Autor: Cosmin Costaș

În urma unei sesizări a Curţii de Apel Timişoara, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat prin ordonanţa din 4 decembrie 2014 în afacerea C-304/13, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) – Centrul Judeţean Timiş vs. Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi a Judeţului Timiş. În ceea ce ne priveşte, soluţia Curţii de Justiţie reprezintă o nouă dovadă a “talentului” Curţii de Conturi de a da cu oiştea în gard, juridic vorbind, în chestiuni de natură fiscală.

În urma unui control al activității APIA Timiș, Curtea de Conturi a României a constatat printre altele că această agenție a acordat pentru anii 2008 – 2010, cu încălcarea dispozițiilor Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 215/2010, plăți naționale directe complementare către o serie de agricultori care aveau diverse datorii fiscale și nefiscale la bugetul local și la bugetul de stat. În cursul procedurii inițiate în fața Curții de Apel Timișoara a fost ridicată problema dacă o condiție potrivit căreia agricultorul nu trebuie să aibă datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local este compatibilă cu dispozițiile Regulamentului nr. 1782/2003. În special, APIA Timiș susține că, în măsura în care această condiție nu este prevăzută de regulamentul menționat, instituirea unei astfel de condiții în legislația românească contravine regulamentului respectiv și conduce la o aplicare neuniformă a acestuia în Uniunea Europeană. În aceste condiții, Curtea de Apel Timișoara a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „Dispozițiile [Regulamentului nr. 1782/2003], în special articolul 115 și articolul 135, se opun ca un stat [membru] să instituie condiții suplimentare, neincluse în regulament, pentru acordarea primei către agricultor, respectiv condiția ca acesta «să nu aibă datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local, la data solicitării primei»?”

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a apreciat că în speţă problema de drept a fost deja clarificată, în special prin interpretarea oferită în cuprinsul hotărârii din 9 iunie 2011, în afacerea C-115/10, Bábolna. Prin urmare, a oferit instanţei naţionale următorul răspuns:

Articolul 143c din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001, astfel cum a fost modificat prin Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, și articolul 132 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care exclude de la beneficiul ajutorului național complementar producătorii care, la data depunerii cererii lor de ajutor, au datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local, în măsura în care nicio condiție privind inexistența unor astfel de datorii nu a făcut obiectul unei autorizări prealabile a Comisiei Europene.

Soluţia Curţii de Justiţie ridică din nou serioase semne de întrebare asupra dreptului şi abilităţii Curţii de Conturi de a interpreta legislaţia fiscală, reglementările privitoare la fonduri europene şi alte dispoziţii în materie şi de a institui, prin actele de control, cu titlu retroactiv, condiţii care nu fost instituite nici prin lege şi nici prin reglementări ale Comisiei. Curtea de Justiţie a reţinut expres că, din materialul disponibil, rezultă că Deciziile Comisiei din 17 octombrie 2008 [C(2008) 5965], din 25 septembrie 2009 [C(2009) 7088] și din 29 noiembrie 2010 [C(2010) 8254] prin care România era autorizată să acorde, pentru anii 2008, 2009 și, respectiv, 2010, plăți naționale directe complementare, nu prevedeau nicio condiție referitoare la inexistența unor datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local la data solicitării plății.

Materialul a fost publicat pe site-ul Costaș, Negru & Asociații

Ministerul Finanțelor Publice a postat pe site, la rubrica Transparență decizională, proiectul de Ordonanță de Urgență pentru modificarea și completarea Legii nr.297/2004 privind piața de capital.

Proiectul de act normativ preia propunerile de reglementare care se regăsesc în proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.297/2004 privind piaţa de capital, varianta publicată pe site-ul MFP în data de 28.11.2014.

Promovarea în regim de urgență a schimbărilor incluse în acest proiect este determinată de necesitatea trecerii pieţei de capital din România la statutul de piaţă emergentă, clasificare ce va atrage fluxuri de capital importante în România şi care se va putea realiza numai dacă barierele legislative sunt înlăturate de urgenţă, înaintea expirării termenelor impuse de lege şi de angajamentele externe asumate.

Eliminarea barierelor legislative și impunerea unor noi soluții este necesară pentru ca recunoașterea României drept piață emergentă să se realizeze, ca efect al unei proceduri formale conduse de compania americană Morgan Stanley Capital International, furnizoare de analize de piață și indici bursieri, folosite în principal ca repere în fundamentarea de către investitorii internaționali a deciziilor de investire.

Modificarea legislației în domeniu este necesară având în vedere că piața de capital din România este una dintre cele mai mici din Europa, din perspectiva capitalizării companiilor listate și a valorii tranzacționate totale. Această stare de fapt este şi consecința existenței barierelor care se intenționează a fi eliminate prin prezentul proiect de act normativ.

Aceste propuneri legislative sunt promovate printr-un proiect de ordonanță de urgență în condițiile în care este necesară implementarea unor reforme economice și financiare, pentru a permite creșterea competitivității economiei românești și a adaptării cadrului legal naţional în principal, la practica, şi, în subsidiar, la legislaţia Uniunii Europene în domeniul pieţei de capital.

Întârzierea adoptării măsurilor de modificare a legislaţiei primare în domeniul pieței de capital ar genera efecte nu numai asupra pieţei de capital, ci şi asupra economiei naţionale, în contextul în care piaţa de capital, în general, şi bursele de valori, în special, ar trebui să-şi consolideze substanţial rolul de alternativă viabilă la creditarea bancară (marcată în ultima perioadă de reticenţă în finanţarea proiectelor investiţionale, ca urmare a crizei financiare), respectiv una dintre principalele surse de finanţare a societăţilor (prin majorări de capital, emisiuni de acţiuni, obligaţiuni sau alte instrumente financiare).

Reglementările promovate prin proiectul de OUG sunt necesare în condițiile în care legislația privind piața de capital trebuie să asigure facilitarea accesului investitorilor străini la piaţa de capital românească şi sporirea integrării României în economia europeană, respectarea drepturilor fundamentale ale tuturor investitorilor, guvernanţa corporativă a emitenţilor şi transparenţa acestora, simplificarea regimului ofertelor publice şi al listărilor de acţiuni şi obligaţiuni, astfel încât piaţa de capital naţională să devină o piaţă funcţională şi competitivă cu pieţele de capital ale celorlalte state membre.

Propunerile de modificarea a Legii nr.297/2004 privind piața de capital au fost postate în dezbatere publică, pentru prima dată, în 6 octombrie 2014, ulterior, fiind postate în Transparență decizională alte variante ale proiectului, modificate ca urmare a propunerilor și observațiilor rezultate din procesul de consultare publică.

Sursa: www.mfinante.ro

• PIB-ul Zonei Euro va înregistra o creștere de 1,2% în 2015 faţă de 0,8% în 2014
• PIB-ul României va continua creşterea şi în 2015
• Rata şomajului va scădea modest, cu 0.5%, ajungând la 11% până la sfârşitul lui 2016

Deşi în a doua jumătate a anului 2014 redresarea economică a continuat într-un ritm lent, iar temerile privind perspectivele pe termen lung ale Zonei Euro au fost realimentate, creșterea PIB-ului Zonei Euro este estimat ca va evolua pozitiv, de la 0,8% în 2014, la 1,2% în 2015. Aşteptăm aşadar o creștere de 1,6% pe an între 2016 şi 2018, se arată în prognoza din decembrie a EY Eurozone Forecast (EEF). Impactul generat de efectele combinate ale slăbirii monedei Euro, relaxării fiscale, scăderii preţurilor petrolului şi creşterii încrederii din sectorul bancar va conduce la redresarea treptată a Zonei Euro.

PIB-ului României este estimat să înregistreze o creștere şi în 2015…

România a depăşit aşteptările în trimestrul trei, cu o creștere estimată a PIB-ului de peste 2% de la an la an, marcând una din cele mai rapide creșteri din Uniunea Europeană. Creşterea surprinzător de mare din T3, de 1,9%, a urmat estimărilor revizuite în scădere de 0,3% în T2 şi unei creşteri de 0,5% în T1, în contextul în care datele anterioare indicaseră două scăderi consecutive şi, prin urmare, intrarea în recesiune tehnică în prima jumătate a anului 2014. Revizuirile au fost influenţate de modificările generate în conturile națiunilor de alinierea la noua metodologie a Sistemului European de conturi.

Deşi profilul trimestrial al României din acest an a fost caracterizat de volatilitate, perspectivele rămân încă destul de optimiste. Sentimentul legat de economie în România este în prezent peste media înregistrată până acum, producţia industrială şi vânzările cu amănuntul au crescut amândouă cu 5-6% pe an în T3, mai lent decât tendinţele anterioare recente, dar încă destul de puternic, iar importurile au atins un nou vârf în T3, în linie cu cererea internă în creştere. În condiţiile în care revenirea economică din zona Euro nu va înregistra un impas per ansamblul regiunii, ne putem aştepta ca PIB-ul să crească cu 2% în 2014 şi cu peste 2,5% în 2015.

… susținut de creșterea cheltuielilor de consum…

Volumele vânzărilor cu amănuntul au fost relativ modeste în T2 și T3 după creşterea rapidă din T1. Dar tendinţa dominantă de consum ar trebui să fie pozitivă în prezent, date fiind încrederea mai mare a consumatorilor şi creşterea nivelului veniturilor reale ale populaţiei. De asemenea, este de aşteptat o creștere a investițiilor, pe fondul unui nivel de încredere mai ridicat al mediului de afaceri în economie. Această încredere va fi influențată însă, de modul în care revenirea economică a Zonei Euro își va redobândi avântul.

Consolidarea cererii interne va fi sprijinită de:

• un nivel scăzut al inflaţiei care vine în sprijinul consumatorilor – inflaţia indicelui preţurilor de consum a fost de 1,4% în octombrie, mai mare decât în lunile precedente ale anului, dar încă suficient de scăzută. Presiunile exercitate pe preţuri ar trebui să se intensifice treptat, pe măsură ce se consolidează economia. Este de aşteptat ca inflaţia să atingă un nivel mediu de 1,1% în acest an şi de 2,2% în 2015. În orice caz, creşterile robuste din zona salariilor ar trebui să genereze o creștere solidă a venituri reale.
• o relaxare a politicii monetare – Banca Naţională a României (BNR) a modificat din nou politica monetară în noiembrie, reducând rata dobânzii la 2,75% şi nivelul rezervelor pentru depozitele deţinute de străini la 14%. Aceste măsuri au fost luate ca răspuns la menţinerea inflaţiei mult sub ţinta previzionată şi a continuării contractării creditelor. Se estimează însă că BNR se apropie de sfârşitul unui ciclul de relaxare monetară, pe măsură ce inflaţia reîncepe să crească înspre nivelul ţintă prestabilit.

…şi de tendinţa pozitivă a exporturilor

Performanţele foarte bune ale exporturilor, care au crescut cu până la 13% în 2013, au stimulat activitatea industrială, care a înregistrat şi ea o creştere de peste 7%. Intensificarea cererii externe ar trebui să continue să stimuleze activitatea industrială şi exporturile şi în acest an. Cu toate acestea, producția industrială a fost nevoită să facă eforturi serioase pentru a obţine rezultate bune în ultimele luni, fiind confruntată și cu o evoluție slabă a acestui sector în întreaga Zonă Euro. Estimările arată, însă, că această tendinţă nu va persista.

Perspectiva pe termen mediu a României depinde în continuare de Zona Euro

Perspectivele economice ale României rămân dependente în mare măsură de Uniunea Europeană, care absoarbe 70% din exporturi. Cota exporturilor româneşti către piața mondială e de aşteptat să crească cu 4,1% în 2014 şi cu 4,6% în 2015, comparativ cu doar 2,5% înregistrată anul trecut. Presupunând că economia europeană îşi va continua revenirea, creşterea PIB-ului României este aşteptată să înregistreze o medie anuală de 3,4% în perioada 2015-2020.

Perspectivele Zonei Euro

Zona Euro se va bucura de o cerere puternică în privința exporturilor în 2015 – înregistrând o accelerare a creşterii de la 3,4% în 2014, la 3,7% în 2015, urmată de o medie de 4% între 2016 şi 2018 – pe măsură ce Statele Unite şi Marea Britanie îşi vor continua redresarea economică, iar o monedă Euro mai slabă va ajuta economiile mai puţin competitive din regiunea Euro. Mai mult decât atât, pe fondul operațiunii Băncii Central Europene (ECB) de revizuire a calității activelor (AQR), care a ajutat la restabilirea încrederii în sectorul bancar, alături de măsurile complementare luate de ECB pentru creşterea nivelurilor de lichiditate, a creșterii nivelului de încredere a mediului de afaceri în economie, începând cu anul 2015 accesul la finanțare ar trebui să fie mult mai uşor.

Gospodăriile, afacerile şi guvernele din aproape toate ţările vor fi nevoite să mențină sub control creşterea cheltuielilor pentru a reduce nivelul de îndatorare. Ritmul de creştere a Zonei Euro între 2016 şi 2018 va fi cu mai mult de o jumătate de punct procentual mai scăzut decât în deceniul de dinainte de 2007, când creşterea PIB-ului s-a situat la o medie de 2,3% pe an.

De subliniat este faptul că factorii de decizie dispun de un arsenal mult diminuat de măsuri prin care să contrabalanseze eventuale dezechilibre viitoare. Cu opt state membre ale zonei Euro înregistrând o datorie publică de peste 90% din PIB, şase dintre acestea având un nivel de peste 100%, guvernele dispun de un spaţiu de manevră minimal pentru stimulente financiare. Iar, în eventualitatea că inflaţia nu va crește la fel de repede precum se anticipează pentru anii care vin, nu este limpede dacă un eventual program de achiziţie de obligaţiuni suverane de mari dimensiuni s-ar putea dovedi la fel de puternic precum s-ar fi putut dovedi cu un an sau doi în urmă.

Revenirea investițiilor pe măsură ce temerile băncilor scad

Odată cu creşterea accesului la finanţări şi îmbunătăţirii constante a condițiilor de creditare, investițiile fixe totale din Zona Euro sunt estimate să crească de la zero în 2014, la 0,9% în 2015 şi la 2,7% în 2016, înainte de a se stabiliza la aproximativ 2,5%. Mai mult, odată cu eforturile ECB de revigorare a pieţei de valori mobiliare garantate cu active – permiţând, astfel, băncilor să vândă credite şi să facă mai mult loc împrumuturilor în bilanțurile lor – există potenţialul necesar pentru activarea unui scenariu pozitiv.

 De asemenea, merită luat în considerare potenţialul de creştere a riscului din partea investiţiilor străine directe efectuate în cadru intern (FDI). Unele ţări, mai ales Spania şi Irlanda, au beneficiat deja substanţial de creşteri ale fluxurilor FDI în ultimii ani, graţie unei competitivităţi mult îmbunătăţite în termeni de costuri şi a îmbunătăţirii mediilor de afaceri. O monedă unică în depreciere ar trebui să facă fluxurile FDI interne mult mai atrăgătoare pentru firme din afara Zonei Euro, aşa cum este cazul şi cu eforturile de reformă legate de stimularea creşterii.

Gospodăriile încurajate de costurile mai mici ale energiei şi de revenirea pieţei muncii

După 15 trimestre consecutive cu preţuri ale petrolului de peste 100 USD barilul, consumatorii trec acum printr-o perioadă neaşteptat de benefică, survenită în urma faptului că o gamă largă de factori legaţi de cerere şi ofertă au împins preţul petrolului sub nivelul de 80 USD barilul. Acest factor singur ar trebui să crească veniturile reale ale gospodăriilor cu cel puţin 0,3 puncte procentuale în 2015 prin comparaţie cu previziunea anterioară EY din septembrie.

Mai mult, pe măsură ce exporturile continuă să se întărească şi investiţiile de business să îşi intensifice ritmul, piaţa muncii va continua să se însănătoșească, având ca punct de plecare progresele înregistrate în 2014. În consecinţă, rata şomajului va scădea modest – de la 11,5% în octombrie 2014, la puţin peste 11% până la sfârşitul lui 2016 şi la aproximativ 10,5% până la sfârşitul lui 2018.

Luând în calcul aceşti factori de sprijinire a creşterii veniturilor gospodăriilor, se așteaptă ca ritmul de creştere a cheltuielilor de consum să se intensifice de la 0,7% în 2014, la 1,3% în 2015. În orice caz, după sfârşitul acestui orizont de timp e de aşteptat doar un ritm minimal de accelerare a creşterii, de doar 1,4% pe an, în perioada 2016-2018.

***

Despre EY Eurozone Forecast

EY Eurozone Forecast are la bază modelul Băncii Centrale Europene, folosit în combinație modelul Oxford Economics Global Economic. Previziunile şi analizele acoperă întreaga Zonă Euro, împreună cu rapoarte detaliate şi previziuni pentru fiecare stat membru al Zonei Euro.

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 190.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 27,4 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2014. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global, iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 500 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

Rezervele globale de petrol şi gaze au înregistrat o creștere de 11%, respectiv de 3%, pe fondul creșterii cheltuielilor de capital ale companiilor de profil cu 25% în 2013, faţă de 2012, se arată în studiul anual EY – Global and gas reserves study.

Conform raportului, totalul cheltuielilor de exploatare în cazul companiilor analizate a ajuns mai mult decât dublu în decursul a cinci ani, de la o valoare de 315 miliarde USD, în 2009, la o valoare de 678,9 miliarde USD în 2013. Studiul analizează rezultatele legate de exploatarea şi producţia globală şi regională (E&P) în rândul a 75 de companii, pe o perioadă de cinci ani (2009-2013).

Una dintre componentele cheie care a generat creșterea cheltuielilor totale au fost costurile de achiziție ale proprietăților, care au explodat în 2013, atingând 115,6 miliarde USD, cel mai mare nivel de pe parcursul întregii perioade analizate. Costurile nedocumentate privind achiziția de proprietăți au atins 63,1 miliarde USD în 2013, reprezentând o creştere de 24% faţă de 2012. S.U.A., Africa şi Orientul Mijlociu au fost singurele regiuni unde s-a înregistrat o scădere a acestor costuri în anul 2013.

Cheltuielile de capital

Cheltuielile totale de capital ale companiilor analizate au atins 678,9 miliarde USD în 2013. Cheltuielile de explorare au crescut cu 5%, la nivelul de 83,6 miliarde USD în 2013, faţă de 83,4 miliarde USD în 2012, creşterea cheltuielilor din Brazilia înregistrată de Petrobras contribuind semnificativ la volumul total. În același timp, cheltuielile de dezvoltare au crescut cu 8% în 2013, atingând nivelul de 411,2 miliarde USD. La nivel regional, Asia-Pacific a înregistrat cea mai mare creştere, cheltuielile de dezvoltare mărindu-se cu 15% (până la nivelul de 15,2 miliarde USD).

Cheltuielile combinate de explorare şi dezvoltare efectuate de companiile integrate au crescut cu 12%, faţă de creșterea de 5% înregistrată de companiile independente mari. Cheltuielile combinate ale companiilor independente au scăzut cu 14% în 2013, pe măsură ce scăderea preţurilor gazelor naturale din S.U.A. şi Canada şi-au pus amprenta pe fluxurile financiare şi capacităţile de investiții ale acestor companii.

 Venituri şi profituri

Profiturile globale după taxare au scăzut cu 4%, de la 270,3 miliarde USD în 2012, la 258,7 miliarde USD în 2013. Creşteri ale profiturilor după taxare au fost înregistrate doar în S.U.A. şi Canada. Costurile de producţie au crescut cu 7%, la nivelul de 389 miliarde USD în 2013, în principal din cauza creşterii cheltuielilor cu leasingul operaţional (o creştere de 9%) şi a taxării producţiei (o creştere de 4%). Costurile cu deprecierea, epuizarea resurselor şi amortizarea au crescut uşor, de la 248,2 miliarde USD în 2012 la 249,8 în 2013. Preţurile mai mici ale gazelor naturale din S.U.A. au avut un oarecare impact, deoarece mai multe companii mari din sectorul de petrol și gaze au înregistrat dezechilibre mai mari de 1 miliard USD în 2013.

Creşterea producţiei, cuplată cu micşorarea cererii, a generat presiuni asupra preţurilor. Astfel, creşterea producţiei din 2013 a dus doar la o creștere uşoară a veniturilor globale, care a fost însă anihilată de creşterile de costuri, fapt care a generat la nivel global o diminuare a profiturilor după taxare.

Rezervele de petrol

Activitatea intensă din zona achiziţiilor înregistrată în 2013 a dus la o creştere de 11% a rezervelor de petrol la sfârşitul de an pentru companiile incluse în studiu, atingând un nivel de 168,6 miliarde barili. Cea mai mare creştere a rezervelor de petrol s-a înregistrat în regiunea Asia-Pacific şi a fost atribuită achiziţionării de rezerve petroliere de către compania Rosneft de la companii care nu sunt incluse în studiu. De asemenea, s-au remarcat creşteri notabile de rezerve în S.U.A. şi Canada.

Producţia mondială de petrol a înregistrat creşteri puternice, de 6%, până la nivelul de 12,3 miliarde barili în 2013. Şi în acest caz, regiunea Asia-Pacific a ocupat primul loc, cu o creştere de 17%. Locul doi a fost ocupat de S.U.A., cu o creştere de 12% a producţiei de petrol. Rata de înlocuire în producţia de petrol a coborât la 115%, excluzând achiziţiile şi vânzările din 2013, faţă de recordul înregistrat pe durata celor cinci ani analizați în studiu, care a atins 149% în 2012.

Rezervele de gaze

Rezervele mondiale de gaze naturale la sfârşitul anului au crescut cu 3%, la 18,22 trilioane metri cubi. Deloc surprinzător, S.U.A. au înregistrat cea mai mare creştere a rezervelor de gaze naturale, la sfârşitul anului 2013 acestea crescând cu 9%. În 2013, au fost efectuate numeroase descoperiri şi extensii de zăcăminte, în volum de 1,68 trilioane metri cubi, însă acest volum a însemnat o scădere de 8 % faţă de 2012. Producţia mondială de gaze naturale a scăzut uşor în comparaţie cu 2012.

Aşa cum era de aşteptat, din cauza preţurilor şi a dinamicii resurselor de pe piaţa globală, rezervele mondiale de gaz au crescut uşor, în vreme ce producţia a scăzut. Din nou, regiunea Asia-Pacific s-a situat în frunte din punct de vedere al achiziţiei şi vânzării de rezerve de gaze naturale.

***

Despre studiu

Global oil and gas reserves study – reprezintă o compilaţie şi o analiză a unor informaţii privind rezervele de petrol şi gaze naturale furnizate de companii în cadrul rapoartelor lor anuale, completate pentru Comisia de Valori Mobiliare a Statelor Unite (SEC) sau în cadrul rapoartelor de activitate anuale făcute publice. Acest studiu prezintă rezultatele globale şi regionale privind explorarea şi producţia de resurse (E&P) pentru un număr de 75 de companii, pe o durată de cinci ani, din 2009 până în 2013. Rezultatele înregistrate de aceste companii sunt în general reprezentative pentru industria E&P în ansamblul ei, exceptând faptul că multe companii petroliere naţionale nu fac publice date financiare şi operaţionale, astfel încât tendinţele legate de performanţele acestora pot diferi semnificativ.

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 190.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 27,4 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2014. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global, iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 500 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

Studiul PwC privind Impactul Plăţilor Electronice în Economie prezintă 10 măsuri economice ce pot conduce la creşterea veniturilor bugetare şi pot reduce economia gri. Raportul, elaborat în perioada septembrie-noiembrie 2014, analizează experienţa altor state care au implementat măsuri de limitare a plăţilor în numerar, corelate cu iniţiative de dezvoltare şi extindere a infrastructurii necesare plăţilor electronice.

Conform studiului PwC, pachetul de 10 măsuri care s-ar putea adopta şi în România ar putea genera, în anumite condiţii, o reducere a ponderii economiei gri din PIB cu până la 9,9% într-un interval de timp de 7 ani, ceea ce reprezintă aproximativ 14 miliarde de euro, care ar intra în circuitul economiei fiscalizate, susţinând dezvoltarea economică.

Măsurile prezentate vin în contextul în care România are una dintre cele mai mari economii gri din UE, de 28,4% din PIB, faţă de o medie a UE de 18,8% şi 24,4% media statelor din Europa Centrală şi de Est (România aflându-se pe penultimul loc în Uniunea Europeană şi fiind „depăşită” în acest sens doar de Bulgaria), la care se adaugă şi unul dintre cele mai reduse grade de colectare a taxelor ca pondere în PIB, 29% pentru anul 2012 comparativ cu 49% in Danemarca, 47% Franţa sau 39% în Ungaria. În ceea ce priveşte gradul de colectare al TVA, Romania este pe ultimul loc între statele membre ale UE, colectând în 2012 doar 56% din suma potenţială, în comparaţie cu un grad de colectare de 95% in Olanda şi Finlanda, sau 91% in Slovenia, media europeana fiind de 81%.

 „Plăţile în numerar reprezintă un factor favorizant al economiei gri, întrucât sunt imposibil de urmărit în ceea ce priveşte raportarea achiziţiilor şi vânzărilor efectuate, precum şi remunerarea forţei de muncă. Ponderea numerarului în circulaţie în România rămâne semnificativă, în ultimii cinci ani ea depăşind 60% din PIB, respectiv de 6 ori mai mare faţă de nivelul înregistrat de ţările din zona Euro, în timp ce ponderea plăţilor cu cardul este de doar 4,4% din PIB, adică de peste 3 ori mai mică decât media UE şi de peste 4 ori mai mică decât media ţărilor din vestul Europei”, a declarat Bogdan Belciu, Partener, Consultanţă în Afaceri şi Management, PwC România.

În acest context, studiul PwC indică un grad mare de corelare între numărul tranzacțiilor electronice şi dimensiunea economiei gri. S-a constatat astfel că țările care înregistrează un număr ridicat de plăți electronice, precum Marea Britanie, Suedia, Finlanda au şi o pondere mai mică a economiei gri în PIB, în timp ce în Bulgaria, Romania şi Grecia, ţări cu cele mai puţine tranzacţii electronice, economia gri are o pondere foarte mare.

„Inițiativele de stimulare a plăţilor electronice favorizează fiscalizarea economiei gri şi conduc la creșterea gradului de colectare a taxelor şi impozitelor, respectiv a veniturilor încasate la bugetul consolidat de stat, ceea ce ar permite autorităţilor să realizeze o reducere a fiscalității pe termen lung. În plus, o mai bună fiscalizare a economiei va contribui la crearea unui mediu de afaceri concurențial şi sănătos în România, stimulând dezvoltarea susținută cu efecte reale în creșterea nivelului de trai al populației”, a adăugat Daniel Anghel, Partener, Consultanţă Fiscală, PwC România.

 Despre PwC

Firmele din reţeaua PwC ajută organizaţiile şi indivizii să creeze valoarea adăugată de care au nevoie. Suntem o reţea de firme prezentă în 157 de ţări cu mai mult de 195.000 de specialişti dedicaţi oferirii de servicii de calitate de audit, consultanţă fiscală şi consultanţă pentru afaceri. Spuneţi-ne care sunt lucrurile importante pentru dumneavoastră şi descoperiţi mai multe informaţii despre noi vizitând site-ul www.pwc.ro.

Ministerul Finanțelor Publice a postat pe site, la rubrica Transparență decizională, proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital.

Sursa: www.mfinante.ro

Ministerul Finanțelor Publice a postat pe site, la rubrica Transparență decizională, proiectul de lege privind administratorii de fonduri de investiţii alternative. Proiectul de act normativ transpune în legislația națională directiva care are scopul să realizeze la nivelul Uniunii Europene un cadru juridic armonizat pentru autorizarea şi supravegherea administratorilor de fonduri de investiţii alternative (AFIA). 
Directiva europeană reglementează activitatea tuturor administratorilor de fonduri de investiţii alternative, altele decât organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), care distribuie titluri de participare în special către investitorii profesionali, stabilind cerinţe de autorizare, cerinţe de capital, cerinţe operaţionale privind managementul riscului şi al lichidităţii, cerinţe organizatorice, inclusiv privind evaluarea activelor din portofoliul FIA, cerinţe privind depozitarea, cerinţe privind posibilitatea delegării funcţiilor AFIA, cerinţe privind transparenţa.

Sursa: www.mfinante.ro

Creşterea economică din Zona Euro rămâne foarte slabă şi este puţin probabil ca Germania să intervină pentru a impulsiona economia, explică experţii PwC în ultimul raport lunar Global Economy Watch.

În urma crizei financiare, Zona Euro s-a bazat pe Germania pentru accelerarea ratei de creştere, însă, în absenţa revigorării economiilor Franţei şi Italiei – precum şi a economiilor periferice din Zona Euro – dependenţa excesivă de evoluţia economiei germane devine problematică.

Aceasta deoarece:

• în pofida ratelor de creştere destul de ridicate din ultimii ani din Germania, Zona Euro nu a reuşit să treacă începând din 2011 peste pragul de creştere economică anuală de 1%, ceea ce face ca nivelul PIB să rămână sub nivelul atins înainte de criza financiară (vezi Graficul 1, mai jos); şi
• Germania a încetinit la rândul său în ultima perioadă şi se confruntă cu provocări pe termen lung din punct de vedere demografic şi economic, care, începând cu anul 2020, ar putea să îi reducă rata de creştere potenţială.

Grafic 1: Volumul PIB din Zona Euro este mai redus în prezent decât la începutul anului 2012 şi încă nu a atins nivelul de dinainte de criză

Sursa: Datastream

 Potrivit estimărilor PwC, Zona Euro nu va ajunge la nivelul PIB real de dinainte de criză decât în 2016. Germania şi Franţa au depăşit deja PIB-ul anterior crizei, însă în cazul Italiei, la ritmul actual de creştere acest lucru nu se va întâmpla până în 2023.

Experţii PwC au redus proiecţia de creştere a PIB-ului Germaniei de la 1,5% la 1,2% pentru 2014 şi de la 1,6% la 1,2% pentru 2015 (vezi Tabelul 1).

„Există semnale clare că şocurile externe – în special situaţia din Ucraina – au afectat perspectivele de creştere ale Germaniei pe termen scurt”, apreciază Richard Boxshall, economistul şef al PwC. 

Tabelul 1: Principalele proiecţii de creştere reală a PIB (%) 

Indicatorul de Percepţie Economică al Centrului pentru Cercetare Economică Europeană (ZEW), de exemplu, este pe pantă descendentă începând cu luna iulie a acestui an, iar în luna octombrie a înregistrat o valoare negativă pentru prima dată după noiembrie 2012. Se aşteaptă ca aceasta să aibă repercusiuni asupra creşterii PIB din al treilea trimestru, care va fi anunţată pe 14 noiembrie.

Economiștii PwC sunt de părere că, pe termen lung, Germania trebuie să treacă peste trei mari provocări pentru a menţine o creştere economică robustă:

• Situaţia demografică nefavorabilă: populaţia activă din Germania va scădea cu 8 milioane de persoane între 2010 şi 2030;
• Raportul scăzut între investiţii şi PIB, rata investiţiilor publice fiind sub cea a altor mari economii europene; şi
• Productivitatea muncii scăzută în sectorul serviciilor în comparaţie cu cea din Franţa şi Marea Britanie – aceasta este însă compensată prin excelenţa recunoscută la nivel internaţional în producţia industrială.

Între timp, celelalte economii majore din Zona Euro nu sunt pregătite să joace un rol semnificativ în găsirea unui stimulent pentru creşterea economică. Italia a intrat pentru a treia oară în recesiune din 2008 (deşi există aşteptări de creştere modestă în 2015); Franţa a stagnat în primele două trimestre ale 2014 şi, în lipsa unor reforme semnificative pe piaţa muncii şi a producţiei, perspectivele sale de creştere rămân modeste. 

Despre raport:

Pentru mai multe informaţii, puteţi accesa ediţia din luna noiembrie a raportului PwC Global Economy Watch la adresa de internet www.pwc.com/gew.

Despre PwC

Firmele din reţeaua PwC ajută organizaţiile şi indivizii să creeze valoarea adăugată de care au nevoie. Suntem o reţea de firme prezentă în 157 de ţări cu mai mult de 195.000 de specialişti dedicaţi oferirii de servicii de calitate de audit, consultanţă fiscală şi consultanţă pentru afaceri. Spuneţi-ne care sunt lucrurile importante pentru dumneavoastră şi descoperiţi mai multe informaţii despre noi vizitând site-ul www.pwc.ro.

Autor: Mihaela Matei, Coordonator proiect Antreprenorii vorbesc: Barometrul antreprenoriatului românesc, EY România

• La prima rundă de finanţare SME Instrument, niciun proiect românesc nu a fost declarat câştigător în urma evaluării
• SME Instrument este o schemă la care se aplică uşor şi la care se primeşte răspunsul rapid

Creditul bancar rămâne în continuare cea mai importantă sursă de finanţare pentru companiile româneşti, dar interesul pentru finanţarea bancară a înregistrat o tendinţă descrescătoare în 2014 faţă de 2013, conform studiului EY Accesul antreprenorilor români la finanţare 2014.

Finanţarea prin fonduri europene, însă, înregistrează aproape o dublare a interesului din partea antreprenorilor români, conform aceluiaşi studiu. În ciuda acestui interes, unele scheme de finanţare prin astfel de fonduri nu sunt suficient cunoscute, deşi se pot dovedi foarte atractive pentru unele companii. Acesta e cazul schemei Horizon 2020 – SME Instrument.

Primele două runde în care IMM-urile puteau aplica pentru schema de finanţare europeană nerambursabilă Horizon 2020 – SME Instrument (iunie şi septembrie) s-au încheiat, dar acestea mai au o şansă în decembrie. 17 decembrie este termenul limită de depunere a aplicaţiilor pentru această schemă în anul 2014.

Este vorba despre bani europeni alocaţi unor idei inovatoare care să ajute companiile de tip mic şi mijlociu să facă trecerea de la idee la produs şi la introducerea acestuia pe piaţă. Iar bugetul nu e deloc mic: 3 miliarde de EUR sunt alocate de Uniunea Europeană pentru 3 faze ale schemei până în anul 2020.

Prima fază este cea a susţinerii cu 50 mii EUR pentru fiecare idee câştigătoare. Banii vor fi acordaţi strict pentru realizarea studiului de fezabilitate pentru ideea de afaceri respectivă. Pentru a obţine aceşti bani, e nevoie însă de o idee cu adevărat inovatoare, de tip disruptive innovation, şi de completarea unei aplicaţii de maximum 15 pagini.

Astfel, IMM-urile românești intră în competiție cu celelalte proiecte europene. Pentru a avea o imagine asupra concurenţei care a aplicat la această fază, în runda desfăşurată în iunie 2014, au aplicat 2666 de companii din care au fost selectate doar 155. Niciun proiect din România nu a fost selectat, în timp ce Bulgaria, Ungaria, Estonia, Slovenia şi Polonia au avut câte un proiect câştigător.  România a avut 42 de aplicaţii în runda din luna iunie 2014 şi 23 de aplicaţii în luna septembrie.

În prima rundă desfăşurată în luna iunie, proiectele spaniole au avut cel mai mare succes, 39 dintre proiectele câştigătoare provenind din Spania. Pe locul al doilea ca număr s-au clasat proiectele din Marea Britanie şi pe locul al treilea cele din Italia.

În total, în anul 2014, vor fi selectate aproximativ 645 de proiecte. Pentru a doua rundă, încheiată în septembrie, s-au primit 1944 de aplicaţii, numărul total al aplicaţiilor în primele două runde crescând la peste 4600. Rezultatele celei de a doua runde vor fi publicate spre sfârşitul lunii noiembrie.

Evaluatorii au transmis după prima rundă de proiecte 6 lecţii extrase din aplicaţiile primite, care vor fi folositoare companiilor care se pregătesc să aplice în decembrie sau în anii următori:

1. Cele mai multe proiecte necâştigătoare s-au concentrat prea mult asupra descrierii proiectului şi prea puţin asupra oportunităţii de business;
2. Au fost prea puţin convingătoare în argumentarea de ce compania care propune proiectul şi nu competiţia va reuşi să implementeze proiectul;
3. Nu s-au concentrat suficient asupra soluţiilor competitoare;
4. Au avut un nivel prea scăzut de inovare, propunându-şi să dezvolte un produs deja existent;
5. Au propus doar o idee, fără să detalieze ce implică şi comercializarea acestuia;
6. Doar şi-au încercat norocul, din care evaluatorii au extras concluzia la care se pare că unii dintre aplicanţi nu s-au gândit: Instrumentul SME nu este o loterie.

Ce ar fi de reţinut din acest program de finanţare – prima lui fază, cea a studiului de fezabilitate:

–        Se aplică direct la nivel european, ceea ce înseamnă că IMM-urile vor avea parte de competiţie la nivel european, dar şi faptul că vor lucra direct cu funcţionarii Comisiei Europene;

–        Se aplică online;

–        Aplicaţia nu este stufoasă şi birocratică;

–        Se acordă o sumă de 50.000 EUR într-o singură tranşă, reprezentând 70% din costurile eligibile ale proiectului;

–        E nevoie, într-adevăr, de o idee foarte bună, cu adevărat inovatoare. Comisia Europeană dă exemple de idei care intră în categoria de inovaţie disruptivă produse precum iPad-ul, fotografia digitală, telefonul mobil, Skype;

–        Pot aplica doar IMM-urile;

–        Răspunsul la aplicaţie este dat de evaluatori în aproximativ două luni.

După prima fază, IMM-urile care au traversat-o pot aplica și pentru faza a doua şi a treia. Dacă pentru prima fază aplicaţia conţine schiţarea unui model de afaceri, în a doua fază aplicaţia va fi un model de afaceri mult mai detaliat, bazat pe studiul de fezabilitate realizat în prima fază. În această a doua fază, companiile vor putea aplica pentru sume între 500.000 EUR – 2.500.000 EUR. Această fază va avea ca rezultat un produs beta. Se poate aplica direct pentru această a doua fază, fără trecerea prin prima. În faza a treia nu se mai acordă ajutor financiar, ci servicii precum asistenţa în accesul la capital de risc şi comercializarea produsului.

****

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 190.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 27,4 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2014. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global, iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 500 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. De la 1 iulie 2013, Ernst & Young a devenit EY, logo-ul s-a schimbat pentru a răspunde acestei modificări, iar noul tagline al companiei este “Building a better working world”. Această redefinire a identităţii vizuale vine să reflecte noua strategie a companiei, Vision 2020. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

Cele mai importante patru atribute ale unui serviciu de calitate superioară pentru consumatorii români sunt rapiditatea cu care este livrat serviciul, politeţea celui cu care se intră în contact la achiziţionarea serviciului şi livrarea acestuia, posibilitatea de a alege dintre mai multe opţiuni şi beneficiile suplimentare oferite în cadrul aceluiaşi serviciu, conform analizei realizată de Customer Focus și EY numită Experienţa serviciilor superioare, dată astăzi publicităţii.

Experiența serviciilor superioare este o analiză care își propune să exploreze aspecte legate de cultura serviciilor din România, pentru a scoate în evidență câteva elemente asociate în percepția publică serviciilor superioare. Această analiză are la bază cele 567 de răspunsuri primite în perioada 10-17 octombrie 2014 de la respondenți din 38 de județe la un chestionar alcătuit din 15 întrebări. Chestionarul are la bază conceptul de servicii superioare așa cum este definit de specialistul numărul unu în domeniu: Ron Kaufman.

Mixul format din cele patru atribute cele mai importante ale unui serviciu de calitate superioară este dificil de regăsit în oferta de servicii din România, având în vedere că doar 15% dintre respondenţii la chestionar consideră că au primit un serviciu excepţional în ultimele 6 luni. De asemenea, nu mai puţin de o pătrime dintre respondenţi nu s-au bucurat niciodată de un astfel de serviciu. Industriile care, din perspectiva percepției respondenților, formează top 3 în privinţa calităţii sub așteptări a serviciilor oferite sunt telecom, turism şi comerţ.

Totuşi, în ultimele șase luni, 27% dintre respondenții din Timiș spun ca au primit cel puțin un serviciu pe care îl consideră superior, podiumul fiind completat de cei din județele Brașov și Cluj cu 23% respectiv 17%.

Întrebaţi cine este responsabil în cea mai mare măsură de livrarea unui serviciu de calitate superioară, cei mai mulţi au ales angajaţii care se află în contact direct cu clienţii şi doar într-o măsură mai mică compania prin politicile generale şi managerii.

Peste jumătate dintre respondenţii la chestionar (51%) au renunţat în ultimele 6 luni la un serviciu din cauza lipsei de calitate. Prima reacţie a consumatorilor atunci când vine vorba de o experienţă negativă în privinţa serviciilor achiziţionate este, în măsură foarte mare, aceea de a renunţa la serviciul respectiv (67% dintre respondenţi), urmată de împărtăşirea experienţei cunoscuţilor (55%) şi de abia în al treilea şi al patrulea rând de o reclamaţie oficială (26%) şi comentarii în social media sau website-ul furnizorului respectiv (14%).

“Având în vedere acest tip de comportament al clientului, ar trebui să ne gândim că, dacă oferim servicii superioare clienților, am putea atrage clienții competitorilor care nu se concentrează pe acest aspect. Într-o piață care stagnează, avantajul competitiv obținut prin experiența serviciilor superioare poate fi păstrat pe termen lung și este foarte greu de copiat,” a spus Elena Călin, CEO Customer Focus.

De asemenea, atunci când relaţia cu funizorul este de mai lungă durată, disponibilitatea de a renunţa la serviciul respectiv este mică, chiar dacă aceasta este de proastă calitate. De asemenea, 86% dintre respondenţi ar fi dispuşi oricând să schimbe furnizorul actual cu unul care oferă servicii mai bune, chiar dacă ar implica nişte costuri mai mari. Acest răspuns indică oportunitatea furnizorilor pentru diversificarea ofertei pe paliere cu servicii de calitate ridicată.

Pe de cealaltă parte, atunci când consumatorii au primit servicii excepţionale, aproape jumătate dintre ei au împărtăşit această experienţă familiei şi prietenilor, în timp ce 27% au achiziţionat servicii suplimentare de la acelaşi furnizor.

„Dintr-o perspectivă B2B, analizarea şi evaluarea furnizorilor sunt considerate ca fiind cea mai importantă acţiune pentru a te asigura ca şi companie că ai parte de cele mai bune servicii. Colectarea de referinţe despre furnizori este de abia a treia opţiune printre respondenţi, după analizarea şi evaluarea furnizorilor şi analiza pieţei.

Sperăm ca datele acestei analize să faciliteze orientarea furnizorilor de servicii din România în deciziile de business, mai ales deoarece această analiză demonstrează creşterea sofisticării consumatorului român, iar această tendinţă va deveni şi mai vizibilă în anii care urmează,” a declarat Elena Badea, Director de Marketing, EY România.

 ****

Despre Experienta serviciilor superioare

“Experiența serviciilor superioare” are la bază 567 de răspunsuri primite în perioada 10-17 octombrie 2014 de la respondenți din 38 de judeţe la un chestionar alcătuit din 15 întrebări. Chestionarul are la bază conceptul de servicii superioare așa cum este definit de specialistul numărul unu în domeniu: Ron Kaufman. 56% dintre respondenţi au declarat că posedă studii superioare, iar 41% studii post-universitare. De asemenea, 71% dintre respondenţi ocupă funcţii de management.

 Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 190.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 27,4 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2014. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global, iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 500 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. De la 1 iulie 2013, Ernst & Young a devenit EY, logo-ul s-a schimbat pentru a răspunde acestei modificări, iar noul tagline al companiei este “Building a better working world”. Această redefinire a identităţii vizuale vine să reflecte noua strategie a companiei, Vision 2020. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

Despre Customer Focus

Customer Focus este o companie de consultanta si training  specializata pe imbunatatirea exeprientei cu clientul si pe crearea unui culturi a serviciilor superioare. Cu o experienta de 12 ani in diferite domenii de activitate, , atat in Romania cat si in afara tarii, Customer focus il aduce pentru a doua oara in Romania pe Ron Kaufman. Consultantul global care a scimbat statul Singapore, Ron Kaufman vine pe 12 noiembrie în București la J.W. Marriott Bucharest Grand Hotel pentru a le arăta celor 400 de manageri și antreprenori prezenți cum își pot aduce serviciile la nivelul celor de la The Ritz-Carlton, Starbucks, Hermes, J.P. Morgan, Zappos, Amazon sau Google. Inscrierile se inchid pe 31 octombrie. Mai multe detalii pe www.ronkaufman.ro