Care este noutatea?
Incepand cu veniturile aferente lunii August 2017, baza lunara de calcul a contributiilor de asigurari sociale si de asigurari sociale de sanatate datorate de angajatori sau persoane asimilate angajatorilor este reprezentata de salariul minim brut pe tara in vigoare in luna pentru care acestea se datoreaza, corespunzator numarului zilelor lucratoare din luna in care contractul a fost activ, atunci cand  castigul lunar brut realizat in baza unui contract individual de munca cu norma intreaga sau cu timp partial este sub nivelul salariul minim brut pe tara garantat in plata, in vigoare in luna pentru care se datoreaza contributiile.

Aceste prevederi nu se aplica, printre altele, in situatia in care salariatii angajatorilor sau persoanelor asimilate, realizeaza in cursul aceleasi luni venituri din salarii sau asimilate salariilor in baza a doua sau mai multe contracte individuale de munca, iar baza lunara de calcul cumulata aferenta acestora este cel putin egala cu salariul minim brut pe tara. In aplicarea acestei exceptii, ministrul finantelor publice va  publica un ordin in vederea stabilirii procedurii de aplicare.

Cui se aplica?
Tuturor angajatorilor sau persoanelor asimilate conform art. 136 lit. c) din Codul Fiscal care au salariati incadrati in munca in baza unor contracte individuale de munca (cu timp partial sau cu norma intreaga) al caror castig brut  lunar este sub nivelul salariului minim brut pe tara garantat in plata aprobat prin hotarare a Guvernului, tinand cont de exceptiile mentionate in cuprinsul Ordonantei.

Surse legislative
Ordonanta Guvernului nr. 4/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal ce a intrat in vigoare la data e 1 august 2017.

Autor: Alex Milcev, partener, liderul Departamentului de asistență fiscală și juridică, EY România

Se discută de câteva zile despre măsurile fiscale anunţate de noul Guvern. Aceste măsuri ridică foarte multe semne de întrebare din punct de vedere al fezabilităţii lor, dar şi din punct de vedere al impactului pe care îl vor determina.

A fost extrem de suprinzător pentru contribuabili, dar şi pentru întreg mediul de afaceri desigur, să constate că Guvernul doreşte nişte modificări radicale ale sistemului fiscal.

Măsurile anunţate arată o schimbare majoră de abordare în decursul unei foarte scurte perioade de timp. Mă refer acum, în special, la înlocuirea impozitului pe profit cu impozitul pe cifra de afaceri, introducerea impozitului pe venitul global şi introducerea taxei de solidaritate.

Sunt nişte măsuri complet inoportune, care sunt anunţate fără să se fi făcut nicio analiză de impact. Dar să vedem, pe rând, ce presupune fiecare măsură în parte:

1. Înlocuirea impozitului pe profit cu impozitul pe cifra de afaceri începând cu 2018

Raţionamentul pe care se bazează această măsură ar fi probabil acela că firmele/contribuabilii încearcă să minimizeze profitul impozabil prin metode mai mult sau mai puţin legale. Ceea ce nu este corect tehnic, atâta vreme cât există legislaţie privind preţurile de transfer care, aplicată corect, împiedică astfel de fenomene.

În momentul de faţă, o astfel de impozitare pe venit se aplică doar pentru microîntreprinderi. Mai mult decât atât, impozitarea în acest mod a cifrei de afaceri ar fi un caz unic în UE şi vizibil în afara trendului european privind baza de impozitare consolidată comună.

Subliniez că impozitul pe cifra de afaceri este similar mai degrabă cu TVA-ul (“sales tax”) și, prin urmare, guvernul trebuie să facă o analiză pentru a determina dacă este regulamentară introducerea acestui impozit în locul celui pe profit. Există probabilitatea ca acest impozit să fie contrar prevederilor Directivei Europene privind TVA-ul şi, prin urmare, este de aşteptat să se pună în mişcare procedura de infringement din partea Comisiei Europene.

În plus, o să fie mulţi perdanţi în urma aplicării acestei măsuri, cum ar fi de exemplu: contribuabilii cu cifra de afaceri mare şi profit mic (e.g. retail, distribuţie), societăţi în dificultăţi financiare care vor plăti impozit chiar şi fiind în poziţie de pierdere etc.

2. Introducerea taxei de solidaritate din 2018

S-a comunicat de către Guvern că s-a “inventat” această taxă pentru cei care au venituri ce depăşesc zece salarii minime pe economie. Au fost destul de multe declaraţii ale Guvernului pe această temă, dar nu este clar încă nici procentul, nici modul exact de calcul. Este de aşteptat ca prin această abatere de la cota unică (modelul care a servit bine României de peste un deceniu) să fie generate inechităţi fiscale.

O altă consecință negativă a acestei măsuri este descurajarea specialiștilor talentaţi şi de succes care au rămas pe moment în ţară, dar şi a celor care s-au afirmat profesional până acum peste hotare şi se gândesc să revină în ţară. În concluzie, nu este doar o problemă fiscală, ci şi o problemă de atractivitate a ţării pentru resurse umane; şi aici Guvernul transmite un mesaj contradictoriu.

3. Introducerea impozitului pe venitul global din 2018

Aceasta este o altă surpriză anunţată de noul Guvern fără nicio pregătire prealabilă. În momentul de faţă, legislaţia fiscală, sistemul informatic al ANAF şi – desigur – obişnuinţa contribuabilului de ani de zile sunt bazate pe impozitarea cu cotă unică. Nu este deloc clar de ce se impune această modificare de sistem, care vor fi schimbările principale şi în ce fel complicaţiile inerente acestei schimbări o să merite tot efortul.

Cred că guvernul trebuie să fie conştient că asemenea măsuri implică o schimbare radicală de politică fiscală. De asemenea, ele arată o inconsecvenţă a programului de guvernare în această zonă şi induc o stare de incertitudine şi impredictibilitate cum nu s-a văzut de dinainte de intrarea României în Uniunea Europeană.

În plus, consider că este total neconstructiv şi inoportun ca guvernul să anunţe modificări fiscale de anvergură, fără a se face analize prealabile ale impactului calitativ şi cantitativ.

Sper, totuşi, că aceste măsuri vor fi reconsiderate şi că se va renunța în cele din urmă la implementarea lor.

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 230.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 29,6 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2016. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 700 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

Autor: Constantin Măgdălina, Expert, Tendințe și Tehnologii Emergente

Exportul de produse şi servicii generat de industria de IT din România va atinge 77% din totalul pieţei de IT în 2017, o creştere semnificativă faţă de ponderea de 69% din anul 2015. Aşa arată datele furnizate de studiul Software and IT Services în România lansat de Asociaţia patronală a industriei de soft şi servicii (ANIS). Comparativ cu exportul, procentual, consumul de produse şi servicii în piaţa locală este în scădere de la 31% în 2015 la 23% în 2017.

Deoarece piaţa IT (export şi piaţă locală) a crescut, în termeni nominali piaţa locală se află într-o relativă stagnare. Potrivit aceleaşi surse, în condiţiile curente, se estimează o consolidare a pieţei, care va creşte de la 4,1 miliarde euro (estimare pentru 2017) la aproximativ 5,5 miliarde euro în 2020. Factorul decisiv de creştere îl reprezintă tot exporturile, care vor urca la o pondere de 79% din piaţa de IT în 2020.

În prezent, din totalul de 4,1 miliarde euro, exportul de produse şi servicii reprezintă 3,15 miliarde euro (18,2% creştere faţă de 2016),în timp ce piaţa locală este puţin sub 1 miliard de euro (0,5% creştere faţă de 2016).

O primă explicaţie pentru această proporţie între exporturile şi piaţa locală de IT este faptul că din top 300 companii din industrie 40% sunt companii româneşti şi 60% companii străine. O a două explicaţie este că 78% din veniturile companiilor din top 50 îl au companiile străine. A treia explicaţie, care le conţine pe celelalte două, este că la nivelul întregii industrii 73% dintre venituri aparţin companiilor străine şi doar 27% celor româneşti.

La toate aceste dovezi măsurabile se adaugă următoarele trei ipoteze:

1. Consumul local de tehnologie, atât în sectorul public cât şi cel privat, stagnează.
2. Cererea crescută din pieţe externe puternice economic şi orientate spre inovaţie şi eficientizare cu ajutorul tehnologiei.
3. Consumul local de tehnologie are o parte dintre furnizori, companii străine, care apelează la specialişti români aşa încât exportăm produse şi servicii pe care uneori le contractăm tocmai de la cei care au accesat specialiştii români.

În primul caz, stagnarea consumului de tehnologie are impact asupra competitivităţii şi productivităţii sectorului public dar mai ales asupra celui privat. În cazul doi, este o firească cerere externă, importantă ca volum şi semnificativă ca venituri, pentru furnizorii din piaţă locală. În cel de-al treilea caz înregistrarea cifrelor de export, respectiv piaţă locală, poate fi afectată de practica exportului către companii străine care deţin dreptul de proprietate şi vând înapoi pieţei din România. Avem de multe ori de-a face cu muncă în regim lohn a dezvoltatorilor locali cu efect în valorile înregistrate în consumul local.

Potrivit Eurostat indicele productivităţii medii în România în 2016 a fost de 62,6, comparativ cu media ţărilor Uniuniii Europene de 100. Totuşi acest indice este în creştere de la 59,3 în 2015 şi 56.9 în 2014.

Dacă competitivitatea şi productivitatea se corelează cu consumul de tehnologie, atunci pare că se verifică cea de-a treia ipoteză privind practica exportului către companii străine care cumpără dreptul de proprietate şi vând înapoi customizat către sectorul public şi companiile din România.

Potrivit datelor IDC pentru Europa Centrală şi de Est din 2016, digitalizarea centrată pe infrastructură IT de tip cloud, soluţii ERP şi CRM, a înregistrat o creştere cuprinsă între 16% şi 31% în România. Cu toate acestea, conform Eurostat (indicele DEŞI) România este pe locul 28. Mai mult, integrarea tehnologiilor digitale de către companii, deşi foarte importantă, în România înregistrează rezultate sub media UE, iar progresele sunt limitate.

Conform ANCOM, companiile din România utilizează internet mobil după cum urmează: 67% prin telefonul mobil, 40% prin stick USB pentru laptop, 21% prin tabletă, în timp ce 23% spun că nu folosesc internet mobil. Deşi s-a făcut alegerea opţiunilor cu randamente superioare aplicaţiilor tradiţionale de IT, procentul companiilor care nu folosesc internetul mobil este mare. În ce priveşte serviciile publice digitale, rezultatele României sunt sub media UE, dar se preconizează progrese importante mai ales prin promovarea unei politici de date deschise (tip Open Dată).

Aşadar cauzele proporţiei mari a exporturilor în valoarea totală a pieţei de IT sunt derivate dintr-o creştere insuficientă a pieţei locale, care se cuplează cu cerere externă mare şi cu exportul de produse IT, din care unele se întorc customizate către piată care le-a produs cu specialişti români.

6 potenţiale soluţii:

1. Valorificarea talentului dezvoltatorilor locali şi crearea de produse şi servicii proprietare care să genereze valoare adăugată în piaţă locală aşa că încât să crească consumul de tehnologie în România
2. Testarea în piaţă locală a produselor dezvoltate şi lansarea ulterioară a acestora la nivel global aşa încât exportul să fie bazat pe licenţe ale unor produse şi servicii locale
3. Stimulente fiscale pentru licenţierea de produse/servicii ale companiilor antreprenoriale locale
4. Susţinerea industriei prin crearea unui cadru favorabil educaţiei şi crearea de start-up-uri, acceleratoare, incubatoare şi clustere de tehnologie
5. Crearea unui cadru transparent de acces la licitaţii pentru achiziţionarea soluţiilor oferite de dezvoltatorii locali
6. Modernizarea sectoarelor economice cheie din România va oferi în continuare oportunităţi pentru furnizorii din sectorul de IT în domeniul bancar, petrol şi gaze, energie şi telecomunicaţii.

* * *

Despre Constantin Magdalina

Constantin Magdalina are o experienta profesionala de 8 ani, timp in care a lucrat la companii multinationale, atat in tara cat si in strainatate. Constantin are un Master in Marketing si Comunicare la Academia de Studii Economice Bucuresti. Este certificat Lean Six Sigma si ITIL (IT Information Library®) ceea ce-i faciliteaza o buna intelegere a proceselor si transformarilor din cadrul organizatiilor. Pe de alta parte certificarea obtinuta de la Chartered Institute of Marketing ii completeaza expertiza de business. In cei peste 4 ani de activitate la o companie din Big4 a initiat si coordonat studii ce analizau aspecte legate de mediul de afaceri din Romania. Printre acestea se afla previziunile economice de crestere ale firmelor in 2013-2016, managementul cunostintelor, experienta de cumparare in era consumatorilor digitali, social media si mediul de afaceri romanesc, utilizarea dispozitivelor mobile in Romania. Este autor a numeroase articole cu teme legate de inovatie, eficientizarea proceselor de afaceri, social media, transformarea digitala, tendinte si tehnologii emergente. Este invitat ca vorbitor la numeroase evenimente si conferinte de business.

În ședința din luna iunie, Comisia de Autorizare a Împrumuturilor Locale a avizat contractarea de finanțări rambursabile de 176,6 milioane de lei, cu efectuarea tragerilor în 2018, pentru realizarea de investiții publice de interes local.

Astfel, vor fi finanțate investiții precum:
– reabilitarea termică a blocurilor de locuințe din sectorul 6 al Municipiului București;
– lucrările de reparații capitale la Aeroportul Transilvania Târgu Mureș;
– reabilitarea sistemului de iluminat public în comuna Macea, județul Arad.

Totodată, au fost autorizate credite de 57,4 milioane de lei destinate refinanțării datoriei publice locale.

Strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale a fost revizuită pentru perioada 2017-2019 pentru a fi în concordanță cu indicatorii bugetari prevăzuți în Strategia Fiscal-Bugetară pe termen mediu și completează documentul strategic anterior.

Principalele obiective ale Ministerului Finanțelor Publice în administrarea datoriei publice guvernamentale pentru perioada 2017-2019 sunt:
1. Dezvoltarea pieței interne a titlurilor de stat;
2. Limitarea riscurilor asociate portofoliului datoriei publice guvernamentale;
3. Asigurarea necesarului de finanțare a administrației publice centrale, pe fondul minimizării costurilor pe termen mediu și lung.

Ministerul Finanțelor Publice decide selectarea surselor de finanțare și a momentelor de emisiune în funcție de cadrul macroeconomic și de evoluțiile piețelor financiare. În prezent, rezerva în valută este de circa 6,3 mld. euro și este pusă la dispoziția Trezoreriei Statului în scop prudențial, pentru a limita riscul de refinanțare.

Dezvoltarea pieței interne a titlurilor de stat este un obiectiv strategic și urmărește creșterea eficienței acestui segment, îmbunătățirea lichidității și diversificarea bazei de investitori. Pentru creșterea accesibilității persoanelor fizice la cumpărarea titlurilor de stat, se va introduce Programul Tezaur, prin intermediul căruia populația va putea subscrie certificate de trezorerie la unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, și se va continua Programul FIDELIS de emisiuni de titluri de stat pentru populație prin intermediul pieței bursiere.

În perioada 2017-2019, România își va acoperi necesitățile de finanțare prin emisiuni de titluri de stat lansate pe piața internă, prin emiterea de euroobligațiuni pe piețele internaționale de capital și, în completare, prin contractarea de împrumuturi externe de la creditori oficiali (instituții financiare internaționale), în condiții avantajoase pentru statul român.

Strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale pentru perioada 2017-2019.

Poprirea electronică – Sistemul de comunicare a actelor de executare către instituțiile de credit prin intermediul mijloacelor electronice de transmitere la distanță este funcțională din data de 23.06.2017. Prin intermediul acestui sistem este asigurată o comunicare rapidă și eficientă a actelor de executare si sunt înlăturate deficiențele legate de întârzierea ridicării măsurii popririi conturilor bancare în cazul stingerii obligațiilor fiscale, astfel încât activitatea contribuabililor să fie cât mai puțin afectată.

Sistemul de comunicare a actelor de executare catre institutiile de credit prin intermediul mijloacelor electronice de transmitere la distanta este realizat în baza Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 691/2017 privind stabilirea mijloacelor electronice de transmitere la distanţă a actelor de executare şi a procedurii de comunicare a acestora. Poprirea electronică are în vedere debirocratizarea şi simplificarea procedurilor administrative, precum şi modernizarea şi eficientizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Acest sistem asigură comunicarea actelor de executare emise de către organele fiscale centrale către instituţiile de credit prin intermediul mijloacelor electronice de transmitere la distanţă, respectiv a adreselor de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești și a deciziilor de ridicare a măsurilor de executare silită asupra disponibilităților bănești.

Obiectivele implementarii acestui sistem sunt:

a) scurtarea duratei de comunicare a actelor de executare, inclusiv cele emise ca urmare a încetării măsurilor de executare silită;

b) reducerea costurilor de comunicare/operare pentru părţile implicate – A.N.A.F. şi instituţiile de credit;

c) ridicarea măsurilor de executare silită prin poprire în timp real.

• 31% dintre românii intervievați în cadrul EY EMEIA Fraud Survey spun că activitatea de reglementare din sectorul lor a avut un impact pozitiv asupra standardelor etice
• 22% dintre ei spun că au demisionat după ce au observat un comportament non-etic în companiile în care lucrau

Condamnarea în instanță este factorul principal care ar putea împiedica frauda și corupția, sunt de părere 82% dintre reprezentanții companiilor românești sondate în cadrul studiului EY EMEIA Fraud Survey, privind practicile legate de corupție din Europa, Orientul Mijlociu, India și Africa (zona EMEIA).

Studiul arată că puțini angajați români ar recurge la o raportare falsă a performanțelor lor: doar 3% dintre respondenții români spun că ar transmite informații false echipei de management pentru a avansa în carieră sau pentru a primi o mărire de salariu. 16% dintre angajații intervievați spun că ar fi dispuși să dea mită într-o situație de care depinde supraviețuirea companiei. Media este mai mică decât cea est-europeană (19%), însă mai mare decât cea din piețele dezvoltate (11%).

Simona Radu, Director Executiv Fraud Investigation and Dispute Services EY România, spune:

„Companiile activează într-un mediu de business din ce în ce mai impredictibil. Nemulţumirile generale legate de efectele globalizării, instabilitatea politică şi creşterea economică încetinită chiar şi pe pieţele emergente pun presiuni enorme asupra companiilor. Cu toate acestea, ţintele de performanță ale acestora rămân ambiţioase și sunt nevoite să se reinventeze constant.

În acest context, metodele de fraudă sunt tot mai sofisticate, aşa cum şi oportunităţile sunt tot mai numeroase. Devine imperios necesar pentru orice companie să-şi creeze mecanisme complexe şi eficiente pentru a preîntâmpina şi a combate frauda.”

Românii nu sunt foarte optimiști în privința îmbunătățirii standardelor etice din mediul de afaceri. Doar 31% dintre respondenți cred că activitatea de reglementare din sectorul lor a avut un impact pozitiv asupra standardelor etice din companiile în care lucrează.

Deși 31% dintre români consideră că luarea de mită se întâmplă frecvent în mediul de afaceri local (un procent mult mai mic decât media europeană, de 64%), doar 15% spun că ar acționa imoral (să ignore comportamentul non-etic din echipa lor sau al furnizorilor și colaboratorilor, să furnizeze informații false echipei de management și/sau să inducă în eroare auditorii sau organismele de reglementare și control) ca să avanseze în carieră sau ca să obțină un salariu mai mare.

În ceea ce privește depistarea comportamentelor imorale, 65% dintre angajații români cred că monitorizarea e-mail-urilor e o violare a vieții private, la fel și monitorizarea telefoanelor (63%), a conversațiilor pe instant messenger (61%) și a conturilor de social media (59%).

Nu puțini sunt românii care au luat în considerare demisia atunci când au fost puși în fața unui comportament imoral. 22% spun că au luat în considerare opțiunea și chiar au demisionat (față de doar 12% la nivel global). 37% au luat-o în considerare, dar au rămas în aceeași companie.

Astfel, România e pe locul cinci la nivel de EMEIA (Europa, Orientul Mijlociu, India și Asia), în ceea ce privește decizia de a demisiona – ca răspuns la detectarea comportamentelor lipsite de etică din cadrul companiei.

În ceea ce privește raportarea comportamentului non-etic, în ciuda presiunii interne de a menține tăcerea, românii se află pe locul patru, cu 19 procente (după Emiratele Arabe Unite, Egipt și Turcia). Grija pentru siguranța personală este factorul principal care îi determină pe angajații români să nu raporteze incidentele legate de fraudă, mită sau corupție la serviciu. În jur de 30% dintre ei menționează și grija legată de avansarea în carieră sau de oportunitățile oferite de alte companii.

***

Despre raport:

În perioada noiembrie 2016 –  ianuarie 2017, agenţia  de  cercetări  globale  de  piaţă  Ipsos MORI a  desfăşurat 4.100 de interviuri în 41 de tări. Interviurile s-au desfășurat față în față și online în limba locală a statelor respective, în mod anonim, cu reprezentanți cu diferite funcții din companii de diverse mărimi și din diverse industrii. În cadrul acestui raport, piețele emergente au inclus: Bulgaria, Croația, Cipru, Republica Cehă, Egipt, Estonia, Ungaria, India, Iordania, Kenya, Letonia, Lituania, Nigeria, Oman, Polonia, România, Rusia, Arabia Saudită, Serbia, Slovacia, Slovenia, Africa de Sud, Turcia, Emiratele Arabe Unite și Ucraina.

Piețele dezvoltate au fost considerate: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Elveția și Marea Britanie.

În România au fost realizate 100 de interviuri, cu oameni din companii cu peste 500 de angajați.

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 230.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 29,6 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2016. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 700 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

Autor: Geanina Ciorâță, manager, Departamentul de asistență fiscală, EY România

Începând cu acest an, anumiţi lucrători ai multinaţionalelor care îşi păstrează contractul de muncă în ţara de origine pot lucra în România până la 3 ani, spre deosebire de anii trecuți, când legislația limita perioada la un singur an.

În septembrie 2016 a fost adoptată în România Directiva Europeană privind Transferurile Intra-Grup, prin modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României. România este una din cele 8 ţări care au adoptat până acum această Directivă (alături de Franţa, Italia, Olanda, Spania).

Însă punerea în practică a început de-abia în luna martie a acestui an, când a fost aprobat de către Guvern contingentul de lucrători străini admişi pe piaţă forţei de muncă din România. Este vorba despre cetăţenii proveniţi din state “terţe” – din afara Uniunii Europene, a Spaţiului Economic European sau a Confederaţiei Elveţiene.

Primele avize de muncă pentru aceşti străini (lucrători transferaţi în cadrul aceleiaşi companii – “lucrători ICT”) au fost eliberate de Oficiul Român pentru Imigrări conform noii legislaţii în aprilie 2017.

Ce aduce nou această legislaţie și cum putem simplifica procedura de imigrare?

Partea bună este că multinaţionalele care au nevoie să trimită un angajat dintr-un stat terţ în România pentru o perioadă temporară de timp nu vor mai fi obligate ca, după un an, să îl angajeze la o societate românească. Acest lucru simplifică obligaţiile pentru companii şi pentru străinii în cauză, deoarece aceştia din urmă pot rămâne angajaţi ai companiei din străinătate pentru o peroadă de până la 3 ani.

E important de precizat că avizul de muncă pentru lucrătorii ICT se aplică doar persoanelor aflate în poziţii de conducere, specialişti sau angajaţi stagiari. De asemenea, există o serie de condiţii ce trebuie îndeplinite, ca de exemplu:

• Transferul trebuie să aibă loc în cadrul aceleiaşi companii sau aceluiaşi grup de companii (companii afiliate);
• Persoana va trebui să locuiască în cea mai mare parte a perioadei transferului pe teritoriul Românei;
• Străinul trebuie să fi fost angajat la compania ce îl transferă în România pentru cel puţin 6 luni neîntrerupte anterior datei la care se solicită avizul (3 luni în cazul stagiarilor);
• Angajatorul se obligă ca la încheierea transferului să îl reprimească în muncă pe străinul respectiv;
• Pentru a fi încadrat că specialist, străinul trebuie să aibă o pregătire profesională specifică şi o experienţă de muncă de cel puţin 3 ani cu relevanţă în domeniul de activitate al companiei din România, dar şi pentru”gestionarea activităţii companiei din România”.

Pentru angajaţii transferaţi în România pentru care nu se îndeplinesc condiţiile menţionate mai sus, se va obţine în continuare avizul de detaşare valabil pentru un singur an.

Pentru a fi procesat cât mai repede, atunci când este depus la Oficiul Român pentru Imigrări, dosarul pentru acest tip de aviz de muncă trebuie să conţină informaţii cât mai detaliate din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor specifice prevăzute de legislaţia menţionată mai sus.

Anumite multinaţionale cu o structura organizaţională complexă ar putea avea de exemplu dificultăţi în a explică afilierea între societatea angajatoare şi cea din România, caz în care, un document ce detaliază deţinerile între societăţi şi o schemă a acestora ar putea clarifica lucurile. Sau, o persoană care a absolvit o facultate de psihologie dar care ulterior a absolvit şi cursuri la o facultate cu profil economic, ar putea prezenta foaia matricolă în care să fie evidenţiate cursurile urmate şi care să justifice poziţia de conducere, cum ar fi cursuri de management în afaceri.

Multinaţionalele care doresc să transfere angajaţi în România, ar trebui să aibă în vedere că, deşi detaşarea ICT este o soluţie fezabilă, perioada de timp de la începutul procedurilor de imigrare şi până când acel străin va putea să lucreze legal în România este în general de 3 până la 5 luni.

În concluzie, este util ca procesul să fie iniţiat cât mai devreme cu putinţă şi companiile să aibă un sistem bine pus la punct de colectare a documentelor pentru aplicaţii.

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 230.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 29,6 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2016. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 700 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

Ministerul Finanțelor Publice va efectua în 26 iunie 2017 a doua plată de dobândă anuală în valoare de 21,50 RON/obligațiune, precum și rambursarea valorii nominale de 1.000 lei/obligațiune,aferente titlurilor de stat (simbol R1706A, cod ISIN RO1517DBP010) emise în 2015, conform Prospectului de emisiune a titlurilor de stat destinate exclusiv investitorilor persoane fizice în cadrul Programului FIDELIS.

Plățile se vor realiza în numerar la ghișeele agențiilor Raiffeisen Bank, către persoane fizice, sauprin transfer bancar în conturile deținătorilor.

Depozitarul Central S.A. va asigura distribuirea sumelor reprezentând dobânzi și rambursări ale valorii nominale către deținătorii titlurilor de stat, iar plățile vor fi realizate prin intermediul Raiffeisen Bank SA, în calitatea sa de Agent de Plată.

Formula de calcul a dobânzii=(d x N x VN)/n

Legenda:

d (rata dobânzii): 2,15%/an
N (numărul zilelor din perioada de dobândă 25.06.2016-24.06.2017): 365
VN (valoarea nominală a titlului de stat): 1.000 RON
n (numărul zilelor din an): 365

Detalii referitoare la plata dobânzilor sunt publicate în Prospectul de emisiune a titlurilor de stat destinate exclusiv investitorilor persoane fizice în cadrul Programului FIDELIS, și pot fi vizualizate accesând FIDELIS, pagina de facebook dedicată FIDELIS, sau website-ul Bursei de Valori București.

Autor: Constantin Măgdălina, Expert, Tendințe și Tehnologii Emergente

Mulţi dintre noi suntem implicaţi sau realizăm procese fără ca măcar să ne gândim că facem asta. Pur şi simplu ne desfăşurăm activitatea. În baza folosirii unor resurse ne aşteptăm la anumite rezultate. În mediul de afaceri exemple de astfel de procese sunt: recrutarea personalului, facturarea, realizarea de cercetări, reconcilierea conturilor.

Un proces este o serie repetată şi sistematică de activităţi acolo unde intrările (resursele folosite) sunt modificate pentru un rezultat cu valoare pentru companie. Valoarea rezultatului este dată, printre altele, şi de costul necesar pentru realizarea acestuia.

De aceea este relevant pentru companii să folosească în estimarea valorii unui produs/serviciu instrumentul costului calităţii scăzute (cost of poor quality – COPQ), aşa cum este cunoscut în metodologia Six Sigma. Acest instrument reprezintă o oportunitate de optimizare financiară prin reducerea costurilor tangibile sau intangibile. COPQ măsoară reducerea profitului din cauza erorilor/defectelor sau altor ineficiente ale procesului, pe care vrem să le eliminăm.

4 elemente compun COPQ

1. Costurile externe – costuri asociate produsului final relevante pentru consumator. De exemplu: garanţia, costurile de returnare şi taxele poştale
2. Costurile interne – generate de posibilităţile de eroare identificate într-un proces din cadrul companiei. De exemplu: dispozitive de avertizare şi prevenire a erorilor.
3. Costurile de prevenţie – costuri asociate calităţii produsului, văzute drept o investiţie pe care companiile o fac pentru a asigura calitatea produselor. De exemplu: certificarea furnizorilor.
4. Costurile de detecţie – costurile asociate inspecţiilor şi auditării produselor/serviciilor. De exemplu: auditarea furnizorilor, sortarea componentelor intrate.

Deoarece COPQ (costul calităţii scăzute) este un instrument ce reprezintă o oportunitate pentru reducerea costurilor tangibile sau intangibile, imaginea acestuia este similară cu cea a unui iceberg.

La suprafaţă sunt costurile vizibile/tangibile: rebuturi, reprocesare, inspecţie, garanţie. Dedesubt sunt costurile invizibile/intangibile: pierderea oportunităţilor de vânzare, întârzieri la livrare, stocuri în exces, valoarea în timp a banilor, pierderea loialităţii clienţilor. Companiile remarcă cu uşurinţă costurile tangibile. Mai provocator este să le identifice şi elimine pe cele care sunt ascunse.

COPQ este un indicator calculat ca procent din veniturile obţinute. În acest sens s-a estimat că acele costuri tangibile precum garanţia, inspecţia, reprocesarea reprezintă între 4% şi 10% din fiecare leu încasat dintr-o vânzare.

În cazul costurilor intagibile, acestea reprezintă între 20% şi 35% din vânzări. Dacă facem o medie a costurilor tangibile şi intangibile, rezultă că aproximativ 20% din veniturile unei companii reprezintă costul calităţii scăzute a produselor, deci pierderi.

7 strategii pentru minimalizarea costului calităţii scăzute

1. Trasabilitatea calităţii produsului, a proceselor implicate în realizarea şi distribuţia acestuia – fără o monitorizare clară, creşte probabilitatea întârzierilor la livrare, a defectelor, instabilităţii procesului. Prin trasabilitate se scurtează timpul de intervenţie pentru că se poate identifica cu uşurinţă cauza rădăcina.
2. Proceduri de mentenanţă şi prevenţie – ajută la evaluarea potenţialelor pierderi, la estimarea frecvenţei defecţiunii şi îi reduce impactul.
3. Auditul periodic intern al calităţii – ajută la păstrarea evidenţei eventualelor neconformităţi ale produselor sau proceselor. Nerecunoaşterea acestora poate avea, în timp, efectul bulgărelui de zăpadă care să pună afacerea în pericol.
4. Programe de îmbunătăţire a calităţii furnizorilor – implementarea unor programe de tip charge-back în cazul unor livrabile neconforme cu ajutorul cărora se poate monitoriza performanţa furnizorului, asigură disciplină de business şi responsabilitatea lanţului de aprovizionare.
5. Centralizarea plângerilor consumatorilor şi a managementului de răspuns – ţinerea unei evidenţe a plângerilor consumatorilor, indexarea acestora în funcţie de subiect/departament, analizarea acestora şi oferirea de soluţii. Identifcarea şi gestionarea plângerilor ajută compania să fie conştientă de incidentele minore cu potenţial de dezastru şi să implementeze măsuri corective şi de prevenţie.
6. Training eficient pentru angajaţi şi furnizori – oferirea de training-uri periodice, teste şi programe de informare pot asigura o înţelegere comună a acestora cu privire la politici, reglementări sau alte metrice calitative.
7. Managementul documentelor – stocarea într-o locaţie electronică centralizată, prevăzută cu coduri de acces, a politicilor relevante, a contractelor, practicilor standard, ghidurilor de bună practică, reglementărilor şi altor documente pentru a reduce probabilitatea de ne-conformitate, defecte şi reprocesare.

* * *

Despre Constantin Magdalina

Constantin Magdalina are o experienta profesionala de 8 ani, timp in care a lucrat la companii multinationale, atat in tara cat si in strainatate. Constantin are un Master in Marketing si Comunicare la Academia de Studii Economice Bucuresti. Este certificat Lean Six Sigma si ITIL (IT Information Library®) ceea ce-i faciliteaza o buna intelegere a proceselor si transformarilor din cadrul organizatiilor. Pe de alta parte certificarea obtinuta de la Chartered Institute of Marketing ii completeaza expertiza de business. In cei peste 4 ani de activitate la o companie din Big4 a initiat si coordonat studii ce analizau aspecte legate de mediul de afaceri din Romania. Printre acestea se afla previziunile economice de crestere ale firmelor in 2013-2016, managementul cunostintelor, experienta de cumparare in era consumatorilor digitali, social media si mediul de afaceri romanesc, utilizarea dispozitivelor mobile in Romania. Este autor a numeroase articole cu teme legate de inovatie, eficientizarea proceselor de afaceri, social media, transformarea digitala, tendinte si tehnologii emergente. Este invitat ca vorbitor la numeroase evenimente si conferinte de business.