Andreea Mihnea, EY: Avem nevoie de tinerii plecaţi din ţară. Cred că au multe oportunităţi în România

Autor: Andreea Mihnea, Director HR, EY România

Schimbările profunde care au loc, nu doar în România, ci în întreaga lume necesită noi generaţii de lideri, de profesionişti care să transforme oportunităţile în valoare pentru comunităţi şi pentru societate în ansamblu. Mobilitatea fără precedent a forţei de muncă şi digitalizarea au aruncat însă companiile din întreaga lume într-un adevărat war for talent. Companiile din România încep să resimtă, la rândul lor, tot mai acut această tendinţă globală.

România este recunoscută pentru capitalul uman valoros şi accesibil. Este motivul pentru care numeroase companii au înființat aici centre de servicii pentru operaţiunile lor din întreaga lume. De cealaltă parte însă, un procent semnificativ de români cu pregătire superioară au ales să plece din ţară pentru a-şi valorifica mai bine potenţialul. Complexitatea schimbărilor din ultimul deceniu pune o presiune din ce în ce mai mare pe oameni, iar companiile au nevoie de angajaţi tot mai bine pregătiţi, mai flexibili, mai deschişi la nou, şi mai creativi. Banii nici nu mai sunt uneori parte din această ecuaţie, pentru că este din ce în ce mai greu să atragi şi să păstrezi astfel de oameni în organizaţie.

În acest context, efortul pe care îl facem pentru a recruta cei mai talentaţi absolvenţi din România nu mai este suficient. De aceea, în ultimul an ne-am îndreptat atenţia către numeroşii români foarte bine pregătiţi care au plecat din ţară şi care poate s-ar întoarce dacă ar identifica oportunităţile potrivite. Cred că România are multe astfel de oportunităţi pentru ei, de la poziţiile-cheie din domeniul serviciilor profesionale, până la alternativa antreprenoriatului, ce cunoaște o dezvoltare fără precedent la nivel local.

În paralel, aş vrea să subliniez că atât companiile multinaţionale care operează aici, cât şi cele locale, sunt foarte interesate să angajeze tineri profesionişti români, cu solide cunoştinţe aplicabile în business în acest moment. Mă refer la tinerii care excelează în domeniul în care studiază, care sunt permanent la curent cu cele mai noi fenomene şi tendinţe din economie şi care au abilităţile necesare pentru a construi relaţii profesionale bazate pe colaborare şi încredere.

EY are peste 212.000 de angajați la nivel mondial în peste 150 de țări. Numai în acest an, compania a angajat aproape 60.000 de specialiști, practic o persoană nouă la fiecare 9 minute. În România, în 2015, EY a angajat doar în septembrie 101 absolvenți de facultate – cel mai mare număr recrutat până acum de la deschiderea biroului EY în România, în 1992, şi cu 20% mai mulţi faţă de anul trecut. Numărul angajaţilor din cele 5 birouri din România şi Republica Moldova a depăşit astfel pentru prima dată 650 de persoane.

EY în top 10 angajatori vizați de tinerii români

Conform studiilor derulate de Trendence şi Catalyst, tinerii profesionişti din România pun tot mai mult accent pe beneficii non-financiare şi pe echilibrul între viaţa profesională şi cea personală în alegerea unui angajator. Conform celor două studii, Trendence Graduate Barometer şi Most Desired Employers Survey 2015, EY a urcat pentru prima dată în topul preferinţelor tinerilor, devenind cel mai dorit angajator din domeniul serviciilor profesionale pentru absolvenţii de studii superioare. EY este şi în top10 în clasamentul general al celor mai doriţi angajatori din România, conform studiului Trendence, şi este angajatorul preferat din grupul Big4 pentru absolvenţii de elită şi pentru femei, conform ambelor studii.

Respondenţii care au participat la cele două sondaje percep EY România drept compania de servicii profesionale cea mai inovativă, care oferă cele mai bune programe de formare şi care are cel mai atractiv mediu de lucru. De asemenea, EY este perceput de tinerii români drept compania din acest domeniu care angajează cei mai mulţi absolvenţi şi care are cea mai bună prezenţă la târgurile de job-uri.

Studenţii de elită care termină astăzi facultatea ştiu foarte bine ce vor – ei îşi doresc o carieră solidă şi posibilitatea de a promova într-o companie până la vârf. Vor să facă parte din organizaţii globale, unde să aibă acces la resurse şi oportunităţi pe măsura lucrurilor pe care ei şi le doresc de la viaţă. Dar îşi doresc şi flexibilitate, autonomie şi timp mai mult pentru viaţa privată. Pentru a atrage cei mai talentaţi astfel de tineri români, fie că locuiesc în ţară sau că sunt stabiliţi în afară şi vor să se întoarcă, trebuie să le oferi acele avantaje care să îi motiveze să crească personal și profesional alături de companie. Dar mai mult decât atât, trebuie să le oferi o misiune şi un set de valori relevante pentru ei în această eră a transformării.

• Investiţiile fixe totale din Zona Euro în 2016 sunt estimate să înregistreze cea mai mare creştere din 2007 încoace

Condiţiile economice din Zona Euro continuă să se îmbunătățească, stimulate inițial de consumul din 2014 și 2015 și de investiţiile de capital din Zona Euro, care vor sta la baza unei redresări constante pe termen mediu, se arată în ediţia din decembrie 2015 a prognozei EY Eurozone Forecast (EEF). Previziunile EEF estimează o creştere a Produsului Intern Brut (PIB) de 1,5% în 2015, urmată de o accentuare a creşterii, la 1,8% în 2016 şi 2017.

Creşterea exporturilor şi revenirea cererii interne generează presiune asupra capacitații de răspuns în mai multe sectoare, cum ar fi serviciile financiare, serviciile profesionale, turism şi agrement. În plus, relaxarea creditării şi menţinerea unor rate mai scăzute ale dobânzilor vor duce la creşterea cererii de credite în viitorul apropiat. Conform EEF, investiţiile fixe totale sunt așteptate să crească cu 2,4% în 2016 – cel mai rapid ritm de creştere din 2007 încoace – şi să se accelereze la 3,1% în 2017. Pentru anii 2018 şi 2019, investiţiile fixe totale sunt estimate să crească cu un ritm anual de 2,5%.

Cheltuielile de capital au devenit din ce în ce mai vizibile, pe măsură ce companiile și-au recăpătat încrederea în revenirea economică şi constată o îmbunătățire a profitabilității. Măsurile recente luate de BCE pentru extinderea programului de achiziţii de obligaţiuni şi reducerea dobânzilor la depozite oferă asigurări suplimentare privind costurile scăzute ale creditelor pentru perioada care urmează. Acest fapt ar trebui să stimuleze și mai mult cererea de credite în 2016 şi să susțină revenirea economică prin investiţii de capital.

Perspectivele exporturilor afectate de încetinirile creşterilor de pe pieţele emergente

Investiţiile suplimentare de capital ar trebui să completeze reformele privind creşterea competitivităţii, care au impulsionat exporturile unora dintre ţările Zonei Euro în ultimii ani. Cu toate acestea, încetinirea ritmului de creştere din pieţele emergente va afecta estimările pentru perioada următoare.  În pofida unui curs de schimb mai mic – influențat de prelungirea programului de achiziţii de active de către BCE şi de aşteptata încordare a politicii monetare din Statele Unite – şi în pofida redresării din economiile avansate, EEF se aşteaptă la o încetinire a ritmului de creştere a exporturilor de la 4,5% în 2015 la 3,7% în 2016 şi de 3,4%, anual, din 2017 până în 2019.

Veniturile din muncă vor deveni principalul motor al consumului în gospodării

Ajutat de impactul preţurilor mai mici la combustibili, consumul a fost principalul motor de creştere și de susținere a redresării economice a Zonei Euro de până acum. Privind în perspectivă, deşi EEF se aşteaptă la o revenire mai echilibrată, pe parcursul căreia cheltuielile cu investiţiile şi cele de consum vor avea contribuții relativ similare la creşterea economică, cheltuielile gospodăriilor vor rămâne cruciale.

Creşterea veniturilor din muncă va fi principalul factor care va influența creşterea cheltuielilor gospodăriilor. EEF estimează o creştere a consumului de 1,7% în 2015 şi de 1,6% în 2016, iar pe termen mediu, o creştere anuală de aproximativ 1,4%. Generarea de noi locuri de muncă şi încurajarea persoanelor inactive de a-şi căuta de lucru vor fi elemente esențiale ale prosperităţii în anii care vin. Investiţiile vor fi de ajutor din acest punct de vedere, însă va fi în continuare nevoie ca guvernele să facă mai mult pentru micşorarea costurilor asociate muncii în unele economii din Zona Euro.

Perspectivele României

Perspectivele macroeconomice ale României rămân pozitive, în pofida schimbării guvernului din luna noiembrie. Cererea internă a continuat să alimenteze creşterea în trimestrul trei, PIB-ul ridicându-se la 1,4% în acest trimetru (după ce a rămas neschimbat în trimestrul doi) şi ajungând la un nivel anual de 3,6%. Încă nu a fost efectuată o analiză separată pe componente pentru trimestrul trei, dar ne aşteptăm ca tendinţa crescătoare înregistrată în consum şi investiţii să fi continuat.

Menținerea unor creșteri reale ale veniturilor, susținute de inflaţia mică sau chiar negativă şi de o scădere treptată a şomajului, vor sprijini consumul şi în anul 2016. Reducerile de taxe şi creşterile salariale din sectorul public vor stimula şi mai mult veniturile disponibile. Exporturile nete vor continua să aibă un impact moderat asupra creşterii economice. Per ansamblu, ne aşteptăm ca PIB-ul României să crească cu 3,7% în 2015, cu puţin peste previziunea noastră din septembrie.

„Cheltuielile cu investiţiile reprezintă principalul motor de creştere, pe măsură ce guvernul va accelera rata de absorbţie a fondurilor structurale europene. Investiţiile private au cunoscut şi ele o creştere pe fondul dobânzilor mai mici la creditele corporate şi a nivelului mai mare de încredere din mediul de afaceri. De asemenea, consumul dovedeşte o rată de creştere puternică, alimentat de creşterea salariilor, de rata foarte scăzută a inflaţiei, și de reducerea semnificativă a taxei pe valoarea adăugată din iunie 2015”, declară Bogdan Ion, Country Managing Partner EY România.

Odată cu intrarea în vigoare a altor reduceri de TVA în ianuarie 2016, creşterea consumului este aşteptată să atingă un nivel de 5,3% în 2015 şi de 5,5% în 2016. Pe măsură ce revenirea economică a Zonei Euro se va accentua, creşterile exporturilor se vor consolida, însă vor fi depășite de cele ale importurilor. În condiţiile în care revenirea economică a Zonei Euro nu își va încetini ritmul, creşterea PIB-ului va atinge 3,9% în 2016, pe fondul unei cereri interne solide şi a reducerii balanţei negative a exporturilor nete.

Cu creşteri salariale anuale, medii, de aproximativ 8% şi în condiţiile scăderii preţurilor de consum, se poate afirma că tendinţa consumului este în mod ferm pozitivă.

Puteţi consula raportul integral aici.

Povestea de succes a antreprenorului Levente Hugo Bara, CEO Supremia Grup

Autor: Mihaela Matei – Special Projects Supervising Associate, EY România

Fiecare poveste de succes este unică. Povestea Supremia Grup a început în ianuarie 2001, iar pe 22 ianuarie 2001 Levente Hugo Bara tăia deja prima factură. Foarte determinat încă de pe băncile facultății de industrie alimentară să își realizeze visele, Levente Bara avea două opțiuni la momentul absolvirii: fie să plece în Statele Unite să trăiască „visul american”, fie să rămână în România și să construiască un business.

A decis să rămână în România și să construiască cu multă muncă, viziune de business și leadership afacerea Supremia Grup. Rezultatele remarcabile i-au fost recunoscute prin acordarea titlului EY Entrepreneur Of The Year – România 2015, în cadrul ediției din acest an a programului EY Entrepreneur Of The Year.

Antreprenorul a concurat alături de alți 47 lideri de business în cadrul programului organizat de EY România și va reprezenta țara noastră în finala mondială EY World Entrepreneur Of The Year, unde va intra în competiție alături de antreprenori din peste 60 de țări.

Povestind despre cum a început afacerea proprie la doar 24 de ani, Levente Hugo Bara spune:

“Mi-am luat inima în dinți, aveam niște bani, dar foarte puțini, și am început cu importuri de amidon, de proteine din soia și alte ingrediente care se folosesc în industria alimentară. În 2002 am început să producem anumite ingrediente pentru industria alimentară și în 2004 am cumpărat un spațiu la Sântimbru, unde am construit prima fabrică, unde ne-am și mutat la sfârșitul lui 2005,” își amintește cu mândrie Levente Hugo Bara.

După 5 ani în noul sediu, compania s-a extins din nou, într-un sediu din Alba Iulia, cea mai mare fabrică de ingrediente alimentare din Sud-Estul Europei, rezultată în urma unei investiții de 9 milioane EUR. Dezvoltarea a continuat, iar în 2013 s-a instalat o linie nouă de mixare și ambalare care a crescut capacitatea fabricii cu 50%.

Curajul și asumarea a noi și noi riscuri au ajutat Supremia să devină jucătorul numărul unu al pieței de ingrediente alimentare din România și unul dintre jucătorii importanți la nivelul pieței europene. Azi, Supremia are 280 angajați, numărul lor triplându-se odată cu deschiderea noii fabrici, exportă pe 4 continente și achiziționează materie primă din 80 de țări. Cifra de afaceri a atins 35 milioane EUR în 2015 și reprezintă o creștere de 10% față de 2014.

Creșterea accelerată a business-ului nu a fost însă un proces fără provocări. „A fi antreprenor înseamnă a fi un luptător pentru că zilnic apar obstacole cu care trebuie să ne <<luptăm>> și să avem puterea de a merge mai departe”, spune Levente Bara.

Au fost momente, spune antreprenorul, în care a fost nevoit să se împrumute de la prieteni, dar cu investiții continue în tehnologie, personal și infrastructură și prin implicarea totală a artizanului afacerii Supremia, rezultatele au venit.

Antreprenorul din Alba Iulia nu se oprește aici și vizează obiective ambițioase. „Acum exportul reprezintă 16% din totalul cifrei de afaceri și anul acesta avem țintă 23-26% pentru export. Strategia noastră de creștere este foarte mult legată de piețele externe, ne dorim expansiune mondială și de acolo ne dorim să vină cea mai mare parte a creșterii afacerii. Bineînțeles că ne dorim să creștem și pe piața internă și să ne menținem poziția de lider pe care o deținem din 2010”, afirmă CEO-ul Supremia.

Pentru a susține această creștere, Supremia creează 3-4 produse noi în fiecare lună, prin departamentul de 15 ingineri dedicați acestei activități. De asemenea, Levente Bara are în plan construirea unui centru de inovație în valoare de 3,65 mil EUR pe o suprafață de 2000 metri pătrați, care să fie dedicat cercetării și inovării în domeniul alimentar. De notat faptul că Supremia nu este însă doar un furnizor de condimente, ci și de rețete – o veche pasiune a antreprenorului.

„Am fost un copil sărac, nu am avut sprijin decât din partea bunicilor, cât au putut și ei. Copiilor de azi le lipsește motivația, vreau să fiu un model și să arăt că se pot muta munții din loc prin muncă. Am crescut cu bunicii, ei au fost modelele mele. Vedeam cât de greu le era să susțină familia. Veneam acasă, învățam, mă jucam, dar mergeam și la sapă ca să le arăt că sunt copil bun, dar am realizat că aceea nu e viață și așa, singur, mi-am creat propriile aspirații”, spune Levente Hugo Bara.

Levente Hugo Bara a concurat alături de alți 47 de antreprenori în cadrul competiției EY Entrepreneur Of The Year – România 2015, fiind caștigătorul mareului titlu EY Entrepreneur Of The Year – România 2015. Ceilalți doi câștigători ai programului au fost Cristian Ispas, Motivation – care și-a adjudecat titlul Social Entrepreneur Of The Year și Dan Isai, Salad Box – căruia i-a fost înmânat titlul Emerging Entrepreneur Of The Year.

Studiu EY: Industriile creative generează 3% din PIB-ul global şi oferă locuri de muncă pentru 1% din populaţia globului

• Europa este a doua cea mai mare piaţă a industriilor creative din lume cu venituri de peste 700 miliarde USD şi 7,7 milioane locuri de muncă
• 7 din Top 10 cele mai vizitate muzee din lume sunt în Europa
• 30 din cele 69 „Oraşe creative” ale UNESCO sunt oraşe europene

Toate cele 11 industrii creative și culturale (Culture and Creative Industries – CCI) fac parte integrantă și joacă un rol din ce în ce mai important în economia globală. În anul 2013, acestea au generat venituri de 2.250 miliarde USD (3% din PIB-ul mondial) şi au asigurat 29,5 milioane locuri de muncă. Vânzările globale generate de aceste industrii sunt mai mari decât cele din serviciile de telecomunicații şi depășesc PIB-ul Indiei. 1% din populația activă a lumii este angajată în industriile creative, depășind populaţia Coreii de Sud, sau numărul total al locuitorilor din Paris, New York şi Londra la un loc. Acestea sunt rezultatele primului studiu care analizează 11 industrii creative la nivel global, intitulat Cultural Times, realizat de EY pentru Confederaţia Internaţională a Societăţilor de Autori şi Compozitori.

“Cultura şi creativitatea reprezintă, fără îndoială, un liant care unește nu doar inimi şi suflete, ci şi întregi societăţi şi naţiuni. Într-o lume care se confruntă adesea cu fenomene disruptive şi revoluţionare – din punct de vedere economic, social, politic şi tehnologic – creativitatea şi cultura au legat istoric și natural trecutul nostru de prezent şi viitor,” spune Elena Badea, Head of Brand, Marketing and Communication, EY Romania.

În cadrul celor 11 industrii, două tipare ies în evidenţă:

1. Distribuţia de masă versus agilitatea de acţiune: Artele vizuale şi televiziunea sunt piesele de rezistență din acest angrenaj, deținând peste o treime din valoarea economică generată de CCI (39% din vânzări şi 35% din locurile de muncă). Cu doar 6% din angajaţi şi 4% din vânzările CCI, radioul şi sectorul jocurilor se situează pe ultimele locuri și sunt cele mai puțin dezvoltate, însă evoluează în piețe dinamice.

2. Venituri versus volum de muncă: Publicitatea, ziarele şi revistele, precum şi arhitectura reprezintă sectoarele CCI care generează cele mai mari venituri (38% din totalul vânzărilor CCI) raportate la numărul de angajaţi (doar 22% din locurile de muncă per ansamblul CCI). Pe de altă parte, cu 46% din locurile de muncă și doar 17% din venituri, muzica, filmul, artele spectacolului şi cărțile sunt cele care generează cele mai multe locuri de muncă.

Forţa de muncă din industria creativă: tânără, talentată şi cu spirit antreprenorial

Angajații din industriile creative se diferențiază de forța de muncă din alte industrii:

Sunt tineri: Activităţile creative contribuie în mod semnificativ la angajarea tinerilor. În Europa, sectoarele CCI au angajat în 2013 mai multe persoane cu vârsta cuprinsă între 15 şi 29 de ani decât oricare alt sector. În Europa Centrală şi de Est, în medie, tinerii au ocupat cu 1,3% mai multe locuri de muncă în economia creativă decât în cadrul economiei în ansamblul ei.

Au productivitate ridicată: Locurile de muncă din unele din industriile culturale și creative CCI contribuie la PIB cu mai mult decât media pe ansamblul economiei. În China, sectorul de film şi televiziune a generat în anul 2011, per angajat, o valoare adăugată cu 78% mai mare decât valoarea medie din economie, conform Oxford Economics.

Sunt independenţi şi au spirit antreprenorial: Sectoarele CCI au fost dintotdeauna fragmentate, iar activitatea creatoare a fost generată de afaceri mici şi de indivizi. Mai mult de jumătate (53%) din dezvoltatorii canadieni de jocuri spun că sunt operatori independenţi. În SUA, artiştii au o probabilitate de 3,5 ori mai mare de a fi proprii lor angajați decât în restul economiei americane.

Au un nivel ridicat de educaţie: Angajaţii din industriile creative şi culturale sunt, de obicei, mai educați decât media. În Brazilia, angajaţii CCI aveau, în anul 2010, cu 17% mai mulţi ani de pregătire decât media națională a forţei de muncă.

Piaţa europeană a industriilor culturale și creative

Europa reprezintă a doua piaţă ca mărime, cu venituri de 709 miliarde USD (32% din veniturile globale totale) şi 7,7 milioane de locuri de muncă (26% din numărul total de locuri de muncă în sectoarele CCI de la nivel global). Economia culturală a Europei îşi are rădăcinile în istorie şi continuă să fie un generator de tendinţe pe scena globală.

Economia creativă din Europa este stimulată de un puternic suport public, prin intermediul achiziţiilor, stimulentelor financiare şi fiscale, subvenţiilor şi locurilor de muncă din sectorul public. În anul 2013, guvernele din cadrul UE28 au alocat aproape 68,6 miliarde USD din cheltuielile publice serviciilor culturale. Acest larg suport public este acum ameninţat de reducerile bugetare. Înainte de criza financiară din anul 2008, cheltuielile publice cu serviciile culturale înregistrau o rată anuală de creștere de 5%; de atunci, însă, ele au scăzut cu o medie anuală de 1%. Deşi reprezintă doar 1% din cheltuiala publică, suportul guvernamental continuă să aibă un rol esențial în stimularea acestor industrii.

Punctul forte al sectoarelor CCI europene este reprezentat de concentrarea unică de instituţii de artă şi de patrimoniu. Şapte din cele mai vizitate zece muzee din lume se găsesc în Europa (de ex: trei în Paris, două în Londra) şi 30 din “Oraşele Creative” definite de UNESCO sunt europene – fapt care face din Europa o destinaţie culturală de clasă mondială, ce a atras 52% din turismul internaţional în anul 2013.

O forţă de muncă extrem de talentată în domeniul cultural

Cu o populaţie densă şi educată, o piaţă puternică pentru cultură şi o moştenire istorică unică, Europa este renumită pentru liderii corporatişti din industriile creative: Universal Music Group conduce industria muzicală, în vreme ce Endemol conduce sectorul de televiziune. Printre liderii europeni din industria de publishing se numără Pearson şi Hachette Book Group. Ubisoft şi Supercell sunt lideri în domeniul jocurilor video, iar Publicis şi WPP în advertising. De asemenea, Europa este un loc al creării şi dezvoltării de noi modele de afaceri, cum ar fi Spotify şi Deezer din domeniul serviciilor de online streaming pentru muzică.

Economia creativă şi culturală europeană este construită pe două direcţii de învăţare: o concentrare puternică de creatori şi o reţea densă de şcoli de artă şi cultură. Forţa de muncă europeană din domeniul cultural include peste 500.000 de scriitori şi peste 1 milion de compozitori de muzică şi creatori de texte.

Europa este regiunea de unde provin cei mai mulţi creatori şi dispune de o concentrare unică de şcoli şi universităţi care dezvoltă abilităţi specifice industriilor creative şi culturale. În Europa, există peste 5.500 de universităţi, şcoli pre-universitare şi şcoli post-universitare. Printre şcolile dedicate artei şi culturii se numără unele din cele mai prestigioase şcoli mondiale de arhitectură, arte interpretative, film, arte vizuale şi design.

Construirea unui mediu legislativ echitabil

Competiţia generată de nou veniţi, precum așa-numitul grup GAFA (Google, Apple, Facebook şi Amazon) şi Netflix au pus în pericol fluxurile istorice de venituri. Această competiţie a generat, totodată, modele inovatoare de venituri, cum ar fi aplicaţiile speciale şi streaming-ul. Pentru a menţine intactă forţa creativă şi culturală a Europei, cadrul legislativ al Uniunii Europene privind protecţia drepturilor de autor, precum şi cel referitor la comerţul electronic trebuie adaptat ameninţărilor reprezentate de noii actori digitali. De asemenea, este necesară susținerea afacerilor creative emergente care au fost ţinute pe loc întrucât nu reuşesc să menţină o cotă decentă de venit din conţinutul creat.

Sprijinirea afacerilor creative pentru creşterea liderilor culturali de mâine

Europa este afectată de lipsa unui număr semnificativ de companii de mărime medie în sectoarele creative. Companiilor de dimensiuni mai mici le lipsesc resursele financiare pentru a se extinde. Comisia Europeană a estimat, în cadrul unui studiu din 2013, că nevoia financiară pentru afacerile CCI europene s-ar situa între 8,7 miliarde USD şi 14,5 miliarde USD. Europa a manifestat lentoare în dezvoltarea de noi campioni digitali. Ca să rămână un pionier în cadrul revoluţiei CCI, de natură disruptivă, Europa trebuie să înveţe să creeze campioni digitali.

“Sectoarele CCI reprezintă, incontestabil, nişte piloni cu mare potential ai economiei globale, însă ei se pot dovedi fragili, dacă nu sunt îngrijiţi. Guvernele din întreaga lume încep să conştientizeze adevărata valoare economică a sectoarelor CCI, însă provocările la adresa creşterii acestora abundă. Sectoarele CCI au nevoie de o structurare mai bună, de politici de suport şi de o protecţie puternică a conţinutului creat. Pentru stimularea reală a potenţialului lor economic, este necesar să găsim unui echilibru între creaţie, acces la creaţie (distribuţie) şi grijă faţă de moştenirea culturală. Sperăm ca acest raport unic al EY să contribuie la o mai bună înţelegere a acestor provocări şi la o abordare mai eficientă pentru dezvoltarea pe termen lung a creativităţii şi culturii,” concluzionează Elena Badea.

Studiul integral EY poate fi consultat aici.

• Deși joacă un rol strategic tot mai mare, directorii financiari continuă să se concentreze în primul rând pe gestionarea costurilor
• Doar 49% dintre directorii financiari declară că vor avea o contribuţie importantă la transformarea digitală a afacerii
• Directorii financiari nu pot aprecia deocamdată impactul pe care tranziția către mediul digital îl va avea asupra organizației

Directorii financiari (CFO) continuă să se concentreze mai mult pe gestionarea costurilor şi pe stabilirea bugetelor decât pe extinderea rolului lor strategic, deși relaţia cu directorii generali (CEO) a devenit tot mai strânsă în ultimii trei ani, pe măsură ce directorii financiari şi-au asumat rolul de consilieri strategici ai directorilor generali, se arată în cea de-a cincea ediție a studiului EY – Partnering for performance.

Studiul EY are la bază un sondaj derulat la nivel global în rândurile a 652 de directori financiari și directori generali. Conform studiului, 82% din directorii financiari consideră că atunci când colaborează cu directorul general în procesul de luare a deciziilor legate de fuziuni şi achiziţii, de managementul performanţei, de trecerea la mediul digital şi de redefinirea modelului operaţional al afacerii, cele mai importante contribuţii ale lor continuă să se limiteze la dimensiunea financiară tradiţională.

Bogdan Ion, Country Managing Partner EY România, explică: “Directorii generali s-au bazat foarte mult pe directorii financiari în perioada crizei ca să gestioneze optimizările de costuri şi să-şi protejeze firmele. Acum, în contextul stabilizării economiei, directorii financiari trebuie să asigure echilibrul fragil între nevoia de control al costurilor şi nevoia de creştere. Adică între disciplina financiară şi asumarea de noi riscuri, care să ducă la creştere şi la inovare.”

Accelerarea business-ului digital

Deşi se implică tot mai mult în definirea direcţiilor strategice ale afacerii, directorii financiari se pare că nu au realizat în totalitate rolul pe care ar trebui să îl joace în tranziţia către digital, un factor cheie care afectează afacerile din prezent. Această trecere are un efect disruptiv asupra afacerii în ansamblu şi asupra modelelor operaţionale ale organizaţiei.

Doar 50% dintre directorii financiari fac din tranziţia către un model digital de afaceri o prioritate de top în următorii trei ani, conform studiului, şi doar 49% dintre ei cred că vor avea o contribuţie importantă sau foarte importantă în cadrul acestei tranziţii. Aceste date arată faptul că mulţi directori financiari nu înţeleg pe deplin impactul pe care universul digital îl va avea asupra afacerii, şi nici responsabilitatea care le revine în derularea și implementarea acestui proces de transformare.

Directorii financiari au un rol important de jucat în această zonă, inclusiv în optimizarea mediului digital în vederea reducerii costurilor şi gestionării riscurilor de natură legală, fiscală și de reglementare, generate de mediul digital.

“Transformarea digitală reprezintă în prezent una dintre cele mai mari provocări şi oportunităţi pentru companii. Cu toate acestea, doar jumătate dintre directorii financiari îi acordă atenţia meritată. Această tranziţie are puterea de a transforma în necunoscuți liderii actuali de piaţă, într-un timp foarte scurt. Directorii financiari care nu vor lua ține cont de această schimbare vor avea mult de recuperat, pe măsură ce competitorii lor vor valorifica avantajele culturii digitale pentru a deveni lideri în industrie”, adaugă Bogdan Ion.

Parteneriatul strategic nu se limitează la mediul digital

Redefinirea operaţională şi măsurarea performanţelor sunt identificate ca fiind alte două zone prioritare în colaborarea dintre CFO și CEO. Majoritatea directorilor financiari (85%) care fac din redefinirea modelului operaţional o prioritate de top declară un nivel mai mare de colaborare cu directorii generali. Conform studiului, măsurarea performanţelor organizaţiei reprezintă una dintre zonele cheie unde directorii financiari simt că trebuie să aibă o contribuţie mai mare.

“Rezultatele arată limpede că directorii financiari şi directorii generali trebuie să lucreze împreună pentru a menține un echilibru între analiza trecutului și viziunea de business, orientându-și în egală măsură atenția asupra digitalizării afacerii. Iar pentru dezvoltarea unui parteneriat performant este esențial ca directorii financiari să se concentreze pe valoarea pe care o pot genera dincolo de controlul costurilor,” concluzionează Bogdan Ion.

Referitor la declarațiile apărute în mass-media în ceea ce privește salariul minim pe economie în 2016 și exemplul statelor BRICS:

Ministerul Finanțelor Publice a arătat în mai multe rânduri că o majorare a salariului minim pe economie trebuie corelată cu efectuarea unui studiu de impact care poate fi realizat în primul trimestru al anului 2016.

“Nu spunem, în acest moment, că va fi o creştere sau ca nu va fi o creştere, ci spunem că am început o analiză să vedem eventualele etape în care ar putea creşte salariul minim în 2016 şi ce impact ar avea asupra sectorului privat, pentru că poate fi un efect de reducere a competitivităţii firmelor româneşti, astfel încât acestea să fie nevoite să renunţe la o parte din salariaţi sau să-şi reducă producţia sau exporturile. Ar putea îndepărta investitorii în anumite sectoare de activitate, de asemenea ar putea avea un efect ascuns de migrare a forţei de muncă din zona albă în zona gri sau neagră. Creşterea salariului minim îi poate afecta şi pe noii intraţi pe piaţa de muncă, pe tineri, sau pe angajaţii cu calificare redusă”, a declarat ministrul Finanțelor Publice, Anca Dragu.

În acest moment, în urma deciziilor legislative, în sectorul public salariile au fost majorate cu 10 până la 25%. Așa că, o creștere a salariului minim pe economie, ar avea în acest sector un impact extrem de redus.

În ceea ce privește comparația cu situația din țările BRICS, Ministerul de Finanțe precizează că ministrul de resort a explicat, într-o întâlnire informală cu presa, că Romania nu este și nici nu trebuie să fie în rândul statelor în care munca nu este apreciată. “Mai mult, nivelul actual înalt de pregătire al românilor face posibil ca aceștia să activeze deja în industrii mai bine plătite. Această tendință este una certă și va continua, lucru ce conduce la creșterea nivelului de trai în România”, a declarat ministrul Finanțelor Publice, Anca Dragu.

Rata de recrutare externă a fost de 13,5% la nivelul întregii pieţe din România, în creştere cu 13 procente faţă de anul  precedent (când a fost de 11,9%), potrivit studiului de analiză a eficienţei a capitalului uman PwC Saratoga 2015. Mare parte a recrutărilor externe au fost în scop de înlocuire (10,3%), în vreme ce doar 2,2% au fost recrutări pentru posturi nou-înfiinţate.

“Acest lucru arată, pe de o parte, o creştere a dinamicii piaţei muncii, pe fondul unui context macro-economic mai favorabil, ce a permis unui număr destul de mare de angajaţi să îşi schimbe locul de muncă. Pe de altă parte, numărul mic al angajărilor pe posturi noi poate arata că organizaţiile româneşti sunt în continuare precaute  când vine vorba de crearea de posturi noi în cadrul structurii organizaţionale existente” a declarat Horaţiu Cocheci, Senior Manager, Lider al echipei de consultanţă în resurse umane, PwC România.

Pe categorii de personal, se observă o creştere a ratei de recrutare externă pentru posturile administrative/de suport, în vreme ce la nivelul specialiştilor şi al muncitorilor valorile sunt similare anului precedent. Deşi la nivelul posturilor de management rata de recrutare externă este semnificativ mai mică decât  media pieţei generale (5,1%), se observă o creştere a numărului de angajări pe posturi noi (1,3%, spre deosebire de 0,7% în 2014).

La nivel sectorial, retailul rămâne domeniul cu o rată de recrutare externă semnificativ mai mare decât media pieţei  (52,1%); sectoarele cu o rată de recrutare mai mică decât media pieţei sunt cel al producţiei industriale (10,3%) şi cel farmaceutic (12,6%).

În ceea ce priveşte costurile recrutării per angajat, acestea s-au situat la acelaşi nivel ca anul precedent şi variază între 65 de Euro per angajat recrutat în retail şi 1000 de Euro per angajat, în sectorul farmaceutic.

“Costurile recrutării unui angajat sunt direct proporţionale cu nivelul de specializare al acestuia.

Astfel, în sectoare de tipul Retail, în care fluctuaţia de personal şi sezonalitatea activităţii sunt mari, iar nivelul de specializare pentru majoritatea angajaţilor (cu precădere a celor operaţionali) este unul de bază, costurile sunt mai mici, în timp ce în sectoarele în care este nevoie de cunoştinţe de specialitate şi expertiză dificil de găsit pe piaţă, costurile de recrutare sunt semnificativ mai mari”,  explică Horaţiu Cocheci.

Rata încetării contractelor de muncă este similară cu cea din anii trecuţi; cu toate acestea se observă o uşoară creştere a plecărilor voluntare / demisiilor(de la 9,6% la 10,3%), concomitent cu o scădere simţitoare a încetărilor involuntare (de la 4,6% la 2,7%).

“Scăderea încetărilor involuntare a contractelor de muncă arată că angajatorii au depăşit în linii mari perioada restructurărilor masive de personal. Singurul sector în care se observă o creştere a ratei de încetare involuntară a contractelor de muncă este cel al producţiei industriale, unde, cel mai probabil, se continuă procesele de eficientizare operaţională (prin tehnologizare sau modernizare a liniilor de producţie), care determină, în general, scăderea numărului de angajaţi” a arătat Nicoleta Dumitru, Manager, Servicii de consultanţă pentru Resurse Umane, PwC România.

La nivel sectorial, retailul rămâne în continuare domeniul cu o fluctuaţie foarte mare de personal, mai mult de jumătate din angajaţi (56,6%) părăsind organizaţia în decursul unui an. La polul opus sunt sectoarele farmaceutic (10,2%) şi producţie industrială (13,5%).

Studiul PwC Saratoga Romania 2015 prezintă date exhaustive referitoare la indicatori ai capitalului uman pe baza datelor colectate de la 64 de companii participante din cinci  sectoare economice (industria farmaceutică, producţie industrială, retail, bănci şi leasing financiar).

Potențial câștig pentru economie de 1,2 trilioane de dolari pentru țările OECD din valorificarea acestui potenţial la maximă capacitate

Cel mai recent raport al economiștilor PwC compară performanţele a 34 de țări din OECD privind gradul de participare a tinerilor pe piaţa muncii, precum şi programele educaționale și de formare pe care statele le oferă, şi prezintă următoarele rezultate:

• Elveția și Germania se află în fruntea clasamentului pentru anul 2014, urmate de Austria, Islanda, Norvegia și Canada
• Majoritatea țărilor au avut o scădere a scorurilor în cadrul Indexului în perioada 2006-2011, urmare a impactului negativ al crizei financiare globale asupra forţei de muncă tinere; din 2011 până în prezent, dinamica pieței muncii s-a îmbunătățit în multe state, însă în altele, aceasta a rămas neschimbată. Din acest motiv, scorurile medii ale indicelui din 2014 pentru toate statele OECD rămân cu mult sub nivelurile din 2006, dinainte de criză.
• Dacă țările ar putea reduce până la nivelul din Germania numărul tinerilor cu vârste între 20 și 24 de ani care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare, majoritatea statelor OECD ar putea obține o creștere substantială pe termen lung a nivelului PIB, cu aproape 1% în Suedia și Danemarca, 3% în Marea Britanie și SUA, și chiar 7-9% în Spania, Grecia, Italia și Turcia.
• La valorile PIB-ului din 2015, creșterea potenţială pe termen lung a PIB-ului total al OECD poate fi în jur de 1,2 trilioane de dolari.

 Statele central-europene, Elveția, Germania și Austria, ocupă primele trei locuri în noul PwC Young Workers Index (Indicele PwC al Forţei de Muncă Tinere), ce urmărește gradul de reușită a încercărilor statelor de a dezvolta potențialul tinerilor sub 25 de ani.

Conform raportului PwC, țările ce ocupă poziții mai joase în ierarhie pot aduce miliarde de dolari la bugetele de stat, pe termen lung, dacă aplică cele mai bune practici în valorificarea acestui potenţial. Concluziile raportului sunt similare celui ale Golden Age Index lansat de PwC în iunie 2015 şi care se referă la integrarea în muncă a persoanelor vârstnice.

PwC Young Workers Index este calculat ca media ponderată a 8 indicatori ce reflectă activitatea de pe piaţa muncii şi participarea în programe educaţionale şi de formare a tinerilor cu vârsta sub 25 de ani, din 34 de ţări din Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD).

“Spre deosebire de studiile noastre precedente despre forţa de muncă vârstnică şi despre cea din rândul femeilor, în care ţările scandinave ocupau primele poziţii în indicele ierarhice, se pare că ţările central-europene, şi-anume Germania, Elveţia şi Austria, oferă cele mai bune modele de urmat pentru dezvoltarea potenţialului tinerilor. Aceste state au avut o creştere mai mică a şomajului în rândul tinerilor datorită sistemelor educaţionale, de formare vocaţională şi ucenicie, ce minimizează numărul de tineri ce nu se pot integra pe piaţa muncii”, a precizat John Hawksworth, economist şef al PwC şi co-autor al raportului.

Tabel 1: PwC Young Workers Index – ierarhia pe ţări şi evoluţii în timp

Sursa: analiza PwC, bazată pe date provenind de la OECD 

Raportul estimează, de asemenea, posibila creştere pe termen lung a economiilor ţărilor OECD care ar putea fi obţinută prin atingerea nivelurilor relativ scăzute de tineri (cu vârste între 20 şi 24 de ani) care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare (cunoscuţi ca NEETs) ale ţărilor cele mai performante. După cum se poate vedea în tabelul 2, posibilele câştiguri pot porni de la aproximativ 1% din PIB în cazul Suediei şi Danemarcei, şi pot ajunge în jur de 3% pentru SUA, Marea Britanie şi Franţa, iar cele mai mari ar putea fi obţinute în Turcia, Italia, Grecia şi Spania, unde PIB-ul ar putea creşte cu 7-9% din ocuparea forţei de muncă tinere. Pentru toate ţările OECD, potenţialul câştig pe termen lung pentru PIB-ul total ar fi de ordinul a 1,2 trilioane de dolari (estimat la valorile PIB din 2015).

Tabelul 2: Creşterea pe termen lung estimată pentru economiile ţărilor OECD, având ca punct de reper atingerea nivelurilor de integrare a tinerilor cu vârste între 20 şi 24 de ani pe piaţa muncii ale Germaniei

Sursa: Analiză PwC bazată pe datele cu privire la tinerii NEET (majoritatea pentru anul 2013) şi pe ultimele estimări FMI ale valorilor PIB pentru anul 2015. Elveţia, Olanda, Islanda şi Luxemburg nu sunt incluse întrucât scorurile lor sunt egale sau uşor mai mici decât cele ale Germaniei. Japonia este exclusă din analiză din cauza lipsei de date comparabile cu cele provenite de la OECD pe subiectul tinerilor NEET. Ultima coloană reprezintă impactul estimat asupra valorilor pentru anul 2015, însă trebuie subliniat faptul că aceste beneficii nu pot fi atinse imediat, ci numai pe termen lung.

“Analiza noastră arată că există posibile beneficii economice mari ce pot proveni din reducerea numărului de tineri care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare. De-a lungul ţărilor OECD, câştigurile posibile pe termen lung pot depăşi 1,2 trilioane de dolari dacă toate ţările pot ajunge la nivelurile de performanţă din Germania. Guvernele şi companiile trebuie să coopereze pentru a se asigura că toţi tinerii capătă competenţele şi ofertele necesare pentru obţinerea acestor beneficii într-o economie modernă, globalizată”, a explicat John Hawksworth.

Alte măsuri pentru îmbunătăţirea performanţei în privinţa integrării tinerilor pe piaţa muncă pot include creşterea ofertelor de ucenicie şi formare vocaţională pentru tineri, precum şi creşterea interesului acordat incluziunii sociale şi reintegrării celor ce sunt în pragul abandonului şcolar sau al locului de muncă. Raportul PwC dă ca exemplu de bună practică o serie de măsuri guvernamentale germane ce vizează acest grup ţintă, ajungând la concluzia că şi alte state ar putea obţine beneficii substanţiale dacă ar adopta astfel de bune practici internaţionale.

Raportul PwC se uită şi la oportunităţile şi provocările pentru afaceri ce reies din indice, legându-le de alte studii PwC despre lipsa unor competenţe de pe piaţa munii şi diferitele stiluri de lucru ale aşa-numitei generaţii a Mileniului.

“Companiile se pot confrunta cu provocări pe termen scurt sub forma lipsei unor competenţe, şi din cauza şomajului crescut în rândul tinerilor. Dar aceste lipsuri pot avea un impact pe termen lung sub forma unei productivităţi scăzute şi unui grad mai scăzut de inovaţie. Este crucial pentru companii să se adapteze ca să atragă şi să păstreze noi tinere talente, una dintre modalităţile prin care pot face asta fiind chiar investirea în stagii de practică şi în formare profesională pentru tineri”, a declarat Ionuţ Simion, Country Managing Partner, PwC România.

„România la rândul său ar putea beneficia foarte mult prin creşterea participării tinerilor pe piaţa muncii. După cum ştim, aproximativ un sfert dintre tinerii din România sub 24 de ani nu lucrează şi nici nu urmează o formă de învăţământ sau de formare profesională. Aceşti tineri reprezintă un uriaş depozit de creativitate şi productivitate pe care ca naţiune ar trebui să-l valorificăm. Pentru a îmbunătăţi situaţia va fi nevoie de politici coerente în domeniul educaţiei, de creşterea investiţiilor în domeniu, de alinierea programelor şcolare cu necesităţilor pieţei muncii, dar şi de implicarea sectorului privat în sistemul de educaţie şi de formare profesională”, a adăugat Ionuţ Simion.

Despre raport:

Metodologie: Indicele PwC Young Workers este o medie ponderată a opt indicatori ce includ scorurile NEET (tineri care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare), gradul de participare pe piaţa muncii şi rata şomajului, incidenţa şomajului de lungă durată, rata abandonului şcolar şi a participării în programe educaţionale. Grupul ţintă al studiului reprezintă, în principiu, tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani, însă poate varia în funcţie de specificul fiecărui indicator.

Aceşti indicatori sunt standardizaţi, ponderaţi şi adunaţi pentru a genera scorurile indicilor pentru fiecare ţară. Scorurile sunt recalibrate pentru valori cuprinse între 0 şi 100, valoarea medie de 50 fiind stabilită, prin definiţie, pentru toate cele 34 de ţări OECD pe anul 2016. Scorurile indicelui au fost calculate, de asemenea, pentru 2011 şi 2014 (sau pentru anii cei mai apropiaţi pentru care existau date disponibile pentru o comparaţie internaţională).

Mai multe detalii cu privire la metodologie, incluzând calculul pentru posibila creștere pe termen lung a PIB-ului pentru scorurile NEET mai mici, sunt prezente în raportul complet.

Raportul Indicelui PwC Young Workers poate fi descărcat la adresa de internet www.pwc.co.uk/youngworkers.