Vă informăm că în Monitorul Oficial nr. 95 din 31.01.2018 s-a publicat Ordonanța de Urgență nr. 2/2018  privind prorogarea unor termene prevăzute în Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal prin care s-a stabilit că Formularul 600 – Declarație privind venitul asupra căruia se datorează contribuția de asigurări sociale și cu privire la încadrarea veniturilor realizate în plafonul minim pentru stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate – va putea fi depus până la data de 15 aprilie 2018.

Vă reamintim că Formularul 600 se depune de către persoanele fizice care realizează venituri asupra cărora se datorează contribuție pentru asigurări sociale (exemplu: venituri din activități independente realizate din una sau mai multe surse de venit) și/sau contribuție de asigurări sociale de sănătate (exemplu: în anul fiscal precedent s-au realizat venituri anuale cumulate ce depășesc plafonul de 12 salarii minim brute, 12 x 1.900 = 22.800 lei, din una sau mai multe surse de venituri precum: venituri din activități independente, venituri din asocierea cu o persoană juridică, venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din investiții, venituri din activități agricole, venituri din alte surse).

Vă stăm la dispoziție pentru orice clarificări privind obligația depunerii acestui formular.

•    Modificările aduse modului în care este taxată munca poate duce la dezechilibre pe piața forței de muncă
•    Creşte complexitatea operaţiunilor administrative pentru funcţia financiar-contabilă
•    Climatul fiscal internațional în continuă schimbare afectează și România

„Anul 2017 a fost unul dintre cei mai tulburi din punct de vedere al predictibilităţii cadrului fiscal, sporind, mai ales pe finalul său, incertitudinea mediului de afaceri privind taxarea muncii, plata TVA sau impozitarea microîntreprinderilor. Anul 2018 va fi cu siguranţă anul așezării fiscale, în care vom încerca să punem ordine în multitudinea de măsuri mai mult sau mai puţin clare pe care companiile au fost nevoite să le adopte din 2017”, a declarat Alex Milcev, Partener, Liderul Departamentului de asistență fiscală și juridică al EY România, în cadrul celei de a XII-a ediții a Conferinței anuale de fiscalitate EY.

Modificările aduse de Guvern modului în care este taxată munca în România reprezintă măsuri cu impact major pentru milioane de angajaţi din întreaga ţară. Din păcate, legislaţia ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2018 nu oferă angajatorilor soluţii pentru problemele ce au aparut deja în practică, cum ar fi în cazul transferului contribuţiilor sociale de la angajator la angajat.

Modificări substanțiale sunt aduse nu doar veniturilor de natură salarială, ci și celor din activități independente. Deşi acestea au trecut mai mult neobservate, cert este că, începând cu 1 ianuarie 2018, contribuțiile sociale plătite pentru veniturile din activități independente sunt disproporționat mai mici decât cele pentru veniturile de natură salarială. Această măsură poate favoriza o migrare discutabilă a forței de muncă de la contracte de angajare la forma de colaborare pe PFA.

„Dat fiind că mediul privat nu s-a putut pregăti din timp pentru aceste modificări, eu sper că vom avea parte în perioada următoare de claritate și stabilitate fiscală, deoarece mediul privat va avea nevoie de o perioadă mai lungă de timp pentru implementarea acestor noi măsuri”, spune Corina Mîndoiu, Senior Manager în cadrul Diviziei de impozit pe venit și contribuții sociale a EY România.

Ce impact au noile modificări ale codului fiscal asupra business-urilor din România?

Reguli noi au fost stabilite pentru plata TVA, deductibilitatea anumitor cheltuieli, dar şi pentru regimul fiscal al microîntreprinderilor. Astfel, toţi plătitorii de impozit pe profit care îşi finanţează, nu doar consumul, ci mai ales investiţiile prin credite va trebui să ţină cont că s-au modificat substanţial regulile de deductibilitate pentru dobânzi. În încercarea de a adapta legislaţia locală la cea europeană, au fost introduse şi prevederi care reglementează relaţia cu societăţile străine controlate, pentru care vor fi necesare norme de implementare mai detaliate.

„Limita de venit pentru aplicarea regimului de microîntreprindere a fost crescută şi, astfel, un număr mare de contribuabili pun acum în balanţă simplificarea metodei de calcul a impozitului, pe de o parte, şi pierderea automată a statutului de plătitor de impozit pe profit şi a capacităţii de a utiliza pierderile fiscale acumulate, pe de alta. Pentru toate aceste noi reguli se vorbea în decembrie 2017 de necesitatea adaptării lor la condiţiile pieţei româneşti, dar această discuţie a rămas deschisă”, subliniază Miruna Enache, Partener, Divizia de impozite directe a EY România.

„Plata defalcată a TVA, o metodă prin care România a ales să lupte împotriva fraudei în domeniul TVA, a avut o istorie tumultoasă, dar a ajuns în cele din urmă la un final. Deşi nu sunt obligate să aplice acest sistem, persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care fac achiziţii de la persoane care aplică sistemul vor fi nevoite să facă plata defalcată. Astfel, în realitate, obligaţiile companiilor au devenit mai complexe pentru că, pe lângă obligaţia de a verifica validitatea codului de TVA al furnizorilor sau dacă aceştia aplică TVA la încasare, companiile trebuie acum să verifice şi dacă aceşti furnizori sunt în sistemul TVA Split. Pentru a răspunde acestor cerinţe, EY a dezvoltat aplicaţia EY VAT check, care ajută companiile să verifice atât tranzacţii curente, cât şi precedente, simultan în toate bazele de date ANAF”, explică Ioana Iorgulescu, Partener Asociat Impozite indirecte, EY România.

Tendinţele la nivel global în 2018 au impact şi în România

Climatul fiscal internaţional este, la rândul său, în continuă schimbare, iar modificările se concentrează pe creşterea transparenţei fiscale, pe de o parte, şi pe alocarea şi taxarea profitului în jurisdicţia în care este substanţa economică, pe de altă parte. Mai mult, este momentul crucial în care fiscalitatea internaţională se regândeşte după reguli noi, adaptate la noua realitate economică. În acest context, la nivel european se are în vedere o abordare unitară, la care România va trebui să adere, la fel ca şi celelalte ţări din Uniunea Europeană.

“Practica autorităților fiscale rămâne și în acest an arbitrară în ceea ce privește aplicarea normelor anti-abuz. Transpunerea în legislația internă a Normei Generale anti-abuz din Directiva 2016/1164 – pentru care termenul de implementare este 31.12.2018, rămâne fără o finalitate practică, în condițiile în care lipsește încă procedura privind modul în care ANAF poate ignora sau reconsidera tranzacțiile contribuabilului. În aceste condiții, contribuabilul trebuie să depună prea multe eforturi pentru a demonstra oricând și pentru orice tranzacție că scopul urmărit la efectuarea acesteia este unul economic” declară Alex Slujitoru, Senior Manager Litigii și Dispute Fiscale, EY România.

În data de 15 ianuarie 2018, Președintele României, Klaus Iohannis, a semnat decretul pentru promulgarea Legii privind anularea unor obligații fiscale.

Legea prevede anularea următoarelor obligații fiscale:

Impozitul pe venit și contribuțiile sociale aferente veniturilor din transferul proprietăților imobiliare

Se vor anula diferențele de obligații fiscale principale, respectiv impozitul pe venit și contribuțiile sociale, precum și obligațiile fiscale accesorii aferente acestora, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului, ca urmare a reîncadrării veniturilor din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal al persoanelor fizice ca venituri dintr-o activitate independentă, pe perioadele fiscale de până la 1 iunie 2017, și neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Mai mult, organul fiscal nu va reîncadra veniturile obținute de către persoanele fizice din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal ca venituri dintr-o activitate independentă și nu va emite o decizie de impunere în legătură cu o astfel de reîncadrare, pentru perioadele anterioare datei de 1 iunie 2017.

Diferențe de T.V.A. pentru veniturile din activități agricole

Se vor anula diferenţele de TVA, precum şi obligațiile fiscale accesorii aferente acestora, pentru perioadele fiscale anterioare datei de 31 decembrie 2016, stabilite prin decizie de impunere comunicată contribuabilului până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a depăşirii plafonului de scutire de 220.000 lei prevăzut de Codul fiscal, de către persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu sediul activităţii economice în România, care au realizat activităţile de producţie agricolă, inclusiv activităţile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale sau au furnizat servicii agricole utilizând munca manuală proprie şi/sau echipamentele specifice.

Mai mult, organul fiscal nu va stabili astfel de diferențe de TVA și accesorii și nu va emite decizii de impunere în legătură cu acestea pentru perioadele anterioare datei de 31 decembrie 2016.

Alte aspecte

Persoanele care au efectuat plata obligațiilor fiscale pentru care prezenta lege prevede anularea acestora vor avea dreptul la restituirea sumelor achitate în baza unui ordin care se va emite de ANAF în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Autori: Andreea Cosmanescu – Manager, Dorina Marcu – Senior Consultant

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) vine în ajutorul contribuabililor. Formularul 600 privind determinarea contribuției de asigurări sociale (CAS) și a contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS) va putea fi depus și on-line din data de 15 ianuarie 2018, pe site-ul www.anaf.ro.

Contribuabilii au la dispoziție și posibilitatea transmiterii acestui formular fără a se deplasa la sediile ANAF, prin poștă cu confirmare de primire.

Termenul pentru depunerea formularului 600 este 31 ianuarie 2018.

În urma evaluării realizată la nivelul ANAF, a rezultat că un număr estimativ de 210.000 de contribuabili persoane fizice au obligația de a depune, până la data de 31 ianuarie 2018, formularul 600 în vederea determinării contribuției de asigurări sociale (CAS) și a contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS). Prin comparație, în anul 2017, numai în cazul Formularului 200 ”Declarație privind veniturile realizate în România”, ANAF a procesat documentele aferente depuse de 515.845 de contribuabili.

Formularul 600, reprezentând “Declarația privind venitul asupra căruia se datorează contribuția de asigurări sociale și cu privire la încadrarea veniturilor realizate în plafonul minim pentru stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate”, este prevăzut prin O.P.A.N.A.F. nr. 4140/2017 elaborat în baza O.U.G. nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 885 din 10 noiembrie 2017.

De la 1 ianuarie 2018, în cazul contribuabililor persoane fizice, care în anul fiscal precedent au obținut venituri din activități independente, din cedarea folosinţei bunurilor, din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, din asocieri cu persoane juridice, din investiţii sau venituri din alte surse, CAS și CASS se datorează astfel:

– CAS se datorează doar de către persoanele care au realizat venituri lunare din activități independente, cumulate din toate sursele în anul fiscal precedent, peste nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului de impunere (pentru anul fiscal 2018 salariul minim brut este de 1.900 lei);

– CASS se datorează doar de către persoanele care au realizat venituri în anul fiscal precedent, din activități independente, din cedarea folosinţei bunurilor, din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, din asocieri cu persoane juridice, din investiţii sau venituri din alte surse, cumulate din toate sursele, cel puțin egale cu 12 salarii de bază minime brute pe țară (22.800 lei pentru anul fiscal 2018).

Începând cu 1 ianuarie 2018, indiferent de numărul activităților desfășurate și de nivelul venitului realizat, când acesta este cel puțin egal cu plafonul minim, CAS (25%) se datorează la un venit ales cel puțin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară (1.900 lei în anul 2018), iar CASS (10%) se datorează la salariul de bază minim brut pe țară.

Formularul 600 se depune doar de către persoanele care realizează venituri cel puțin egale cu plafoanele minime menționate. Persoanele fizice care obțin venituri sub plafon nu au obligația depunerii declarației, dar pot opta pentru depunerea acesteia în vederea asigurării în sistemele sociale.

Apariţia O.U.G. nr. 79/2017 în luna noiembrie a anului trecut a stârnit un val de nemulţumiri. Încercăm să analizăm în articolul ce urmează câteva dintre întrebările rămase deocamdată fără un răspuns în Codul fiscal aplicabil de la 1 ianuarie.
Prima dintre problemele identificate și discutate aici (aşa cum ştim deja, sunt mai multe aspecte controversate în Codul fiscal) se referă la deductibilitatea contribuțiilor sociale (de asigurări sociale, pe scurt CAS, şi de sănătate – CASS)  datorate de contribuabil în nume propriu, şi nu în eventuala sa calitate de angajator.

Ca modificare adusă de O.U.G. nr. 79/2017, începând cu anul 2018, CASS datorat în nume propriu de contribuabil nu mai este deductibil la calculul impozitului pe venit. Deşi, la prima vedere, acest tratament diferit în cazul CASS faţă de CAS plătită în nume propriu, care şi-a păstrat deductibilitatea în ciuda unor modificări faţă de anul 2017, pare nejustificat, dacă ne uităm la condiţiile în care se datorează CASS, această diferenţă pare justificată. Astfel, în câteva cuvinte, urmând să dezvoltăm ulterior, începând cu anul 2018 CASS că se datorează nu pentru fiecare sursă de venit în parte (ne referim la venituri din activităţi independente, la cele din chirii și altele menţionate de Codul fiscal), ci dacă veniturile cumulate din sursele desemnate explicit la art. 155 alin. (2) C.fisc. depăşesc 12 salarii minime pe economie. În lipsa unei legături directe între veniturile din activităţi independente şi CASS, pare logic să nu se considere contribuţia ca fiind deductibilă. Spre exemplu, un contribuabil ar putea declara pentru anul anterior venituri nete din activităţi independente de 1.000 de lei şi din chirii de 30.000 de lei, iar alt contribuabil ar putea avea venituri din activităţi independente de 50.000 lei. Ambii contribuabili ar avea de plată o sumă egală pentru CASS, în ciuda diferenţelor semnificative dintre veniturile nete din activităţi independente.

Legat de regimul deductibilităţii CAS, art. 68 alin. (5) pct. l precizează că sunt deductibile limitat „cheltuielile reprezentând contribuția de asigurări sociale datorată de contribuabil potrivit prevederilor titlului V – Contribuții sociale obligatorii, indiferent dacă activitatea se desfășoară individual și/sau într-o formă de asociere. Deducerea cheltuielilor respective se efectuează de organul fiscal competent la recalcularea venitului net anual/pierderii nete anuale, potrivit prevederilor art. 75”.
Înţelegem din textul de lege că, în cursul anului, contribuabilul care obţine venituri din activităţi independente nu deduce CAS plătit sau datorat, ci doar organul fiscal o va face la recalcularea venitului net anual.

Alineatul (1) al articolului 75 menţionat precizează că „organul fiscal competent are obligația recalculării venitului net anual/pierderii nete anuale, determinat/determinată în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, stabilit/stabilită potrivit Declarației privind venitul realizat, prin deducerea din venitul net anual a contribuției de asigurări sociale datorate de contribuabil potrivit prevederilor titlului V – Contribuții sociale obligatorii”.
Întrebarea care se naşte este dacă aceste cheltuieli cu CAS datorat în nume propriu sunt luate în considerare la determinarea venitului net sau nu de către contribuabil. Această noţiune de „venit net” este importantă pentru a determina fie anumite cheltuieli deductibile plafonat (cum ar fi cheltuielile de sponsorizare, mecenat, pentru acordarea de burse private sau cheltuielile de protocol). Baza de calcul pentru aceste cheltuieli se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat, pentru acordarea de burse private şi cheltuielile de protocol.

Poate mai important chiar decât determinarea corectă a cheltuielilor deductibile limitat menţionate anterior este luarea unei decizii corecte dacă se datorează sau nu CASS.

Astfel, art. 170 alin. (2) C.fisc. precizează: „Veniturile care se iau în calcul la verificarea plafonului prevăzut la art. 155 alin. (2) sunt cele realizate din una sau mai multe surse de venituri, din categoriile de venituri menționate la art. 155 alin. (2), respectiv:
a) venitul net din activități independente, stabilit potrivit art. 68 – 70, după caz;
b) venitul brut din asocieri cu persoane juridice, contribuabili potrivit titlului II, III sau Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activități, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 125 alin. (7) – (9);
c) venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, stabilite potrivit art. 84 – 87;
d) venitul/câștigul din investiții, stabilit conform art. 94 – 97;
e) venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din activități agricole, silvicultură și piscicultură, stabilite potrivit art. 104 – 106;
f) venitul brut/venitul impozabil din alte surse, stabilit potrivit art. 114 – 116.
(3) Încadrarea în plafonul anual prevăzut la art. 155 alin. (2) se efectuează prin însumarea veniturilor anuale menționate la alin. (2), realizate în anul fiscal precedent”.

Cel puţin trei aspecte trebuie clarificate de Ministerul Finanţelor în ceea ce priveşte modul de calcul al veniturilor care se compară cu plafonul anual:
1.    Trebuie să scadă contribuabilul CAS datorat în nume propriu pentru a determina veniturile nete în sensul art. 170?
2.    Veniturile nete din activităţi independente impuse pe bază de norme de venit sunt cele înaintea corecţiilor (mai mari) sau cele de după corecţii (mai mici)? Corecţiile sunt detaliate în normele Codului fiscal şi în ordine emise de ANAF, nu în textul acestuia.
3.    Ce se înţelege prin venit din investiţii, mai exact venit din dobândă şi dividende? Valoarea netă sau valoarea brută?

Prin comparaţie, pentru a decide dacă se datorează CAS pentru veniturile din activităţi independente, contribuabilul trebuie să cumuleze venitul net realizat în anul precedent, stabilit în conformitate cu art. 68 Reguli generale de stabilire a venitului net anual din activități independente, determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuția de asigurări sociale, raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului, cu alte venituri din activităţi independente (cum ar fi cel din drepturi de autor sau cele impozitate pe baza normelor de venit) şi să compare dacă această valoare lunară netă cumulată este cel puțin egală cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția.
Tot prin comparaţie cu modul de determinare a veniturilor pentru a decide dacă se datorează CAS, în cazul veniturilor nete din activităţi independente impuse pe bază de norme de venit, art. 148 C.fisc. menţionează explicit că valoarea lor este cea rezultată în urma aplicării corecţiilor menţionate la art. 69, pe când art. 170 nu o face.

Remarcăm că pentru a face viaţa contribuabilului dacă nu grea, măcar incomodă, Codul fiscal foloseşte metode diferite de calcul al veniturilor care determină plată CAS faţă de cele ce determină plata CASS.
O diferenţă semnificativă între modalitatea de calcul a plafonului pentru CAS faţă de cel pentru CASS (în fara celei prezentate anterior) se referă la modul de calcul al veniturilor: pentru CAS calculăm venituri lunare, pentru CASS calculăm veniturile anuale.
Astfel, în cazul drepturilor de proprietate intelectuală care se impozitează prin reţinerea impozitului anticipat  sau final la sursă, contribuabilul analizează venitul net lunar realizat în anul precedent, rămas după scăderea din venitul brut a cheltuielii deductibile de 40% prevăzute la art. 70, raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului.

În primul rând, sintagma „luni de activitate în cursul anului” în cazul drepturilor de autor ar trebui definită. Asta deoarece nu există un control asupra perioadei de activitate a contribuabililor care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectuală şi nu există niciun indiciu legat de ce se înţelege prin acestă perioadă de activitate. Dacă lucrez 6 luni la un articol, îl public şi încasez o sumă de bani, cât timp am avut activitate? O lună sau şase? Cum pot proba?

În cazul în care contribuabilul obţine 3.000 de lei drepturi nete de proprietate intelectuală, prezumând că a avut activitate 3 luni (poate că a declarat că obţine astfel de venituri începând cu octombrie sau a avut contracte pentru astfel de venituri doar 3 luni) şi are alte venituri nete din activităţi independente de 12.000 de lei pe o perioadă de 12 luni, plafonul pentru CAS pare că a fost depăşit, pe când cel pentru CASS nu, şi persoana va datora CAS, dar nu va datora CASS pentru anul următor.
Se mai naşte o întrebare importantă: dacă am pierderi fiscale în activitatea independentă (sau chiar din chiriile impozitate în sistem real), le pot scădea din celelelate venituri pe care le analizez?
În vechiul Cod fiscal se menţiona explicit [spre exemplu, la art. 175 alin. (5)] că pierderile fiscale nu se iau în considerare la determinarea bazei de calcul a contribuţiilor de asigurări de sănătate, pe când în forma Codului fiscal, modificată de O.U.G. nr. 79/2017, nu mai există nicio precizare. Deşi în cazul anului 2017, spre exemplu, precizările din Codul fiscal se refereau la baza de calcul (care în cazul anului 2018 este fixă), întrebările analizate şi precizările care lipsesc considerăm că sunt relevante.

În ceea ce priveşte ultimul aspect semnalat, dacă formula de calcul a câştigurilor din investiţii este dată la articolele 94-97, despre modul de determinare a venitului din dobândă şi dividend nu avem multe detalii (există definiţia acestor venituri la art. 7 C.fisc., dar definiţiile vorbesc de sume care trebuie plătite, astfel: pct 11 – „dividend – o distribuire în bani sau în natură […]”, pct 12 – „dobânda – orice sumă ce trebuie plătită sau primită pentru utilizarea banilor, […]”).
Opinia noastră este că interpretarea noţiunii de „venit din dobândă şi din dividende” trebuie să se refere la valorile brute cuvenite beneficiarilor, înainte de scăderea impozitelor reţinute la sursă, şi nu la sumele primite în numerar, nete de impozitul pe venit reţinut.
Această interpretare este consecventă cu celelalte noţiuni de venituri sau câştiguri menţionate la art. 170 alin. (2), care toate se referă la venituri înainte de scăderea impozitului pe venit datorat, fie că este reţinut de către plătitorul venitului, fie că este plătit de către beneficiarul venitului.

O problemă legată de această interpretare este aceea că, de cele mai multe ori, beneficiarul veniturilor din dobânzi şi dividende nu primeşte de la plătitorul veniturilor informaţii privind veniturile brute calculate, impozitele reţinute şi alte detalii. Beneficiarul vede cel mult sumele nete încasate, iar plătitorul venitului declară la organul fiscal competent reţinerile la sursă potrivit art. 132 C.fisc. până la finalul lunii februarie, deci după ce contribuabilul ar fi trebuit să depună formularul D 600 pentru anul în curs. Mai mult, plătitorul venitului nu are nicio o obligaţie să notifice beneficiarul despre veniturile brute, impozitele reţinute şi veniturile nete plătite sau nu (cel puţin în cazul veniturilor din dividende şi dobânzi).
Spre deosebire de actuala formă a Codului fiscal, rezultată în urma modificărilor aduse de O.U.G. nr. 79/2017, vechiul Cod fiscal menţiona explicit la art. 176 alin. (2) că „pentru persoanele fizice care realizează venituri din dividende, baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate reprezintă totalul veniturilor brute din dividende, în bani sau în natură, distribuite de persoanele juridice, realizate în cursul anului fiscal precedent, raportat la cele 12 luni ale anului”, în cazul dobânzilor fiind prezentată o regulă similară la alin. (3).
O dificultate suplimentară pentru persoanele care analizează dacă datorează sau nu CASS este faptul că analiza veniturilor trebuie să se facă până la 31 ianuarie a anului următor, în condiţiile în care obligaţia de a depune declaraţia finală de impozit pe venit este scadentă abia în 25 mai, iar plătitorii de venituri au obligaţia de a trimite declaraţiile lor (venituri brute plătite şi reţineri la sursă) până pe 28 februarie, aşa cum am menţionat.
Alt aspect care trebuie clarificat de urgenţă este ce se întâmplă în cazul dividendelor care au fost declarate anterior anului 2017 și au fost impozitate (societatea repartizând profitul net către dividende şi plătind impozitul pe dividendele neplătite până la finalul anului). Dacă acţionarul a încasat sumele în anul 2017, în condiţiile în care declararea dividendelor şi impozitarea acestora s-au făcut anterior şi în condiţiile în care poate nici să nu mai fie acţionar, va avea obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale de sănătate dacă depăşeşte pragul menţionat de Codul fiscal, cu aceste dividende?

Noul Cod fiscal nu aduce lămuriri nici asupra acestui aspect. Spre comparaţie, în norma de aplicare a vechiului Cod fiscal (punctul 171 dat în aplicarea art. 176) se menţiona explicit că dacă se repartizau dividende, chiar şi în lipsa încasării lor efective, acestea intrau în baza de calcul al contribuţiei pentru asigurări de sănătate şi, ca atare, se datora CASS pentru ele (dacă nu existau excepţii aplicabile).
Interpretarea noastră este că, în cazul acestor dividende, odată ce impozitarea s-a făcut anterior anului 2017, contribuabilul nu ar trebui să considere sumele încasate ca fiind venit al anului 2017. Mai mult, dacă societatea distribuie dividende deja impozitate în alt an, nu mai are nicio obligaţie de a notifica ANAF că a efectuat plata efectivă a dividendelor nete. Cu alte cuvinte, ANAF nu mai poate ști dacă şi când s-au încasat efectiv dividendele odată ce ele au fost declarate şi impozitate (cu excepţia unei eventuale informări de la bănci sau de la societăţile plătitoare de dividende).
Cumva similar, noul Cod fiscal nu precizează în acest moment dacă dividendele declarate şi nedistribuite în anul 2017 trebuie luate în considerare de acţionari când decid dacă au sau nu de plată CASS pentru anul 2018. Suntem de acord că, înainte de 1 ianuarie 2018, norma vechiului Cod fiscal clarifica acest aspect (în sensul lămuririi că venitul neîncasat din dividendele distribuite este considerat venit realizat), dar se apropie termenul limită de depunere a declaraţiei D 600 şi nu avem nicio clarificare care să ne ajute să decidem corect dacă datorăm sau nu CASS.
Nu putem să nu ne gândim la situaţia acţionarilor care au câteva acţiuni în diverse firme (fie ca rezultat al Cuponiadei, fie ca rezultat al investițiilor la bursă) şi care acum trebuie să alerge să se informeze la societăţile unde deţin acţiuni dacă li s-au repartizat dividende în cursul anului. Sau la acţionarii care poate au împrumutat firmele lor stabilind o dobândă, care curge, dar nu e încasată. Atenţie! Acţionarii sau cei ce încasează bani din dobândă nu au obligaţia să îşi ţină evidenţa veniturilor din dividende şi dobânzi, deci nu li se poate imputa faptul că nu au o evidenţă detaliată a veniturilor cuvenite (care pot să nici nu fie încasate).

O situaţie care cu siguranţă va nemulţumi mulţi contribuabili va fi aceea ȋn care ȋn anul anterior au avut venituri care au depăşit plafonul, iar ȋn anul curent nu mai obţin astfel de venituri. Astfel, dacă ȋn anul 2017 un contribuabil a obţinut venituri din chirii, din dividende sau din dobȃnzi de 50.000 de lei şi tot ȋn cursul anului 2017 a terminat contractul de chirie, a vȃndut acţiunile sau a lichidat depozitele constituite, va mai datora ȋn anul 2018 CASS? În prezent, ȋn baza Codului fiscal şi ţinȃnd cont şi deformularul D 600, se poate stopa obligaţia de plată a CASS doar dacă contribuabilul ȋşi ȋncetează sau ȋşi suspendă activitatea. Dar ȋn cazul veniturilor din investiţii, spre exemplu, putem vorbi despre o suspendare sau ȋncheiere a activităţii? Mai ales ţinȃnd cont de faptul că a avea acţiuni nu-ţi garantează nici ȋncasarea dividendelor şi cu atȃt mai puţin ȋncasarea unor sume fixe sau măcar minime.
În cazul persoanelor care obţin venituri din activităţi independente, această situaţie este rezolvată mai facil ȋn sensul că pot dovedi că şi-au ȋncheiat activitatea sau şi-au suspendat-o şi se se poate stopa obligaţia de plată a CASS. Dar dacă ȋn anul anterior am avut venituri care au depăşit pragul menţionat şi tot ȋn cursul anului anterior mi-am ȋncheiat/suspendat activitatea, mai am obligaţia să depun D 600? Trebuie să depun două declaraţii? Una că am avut venituri, alta că am ȋncetat activitatea?
Ultimul aspect analizat  este cel legat de o eventuală dublă impozitare în cazul CASS datorat pentrul anul 2018. O să simplificăm şi o să presupunem că avem fie un contract de chirie care generează venituri nete de 50.000 de lei, fie că am încasat dividende de 50.000 lei în anul 2017, neavând alte venituri menţionate la art. 155 alin. (1) lit. a)-d), g), i)-l). În ambele cazuri, pentru anul 2018 datorăm CASS. Vechiul Cod fiscal precizează că ANAF este cel ce determină pentru anul 2017 contribuţia de asigurări de sănătate datorată şi ne va trimite o decizie de impunere anuală pentru veniturile din anul 2017, decizie pe care trebuie să o plătim în termen de 60 de zile. Dacă decizia vine în anul 2018, contribuabilul va fi neplăcut surprins să realizeze că trebuie să plătească în anul 2018 de 2 ori CASS.
Aceasta deoarece până pe 31 ianuarie 2018 contribuabilul, încasând mai mult de 22,800 lei în anul 2017, are obligaţia să depună D 600 şi să plătească CASS (trimestrial, datorat la salariul minim pe economie).

În loc de concluzie, nu putem decȃt să constatăm că este necesar ca Ministerul Finanţelor Publice să vină cȃt mai repede cu interpretări ale problemelor semnalate anterior. Fie că va fi o modificare a normelor Codului fiscal, fie că, la fel ca ȋn situaţii anterioare, un Ordin ANAF de completare a formularelor va sugera răspunsul la aceste probleme (ceea ce ne ridică semne de ȋntrebare privind legalitatea acestor Ordine ale preşedintelui ANAF care, uneori, vin să adauge la lege), cert este că ȋn acest moment majoritatea contribuabililor şi inspectorilor ANAF par depăşiţi de situaţie.
Dacă ne mai gȃndim şi la faptul că termenul limită de depunere a formularului D 600 privind venitul asupra căruia se datorează contribuția de asigurări sociale și cu privire la încadrarea veniturilor realizate în plafonul minim pentru stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate este la o distanţă de mai puţin de 3 săptămȃni, nu putem decȃt să ne bucurăm că profesia aleasă ne dă posibilitatea să trăim o viaţă palpitantă.

Autor: Mirela Păunescu – PhD, ACCA

Proiect de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicat pe website-ul Ministerului de Finanțe

În data de 10 ianuarie 2018 pe pagina de internet a Ministerului de Finanțe a fost publicat un proiect de Hotărâre a Guvernului privind modificarea

Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Se propun o serie de modificări în ceea ce privește:

•    Impozitul pe profit
•    Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
•    Impozitul pe reprezentanțele firmelor străine înființate în România
•    Impozitul pe venit
•    Contribuțiile sociale obligatorii
•    Accize

Am rezumat în cele ce urmează cele mai importante modificări propuse:
•    Impozit pe profit

Se va putea deduce doar 30% din valoarea creanțelor înstrăinate, indiferent că scoaterea din evidență a acestora se va contabiliza pe seama conturilor de cheltuieli sau nu. De asemenea, în măsura în care nu sunt contabilizate ca și venituri, anularea provizioanelor anterior deduse, precum și prețul de cesiune al creanțelor, vor fi considerate elemente similare veniturilor.Se aduc clarificări cu privire la modul de calcul a limitei deductibile în ceea ce privește costurile excedentare ale îndatorării, reglementări ce înlocuiesc vechile limite privind deductibilitatea fiscală cheltuielilor cu dobânzile aplicabile până la 31 decembrie 2017.

•    Impozit pe veniturile microîntreprinderilor
Se aliniază normele cu noile prevederi privind impozitul pe veniturile microîntreprinderilor incluse în Codul fiscal și aplicabile începând cu 1 ianuarie 2018. Pentru aceasta, printre altele, se elimină referințele la veniturile realizate din consultanță și management, precum și la persoane juridice care activează în domeniul bancar, al asigurărilor, piețelor de capital, etc., având în vedere că aceste condiții nu mai sunt relevante pentru încadrarea în sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor începând cu 1 ianuarie 2018.

•    Impozit pe reprezentanțele firmelor străine înființate în România
Sunt abrogate din norme prevederile privind modul de stabilire al impozitului, pentru reprezentanțele care se înființează/desființează în cursul anului, ca urmare a preluării acestor prevederi în Codul fiscal.

•    Impozit pe venit
Se corelează normele cu noile prevederi privind modul de calcul al bazelor de impunere și reducerea cotei de impozit pe venit de la 16% la 10% pentru veniturile din activități independente, salarii și asimilate salariilor, cedarea folosinței bunurilor, investiții, pensii, activități agricole, silvicultură și piscicultură, premii și din alte surse, și de la 10% la 7% în cazul stabilirii plăților anticipate efectuate în contul impozitului anual pentru veniturile din drepturile de proprietate intelectuală. Se aduc clarificări cu privire la plafonul neimpozabil de 450.000 lei pentru transferul mai multor proprietăți imobiliare din patrimoniul personal, printr-un singur act juridic.

•    Contribuții sociale
Sunt modificate normele având în vedere noile prevederi privind contribuțiile sociale din Codul fiscal și aplicabile începând cu 1 ianuarie 2018, fiind abrogate capitolele distincte alocate contribuțiilor asigurărilor pentru șomaj, contribuției pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, contribuției de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale și contribuției la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale și este introdus un nou capitol pentru Contribuția asiguratorie de muncă. Ca element de noutate, sunt aduse exemplificări privind modul de încadrare a veniturilor realizate în anul fiscal 2017, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente, activități agricole, silvicultură și piscicultură, asocieri cu persoane juridice, cedarea folosinței bunurilor, investiții și din alte surse, în plafonul minim echivalentul a de 12 ori salariul de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie 2018, pentru stabilirea obligației de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2018, în contextul noului sistem de contribuții sociale.

•    Accize
Se aliniază Normele metodologice la prevederile Codului Fiscal cu privire la stabilirea autorităților competente care vor efectua autorizarea antrepozitelor fiscale, a destinatarilor înregistrați, a expeditorilor înregistrați și a importatorilor înregistrați. Astfel, această autorizare va fi făcută de către Autoritatea fiscală teritorială. Totodată, operatorii economici care extrag cărbune sau produc cocs, dar și cei care importă sau achiziționează intra-comunitar aceste tipuri de produse, dar și producătorii, distribuitorii sau redistribuitorii de energie electrică sau de gaz natural vor trebui să se înregistreze la autoritațile fiscale teritoriale. A fost modificată formula utilizată pentru denaturarea completă a alcoolului etilic.Au fost stabilite modalitățile și condițiile de restituire a accizelor plătite la Bugetul de stat în România, pentru produsele din tutun încălzit fabricate în România și supuse accizelor nearmonizate, dar care fac obiectul unei livrări intra-comunitare sau export.

Autori:
Răzvan Ungureanu – Manager, Impozite directe
Andreea Cosmanescu – Manager, Impozit pe venit și contribuții sociale
Cristina Galin – Senior Manager – Impozite indirecte

În Monitorul Oficial al României nr. 885/10.11.2017 a fost publicată OG 79 / 2017 pentru modificarea și completarea Legii 227/2015 privind Codul Fiscal (denumită în continuare ”OG 79”).

Punctăm, în cele ce urmează, principalele noutăți și modificări aduse de OG 79 prevederilor Codului Fiscal, referitoare la:

CONTRIBUȚIILE SOCIALE OBLIGATORII

OG 79 redefinește sistemul fiscal existent în domeniul contribuțiilor sociale obligatorii prevăzute de Codul Fiscal.

Astfel contribuțiile sociale obligatorii vor fi:

Contribuțiile de asigurări sociale (CAS)

•    Contribuția de asigurări sociale este datorată de persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății, precum și de angajatori în anumite situații.

•    Cota datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății este în cuantum de 25%.

•    În situația contractelor cu timp parțial de muncă, această contribuție nu poate fi mai mică decât nivelul contribuției de asigurări sociale calculate prin aplicarea procentului asupra salariului de bază minim brut pe țară, corespunzător numărului de zile lucrătoare din luna în care contractul a fost activ, decât în anumite situații.

•    Obligativitatea calculării, reținerii la sursă, declarării și plății revine persoanelor fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, cu excepția persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanță în România și care datorează contribuții sociale obligatorii.

•    Angajatorii sunt obligați să achite contribuția de asigurări sociale numai în situația condițiilor deosebite de muncă (4%), precum și în situația condițiilor speciale de muncă și a altor condiții de muncă prevăzute în Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (8%).

Contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS)

•    Contribuția de asigurări sociale de sănătate este datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății.

•    Cota datorată este în cuantum de 10%.

•    Obligativitatea calculării, reținerii la sursă, declarării și plății revine persoanelor fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, cu excepția persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanță în România și care datorează contribuții sociale obligatorii.

Contribuția asiguratorie pentru muncă

•    Contribuția asiguratorie pentru muncă este datorată de persoane fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, precum și de persoanele fizice cetățeni români, cetățeni ai altor state și apatrizi în anumite condiții.

•    Cota datorată este în cuantum de 2,25%.

•    Baza de calcul a contribuției asiguratorii de muncă o reprezintă veniturile din salarii și asimilate salariilor acordate de către persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, precum și veniturile din salarii și asimilate salariilor realizate de persoanele fizice cetățeni români, cetățeni ai altor state și apatrizi în anumite condiții.

Pentru veniturile aferente anului fiscal 2017, contribuțiile sociale obligatorii sunt cele în vigoare în perioada căreia îi sunt aferente veniturile.

TVA

OG 79 legiferează faptul că dreptul organelor fiscale de a refuza deducerea TVA intervine doar dacă, după administrarea mijloacelor de probe prevăzute de lege, se poate demonstra că persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea în baza căreia s-a exercitat deducerea face parte dintr-un lanț de operațiuni având scopul de a frauda TVA.

IMPOZITUL PE PROFIT

OG 79 transpune în legislația națională prevederile Directivei 2016/1164/UE de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne.

Astfel, se introduc în Codul Fiscal o serie de definiții specifice, dintre care menționăm:

(i)    costurile îndatorării
(ii)   costurile excedentare ale îndatorării
(iii)  întreprindere asociată
(iv)  întreprindere financiară
(v)   transferul de active
(vi)  transferul unei activități economice desfășurate printr-un sediu permanent etc.

Totodată, se stabilesc reguli fiscale potrivit cărora:

– este limitată deductibilitatea dobânzii precum și a altor costuri echivalente dobânzii din punct de vedere economic;
– este stabilită impozitarea transferului de active, de rezidență fiscală și/sau de activitate economică desfășurată printr-un sediu permanent pentru care România pierde dreptul de impozitare;
– este introdusă regula antiabuz, potrivit căreia poate fi reîncadrat un demers sau o serie de demersuri întreprinse cu scopul obținerii de avantaje fiscale la calculul obligațiilor fiscale;
–  este definită societatea străină controlată și se stabilesc reguli privind impozitarea acesteia.

IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR

Modificările aduse impozitului pe veniturile microîntreprinderilor prin OG 79 sunt urmatoarele:

– Plafonul maxim de venituri pentru aplicarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se majorează la echivalentul în LEI a 1.000.000 EUR.
– Este eliminată condiția referitoare la aplicarea impozitării pe veniturile microîntreprinderilor doar în situația obținerii de venituri din consultanță și management în proporție de maximum 20% din veniturile totale.
– Este eliminată posibilitatea optării pentru aplicarea impozitului pe profit în situația subscrierii unui capital social de cel puțin 45.000 LEI.
– Este eliminată interdicția aplicării impozitării pe veniturile microîntreprinderilor de către societățile care desfășoară activități (i) în domeniul bancar, (ii) în domeniile asigurărilor și reasigurărilor, pieței de capital, (iii) în domeniul jocurilor de noroc, precum și de către societățile care desfășoară activități (iv) de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere și gazelor naturale.

IMPOZITUL PE VENIT

Principalele modificări aduse impozitului pe venit prin OG 79 sunt următoarele:

Cota de impozit pe venit este diminuată de la 16% la 10%.

– Venitul obținut din transferul unui număr mai mare de 2 autoturisme din patrimoniul personal, realizat într-un an fiscal, este considerat, în vederea impunerii, venit din alte surse.
– Este majorat cuantumul maxim al venitului lunar brut în limita căruia se acordă deducere personală, de la 3.000 LEI la 3.600 LEI.

ACCIZE ȘI ALTE TAXE SPECIALE

OG 79 extinde măsura confiscării cisternelor, recipientelor, precum și a mijloacelor de transport utilizate în comercializarea produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate.

IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE

OG 79 modifică impozitul pe mijloacele de transport pentru autovehiculele de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, precum și pentru combinațiile de autovehicule, autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă, cu masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone.

Modificările și completările menționate mai sus vor intra în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2018.

Care este noutatea?
Incepand cu veniturile aferente lunii August 2017, baza lunara de calcul a contributiilor de asigurari sociale si de asigurari sociale de sanatate datorate de angajatori sau persoane asimilate angajatorilor este reprezentata de salariul minim brut pe tara in vigoare in luna pentru care acestea se datoreaza, corespunzator numarului zilelor lucratoare din luna in care contractul a fost activ, atunci cand  castigul lunar brut realizat in baza unui contract individual de munca cu norma intreaga sau cu timp partial este sub nivelul salariul minim brut pe tara garantat in plata, in vigoare in luna pentru care se datoreaza contributiile.

Aceste prevederi nu se aplica, printre altele, in situatia in care salariatii angajatorilor sau persoanelor asimilate, realizeaza in cursul aceleasi luni venituri din salarii sau asimilate salariilor in baza a doua sau mai multe contracte individuale de munca, iar baza lunara de calcul cumulata aferenta acestora este cel putin egala cu salariul minim brut pe tara. In aplicarea acestei exceptii, ministrul finantelor publice va  publica un ordin in vederea stabilirii procedurii de aplicare.

Cui se aplica?
Tuturor angajatorilor sau persoanelor asimilate conform art. 136 lit. c) din Codul Fiscal care au salariati incadrati in munca in baza unor contracte individuale de munca (cu timp partial sau cu norma intreaga) al caror castig brut  lunar este sub nivelul salariului minim brut pe tara garantat in plata aprobat prin hotarare a Guvernului, tinand cont de exceptiile mentionate in cuprinsul Ordonantei.

Surse legislative
Ordonanta Guvernului nr. 4/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal ce a intrat in vigoare la data e 1 august 2017.

Ministerul de Finanţe a comunicat că, începând cu 1 ianuarie 2018, contribuţiile sociale vor fi trecute exclusiv în sarcina angajatului, cuantumul total al acestora urmând să scadă de la 39,25%, cât sunt în prezent, la 35%, iar nivelul impozitului pe venit se va reduce cu 37,5% de la 16% la 10%.

„România ar deveni astfel singura ţară din Uniunea Europeană care lasă contribuţiile sociale exclusiv în sarcina angajaţilor. Acest sistem nu se aplică în niciun alt Stat Membru pentru că implicarea angajatorului în plata contribuţiilor a avut ca scop, încă de la începuturile introducerii acestora, susținerea anumitor categorii de persoane care beneficiază de ajutor social fără însă a contribui la sistem (ex. elevi, studenti, pensionari care beneficiază de asigurarea socială de sănătate fără plata contribuției)”, a declarat Mihaela Mitroi, Liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică, PwC România.

În medie, la nivel european, contribuţiile angajatorilor sunt mai mari decât cele ale angajaţilor. Potrivit calculelor PwC, media contribuţiilor sociale suportate de angajator în statele UE este de 23,57%, pe când media contribuțiilor angajaților este de doar 13,35%. Iată deci că Executivul doreşte să crească nivelul contribuției angajaților în România la aproape de 3 ori media europeană şi să elimine contribuția angajatorului.

Pentru ca angajații sa nu fie afectați de aceasta creștere a poverii fiscale in sarcina lor, angajatorul ar trebui sa le crească salariile brute, potrivit programului anunţat de Guvern cu 22,75%.

Conform prevederilor legale actuale, angajatorii din mediul privat nu pot fi obligaţi să modifice nivelurile salariale, decât pentru salariaţii plătiţi la nivelul salariului minim pe economie, contractele de muncă fiind  înţelegeri private, iar statul nu poate impune modificarea acestora fără acordul părţilor.

„Poate că cei mai mulți dintre angajatori vor înțelege să acopere acest cost suplimentar care va reveni  angajaților, prin creșterea salariilor, însă nu este obligatoriu ca acest lucru să se întâmple în toate cazurile. Astfel, pot apărea situații în care angajații vor avea un salariu net mai mic decât în prezent cu circa 22%. Pe de altă parte, aceste efecte vor fi parțial contrabalansate de reducerea impozitului pe venit, de la 16% la 10%”, adăugă Mihaela Mitroi.

Despre PwC

Misiunea PwC este de a construi încredere în cadrul societăţii şi de a contribui la rezolvarea unor probleme importante. Firmele din reţeaua PwC ajută oamenii şi organizaţiile să creeze valoarea adăugată de care au nevoie. Suntem o reţea de firme prezentă în 157 de ţări cu mai mult de 223.000 de profesionişti ce oferă servicii de calitate în domeniul auditului, consultanţei fiscale şi consultanţei pentru afaceri. Spuneţi-ne care sunt lucrurile importante pentru dumneavoastră şi descoperiţi mai multe informaţii despre noi vizitând site-ul www.pwc.ro.

© 2017 PwC. Toate drepturile rezervate.
PwC se referă la reţeaua de firme PwC şi/sau la una dintre firmele membre, fiecare dintre acestea fiind o entitate juridică separată.