Rezultatul acțiunilor noastre este la fel de important ca reacția noastră la acestea. Confruntați cu eșecul, unii oameni se lasă urmăriți de nereușită, în timp ce alții îl folosesc ca pe un prilej de învățare. Unii încremenesc într-o gândire fixă, în timp ce ceilalți văd oportunitatea creșterii.

De altfel se spune că atunci când vei învăța să primești eșecul ca pe o oportunitate te afli pe drumul cel bun, cel al cunoașterii și progresului. Un lider cu mentalitate de creștere a depășit etapa fricilor și primește eșecul ca pe o provocare sau pe ca o experiență menită să îl ajute să depășească orice obstacol.

1. Efectul pozitiv al mentalității de creștere în cadrul companiilor
Această diferență apare și în cazul companiilor. Unele dezvoltă culturi organizaționale predispuse la status quo, iar altele la evoluție și schimbare. Sunt companii pentru care unii angajați sunt resurse iar alții talente, în timp ce pentru alte companii toți angajații sunt talente. Primele definesc o mentalitate fixistă, care-i privilegiază pe cei identificați ca talente. Celelalte demonstrează că au încredere în potențialul fiecărui angajat de a se dezvolta.
După cum arată o cercetare a Harvard Business Review, încurajați de încrederea investită în ei, angajații din companiile care-i consideră pe toți ca având potențial sunt cu 47% mai încrezători în colegii lor, 34% din ei sunt mai responsabili și mai implicați și 49% spun că inovația este susținută de compania în care lucrează.

2. Acțiuni pentru a construi o cultură organizațională bazată pe mentalitatea de creștere
Deoarece beneficiile companiilor ce creditează potențialul angajaților sunt multiple, iată care sunt acțiunile necesare pentru construirea unei astfel de culturi organizaționale:
•    Încurajarea angajaților pentru explorarea de noi oportunități la locul de muncă și dobândirea de noi aptitudini și competențe, inclusiv prin rotația între diferite departamente, funcțiuni sau secții.
•    Evoluarea rolului managerilor prin adăugarea sarcinii de catalizatori ai mentalității de creștere. Transformarea acestora în modele și resurse de învățare pentru echipele pe care le coordonează și nu numai.
•    Aprecierea formală și informală a eforturilor de învățare, venită din partea coordonatorilor de echipă, supervizorilor sau managerilor.
•    Alocarea lunară a unei sarcini de îmbunătățire a activității pe care o desfășoară fiecare angajat, în echipă cu colegii.
•    Generarea unor contexte care să permită inițiativa, experimentarea, dar și eventualul eșec, cu scopul de a identifica soluții noi și diferite, altele decât cele deja știute.

3. Caracteristici ale liderilor cu mentalitate de creștere
Liderii care îmbrățișează mentalitatea de creștere știu că învățarea și progresul sunt la fel de importante ca efortul. Într-o companie antreprenorială, învățarea, schimbarea și evoluția sunt elemente-cheie. De aceea este foarte important ca echipele acestor companii să identifice rapid ceea ce pot învăța din experiențele lor, pentru ca apoi să folosească această cunoaștere pentru a evita să facă aceleași greșeli de două ori.

O altă caracteristică a liderilor care au mentalitate de creștere este capacitatea de a vedea oportunități noi peste tot – la conferințe sau eveniment de networking, într-o știre de afaceri sau într-un raport de industrie. Fiind constanți în efortul de a se dezvolta interior, acești lideri reușesc să își depășească convingerile limitatoare și ajung să profite de mai multe conjuncturi oportune decât oricând înainte, mai ales atunci când acestea le-ar putea duce afacerea la un nou nivel.

Realizând pe deplin beneficiile unei mentalități de creștere, acești lideri sunt în căutarea unor modalități de a se îmbunătăți, adesea prin educație continuă. Chiar dacă unii dintre aceștia sunt experți recunoscuți pe o anumită arie de expertiză, ei consideră că este întotdeauna posibil să înveți lucruri noi, mai ales dacă studiezi și ești deschis la tot ceea ce apare nou în domeniul de activitate al firmei, dar și în domenii conexe.

Poate cea mai importantă trăsătură a liderilor cu mentalitate de creștere este aceea că doresc să-i vadă și pe alții reușind. Scopul lor este acela de a-și sprijini colegii în călătoria lor de dezvoltare profesională și personală. Aportul acestora în companie este deci unul fenomenal. Alături de ceilalți colegi cu poziții de management ei sunt cei care devin modele și surse de inspirație pentru ceilalți manageri și contribuie la dezvoltarea viitoriilor lideri în această mentalitate de creștere.

Autor:
Florentina Șușnea, Managing Partner, PKF Finconta

În data de 26 iunie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 151 din 18 iunie 2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice, articolul final stabilind că prezenta lege va intra în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2018.

Legea are drept scop instituirea unei proceduri colective pentru redresarea situaţiei financiare a debitorului persoană fizică, de bună-credinţă, acoperirea într-o măsură cât mai mare a pasivului acestuia şi descărcarea de datorii, această procedură fiind reprezentată, asemănător procedurii insolvenței persoanei juridice, de participarea concomitentă a creditorilor la urmărirea şi recuperarea creanţelor lor.

În înțelesul Legii nr. 151/2015, se consideră că persoana fizică se află în stare de insolvență atunci când patrimoniul acesteia se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente.

Este instituită și o prezumție relativă cu privire la această stare patrimonială, respectiv atunci când debitorul, după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadenţei, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori; datorită caracterului său, prezumția poate fi însă ușor răsturnată prin proba contrară.

În ceea ce privește domeniul de aplicare al legii, menționăm că procedurile impuse prin această reglementare se aplică debitorului persoană fizică ale cărei obligaţii nu rezultă din exploatarea de către acesta a unei întreprinderi, în sensul art. 3 din Codul civil și care îndeplinește în mod cumulativ următoarele condiții:

– este în stare de insolvenţă şi nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, într-o perioadă de maximum 12 luni, capabil să îşi execute obligaţiile astfel cum au fost contractate, cu menţinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine şi pentru persoanele pe care le are în întreţinere;
– are domiciliul, reşedinţa sau reşedinţa obişnuită de cel puţin 6 luni anterior cererii în România;
– cuantumul total al obligaţiilor sale scadente este cel puţin egal cu valoarea-prag adică valoarea minimă a datoriilor scadente ale debitorului necesară pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau a procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active, aceasta fiind, în concret echivalentul a 15 salarii minime pe economie.

Prin Legea nr. 151/2015 sunt reglementate trei proceduri de insolvență:
a) procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor (procedură administrativă);
b) procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active;
c) procedura simplificată de insolvență (procedură administrativă).

Organele competente în aplicarea procedurii de insolvență sunt comisia de insolvenţă şi administratorul procedurii, instanţele judecătoreşti şi lichidatorul, în funcție de tipul de procedură aplicabil debitorului aflat în insolvență.

Aceste proceduri se pot aplica în cascadă, prin raportare la îndeplinirea condițiilor specifice fiecărei proceduri și la rezultatele obținute prin procedura aplicată anterioară. Astfel, pentru inițierea procedurii de insolvență, debitorul care se află în stare de insolvență poate depune la comisia de insolvenţă o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor; dacă, ulterior examinării cererii și a documentelor depuse în susținerea acesteia, comisia competentă constată că debitorul insolvabil îndeplineşte condiţiile procedurii simplificate de insolvenţă, cu acordul acestuia, va proceda la aplicarea acestei din urmă proceduri.

Pe de altă parte, în cazul în care comisia de insolvență constată că situaţia financiară a debitorului este iremediabil compromisă, după obţinerea acordului debitorului, sesizează instanţa pentru deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active, în cazul în care debitorul are bunuri şi/sau venituri urmăribile.

Precizăm că legea privind procedura insolvenţei persoanelor fizice exceptează în mod expres anumite categorii de persoane, astfel că procedurile prezentate mai sus nu sunt aplicabile debitorului:
a) în cazul căruia a fost închisă, din motive ce îi sunt imputabile, o procedură de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, o procedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active sau o procedură simplificată de insolvenţă cu mai puţin de 5 ani anterior formulării unei noi cereri de deschidere a procedurii insolvenţei;
b) care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, a unei infracţiuni de fals sau a unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii;
c) care a fost concediat în ultimii 2 ani din motive ce îi sunt imputabile;
d) care, deşi apt de muncă şi fără un loc de muncă ori alte surse de venit, nu a depus diligenţa rezonabilă necesară pentru a-şi găsi un loc de muncă sau care a refuzat, în mod nejustificat, un loc de muncă propus ori o altă activitate aducătoare de venit;
e) care a acumulat datorii noi, prin cheltuieli voluptuare în timp ce ştia sau ar fi trebuit să ştie că este în stare de insolvenţă;
f) care a determinat sau a înlesnit ajungerea în stare de insolvenţă, cu intenţie sau din culpă gravă
g) care la data formulării cererii de deschidere a unei proceduri de insolvenţă, potrivit prezentei legi, are deja deschisă o altă procedură de insolvenţă.

Legea instituie și o serie de interdicții și sancțiuni în sarcina debitorilor, creditorilor și a oricăror alte persoane fizice sau juridice, publice ori private care nu își îndeplinesc anumite obligații ce derivă din conținutul prevederilor acesteia.

În final, prin raportare la starea actuală, caracterizată de faptul că încă nu au fost înființate comisii de insolvență, iar listele care pot îndeplini calitatea de administrator al procedurii sau de lichidator nu sunt definitivate apreciem că, cel puțin pentru moment, Legea nr. 151/2015 nu poate fi pusă efectiv în aplicare.

O analiză a PwC arată că rata anuală de creștere a cheltuielilor pentru apărare va crește cel mai probabil în perioada 2017-2021 în 58 dintre cele 71 de națiuni analizate, pe măsură ce statele trebuie să facă față unui mediu global de securitate tot mai complex.

PwC Global Defense Perspectives 2017 este cel de-al doilea raport care analizează cheltuielile de apărare, examinează influențele strategice și impactul lor asupra mediului actual și viitor al sectorului apărării.

Această a doua ediție a raportului extinde analiza cheltuielilor de apărare la 71 de țări. Raportul analizează doi parametri: prioritizarea cheltuielilor de apărare (cheltuieli ca procent din PIB) și postura de securitate – măsura în care țările desfășoară trupe aeriene și terestre în afara granițelor naționale și cantitatea de armament vândut sau închiriat de o țară.

Raportul relevă o creștere a cheltuielilor de apărare proiectate pentru perioada 2017 – 2021, care va compensa declinul înregistrat în perioada 2012-2016 în 45% dintre țările analizate. Printre acestea se numără jucători mari precum Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii, dar și economii emergente cum ar fi Turcia și Brazilia.

Raportul arată că, deși există o creștere prognozată a cheltuielilor de apărare, va exista, în continuare, o presiune asupra bugetelor de apărare ale jucătorilor importanți, pe măsură ce amenințările continuă să se intensifice, inclusiv cele informatice. Schimbarea polilor de putere economică, dinspre vest spre est, schimbările demografice și avansul tehnologic sunt printre trendurile cele mai importante, din punct de vedere global, pe care analiștii le consideră că au un ”efect profund” asupra apărării și securității.

Elemente relevante ale raportului:
●    Problemele economice și scăderea prețului petrolului pun presiune pe bugetele de apărare. Prăbușirea piețelor petroliere din 2014 a atras o contractare a cheltuielilor de apărare în țările dependente direct de prețul petrolului. Dacă nu se întrevede o creștere a prețului barilului de petrol în următorii ani, țări dependente de petrol, cum ar fi Arabia Saudită, vor avea dificultăți în a menține nivelul actual al cheltuielilor cu apărarea.
●    Tensiunile geopolitice alimentează suplimentar comerțul mondial cu armament. Pentru a satisface nevoia globală de arme, este foarte posibil ca țări precum China sau India să conteste supremația duopolului SUA și Rusia, care, împreună, au furnizat 56% din totalul armamentului exportat în perioada 2012-2016.
●    Țările NATO și-au asumat ținta de 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare, dar fac eforturi mari pentru a atinge acest nivel. În 2016, numai 4 din 29 membri NATO, sau 14%, au atins ținta de 2% din PIB pentru cheltuieli ale armatei. 20 din 29 de țări NATO au cheltuit mai puțin în valori absolute în 2016 comparativ cu 2014.
●    Cheltuielile militare ale Statelor Unite revin pe creștere. În 2016, SUA și-au majorat cheltuielile de apărare cu 1,7% până la 611 miliarde de dolari, semnalând sfârșitul unui trend descrescător al cheltuielilor militare. Viitoare creșteri sunt de așteptat în următorii cinci ani sub noua Administrație.
●    Factorii macroeconomici și geostrategici, inclusiv schimbarea polilor de putere dinspre vest către est, schimbările demografice și resursele limitate sunt elemente care vor reconfigura profund trendurile cheltuielilor militare. Este cazul în zone mai puțin dezvoltate ale lumii unde mega-tendințele vor aduce instabilitate și vor pune o presiune suplimentară, internă și externă, provocărilor de apărare și securitate.

”Provocările de securitate cu care se confruntă organizațiile de apărare ale națiunilor sunt complexe, și într-o continuă dinamica. În perioada următoare, una dintre cele mai mari provocări ale țărilor NATO va fi respectarea angajamentului de a aloca 2% din PIB pentru apărare. Pentru 2017 România și-a asumat obligația de a aloca 2% din PIB către armată, iar acest lucru este valabil și în bugetul pentru 2018. Dezvoltarea economică asigură implicit și securitatea militară. În acest context, o economie puternică cu bază de creștere solidă și cu un mediu fiscal și financiar stabil este absolut necesară pentru securitatea națională și pentru investițiile militare necesare. În același timp trebuie să acordam o atenție sporită amenințărilor cibernetice, cel mai nou tip de conflict”, a declarat Ionuț Simion, Country Managing Partner, PwC România.

“Într-o lume în care amenințările, în toate formele lor, sunt tot mai diverse și complexe, la fel trebuie să fie și liniile de apărare. În acest context, România trebuie să aibă capacitatea și flexibilitatea de a negocia contractele din domeniul apărării pentru a servi intereselor superioare de apărare a țării prin aplicarea celor mai potrivite mecanisme economice, financiare și legale aflate la dispoziția sa, în lumina reglementărilor naționale, dar și cu respectarea prevederilor Tratatului de Funcționare al Uniunii Europene și al angajamentelor NATO asumate. Este foarte important ca discuțiile și negocierile pe care Guvernul le poartă cu furnizorii de echipamente să se desfășoare de pe poziții de egalitate și să aibă în vedere interesele României pe toată perioada de derulare a contractului”, spune Manuela Guia, Partener D&B David și Baias.

La o privire atentă asupra NATO, analiza relevă faptul că, în timp ce cheltuielile militare vor rămâne negative în țările membre, este posibil ca în condițiile în care situația economică se va îmbunătăți, mai multe țări NATO vor atinge pragul de 2% din PIB pentru cheltuieli militare în următorii 5 ani.

În Asia Centrală și de Sud și Cercul Pacific, cele cinci țări cu cele mai mari cheltuieli militare sunt China, India, Japonia, Coreea de Sud și Australia. Analiza arată că în estul Asiei, potențialul ridicat al comerțului maritim și rute dezvoltate de comerț terestru, cum ar fi inițiativa ”One Belt – One Road” vor necesita cheltuieli de apărare mai ridicate pentru a menține, în timp, securitatea acestor rute, chiar dacă amenințările la acestea sunt naționale sau transnaționale.

Despre raport
1.    Raportul este disponibil la adresa de internet: https://pwc.to/GDP2017
2.    PwC a realizat analiza caracteristicilor de apărare pentru 71 de țări/regiuni cu  accent asupra a două aspecte: 1. Trenduri recente, curente și anticipate de cheltuieli militare. 2. Prioritățile și provocările structurale și strategice care influențează aceste națiuni din punct de vedere al investițiilor majore și instituțiilor. Metodologia completă poate fi consultată în raportul principal.
3.    Națiunile analizate în raport includ top 50 al țărilor care investesc cel mai mult în tehnică militară (conform Institutului de Cercetare a Păcii din Stockholm) și un grup de 21 de țări selectate pentru importanța lor regională sau globală, indiferent de nivelul cheltuielilor militare (inclusiv Siria, țările NATO și Iordania). Lista completă este disponibilă aici.
4.    Conform raportului SIPRI – Trenduri ale Cheltuielilor Militare în 2016, în perioada 2012-2016, transferul global de armament a atins cel mai ridicat nivel pentru oricare cinci ani consecutivi de la terminarea Războiului Rece. Pentru a satisface cererea globală de armament, este foarte posibil ca țări precum China și India vor contesta din ce în ce mai mult duopolul tradițional în furnizarea de armament format din Statele Unite ale Americii și Rusia.

Există noțiuni care prin frecvența folosirii lor conduc la un fel de sațietate. Parcă nu vrei să le mai auzi. Se poate spune, cu unele argumente, că digitalizarea este într-o astfel de situație. Și totuși subiectul se impune companiilor prin impactul pe care îl generează. Integrezi digitalizarea, ai șansa creșterii afacerii. Nu faci asta, poți să devii istorie.

Dacă digitalizarea este un proces care pleacă din interiorul companiei, atunci  trebuie să înceapă cu funcțiunile interne ale acesteia. Iată care sunt tendințele anului 2018 în digitalizare ținând cont de principalele 5 funcțiuni interne ale unei companii.

Tendința 1– Marketing –>Conținutul video
Astăzi, majoritatea interacțiunilor cu clienții au loc prin intermediul e-mailului, telefonului și chat-ului. Cu toate acestea, videoclipul este mai ușor de folosit decât oricând. Potrivit Hubspot 43% dintre oameni doresc mai mult conținut video, iar 52% dintre experții în marketing clasifică videoclipul drept instrumentul cu cel mai mare randament.Materialele video cu o durată mai mică de 90 de secunde conduc la o rată de retenție a utilizatorilor de 53%. Acest lucru înseamnă că mai multe videoclipuri scurte în e-mailurile de marketing și ferestrele de chat ar putea fi o mare oportunitate. Popularitatea conținutului video va plasa clipurile video în centrul campaniilor de marketing și vânzări în 2018.

Tendința 2 – Vânzări –>Colectarea automată a datelor
Colectarea automată a datelor a permis companiilor să creeze profiluri foarte detaliate ale clienților în managementul relațiilor cu aceștia. Folosind colectarea de date noi, companiile pot să re-prospecteze conturi vechi și să le satisfacă și mai personalizat cerințele. Hubspot raportează că 69% dintre clienți doresc ca echipele de vânzări să lecunoasca foarte bine nevoile și 61% dintre clienți doresc ca reprezentanții de vânzări să le ofere informații relevante. Conturile de client pot deveni incredibil de dense în informații, iar un profil mai bun al clienților ar putea conduce la o creștere a vânzărilor bazată pe valorificarea informațiilor din aceste conturi.

Tendința 3 – Financiar -> Facturarea digitală
În 2018 standardizarea și automatizarea vor ajuta departamentele financiare să facă procesele de facturare complet automatizate. Universal Business Language (UBL) este o bibliotecă deschisă de standarde XML pentru documente cum ar fi comenzi de achiziție, facturi și logistică de transport. Deși este folosit de un deceniu, UBL trebuia să fie mandatat de directivele europene în 2018. Acum se pare că anul 2019 va fi termenul la care firmele europene vor fi obligate să primească și să proceseze facturile electronice folosind UBL. Unul dintre cele mai mari beneficii ale adoptării UBL este faptul că facturile devin instantaneu propuneri de rezervare, pe care clienții le pot procesa apoi în sistemele lor financiare sau în ERP. Profesioniștii financiari vor economisi mult timp și efort prin faptul că nu va mai fi necesar să recreeze datele facturii. UBL elimină potențialul de eroare umană în copierea datelor.

Tendința 4 – IT –>Cloud
Migrarea către cloud este o altă tendință prezentă în 2017, care prinde mai bine contur în 2018. Cloud computing ajută organizațiile să aibă grijă de procese centralizate, cum ar fi să permită organizațiilor stocarea datelor într-un loc accesibil de oriunde. Migrarea către cloud este relevantă din perspectivă financiară, deoarece scade costurile de hardware și de personal asociate cu hosting-ul și serverele interne. De asemenea este relevantă din perspectiva productivității, deoarece angajații pot comunica și accesa fișiere de oriunde și nu doar în birou. Migrarea către cloud aduce cu sine și provocări în zona securității cibernetice care va fi o tendință asociată migrării către cloud. Așadar deviza este migrare în cloud,către un furnizor cu resurse și experiență în lupta împotriva malware și data breaches.

Tendința 5 – Resurse umane –>Reducerea echipelor
Potrivit  HR Trend Institute numărul locurilor de muncă în departamentele de resurse umane va scădea pe măsură ce nivelul automatizării va crește. De exemplu selecția candidaților pe care acum o fac mulți recrutori, este preluată rapid de mașini inteligente. Consilierii de HR, asistenții, partenerii de afaceri vor deveni mai puțin necesari. Personalul de HR de top va fi necesar în serviciile de resurse umane, iar un arhitect HR de nivel înalt poate (și ar trebui) să joace un rol important în transformarea organizațiilor.

General Data Protection Regulation
GDPR va avea un impact transversal în departamentele de vânzări, marketing și HR. Accentul va cădea pe lucrul cu noile reguli în jurul terminologiei cheie – “consimțământ”, “drept de a fi uitat”, “opt-in”, “date personale sensibile”. Acesta va fi principalul efort pentru departamentele de vânzări, dar și în ce privește cercetarea de marketing și resursele umane în 2018.

În concluzie, 2018 va fi anul în care multe companii își vor da seama că transformarea digitală nu este un moft, un accesoriu la modă, sau ceva util doar pentru companiile mari de tehnologie. Digitalizarea este un imperativ în peisajul de afaceri de astăzi, pentru firmele care vor un avantaj competitiv. Efectul disruptiv al digitalizării în toate industriile va amenința modelele tradiționale de afaceri.

Autor: Constantin Măgdălina, Expert, Tendințe și Tehnologii Emergente

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1032 / 28.12.2017 a fost publicată Legea 258 / 2017 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază („Legea 258”).

Aceasta transpune Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23.07.2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 257 din 28.08.2014.

Legea 258 va intra în vigoare în 30 de zile de la data publicării, mai exact în data de 27 ianuarie 2018.

Excepțiile de la regula menționată anterior sunt reprezentate de capitolele referitoare la înștiințarea consumatorilor cu privire la comisioanele suportate de către aceștia în relația cu insitituția bancară. Aceste măsuri vor fi obligatorii într-un termen de 9 luni de la intrarea în vigoare a standardelor tehnice adoptate de Comisia Europeană privind terminologia standardizată pentru acele servicii care sunt comune unei majorități a statelor membre.

Legea 258 se aplică oricărui prestator de servicii de plată, în conformitate cu prevederile OUG 113/2009 privind serviciile de plată. Menționăm faptul că, potrivit OUG 113/2009, termenul de “prestator de servicii de plată” include termenul de “instituție de credit”. Prin urmare, mențiunile din lege referitoare la prestatorul de servicii de plată vor trebui respectate și de instituțiile de credit.

Legea 258 se aplică conturilor de plăți, prin care consumatorii pot să efectueze cel puțin următoarele operațiuni:
– depunerea fondurilor într-un cont de plăți;
– retragerea de numerar dintr-un cont de plăți;
– executarea și sau primirea de operațiuni de plată, inclusiv transferuri de credit, către și de la terți.

În cazul în care un consumator rezident al Uniunii Europene solicită sau accesează un cont de plăți, instituțiilor de credit le este interzisă discriminarea din motive de naționalitate, reședință sau alte motive garantate de Carta Drepturilor Omului. Cu toate acestea, instituțiile de credit pot refuza deschiderea unui astfel de cont în cazul în care ar determina o încălcare a dispozițiilor privind prevenirea spălării banilor.

Un element de noutate este reprezentat și de reglementarea contului de plăți cu servicii de bază, acesta cuprinzând următoarele servicii:
– servicii care permit toate operațiunile necesare pentru deschiderea, administrarea și închiderea unui cont de plăți;
– servicii care permit depunerea de fonduri într-un cont de plăți;
– servicii care permit retrageri de numerar pe teritoriul Uniunii Europene dintr-un cont de plăți la ghișeu sau la bancomate, în timpul sau în afara programului de lucru al instituției de credit;
– efectuarea debitărilor directe, a operațiunilor de plată printr-un card de plată ori a transferurilor de credit.

În acest sens, Legea 258 elimină perceperea comisioanelor pentru serviciile care implică operațiunile necesare pentru deschiderea/închiderea acestui tip de cont, precum și pentru cele de retragere a numerarului pe teritoriul Uniunii Europene. În cazul consumatorilor vulnerabili din punct de vedere financiar, gratuitatea se extinde și asupra operațiunilor care permit depunerea de fonduri, precum și asupra primelor 10 operațiuni lunare efectuate de aceștia prin debitare directă, plată cu cardul și transfer de credit.

Legea 258 reglementează termenul de consumator vulnerabil din punct de vedere financiar ca fiind acel consumator al cărui venit lunar nu depășește echivalentul a 60% din câștigul salarial mediu brut pe economie, sau al cărui venit din ultimele 6 luni nu depășește echivalentul a 60% din câștigul salarial mediu brut pe economie.
În acest sens, instituțiile de credit au obligația de a stabili, prin proceduri proprii transparente, mecanisme de verificare a îndeplinirii criteriului de vulnerabilitate de către consumatori. În plus, acestea sunt obligate să ofere anumite facilități prevăzute de Lege categoriei de consumatori considerată vulnerabilă.

Legea 258 reglementează comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți. În acest sens, este prevăzută obligația autoritățillor naționale de a adopta o Listă a celor mai reprezentative servicii (denumită în continuare ”Lista”) aferente unui cont de plăți, în maximum 3 luni de la intrarea în vigoare a standardelor tehnice adoptate de Comisia Europeană.
În ceea ce privește serviciile cuprinse în Listă, prestatorii de servicii de plată vor transmite, cel puțin o dată pe lună și ori de câte ori operează modificări, informații cu privire la comisioanele percepute pentru serviciile de plăți, precum și date cu privire la sediile și localizarea bancomatelor.
De asemenea, prestatorul de servicii de plată va trebui să pună la dispoziția consumatorului, înaintea încheierii contractului privind un cont de plăți, “Documentul de informare cu privire la comisioane”. Acest act va fi transmis pe suport tipărit sau pe un alt suport durabil și va conține termenii standardizați prevăzuți de Listă.

În plus, prestatorii de servicii financiare sunt obligați să pună la dispoziția consumatorilor, în mod gratuit, cel puțin o dată pe an, o situație a tuturor comisioanelor suportate pe o perioadă anterioară de 12 luni împlinite, mijlocul de comunicare stabilindu-se de comun acord cu respectivul consumator. De asemenea, prestatorii de servicii de plată furnizează autorității competente toate informațiile solicitate în termenul precizat de aceasta.
Legea 258 introduce serviciul de schimbare a conturilor. Acesta reprezintă transferul de la un prestator de servicii de plată la altul, la cererea consumatorului, fie al informațiilor referitoare la toate sau la unele dintre ordinele de plată programate pentru transferurile de credit, debitările directe recurente și încasările prin transferuri de credit recurente, executate într-un cont de plăți, fie al eventualului sold pozitiv al contului de plăți dintr-un cont de plăți într-altul sau ambele.

Cu ocazia desfășurării procesului de schimbare a conturilor, prestatorul de servicii de plată va fi obligat să restituie consumatorului orice pierdere financiară, inclusiv comisioane și dobânzi, rezultată din nerespectarea prevederilor stipulate de Legea 258.
Referitor la informațiile generale privind conturile de plăți cu servicii de bază, Legea 258 instituie, în sarcina instituțiilor de credit și a autorităților competente, îndatorirea de a informa publicul larg în legătură cu disponibilitatea acestui tip de cont, condițiile generale de tarifare, procedurile necesare pentru deschiderea și utilizarea acestuia, precum și cu privire la metodele extrajudiciare de soluționare a diferendelor în legătură cu drepturile și obligațiile reieșite din Legea 258, potrivit prevederilor OG 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți.

În partea de final a Legii 258/2017, este reglementată răspunderea contravențională în cazul încălcării prevederilor acesteia. Prin urmare, încălcarea de către prestatorii de servicii de plată a prevederilor instituite de Lege se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 de lei. Totodată, agentul constatator poate aplica una sau mai multe obligații complementare, între care amintim:
– respectarea clauzelor contractuale care au fost încălcate începând cu data încălcării;
– restituirea sumelor încasate fără temei legal, într-un termen de maximum 15 zile de la data înmânării sau, după caz, a comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției;
– aducerea contractului în conformitate cu prevederile legale, în termen de maximum 15 zile de la data înmânării sau, după caz, a comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției;
– corectarea oricăror neconformități cu prevederile legale constatate prin procesul-verbal, în termen de maximum 15 zile de la data înmânării sau, după caz, a comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției.

Neaducerea la îndeplinire a obligațiilor prevăzute anterior, în termenele și condițiile prevăzute în procesele-verbale de constatare a contravenției, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei. Odată cu aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, agentul constatator poate propune aducerea tuturor contractelor similare în conformitate cu prevederile legale, în termen de 30 de zile.

●    Conform analizei economice a PwC, 2018 este previzionat a fi un an foarte bun pentru sectorul energetic
●    Rata șomajului în țările G7 atinge cel mai scăzut nivel din ultimii 40 de ani

Economia globală este așteptată să crească cu aproape 4% în 2018, exprimată la paritatea puterii de cumpărare (PPP), adăugând 5.000 miliarde de dolari peste valoarea curentă, potrivit estimărilor PwC cuprinse în raportul Global Economy Watch.

Principalele motoare de creștere ale economiei globale – Statele Unite ale Americii, țările emergente din Asia și Zona Euro –  vor contribui cu aproape 70% la creșterea economică globală în 2018, comparativ cu media de aproape 60% înregistrată după anul 2000.

Economia Zonei Euro va crește cu peste 2% în 2018. PwC se așteaptă ca economiile periferice ale Zonei Euro să le depășească pe cele din nucleu în ceea ce privește ritmul de creștere pentru al cincilea an consecutiv. Dintre economiile mari ale Zonei Euro, Olanda este de așteptat să înregistreze cea mai accelerată creștere, cu aproape 2,5%. La polul opus, nesiguranța legată de Brexit va afecta ritmul de creștere al Regatului Unit care va ajunge la 1,4% în 2018.

”Ne așteptăm ca în 2018 economia mondială să aibă cea mai mare rată de creștere din 2011 încoace, cu cele trei motoare principale – SUA, Zona Euro și Asia – raportând creșteri în tandem. Cu toate acestea, există câteva dezavantaje și riscuri pe care business-urile trebuie să le monitorizeze, inclusiv progresul negocierilor pe tema Brexit, alegerile generale programate în țările cu economii puternice și tendințele protecționiste în câteva sectoare de nișă ale economiei”, a declarat Barret Kupelian, economist senior al PwC.

”Vedem în 2018 un trend similar al dezvoltării economice a României. Pentru o creștere economică sustenabilă pe termen lung este nevoie de predictibilitate, stabilitate financiară, fiscală și consens politic asupra unor proiecte majore. Este nevoie ca mediul de afaceri să poată conta pe termen lung pe aceleași reguli ale jocului astfel încât să-și poată planifica mai bine investițiile. În același timp, este nevoie de o majorare a investițiilor publice și de creșterea eficienței acestora”, a declarat Ionuț Simion, Country Managing Partner PwC România.

China, cea mai mare economie a lumii în termeni PPP, ar putea crește cu 6-7% în 2018, mai lent, comparativ cu anii precedenți, dar în linie cu așteptările. Printre cele 17 economii care vor crește mai puternic decât China sunt India, Ghana, Etiopia și Filipine, indicând o creștere mai mare venită dinspre economiile din Africa și Asia. Conform analiștilor PwC, în 2018, opt din zece țări cu cele mai mari creșteri vor fi din Africa.

Cu cel mai rapid nivel de creștere de câțiva ani încoace, 2018 este previzionat de PwC a fi cel mai bun an, de asemenea și pentru sectorul energetic. Din totalul energiei consumate la nivel global anul acesta,  India și China vor consuma aproximativ 30% din total.

În ciuda acestor creșteri, PwC se așteaptă ca prețul petrolului să rămână stabil în termeni reali, OPEC și aliații săi menținând reducerea de 1,8 milioane de barili pe zi a producției până la finalul anului viitor.

Alții factori care trebuie monitorizați în 2018 și sunt incluși în raportul PwC:
●    Banca Centrală Europeană ar putea reduce achizițiile lunare de active în 2018, dar o schimbare dramatică a politicii monetare a Japoniei este puțin probabilă.
●    În țările G7, rata șomajului este previzionată a ajunge la cel mai scăzut nivel din ultimii 40 de ani, în jur de 5% sau 19 milioane de lucrători.
●    Salariile vor înregistra o creștere modestă în câteva economii mai dezvoltate unde există spațiu limitat de creștere, dar și așa nivelul lor va fi sub cel din anii dinaintea crizei.
●    Populația globului va crește cu aproximativ 80 de milioane în 2018, dar ca nivel procentual, acesta este cel mai scăzut nivel din 1950 și până astăzi. Pentru fiecare 10 oameni noi adăugați la populația lumii, PwC previzionează 9 vor fi localizați fie în Africa, fie în Asia.

În Monitorul Oficial nr. 1005 / 19.12.2017 a fost publicată HG 905 privind Registrul general de evidență a salariaților (denumită în continuare “HG 905”). Modificările introduse de HG 905 vizează atât structura Registrului, cât și informațiile solicitate spre înregistrare în ceea ce privește personalul angajat.
Odată cu intrarea în vigoare a HG 905, vechea reglementare din materie privind Registrul general de evidență a salariaților, anume HG 500/2011, a fost abrogată. HG 905/2017 a intrat în vigoare la data de 19 decembrie 2017, cu excepția prevederilor referitoare la sancțiunile contravenționale prevăzute de lege, acestea din urma intrând în vigoare la data de 29 decembrie 2017.

Prin urmare HG 905 elimină structura duală a Registrului General de evidență a salariaților (denumit în continuare ”Registrul”), stabilind astfel un registru unic, atât pentru persoanele aparținând dreptului privat cât și celor din domeniul public.
În ceea ce privește înregistrarea în Registru a datelor pentru persoanele care urmează să desfășoare activitate în baza unui contract individual de muncă, HG 905 stabilește faptul că acestea se vor publica anterior începerii activității angajatului.

În același sens, angajatorii care au înființat sucursale, agenții, reprezentanțe sau unități fără personalitate juridică, cărora le-au delegat competența încadrării personalului, pot delega acestora și competența înființării Registrului, completării și transmiterii datelor în Registru, în numele angajatorului.

Un element de noutate în ceea ce privește obligația de înființare și completare a Registrului constă în obligarea reprezentanțelor organizațiilor internaționale acreditate în România să efectueze această procedură.
HG 905 le permite angajatorilor să încheie un contract de prestări servicii cu societăți specializate în completarea și transmiterea datelor din Registru. Prevederea permite externalizarea acestor îndatoriri doar în cazul în care prestatorul de servicii activează în condițiile prevederilor legale în vigoare, inclusiv ale celor privind protecția datelor cu caracter personal.

De asemenea, angajatorii au obligația de a notifica, în scris, inspectoratul teritorial de muncă competent, despre încheierea contractelor de prestări servicii menționate în paragraful anterior, în termen de 3 zile lucrătoare de la data încheierii acestuia.
În ceea ce privește elementele solicitate spre a fi introduse în Registru, HG 905 prevede un termen de 20 de zile lucrătoare pentru publicarea oricărei modificări a salariului de bază lunar brut, indemnizații ori alte sporuri. Cu titlu de excepție, modificările produse de la data intrării în vigoare a HG 905 și până la data de 31 martie 2018 se vor putea introduce până la data de 31 martie 2018.

Referitor la extrasele din Registru ce pot fi solicitate de către angajatori, HG 905 stabilește faptul că acestea vor putea fi eliberate de către autoritatea competentă, la cererea unui salariat/fost salariat, numai în cazul în care angajatorul se află în imposibilitate de a elibera documentul în cauză.

În final, regimul contravențiilor a suferit mici schimbări față de vechea reglementare, cea mai importantă dintre acestea fiind sancționarea netransmiterii datelor angajatorului și ale angajatului, prevăzute de HG 905, cu o amendă de 20.000 LEI pentru fiecare angajat aflat în conflict cu legea.

Am rezumat în cele ce urmează cele mai importante noutăți aduse de Hotărâre de Guvern nr. 905/14 decembrie 2017 (“HG 905/2017”) în ceea ce privește cadrul de reglementare cu privire la registrul general de evidență al salariaților (“REVISAL”).

Intrare în vigoare

HG 905/2017 înlocuiește Hotărârea de Guvern nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților (“HG 500/2011” în cele ce urmează).
Cu câteva excepții, HG 905/2017 intră în vigoare la data publicării sale în Monitorul Oficial, respectiv pe 19 decembrie 2017.
Prevederile HG 905/2017 care reglementează regimul sancționator intră în vigoare în termen de 10 zile de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial.

Dispoziții generale

Printre principalele noutăți aduse de HG 905/2017 menționăm: (i) modificări privind structura REVISAL, (ii) introducerea unor noi date care trebuie completate în REVISAL, (iii) modificarea unor termene în care trebuie transmise unele date în REVISAL.
Modificări privind structura REVISAL
Se revine la structura unică a REVISAL atât pentru angajatorii privați cât și pentru instituții sau autorități publice, eliminându-se noțiunile de registru privat și public și adaptându-se textele legale în consecință.

Date noi ce trebuie completate în REVISAL

Ca un element de noutate, HG 905/2017 prevede că trebuie completate în REVISAL și următoarele date:
Pe lângă salariul de bază lunar brut și sporurile reglementate de contractul individual de muncă, începând cu data intrării în vigoare a HG 905/2017 vor trebui înregistrate și: indemnizațiile precum și alte adaosuri, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă sau, după caz, în contractele colective de muncă.

Modificarea unor termene

Transmiterea în REVISAL a datelor privind perioada, cauzele de suspendare și data încetării suspendării contractului individual de muncă se face cel târziu în ziua anterioară datei suspendării/datei încetării suspendări, cu excepția situației absențelor nemotivate când transmiterea în registru se face în termen de 3 zile lucrătoare de la data suspendării. Anterior, transmiterea acestor date se făcea în maximum 20 de zile lucrătoare de la data suspendării /datei încetării suspendării.

Orice modificare a datelor privind salariul de bază lunar brut, indemnizațiilor, sporurilor sau alte adaosuri se transmite în REVISAL în termen de 20 de zile lucrătoare de la data producerii modificării. Anterior, transmiterea acestor date se făcea anterior producerii modificării.

Prin excepție de la această prevedere, orice modificare a datelor privind salariul de bază lunar brut și a oricăror adaosuri care se produce de la data intrării în vigoare a prevederilor HG 905/2017 și până la data de 31 martie 2018 se transmite până la 31 martie 2018.

Autor: Nicoleta Gheorghe, Manager – Avocat, coordonatorul practicii de dreptul muncii

Consacrat drept un bătrânel care împarte daruri celor mici, Moș Crăciun este un simbol ce cheamă. Este capital de relație pe care îl investim în ceilalți prin simpla dăruire de cadouri. Se naște o economie de circumstanță care își are regulile ei specifice.

Dăruim și primim în baza unui comportament de reciprocitate care consolidează relațiile cu ceilalți și stimulează consumul. Comunități întregi sunt antrenate simultan în jocul social al schimbului de daruri cu încarcatură simbolică și efect în economie.

Venituri mai mari, cadouri mai multe

În România vacanța de Crăciun coincide cu o creștere a consumului pe toate planurile, de la alimente și îmbrăcăminte la electrocasnice, credite, vacanțe și creșterea vânzărilor de mașini. Zeci de milioane de euro sunt puși în mișcare în numele lui Moș Crăciun. În această perioadă, producția bunurilor de larg consum cunoaște un boom care turează motoarele tirurilor ce aprovizionează supermarketurile și antrenează o forță de muncă sezonieră.

Cu o creștere a consumului de 7,7% în acest an, România petrece. Moș Crăciun anima și mai mult frenezia achiziției pe fond sonor de cadouri despachetate și șampanii desfăcute. Potrivit sondajului realizat de Ferratum Grup, într-un top al cheltuielilor cu ocazia sărbătorilor de iarnă, anul acesta România este pe locul 2 (după Mexic) din cele 20 de țări analizate, în funcție de procentul veniturilor alocate per gospodărie (31,9%), adică aproximativ 280 de euro.

Cumpărăm cadouri online sau în magazine

Doar 25% dintre românii care au participat la acest sondaj spun că preferă cumpărăturile online, diferența fiind reprezentată de cei care colindă magazinele în căutarea de cadouri. Potrivit aceleași surse, top 3 cadouri pentru care este alocat bugetul este format din: haine (20,9%), dulciuri (19,4%) și jucării (12,7%). Pentru respondenții la acest studiu 28% din bugetul de sărbători este alocat pentru călătorii, 40% dintre români preferând serviciile AirBnb.

Monetizarea lui Moș Crăciun în magazine este parte din atmosfera în care sunt angrenați producători, furnizori, distribuitori, buyeri, merchandiseri și promoteri. Aranjamente de basm care reconstituie satul Moșului, improvizate în mall-uri ca să-i primească pe cei chemați, completează peisajul contra-cost. Punctele de contact cu consumatorul sunt diversificate pe toate categoriile de consumatori pentru ca toți să cumpere ceva.

Moș Crăciun, de la simbol la mercantilism

Un Moș Crăciun fără entertainment, uitat într-un sat din Finlanda, nu inspiră. El devine un bun al lumii globalizate numai dacă este amuzant, dacă stimulează consumul, dacă vinde. În acest tip de lume Moș Crăciun înseamnă să mergi la mall, să te distrezi, să alergi printre rafturi după cadouri.

Chiar dacă în copilaria omenirii darul avea multiple semnificații, în momentul de față cea economică predomină. Morișca consumului învârte indicatorii economici și desenează grafice de bunăstare statistică. Darul creșterii economice pe baza de consum nu poate dura la nesfârșit. Dacă vine Moș Crăciun și ne ia darul înapoi?

Autor: Constantin Magdalina, Expert, Tendințe si Tehnologii Emergente

Conducerea unei organizații antreprenoriale este un lucru provocator. Departe de a beneficia/de a avea nevoie de gradul de procedurizare al unei corporații, firma antreprenorială ajunsă la un colectiv de 50-80 de angajați poate testa abilitățile de lider ale oricărui executiv de top.

Atunci când, însă, este condusă chiar de antreprenorul fondator apar niște elemente suplimentare care fac acest exercițiu și mai dificil. Iată de ce, în cele ce urmează, voi puncta cele mai mari provocări pe care le poate întâmpina un antreprenor pe acest drum.

1. Valorile antreprenorului și valorile companiei

La început de drum, când echipa era alcătuită din 2-3 oameni, transmiterea valorilor antreprenorului și transformarea lor în valorile companiei era ușoară. Dorința de succes, activitatea derulată în stransă legatură zi de zi, fluiditatea rolurilor și concentrarea pe rezultate se realizau în mod natural și firesc. Nu neapărat fără puncte de vedere diferite sau fară momente mai tensionate, dar toate se rezolvau prin comunicarea cu și prin implicarea tuturor.
Odată compania ajunsă la o echipă de 20-30 de oameni, mecanismele de comunicare devin mai complexe, dar oamenii cheie, cei care au fost alături de antreprenor de la început, sunt cei care asigură coerența și consecvența dintre cele două seturi de valori.
Lucrurile se schimbă radical atunci când echipa trece de 50-80 de oameni. Mecanismele de comunicare în proximitate nu mai asigură alinierea valorilor, iar interpunerea unui nivel din ce în ce mai consistent de middle management poate introduce factori perturbatori.

2. Control versus delegare

Nivelul de control pe care îl are antreprenorul asupra companiei sale este imens, față de cel pe care îl au mulți dintre managerii din corporații. Nevoia de control, mult mai scăzută, este susținută, în ambele contexte, de aceleași argumente de mangement: generarea rezultatelor de business în mod recurent și predictibil. Discrepanța dintre cele două (posibilitatea de a controla și nevoia de a controla tot) este cost de oportunitate pentru organizație.
Acest lucru este învățat destul de greu de unii antreprenori și se poate traduce în scăderea gradului de implicare al managerilor. Cel mai grav este faptul că poate rezulta în delegarea în sus (la antreprenor) a multora dintre responsabilitățile acestora.
Atunci când firma are un număr mai mic de angajați aceste aspecte, deși active, rămân de multe ori sub radar. Imediat ce organizația crește la 50-80 de angajați, efectul perturbator al micro-mangementului, al exercitării unui control direct, nestructurat și în afara rolului de lider al antreprenorului, produce fricțiuni majore în mecanismul firmei.

3. Proceduri și autonomie

Introducerea încă de la început a unui nivel adecvat de proceduri, în funcție de nivelul de dezvoltare al firmei antreprenoriale, este un lucru bun. Chiar dacă se poate trăi/face business și fără proceduri, este mult mai ușor de crescut o firmă care are o bună organizare în interior.
Să procedurizezi o firmă abia când a ajuns la 50-80 de angajați aduce cu sine, la pachet, o dimensiune de management al schimbării care poate fi dificil de navigat. Chiar și cu cele mai bune intenții, oamenii vor descoperi că sunt atașați de vechiul mod de lucru și vor integra mai greu procedurile în activitatea de zi cu zi. Mai mult, vor face o legătură (de multe ori falsă) între procedurizare și limitarea autonomiei rolurilor lor, ceea ce va spori gradul de rezistență la schimbare.
Trebuie menționat aici că procedurile și autonomia pot fi termeni care nu se exclud reciproc atunci cănd primul dă structura pe care se bazează cel de-al doilea, fără ca autonomia să devină subiect de procedurizare.

4. Leadership și management

Antreprenorul are nevoie de o capacitate foarte bună de a mixa aceste două moduri de funcționare în companie. În funcție de fiecare situație în parte, și nu doar de etapa de dezvoltare a companiei, în viața lui de fiecare zi dozajul dat de rolul de lider și cel de manager poate varia semnificativ. Este esențial ca antreprenorul să aibă capacitatea de a se auto-observa pentru a gestiona in mod conștient aceste două roluri.

Totuși, pe măsură ce afacerea crește, rolul de lider și capacitatea antreprenorului de a influența la distanță o organizație din ce în ce mai mare devin esențiale. Modelul comportamental, structura valorilor, startegiile de decizie ale antreprenorului vor ajunge la marea masă a angajaților prin canale de comunicare preponderent indirecte. De aceea este foarte important ca acesta să internalizeze funcționarea ca lider, să o ancoreze în valorile personale fundamentale și să devină un comunicator foarte bun.

Înțelegerea și stăpânirea superioară a comunicării (verbale/non-verbale, directe/indirecte, etc) va face ca transpunerea în realitate a rolului de lider să fie relevantă pentru antreprenor, pentru organizație și pentru oamenii din echipa acesteia.

Autor: Florentina Șușnea, Managing Partner, PKF Finconta