicita eliberarea unei Cărți albastre a UE. Membrii de familie ai acestui cetățean, care a venit în România după 12 luni de ședere legală în primul stat membru sau după 6 luni de ședere legală în al doilea stat membru, ca posesor de Carte Albastră a UE, au obligația de a-și solicita prelungirea dreptului de ședere în termen de cel mult o lună de la intrarea în România.

5. Noi condiții pentru obținerea avizului de angajare pentru lucrătorii înalt calificați. Principala modificare este introducerea condiției ca angajatorul să fi depus diligențele pentru ocuparea locului de muncă vacant de către un cetățean român, al unui stat membru UE sau de către un străin cu drept de ședere pe termen lung, condiție ce se aplica înainte doar pentru lucrătorii permanenți. O altă modificare se referă la competențele profesionale necesare, acum necesitând cel puțin cinci ani de experiență profesională pentru obținerea acestui tip de aviz de angajare. Totuși, la ocuparea posturilor aparținând grupei minore 133 „Conducători în servicii de tehnologia informației și comunicațiilor” și subgrupei majore 25 „Specialiști în tehnologia informației și comunicațiilor” se vor solicita doar trei ani de experiență profesională relevantă, în termen de șapte ani anteriori depunerii cererii.

Nu mai puțin importante sunt noile termene pe care le prevede legea, în sensul extinderii unora dintre acestea, astfel: a termenului de valabilitate al avizelor de detașare, de la 60 de zile la 180 de zile, și a termenelor pentru soluționarea cererilor de viză de lungă ședere în scop de detașare, de la 10 zile la 20 de zile. De asemenea, a fost redus termenul pentru notificarea Oficiului de Imigrări despre încetarea sau suspendarea relației legale cu străinul, de la 30 zile la 10 zile.

Noile reglementări, care au intrat în vigoare pe 8 martie 2024, vor schimba semnificativ modul în care angajatorii din România recrutează și gestionează lucrătorii foarte calificați din țările terțe. Aceste schimbări ar putea face din România o destinație mai atractivă pentru lucrătorii străini cu înaltă calificare, dat fiind pragul salarial redus şi valabilitatea crescută a permiselor de ședere.

Introducerea noii categorii de „lucrător înalt calificat în cadrul unei mobilități” va oferi angajatorilor o mai mare flexibilitate, permițându-le să aducă experți din alte state membre ale UE pentru până la 90 de zile, fără a avea nevoie de un permis de muncă separat, beneficiind de un astfel de potențial afacerile care depind de misiuni de scurtă durată, cu un nivel ridicat de calificări.

Cu toate acestea, introducerea cerințelor de experiență profesională ar putea face procesul de recrutare mai riguros, deoarece adaugă o altă calificare pe care oamenii în căutarea unui loc de muncă trebuie să o îndeplinească. Pe de altă parte, acest lucru ar putea duce și la o calitate mai înaltă a candidaților recrutați. În plus, cu perioadele de notificare reduse, atunci când încetează ori se suspendă angajarea unui resortisant al unei țări terțe, angajatorii vor trebui să-și ajusteze procesele de resurse umane și cele legate de imigrație.

În general, aceste modificări marchează o schimbare semnificativă către o abordare mai cuprinzătoare și flexibilă în gestionarea lucrătorilor străini cu înaltă calificare în cadrul forței de muncă din România.

Cele patru acte legislative modificate prin Legea 28/2024 sunt: Ordonanța de urgență a Guvernului nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și a cetățenilor Confederației Elvețiene, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 204/2020 privind stabilirea unor măsuri de aplicare a Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, în materie de reglementare a dreptului de intrare și ședere pe teritoriul României.

Autor: Mihai Drăghici, Partener, Consultanţă, EY România

Situația actuală: înțelegerea contextului

Așa cum s-a dovedit în ultimii ani, creșterea prețurilor la energie are implicații semnificative pentru gospodăriile din România. Analiza EY își propune să examineze impactul acestor creșteri de prețuri asupra gospodăriilor din România, atât din punct de vedere al consecințelor economice, cât și al celor sociale. Va fi explorat contextul actual, influențat de tendințele globale și de factorii naționali, urmat de o analiză a problemelor asociate cu majorarea costurilor cu energia. Este nevoie de creșterea gradului de conștientizare a complexității problemei prețurilor la energie în România și de strategii durabile, pe termen lung, pentru a atenua impactul negativ asupra gospodăriilor.

România, la fel ca multe alte țări din lume, se confruntă în prezent cu o creștere semnificativă a prețurilor la energie. Această este influențată de tendințele globale, cum ar fi prețul petrolului și gazelor pe piața internațională, tranziția către energia regenerabilă și instabilitatea geopolitică. Pe plan intern, scenariul este înrăutățit de factori precum infrastructura energetică perimată, consumul ineficient de energie și schimbările în normele de reglementare. Infrastructura energetică a României, construită în mare parte în perioada comunistă, este învechită și ineficientă. Mai mult decât atât, pierderile mari de energie în timpul transportului și distribuției exacerbează presiunea asupra prețurilor.

Din punct de vedere istoric, țara a fost puternic dependentă de cărbune și gaze, dispunând de resurse semnificative de combustibili fosili. În ceea ce privește consumul de energie, România este un mare consumator de gaze naturale (11,6 miliarde de metri cubi/an) și are o dependență redusă de importuri (22%) datorită producției interne (9,0 miliarde de metri cubi/an).

Dimensiunea umană: impactul asupra gospodăriilor

Dincolo de aceste considerații generale despre piață, există o nevoie urgentă de a urmări dimensiunea umană, impactul pe care aceste creșteri de prețuri îl au asupra gospodăriilor. Modificările prețurilor la energie influențează direct calitatea vieții, statutul economic și chiar sănătatea oamenilor. Pentru mulți români, în special pentru cei cu venituri mici, aceste majorări de costuri reprezintă provocări semnificative.

Analiza cheltuielilor gospodăriilor cu energia

În perioada analizată, gospodăriile din România au cheltuit în mod constant cu energia în jur de 20% din venitul lor, această valoare înregistrând o fluctuație de cel mult 1%. Ceea ce este alarmant în această situație este faptul că facturile la energie în 2022 au crescut în medie cu peste 42% față de nivelul lor din 2021, dar ceea ce este relevant este că majorarea prețurilor din ultimul an nu a afectat în aceeași măsură toate categoriile sociale.

Unele segmente ale societății, cum ar fi persoanele în vârstă cu venituri mici care locuiesc singure în case construite în perioada 1945-1989, cheltuiesc în mod obișnuit două treimi din venitul lor pe energie, ceea ce indică necesitatea unor intervenții mai eficiente pentru a ușura povara costurilor ridicate ale energiei. Cei mai afectați sunt, în special, pensionarii cu venituri mici care locuiesc singuri și familiile cu venituri mici cu un singur părinte activ. Aceste grupuri aloca 33-67% și, respectiv, 32% din venitul lor facturilor la energie.

Decalajul rural-urban

În plus, creșterea prețurilor la energie intensifică disparitățile dintre mediul urban și cel rural. Gospodăriile din mediul urban, mai adaptabile la astfel de fluctuații, pot gestiona mai eficient schimbările. Cu toate acestea, gospodăriile din mediul rural, care depind frecvent de sursele de energie convenționale și au acces limitat la tehnologii de economisire a energiei, sunt afectate în mod disproporționat de creșterea costurilor. Mai mult decât atât, parcul imobiliar din România este vechi și slab izolat, o mare parte a acestuia fiind construită înainte de 1990, iar consumul mediu de energie al clădirilor care fac obiectul analizei este de 308 kWh/m2/an.

Sursa: Institutul Național de Statistică, analiză EY România; numerele sunt exprimate în mii de persoane

Sectorul mobilității și prețurile carburanților

În sectorul mobilității, prețurile carburanților s-au majorat cu aproximativ 7% între 2021 și 2022, în condițiile în care, până în decembrie 2022, se aplica o acciză pe carburanții utilizați de autovehiculele deținute de persoane fizice. În pofida faptului că orașele mari și, în special, Bucureștiul dispun de rețele de transport public în general bune, trei din cinci persoane se deplasează, totuși, exclusiv cu automobile. Persoanele cu o situație economică medie sau peste medie preferă în mod preponderent să utilizeze exclusiv automobile (50-70%), în timp ce categoriile mai puțin înstărite nu utilizează niciun mijloc de transport (32-33%) sau utilizează transportul public (25-30%).

Utilizarea mijloacelor de transport în funcție de dimensiunea localității (% din total)

Sursa: Citadini, Baza de date a BAROMETRULUI URBAN 2020, Analiză EY România

Recomandări de politici: soluții pe termen scurt și lung

Rezolvarea problemei prețurilor la energie în România impune o abordare polivalentă. Pe termen scurt, în pofida politicilor în vigoare, cum ar fi plafoanele de preț și sprijinul acordat „consumatorilor vulnerabili”, gospodăriile încă se confruntă cu dificultăți, sărăcia energetică fiind o realitate pentru multe dintre ele. Pe termen lung, din cauza caracterului universal al politicii de plafonare a prețurilor aflată în vigoare în prezent, cheltuielile gospodăriilor pentru soluții ecologice, cum ar fi eficiența energetică și producția de energie (fotovoltaică și/sau pompe de căldură), sunt puternic descurajate.

La nivel de politici, am analizat diferite măsuri legislative pe care le pot adopta autoritățile.

Prima noastră recomandare de politică vizează creșterea sprijinului guvernamental pentru gospodăriile cu venituri mici printr-o „Lege privind consumatorii vulnerabili”:

1. Majorarea bugetului – crearea unui impact mai mare asupra gospodăriilor vulnerabile printr-un sprijin financiar mai mare
2. Eficiența procedurilor – reducerea poverii unui proces excesiv de birocratic de aprobare a solicitărilor de sprijin pentru consumatorii vulnerabili
3. Complexitate redusă – comasarea numărului mare de plăți în numerar pentru diferite categorii de venituri pentru a crește consecvența și transparența legislației.

A doua noastră recomandare de politică vizează încurajarea eficienței energetice și a economiei de energie:

1. Restructurarea schemelor de plafonare a prețurilor la energie și gaze naturale – reducerea numărului de beneficiari prin aplicarea plafonării de preț doar în cazul gospodăriilor vulnerabile pentru a încuraja eficiența energetică în rândul celor care nu beneficiază de plafonare.
2. Reinstaurarea Programului „Casa Eficientă Energetic”, cu un accent sporit asupra reabilitării locuințelor existente.
3. Majorarea alocărilor bugetare pentru inițiativa „Casa Eficientă Energetic” propusă și plăți mai mari către gospodăriile vulnerabile

A treia noastră recomandare de politică vizează creșterea producției de energie din surse regenerabile:

1. Majorarea numărului de scheme de sprijin pentru producția de energie din surse regenerabile – facilitarea acordării de sprijin în domeniul energiei regenerabile către un număr mai mare de cetățeni prin intermediul unor diverse inițiative care să cuprindă atât soluțiile fotovoltaice, cât și pompele de căldură
2. Majorarea bugetului – alocarea de fonduri nerambursabile mai mari care să asigure sprijin integral/parțial în domeniul soluțiilor fotovoltaice, pe baza puterii instalate planificate
3. Reglementarea și monitorizarea proceselor – distribuția resurselor în timp util și o alocare eficientă a personalului administrativ.

Către un viitor sustenabil

Recomandările noastre de politici vizează crearea unui sistem energetic mai rezistent, mai bine pregătit pentru a face față provocărilor generate de prețurile mari la energie și de schimbările climatice. Prin promovarea eficienței energetice și a economiei de energie, prin creșterea producției de energie din surse regenerabile și prin sprijinirea gospodăriilor cu venituri mici, putem reduce vulnerabilitatea sistemului nostru energetic și putem crea un viitor mai sustenabil. În același timp, creșterea ponderii energiei regenerabile în mixul național poate contribui la izolarea gospodăriilor de fluctuațiile globale ale prețurilor combustibililor fosili.

Investițiile în modernizarea infrastructurii energetice ar trebui să reprezinte o prioritate, deoarece acestea ar putea reduce pierderile din rețeaua de transport, ar îmbunătăți securitatea aprovizionării cu energie și, în timp, ar putea contribui la scăderea prețurilor la energie. Cu toate că acest lucru necesită o investiție inițială substanțială, este un efort viabil, având în vedere beneficiile pe termen lung. 

Autori:

Corina Mîndoiu, Partener, Impozit pe venit şi contribuţii sociale, EY România

Cătălina Butan, Manager, Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România

• Declarația unică pentru raportarea veniturilor extrasalariale obținute în anul 2023 și a celor estimate în 2024 trebuie depusă până pe 27 mai 2024
• Au apărut modificări majore pentru persoanele care obțin venituri din chirii
• Persoanele care dețin bunuri de mare valoare vor datora un impozit special, care se declară printr-un formular distinct
• Controalele fiscale la nivelul persoanelor fizice sunt tot mai frecvente

Autoritățile fiscale au publicat la începutul acestui an un nou formular 212 – „Declaraţie unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice”, pentru raportarea veniturilor extrasalariale obținute în anul 2023, precum și a celor estimate în 2024.

Chiar dacă mai sunt câteva luni până la termenul limită de depunere a declarației și de plată a impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale, 27 mai 2024, persoanele fizice pot depune din timp declarația, după ce analizează atent sursele proprii de venituri, dar și cele mai recente modificări legislative. 

Printre veniturile ce trebuie raportate prin declarația unică sunt veniturile din chirii. Investițiile prin achiziționarea de proprietăți imobiliare pentru a le închiria ulterior și obține un venit stabil și previzibil au devenit tot mai populare în ultimii ani și în România. Pentru veniturile din chirii obținute în 2023, impozitul este de 10%, iar contribuabilii pot opta în anumite condiții pentru deducerea unor cheltuieli. Începând cu veniturile din chirii obținute în 2024, se aplică reguli noi privind taxarea acestor venituri. Cota de impozitare rămâne 10%, însă este permisă deducerea unei cote fixe de 20%, fără a păstra documente justificative pentru cheltuieli și înregistrări contabile. Nivelul de impozitare este astfel de 8%, aplicat la totalul veniturilor încasate anual de către proprietar. În cazul veniturilor din chirii plătite de către companii, de la 1 ianuarie 2024, impozitul este reținut și declarat de către plătitor. În acest caz, proprietarul persoană fizică nu mai are obligația de a depune declarația unică pentru declararea impozitului pe venit. Mai mult, din 2024, persoanele fizice care realizează venituri din chirii din imobile aflate în proprietate personală nu vor mai avea opțiunea de a raporta aceste venituri în categoria celor din activități independente în sistem real. De asemenea, posibilele pierderi înregistrate de proprietari, prin cheltuieli cu locuința mai mari decât veniturile din chirii, nu vor mai putea fi reportate în anii următori, pentru compensarea lor cu venituri viitoare și, deci, diminuarea impozitelor de plată.

Prin declarația unică se raportează și anumite câștiguri din transferuri de titluri de valoare, precum câștigurile obținute din vânzarea de acțiuni tranzacționate pe burse străine, care nu sunt intermediate de brokeri români, taxate cu 10%. Pentru astfel de venituri obținute începând cu 1 ianuarie 2024, se aplică reguli noi privind reportarea pierderilor, în vederea compensării lor cu venituri viitoare. Pe de altă parte, persoanele fizice care obțin câștiguri din vânzare de acțiuni prin tranzacții efectuate prin brokeri români, continuă să beneficieze și în anul 2024 de o impozitare redusă, de 1% sau 3%, în funcție de perioada de deținere a acțiunilor. În acest caz, impozitul se reține de către broker, pierderile nu pot fi reportate și compensate, iar persoana fizică nu trebuie să depună declarația unică pentru raportarea impozitului pe venit.

Alte venituri care se raportează prin declarația unică sunt dobânzile și dividendele obținute din străinătate. Veniturile din dobânzi sunt taxate cu 10%, în timp ce veniturile din dividende, cu 8%. În acest caz, este important ca persoanele fizice să verifice dacă veniturile respective au fost taxate în străinătate și dacă aceste impozite pot fi recunoscute în România, în baza tratatelor de evitare a dublei impuneri semnate de către România cu alte state.

Persoanele fizice care obțin venituri extrasalariale pot datora pentru aceste venituri, în plus față de impozitul pe venit, și o contribuție plafonată de asigurări sociale de sănătate, dacă veniturile obținute depășesc anumite plafoane, de 6, 12 și 24 de salarii minime pe economie. Contribuția la sănătate reprezintă 10% din aceste plafoane și trebuie raportată prin declarația unică. Pentru anul 2023, salariul minim pe economie ce trebuie luat în calcul pentru stabilirea plafoanelor este de 3.000 de lei, iar pentru 2024, 3.300 lei.

Din 2024, persoanele fizice care obțin venituri extrasalariale nu mai au posibilitatea de a redirecționa, prin declarația unică, până la 3,5% din impozitul pe venit pentru susţinerea entităţilor nonprofit sau acordarea de burse. Această opțiune rămâne valabilă doar pentru veniturile salariale.

Autoritățile au introdus un impozit suplimentar, de la 1 ianuarie 2024, pentru persoanele care dețin bunuri mobile și imobile de mare valoare. Persoanele fizice care au în proprietate clădiri rezidențiale situate în România, cu o valoare a clădirii de peste 2.500.000 lei, datorează un impozit de 0,3%, aplicat asupra diferenței dintre valoarea impozabilă a clădirii comunicată de către autorități prin decizie de impunere și plafonul de 2.500.000 lei. Impozitul se va declara și plăti până la data de 30 aprilie a anului pentru care se datorează. De asemenea, proprietarii autoturismelor înmatriculate în România, cu o valoare de achiziție individuală de peste 375.000 lei datorează un impozit de 0,3% aplicat asupra diferenței dintre valoarea de achiziție și plafonul de 375.000 lei. Acest impozit se va declara și plăti până la 31 decembrie a anului pentru care se datorează. Aceste impozite suplimentare nu se vor raporta prin intermediul declarației unice, ci printr-un formular separat, care urmează să fie publicat de către autorități.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice reprezintă o miză importantă pentru autoritățile fiscale, controalele la nivelul persoanelor fizice fiind tot mai frecvente. Potrivit raportului de activitate al ANAF pentru semestrul I din 2023, în această perioadă au fost efectuate peste 2.000 de inspecții fiscale la contribuabili persoane fizice, pentru care autoritățile au stabilit obligații suplimentare de plată de 50 de milioane de lei.

Având în vedere schimbările legislative multiple din ultima perioadă, este important ca persoanele fizice să analizeze aceste modificări și să își verifice atent sursele de venituri extrasalariale, dar și bunurile de valoare mare în proprietate, pentru a declara integral și corect, în termenele legale, impozitele și contribuțiile sociale aferente.