În contextul apariţiei de la 1 ianuarie 2016 a valorii impozabile în Codul Fiscal, multe societăţi îşi pun întrebarea dacă mai este necesară evaluarea proprietăţilor imobiliare pentru raportarea valorilor juste (de piață) în situaţiile lor financiare, la sfârșitul perioadei de raportare, sau se pot limita la evaluarea clădirilor pentru impozitare.

La prima vedere pare o întrebare simplă, însă răspunsul la această întrebare este unul complicat: depinde.

De ce depinde? Depinde de standardele contabile aplicabile şi apoi depinde de politica de contabilitate a societăţii.

CONTEXT DIN PUNCT DE VEDERE AL POLITICII DE CONTABILITATE:

Standardele de contabilitate aplicabile sunt cele întrebuințate ca urmare a unei cerinţe legale, dar în paralel poate exista o cerinţă suplimentară de aplicare şi a unor standarde de contabilitate diferite, ca o solicitare expresă a acţionarilor.

În Romania, majoritatea companiilor aplică reglementările contabile prevăzute de Ministerul Finanțelor Publice, reglementări cunoscute ca standarde de contabilitate româneşti (RAS). De asemenea, sunt entităţi care aplică Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS). Aceste  entităţi sunt, de exemplu: societăţile listate la bursă, băncile, societăţile de asigurări, Societăţile de Investiţii Financiare (SIF), societăţile care la cererea acţionarilor raportează atât conform RAS, cât şi IFRS sau folosesc alte standarde de raportare financiară: UK Gaap, US Gaap etc.

CONTEXT DIN PUNCT DE VEDERE  AL TIPULUI DE EVALUARE:

Înainte de 1 ianuarie 2016, majoritatea societăților, indiferent de mărimea lor, reevaluau construcţiile pentru înregistrarea valorii lor în contabilitate, o dată la 3 ani. Procedau astfel doar pentru a nu plăti cote majorate la impozitele locale. Deci, conform standardelor de contabiliate, evaluarea la valoarea justă (evaluarea pentru raportare financiară)  nu este întotdeauna obligatorie ca și politică contabilă a companiei și, mai mult, chiar dacă societatea alege să-și prezinte construcţiile sau proprietăţiile imobiliare la valori juste, acest lucru nu este necesar din 3 în 3 ani, ci doar atunci când apar fluctuații ale pieței. Reevaluările din 3 în 3 ani care s-au făcut până în 2016, practic nu reprezentau nimic din punct de vedere contabil, societățile erau obligate să le facă și să le înregistreze în contabilitate chiar dacă nu aveau nevoie de ele, pentru că altfel impozitele pe care le-ar fi datorat ar fi fost foarte mari.

Începând cu 1 ianuarie 2016,  reevaluările realizate în scopul stabilirii impozitelor locale pentru persoanele juridice se fac tot din 3 în 3 ani, dar utilizând o metodologie clară, coerentă, unitară, iar cele pentru raportare financiară se fac doar dacă societățile aleg drept politică de contabilitate  prezentarea proprietăților la valori juste (de piață), și chiar și atunci acest lucru este necesar doar când există fluctuații pe piață.  Astfel standardele de contabilitate prevăd ca reevaluarea să se facă cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere semnificativ de valoarea justă.

Codul Fiscal român nu a inventat ceva nou începând cu 2016 pentru că în majoritatea țărilor, baza impozabilă a proprietăților este diferită de valoarea lor contabilă (inclusiv în țări precum S.U.A. sau U.K.).

În plus, în urma alinierii reglementărilor contabile românești la cele internaționale, sunt multe proprietăți, de exemplu proprietățile imobiliare de tipul investițiilor imobiliare (ex. clădirile de birouri) pentru care în situațiile financiare valoarea lor este una singură, fără a fi necesar să se prezinte separat valoarea terenului și a clădirii. Dar pentru stabilirea impozitelor locale, clădirile se evaluează separat de terenuri, prin urmare situațiile contabile nu mai oferă informații pentru a stabili o bază impozabilă și din punct de vedere al impozitelor locale.

Astfel, la întrebarea dacă mai este necesară evaluarea proprietăţilor imobiliare pentru raportare financiară răspunsul este da, dacă societățile aleg ca și politică de contabilitate modelul de prezentare a valorilor contabile ale proprietăților la valoarea justă (de piață).

De ce ar alege o societate o astfel de politică contabilă?

Este ea una sănătoasă din punctul de vedere al societății, având în vedere că presupune costuri suplimentare?

Majoritatea societăților aleg acestă opțiune pentru o informare relevantă și corectă a investitorilor, pentru a crește gradul de încredere al acestora în situațiile financiare pe care le analizează. De aceea, majoritatea companiilor listate la bursă aleg această opțiune, la fel și marile grupuri de companii. O informație contabilă relevantă este preferată de investitori atunci când iau o decizie și oferă așteptări corecte cu privire la veniturile previzionate ale companiei și estimarea fluxurilor viitoare de numerar. Prețul acțiunilor companiei ar putea crește odată cu așteptarea optimistă a investitorilor rezultată din informații financiare de bună calitate.

Reevaluarea pentru raportare financiară poate oferi întreprinderilor și oportunități de fuziune și achiziție prin majorarea capitalizării bursiere. De asemenea, reevaluarea activelor imobilizate ar putea permite companiilor reducerea dobânzilor și creșterea capacității de împrumut.

Un raport al Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA), din luna iulie 2017, oferă o imagine de ansamblu a aplicării cerințelor de măsurare și publicare a valorii juste prevăzute de standardele internaționale de contabilitate aplicate de emitenții (societăți listate la bursă) europeni.

În România, la Bursa de Valori București, pe segmentul principal de tranzacționare al acțiunilor (piața reglementată), sunt peste 80 de societăți emitente cu o capitalizare bursiera de peste 35 miliarde euro, iar pe segmentul pieței alternative aproape 300 de societăți emitente cu o capitalizare bursiera de 1,2 miliarde euro.

Toate societățile listate care sunt incluse în calcul BET (indicele principal al pieței, care măsoară evoluția celor mai lichide companii listate la BVB) au folosit în raportările financiare pentru anul 2016 valori juste ale activelor (evaluarea pentru raportare financiară).

Ce se întamplă însă cu societățile mici?

Societățile mici, care sunt și așa împovărate de multe sarcini fiscale, pot opta acum pentru modelul pe cost, fără a fi necesară reevaluarea activelor la valoarea justă. Ele pot alege  să facă doar reevaluările pentru impozitele locale care sunt necesare tot din 3 în 3 ani, cum procedau și  înainte de anul 2016, dar numai pentru clădiri (evaluarea pentru impozitare), nemaifiind necesară evaluarea întregii clase de clădiri şi construcţii speciale. Aceasta presupune pentru societate costuri mai mici, metodologia de evaluare fiind una mai simplă.

Prin urmare, modificările apărute în ultimii ani nu vor crea dificultăți pentru societăți în privința cerințelor de reevaluare iar pentru investitori situațiile financiare ar putea fi mai relevante, întrucât periodicitatea reevaluărilor înregistrate în contabilitate este dictată doar de relevanța informației prezentate.
Autor: Elena Apostolescu, Director general, CMF Consulting

Notificare privind opţiunea de aplicare a mecanismului de plată defalcată a TVA până la 31 decembrie 2017

Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.379 / 21 septembrie 2017 privind aprobarea modelului conţinutului şi instrucţiunilor de completare a formularului (086) “Notificare privind opţiunea de aplicare a mecanismului de plată defalcată a TVA”

Vă rugăm să consultaţi Buletinul Fiscal nr. 28 / septembrie 2017 pentru mai multe detalii.

Structura codurilor IBAN aferente conturilor de TVA privind plata defalcată a TVA, deschise la unităţile Trezoreriei Statului pentru persoanele impozabile şi instituţiile publice înregistrate în scopuri de TVA

Ordin nr. 2.379 / 7 Septembrie 2017 pentru modificarea si completarea Precizărilor privind structura codurilor IBAN aferente conturilor de cheltuieli şi venituri bugetare, precum şi conturilor de disponibilităţi deschise la unităţile Trezoreriei Statului, aprobate prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1.271 / 2004

Vă rugăm să consultaţi Buletinul Fiscal nr. 25 / septembrie 2017 pentru mai multe detalii.

Reglementări privind gestiunea de către instituţiile publice a sumelor de TVA în cadrul mecanismului de plată defalcată a TVA

Ordin al Ministerului Finanţelor Publice nr. 2.426 / 13 septembrie 2017 pentru completarea Normelor Metodologice privind execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor publice, aprobate prin Ordinul nr. 720 / 2014.

Ordinul prevede procedura de înregistrare în contabilitatea instituţilor publice, în conturi separate, a bazei impozabile şi a taxei pe valoare adaugată aferentă activităţilor economice desfăşurate în cadrul mecanismului de plată defalcată a TVA.

Sumele primite şi înregistrate in respectivele conturi trebuie transferate in conturile de venituri bugetare corespunzătoare în termen de două zile lucrătoare. Conturile bugetare de TVA nu pot avea sold la sfârşitul exerciţiului financiar.

Ordinul se aplică pentru toate instituţiile publice începând cu 1 ianuarie 2018, iar pentru instituţiile publice care au optat pentru aplicarea mecanismului de plată defalcată începând cu 1 octombrie 2017.

•    Reglementări vamale

Norme tehnice privind autorizarea amânării plăţii taxelor de import

Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.670 / 12 septembrie 2017 privind autorizarea pentru amânarea plăţii taxelor la import datorate în legătură cu două sau mai multe operaţiuni vamale

Ordinul prevede Normele tehnice care stabilesc procedura de autorizare pentru amânarea plăţii taxelor la import datorate în legatură cu două sau mai multe operaţiuni vamale.

Autorizarea pentru amânarea plăţii taxelor la import se acordă la cerere, în condiţiile şi perioada prevăzute la art. 110-111 din
Codul vamal al Uniunii, solicitanţilor care sunt titulari ai unei autorizaţii pentru utilizarea garanţiei globale, cu valabilitate geografică în România.

Modificarea şi completarea configuraţiei Codului de accize şi a Nomenclatorului codurilor de produse accizabile armonizate

Ordin al Ministerului Finanţelor Publice nr. 2.331 / august 2017 privind modificarea şi completarea Ordinul nr. 221 / 2016 pentru aprobarea configuraţiei Codului de accize şi a Nomenclatorului codurilor de produse accizabile armonizate

Se atribuie exclusiv în scopul realizării supravegherii fiscale, codul de produs T500 „Alte tutunuri de fumat” pentru produsele din tutun încălzit şi pentru produsele prezentate sub forma unei rezerve care conţine atât tutun încălzit cât şi lichid cu conţinut de nicotină.

Autorizarea pentru utilizarea garanției globale vamale

Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Normelor tehnice privind autorizarea pentru utilizarea garanţiei globale în legatură cu două sau mai multe operaţiuni, declaraţii sau regimuri vamale, cu excepţia regimului de tranzit unional/comun

Ordinul prevede Normele tehnice care stabilesc procedura de autorizare pentru utilizarea garanţiei globale, cuprinzând o eventuală reducere sau exonerare, constituită pentru acoperirea cuantumului taxelor la import corespunzător datoriei vamale şi cuantumul altor taxe datorate legate de importul mărfurilor.

Normele tehnice se aplică în legătură cu două sau mai multe operaţiuni, declaraţii sau regimuri vamale, cu excepţia regimului de tranzit unional/comun.

Autorizaţia pentru utilizarea garanţiei globale se acordă la cerere în condiţiile prevăzute la art. 95 din Codul vamal al Uniunii Europene şi la art. 84 din

Regulamentul delegat (UE) 2.446 / 2015.

Modificarea şi completarea Normelor tehnice privind aplicarea uniformă a reglementărilor vamale în zonele libere

Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru modificarea şi completarea Normelor tehnice privind aplicarea uniformă a reglementărilor vamale în zonele libere, aprobate prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de  Administrare Fiscală nr. 2.759 / 2016

Ordinul aduce diverse modificări şi completări normelor tehnice menţionate mai sus.

•    Modificări aduse legislației fiscale secundare

Veniturile obținute de persoanele fizice implicate în activități de cercetare-dezvoltare și inovare

Ordinul nr. 2326 / 2855 / 2017 privind stabilirea procedurii de acordare a facilității fiscale prevăzute pentru scutirea de la plata impozitului pe venit pentru venituri din salarii sau asimilate salariilor obținute de persoanele fizice implicate în activități de cercetare-dezvoltare și inovare.

Vă rugăm să consultaţi Buletinul fiscal nr. 26 din 27 septembrie 2017 pentru mai multe detalii.

Veniturile din salarii sau asimilate salariilor realizate în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă

Ordinul nr. 2343 / 2017 privind procedura de aplicare a prevederilor art. 140 alin. (3), lit. e) din Legea nr. 227 / 2015 privind Codul fiscal.

Vă rugăm să consultaţi Buletinul fiscal nr. 26 din 27 septembrie 2017 pentru mai multe detalii.

•    Formulare fiscale

Aprobarea modelului şi conţinutului formularului (700)

Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.372 / 9 august 2017 pentru aprobarea modelului, conţinutului, precum şi a instrucţiunilor de completare a formularului (700) “Declaraţie pentru înregistrare modificare categoriilor de obligaţii fiscale declarative înscrise în vectorul fiscal”

Formularul se completează şi se depune ori de câte ori contribuabilii / plătitorii solicită, ulterior înregistrării fiscale, înregistrarea în vectorul fiscal a unor noi categorii de obligaţii fiscale sau modificarea categoriilor de obligaţii fiscale declarate iniţial.

Formularul se depune exclusiv prin mijloace electronice de transmitere la distanţă.

Ordinul se aplică începând cu 1 ianuarie 2018.

•    Diverse

Ordonanţa de urgenţă nr. 65/2017 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21 / 1991 Sunt aduse clarificări privind procedura de acordare şi redobândire a cetăţeniei române de către copiii minori născuţi din părinţi cetăţeni străini sau fără cetăţenie, pentru care se solicită cetăţenia română în cazul adopţiei.

Ordinul nr. 1.626 / 6 Septembrie 2017 prevede lista revizuită a statelor ai căror cetăţeni sunt obligaţi să aplice procedura invitaţiei în vederea obţinerii vizei de scurtă şedere pentru intrarea pe teritoriul României

Conform listei revizuite, cetatenii Chinei sunt exceptați de la procedura invitației în vederea obținerii vizei de scurtă ședere în România.

Procedura privind aplicarea scutirii de taxă pe valoare adăugată în legătură cu livrările de bunuri către organisme recunoscute care transportă bunuri în afara UE ca parte a activităţilor umanitare, caritabile sau educaţionale

Ordin al Ministerului de Finanţe Publice no. 2.376 / 6 septembrie 2017 privind aprobarea scutirii de taxă pe valoare adăugată, prevăzută la art. 294 alin. (1) litera p) din Codul Fiscal

Ordinul prevede procedura aplicabilă pentru organismele recunoscute care beneficiază de scutirea TVA pentru livrările de bunuri transportate în afara UE ca parte a activităţilor umanitare, caritabile sau educaţionale.

Procedura se aplică pentru organismele neînregistrate din punct de vedere TVA prin restituirea taxei facturate de către furnizor.

Organismele recunoscute înregistrate din punct de vedere TVA îşi exercită dreptul de deducere prin decontul de taxă.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a respins practica autorităţilor române de a refuza rambursarea de TVA unei societăţi nerezidente pentru importuri de bunuri efectuate în România

Cazul C-441/16 SMS Group GmbH
Vă rugăm să consultaţi Buletinul Fiscal nr. 29 / septembrie 2017 pentru mai multe detalii.

Ordinul nr. 2779/2017 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului 110 „Declarație de regularizare/cerere de restituire privind impozitul pe venit reținut la sursa”

Ordinul introduce formularul 110 pentru facilitarea regularizării/restituirii sumelor reprezentând impozit pe venit reținut la sursă.

Declarația se completează și se depune de către plătitorii de venit care au reținut la sursă un impozit pe venit în cuantum mai mare decât cel legal datorat și efectuează regularizarea sumelor restituite beneficiarilor de venit cu obligațiile fiscale de același tip datorate în perioada fiscală în care s-a efectuat restituirea.

Formularul se depune atât în cazul în care, în perioada fiscală în care a avut loc restituirea sumelor către beneficiarii de venit, impozitul datorat este mai mare decât suma restituită, cât și în situația în care suma restituită beneficiarilor de venit este mai mare decât impozitul datorat, rezultând astfel diferențe de plată sau diferențe de recuperat de la bugetul de stat.

Formularul se depune pentru perioada fiscală în care s-a efectuat restituirea sumelor beneficiarului de venit de către plătitor, în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a cere restituirea sumelor, potrivit prevederilor din Codul de procedura fiscală.

Declarația se completează cu ajutorul programului de asistență furnizat de autoritatile fiscale.

Autor: Corina Mindoiu – Senior Manager, Asistență fiscală

La data de 3 octombrie 2017 a fost publicat Ordinul nr. 2856/2017 privind stabilirea criteriilor pentru evaluarea riscului fiscal în cazul înregistrării şi anulării înregistrării în scopuri de taxă pe valoarea adăugată.

Ordinul are în vedere stabilirea criteriilor pe baza cărora se determină riscul fiscal la:

•    înregistrarea în scopuri de TVA prin opțiune, conform art. 316 alin. (1) lit. a) și c) din Codul fiscal (la înființarea societății sau ulterior, fără depășirea palfonului de scutire de 220.000 lei);

•    înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 316 alin. (12) lit. e) din Codul fiscal (reînregistrarea în scopuri de TVA după anularea anterioară a codului de TVA);

•    anularea codului de TVA conform art. 316 alin. (11) lit. h) din Codul fiscal (societatea nu mai justifică intenția și capacitatea de a desfășura activitate economică în sfera TVA.

Din păcate, cele mai multe dintre criteriile stabilite prin noua reglementare sunt comune cu cele prevăzute anterior prin Ordinul 605/2017 și corespund câmpurilor pe care contribuabilii trebuiau sa le completeze în formularul 088.

Observații cu titlu general:

•    analiza riscului fiscal se face periodic, în mod automat, prin intermediul aplicației  informatice  dezvoltate  la nivel central;

•    criteriile de mai jos se aplică asociaților cu o deținere de cel puțin 25%, cu excepția criteriului privind cazierul fiscal, care se aplică asociaților cu o deținere mai mare de 50%;

•    noul Ordin menționează că anularea codului se face pentru contribuabilii cu un risc fiscal evaluat la 51 de puncte, însă nu oferă informații despre punctajul care i-ar reveni fiecărui criteriu în parte;

•    anularea codului de TVA se face în urma unei analize de risc determinate de criterii referitoare la contractele de muncă, contractul pentru sediu social, tipul de activitate declarată la sediu, neconcordanțele în declarațiile fiscale și rezidența administratorului, lipsa unui contabil desemnat;

•    anularea codului de TVA se face numai în urma unei întâlniri cu organul fiscal.

Enumerăm în cele ce urmează criteriile preluate din legislația anterioară:

•    existența faptelor în cazierul fiscal al administratorilor ori a asociaților/acționarilor  majoritari (cu o cotă de deținere mai mare de 50% din capitalul social);

•    persoana impozabilă are stabilit sediul social la avocat ori la o altă persoană fizică sau persoană care desfășoară o profesie independentă în baza unui contract de comodat/închiriere încheiat pentru o perioadă mai mică de 1 an și nu există alte sedii secundare ori deține alte sedii secundare în cadrul unor contracte de comodat/închiriere/subînchiriere pe o perioadă mai mică sau egală cu 1 an (condiții cumulative);

•    asociații/administratorii au deținut aceste calități la persoane impozabile care au fost lichidate/ în inactivitate temporară ce a expirat/ în insolvență ori care înregistrau obligații fiscale restante;

•    persoana impozabilă nu are contracte de muncă încheiate, altele decât cele pentru funcția de contabil și director;

•    persoana impozabilă nu desfășoară activități economice la sediul social ori la sediile secundare.

Pe lângă cele prevăzute mai sus, Ordinul 2856/2017 a instituit noi criterii de risc, grupate pe categorii, după cum urmează:

a)    criteriul privind inactivitatea fiscală/inactivitatea la Registrul comerțului:

•    cel puțin unul dintre asociați sau administratori deține, în prezent, una dintre aceste calități la cel puţin o persoană impozabilă care a fost declarată inactivă fiscal în ultimii 5 ani fiscali încheiaţi și nu a fost reactivată;

•    cel puțin unul dintre asociați sau administratori a deținut una dintre aceste calități la cel puţin 3 persoane impozabile declarate inactive fiscal în ultimii 5 ani fiscali încheiaţi;

•    cel puțin unul dintre asociați sau administratori deține, în prezent, una dintre aceste calități la cel puţin două persoane impozabile la care a expirat termenul legal de inactivitate temporară înscrisă la Registrul Comerţului, fără ca acestea să fie reactivate.

b)    criteriul privind respingerea/anularea codului de TVA la alte persoane impozabile:

•    cel puțin unul dintre asociați sau administratori deține sau a deținut una dintre aceste calități la cel puţin o persoană impozabilă la care a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA în ultimii 5 ani fiscali încheiaţi;

•    cel puțin unul dintre asociați sau administratori deține sau a deținut una dintre aceste calități la cel puţin o persoană impozabilă la care a fost respinsă solicitarea de înregistrare în scopuri de TVA, situație care se menține în prezent.

c)    criteriul obligațiilor fiscale restante:

•    suma totală a obligaţiilor fiscale principale restante înregistrate de persoanele impozabile la care asociaţii şi/sau administratorii persoanei impozabile analizate deţin/au deținut în ultimii 5 ani aceste calități este mai mare sau egală cu 50.000 lei.

Potrivit ordinului, constituie obligații fiscale restante i) obligații fiscale pentru care s-a împlinit scadența sau termenul de plată și ii) diferențele de obligații fiscale principale și accesorii stabilite prin decizie de impunere, chiar dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată.

Nu sunt considerate obligații fiscale restante și, prin urmare nu vor constitui un criteriu de risc:

•    obligațiile fiscale pentru care s-au acordat și sunt în derulare înlesniri la plată, potrivit legii, dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut în actul de acordare a înlesnirii;

•    obligațiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale a căror executare este suspendată în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004;

•    obligațiile fiscale cu termene de plată viitoare stabilite în planul de reorganizare judiciară aprobat în condițiile legii.

d)    criteriul privind veniturile obținute de asociați/administratori:

•    administratorii persoane fizice rezidente ai persoanei impozabile analizate nu au obţinut venituri în ultimele 12 luni anterioare celei în care se depune cererea de înregistrare în scopuri de TVA, respectiv în anul fiscal precedent, după caz, sau au obținut venituri din muncă necalificată.

e)    criteriul privind rezidența fiscală a administratorilor:

•    cel puţin unul dintre administratorii persoană fizică ai persoanei impozabile analizate este cetăţean străin care nu deţine rezidenţă fiscală în România şi capitalul social al persoanei impozabile analizate este sub 45.000 lei.

Practic, în situația în care administratorul este un cetățean străin fără rezidență în România, pentru a nu îndeplini acest criteriu de risc este necesară majorarea capitalului social al persoanei impozabile la nivelul de peste 45.000 lei.

f)    criteriul privind conturile bancare:

•    persoana impozabilă nu deține cont bancar sau cel puțin una dintre persoanele împuternicite pentru a desfășura operațiuni pe conturile bancare ale acesteia nu are calitatea de administrator/ asociat/salariat.

g)    criteriul desfășurării activității economice:

•    pe lângă criteriul privind nedesfășurarea de activități economice la sediul social ori la sediile secundare preluat din legislația anterioară, în prezent va prezenta risc fiscal persoana impozabilă care desfăşoară exclusiv activităţi economice în afara sediului social/profesional şi a sediilor secundare (punctelor de lucru).

h)    criteriul privind serviciile de contabilitate:

•    persoana impozabilă analizată nu are desemnată o persoană care să conducă compartimentul de contabilitate, sau

•    persoana impozabilă nu are încheiate contracte de prestări de servicii cu persoane fizice/juridice membre active CECCAR, în cazul în care contabilitatea este organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii.

i)    criteriul privind persoanele angajate cu contract de muncă:

•    persoana impozabilă nu are încheiate alte contracte individuale de muncă la data efectuării analizei, în afara contractelor încheiate cu persoanele angajate în funcţia de director economic, contabil-şef.

Menționăm că noua reglementare a eliminat câteva dintre criteriile pe baza cărora se stabilea riscul fiscal înainte de intrarea în vigoare a Ordinului 2856/2017, respectiv:

•    indicarea unui număr de 3 persoane ce pot furniza informații cu privire la administrator;

•    furnizarea    informațiilor    cu    privire    la persoanele ce semnează digital declarațiile fiscale;

•    analiza veniturilor brute realizate de asociați și administratori;

•    analiza indicatorilor financiari realizați în ultimul an de administratorii persoane juridice;

•    furnizarea    informațiilor    cu    privire    la studiile/profesiile administratorilor;

•    prezentarea situației creditelor acordate de asociați/administratori către societate.

Metoda de calcul pentru determinarea impozitului/taxei pe teren în cazul unui teren amplasat în intravilan și înregistrat în registrul agricol în altă categorie de folosință decât terenurile cu construcții, nu va mai depinde de limita de suprafață de pană la 400m2.

Prin urmare, indiferent de suprafața unui astfel de teren, impozitul/taxa pe teren va fi calculat(ă) în conformitate cu prevederile paragrafului 3 al articolului 465 din Codul Fiscal.

Schimbările aduse de Legea nr. 169/29 Septembrie 2017 vor intra în vigoare începand cu 1 ianuarie 2018.

Autor: Cristina Hudac – Senior Manager, Asistență fiscală

Potrivit unui studiu al Comisiei Europene, dat publicităţii de curând, România rămâne statul membru care înregistrează cel mai mare deficit de colectare de TVA, de 37,2% (diferenţa dintre sumele de TVA ce ar trebui colectate şi încasările efective din TVA). Aceasta se traduce într-o sumă neîncasată de aproximativ 7,7 miliarde de Euro.

„Pentru a pune lucrurile în context, suma necolectată din TVA este mai mare decât alocările bugetare ale României în anul 2017 pentru educaţie, investiţii în infrastructură sau sănătate”, a declarat Daniel Anghel, lider impozite și taxe indirecte PwC Europa Centrală şi de Est.

„PwC România a susţinut în mod constant necesitatea implementării unor măsuri de creștere a gradului de colectare a TVA şi de combatere a evaziunii fiscale. O soluţie în acest sens ar fi preluarea bunelor practici ale altor state membre, cu rezultate palpabile apărute într-un termen rezonabil şi numai după consultări cu mediul de afaceri şi, dacă este cazul, cu Comisia Europeană.  Există soluţii care au avut un rol important atât în creşterea gradului de colectare, cât şi din perspectiva impactului pozitiv asupra mediului de afaceri, precum: Dosarul Standard de Audit pentru taxe, obligativitatea utilizării unui software certificat pentru facturare, sau menținerea unei baze de date pentru monitorizarea centralizată a TVA”, a adăugat Daniel Anghel.

Potrivit studiului, România a înregistrat o îmbunătăţire în privinţa colectării de TVA pe parcursul anului 2015.

„Evaziunea în zona de TVA s-a diminuat în principal ca urmare a trecerii la cota redusă de TVA pentru produsele alimentare şi a măsurilor colaterale, cum ar fi taxarea inversă şi limitarea plăților în numerar. Lupta împotriva fraudei TVA trebuie să continue şi să fie bazată în principal pe operaționalizarea obținerii informațiilor fiscale prin intermediul infrastructurii IT a ANAF şi prin automatizarea analizei de risc”, a conchis Daniel Anghel.

Studiul Comisiei Europene privind deficitul de încasare a TVA în cele 28 de state membre ale Uniunii Europene cuprinde date aferente anului 2015.

Conform rezultatelor acestui studiu, țările din Uniunea Europeană au înregistrat un deficit de aproximativ de 152 de miliarde EUR din TVA în cursul anului 2015.

Cazul C-441/16 SMS Group GmbH

Cazul analizează dacă un Stat Membru poate respinge unei persoane impozabile nerezidente cererea de rambursare depusă în baza prevederilor Directivei a opta, pe motiv că persoana impozabilă nu a făcut dovada „circuitului ulterior” al bunurilor importate, în legătură cu care a cerut rambursarea TVA.

Instanța de referință a întrebat Curtea de Justiție a Uniunii Europene (‚CJUE’) dacă autoritățile fiscale pot refuza rambursarea TVA achitată pentru importul de bunuri, în situația în care, la momentul importului, executarea contractului de livrare în legătură cu care persoana impozabilă a cumpărat şi importat aceste bunuri era suspendată, operaţiunea pentru care acestea urmau să fie utilizate nu s-a mai realizat, iar persoana impozabilă nu a făcut dovada circuitului ulterior al acestora.

CJUE a afirmat că dreptul unei persoane impozabile stabilite într-un stat membru de a obține restituirea TVA-ului achitat într-un alt stat membru, astfel cum este prevăzut în Directiva a opta de TVA, este corespondentul dreptului, instituit în favoarea sa de Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată („Directiva de TVA”), de a deduce TVA-ul achitat în amonte în propriul stat membru.

Având în vedere condiţiile pentru deducerea TVA menţionate la articolele 169 şi 170 din Directiva de TVA, interpretate în lumina Directivei a opta de TVA, orice persoană impozabilă nestabilită în scopuri de TVA în statul membru al importului bunurilor are dreptul la rambursarea TVA plătite/datorate la import în măsura în care bunurile respective sunt folosite pentru activităţile sale efectuate în afara statului membru unde TVA este datorată/plătită şi care ar permite deducere TVA dacă ar fi fost efectuate în acest stat membru, sau pentru anumite activităţi scutite de TVA.

În continuare, conform CJUE dreptul la rambursarea TVA ar trebui judecat pe baza unor evidenţe obiective care să ateste că la momentul la care a luat naştere acest drept persoana impozabilă în discuţie avea intenţia de a derula activitate economică.

Conform CJUE, având în vedere că SMS este o persoană impozabilă stabilită în Germania care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, şi că intenţia sa la momentul importului era de a furniza mai departe respectivul echipament către un client în Ucraina, ulterior primirii unei plăţi în avans, condiţiile substanţiale pentru rambursarea de TVA sunt îndeplinite.

Simplul fapt că, în cazul de față, la data la care bunurile au fost importate, contractul de livrare era suspendat este irelevant întrucât, printre altele, trebuie să se prezume că SMS și ar fi încălcat obligațiile contractuale față de subcontractantul său dacă ar fi refuzat livrarea bunurilor doar pentru motivul suspendării contractului de livrare. În plus, abia după ce aceste bunuri au fost importate, executarea contractului a fost abandonată cu titlu definitiv, pentru motive independente de voința SMS, mai precis din cauza dificultăților de plată cu care s-a confruntat cumpărătoarea.

CJUE a adăugat că în absența unei fraude sau a unui abuz, dreptul la rambursare, odată născut, rămâne dobândit. Specific, în cazul în care persoana impozabilă nu a putut utiliza bunurile sau serviciile în cadrul operațiunii preconizate ca urmare a unor împrejurări exterioare voinței sale, dreptul la rambursare rămâne dobândit, întrucât într-un astfel de caz nu există niciun risc de fraudă sau de abuz care să poată justifica refuzul rambursării.

CJUE a hotărât că unui stat membru îi este interzis să refuze unei persoane impozabile care nu este stabilită pe teritoriul său dreptul la rambursarea TVA achitată pentru importul de bunuri în situația în care, la momentul importului, executarea contractului în cadrul căruia persoana impozabilă a cumpărat și a importat aceste bunuri era suspendată, operațiunea pentru care acestea urmau să fie utilizate nu s-a mai realizat, iar persoana impozabilă nu a făcut dovada circuitului ulterior al acestora.

Decizia este similară cu cele emise în alte cauze ce au avut în vedere dreptul de deducere/rambursare a TVA în sensul în care dreptul de deducere trebuie apreciat pe baza dovezilor obiective cu privire la intenţia persoanei impozabile de a avea activitate economică şi că evenimentele ulterioare mai presus de controlul persoanei impozabile nu ar trebui să aducă atingere acestui drept (de exemplu C-37/95 Ghent Coal Terminal, C-110/94 INZO, etc.).

În practică, autorităţile fiscale române tind să condiționeze rambursările de TVA precum și dreptul de deducere a TVA de condiții suplimentare, ce nu sunt prevăzute de sistemul de TVA. Cazul de față prezintă argumente pentru susținerea faptului că rambursările de TVA precum și dreptul de deducere a TVA ar trebui să fie supuse doar condiţiilor menţionate expres în Directiva de TVA şi nu unor condiţii suplimentare impuse aleatoriu de autoritățile fiscale române.

Ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.743  21 septembrie 2017 privind aprobarea modelului, conținutului și instrucțiunilor de completare ale formularului (086)
„Notificare privind opțiunea de aplicare a mecanismului de plată defalcată a TVA”

Ordinul conține modelul Formularului 086 “Notificare privind opțiunea de aplicare a mecanismului de plată defalcată a TVA” și instrucțiunile de completare al acestuia.

Conform Formularului, aplicarea mecanismului de plată defalcată a TVA intervine începând cu ziua următoare înscrierii în Registrul persoanelor care aplică plata defalcată a TVA, afișat pe site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Comisia de Buget-Finanțe din Senat a adoptat marți, 26 septembrie 2017, proiectul ordonanței de plată defalcată a TVA cu amendamentul ca prevederile vor fi obligatorii numai pentru persoanele impozabile aflate în relații contractuale cu instituțiile publice și cele cu capital de stat, fiind opționale pentru celelalte persoane juridice.

Proiectul Comisiei de Buget-Finanțe urmează să fie dezbătut în plenul Senatului și apoi să fie transmis către Camera Deputaților, care este cameră decizională.

În formula propusă de Comisie, prevederile de plată defalcată a TVA sunt similare celor aplicabile în Italia până în iulie 2017. Acesta poate fi primul pas către o rezolvare cu avantaje reciproce a acestei probleme, care a fost pe agenda autorităților și a mediului de afaceri în ultimele săptămâni.

Vom reveni cu mai multe amănunte după dezbaterile din Senat și Camera Deputaților.

Veniturile obținute de persoanele fizice implicate în activități de cercetare-dezvoltare și inovare

Ordinul nr. 2326/2855/2017 privind stabilirea procedurii de acordare a facilității fiscale prevăzute pentru scutirea de la plata impozitului pe venit pentru venituri din salarii sau asimilare salariilor obținute de persoanele fizice implicate în activități de cercetare-dezvoltare și inovare.

Noul Ordin prevede procedura de acordare a facilității privind scutirea de la plata impozitului pe venit pentru persoanele fizice care obțin venituri din salarii şi asimilate salariilor ca urmare a desfășurării de activități de cercetare-dezvoltare și inovare.

În comparație cu vechiul Ordin nr. 4947/899/2018/1840/ 906/2016 (care se abrogă), noul Ordin aparent prevede o procedură simplificată de acordare a facilității. Totuși, chiar dacă multe condiții prevăzute în Ordinul precedent nu se mai regăsesc în cel nou, este important în continuare să se respecte atât prevederile relevante din Ordonanța 57/2002, privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, modificată și completată, cât și cele din alte legi speciale.

Inter-alia, facem referire în acest sens la faptul că nu se menționează în mod expres că angajatorul trebuie să aibă în obiectul de activitate și activități de cercetare-dezvoltare aplicativă și/sau de dezvoltare tehnologică, sau că angajatul trebuie să facă parte dintr-un compartiment de cercetare dezvoltare, sau referință la studiile pe care ar trebui să le aibă angajații care beneficiază de scutire.

Numărul de documente justificative care sunt necesare pentru încadrarea persoanelor fizice scutite de la plata impozitului pe veniturile din salarii și cele asimilate salariilor ca urmare a desfășurării activităților în cauză a fost redus la următoarele:

– Documentul care conține datele de identificare ale proiectului de cercetare-dezvoltare și inovare;

– Fișele de pontaj aferente proiectului; și

– Statul de plată întocmit separat pentru fiecare proiect.

Pe de altă parte, Ordinul prevede un nou element pe care proiectul de cercetare-dezvoltare și inovare ar trebui să-l conțină și anume cel privind „indicatorii de rezultat definiți” care se referă la rezultatele cuantificabile angajate prin proiect.

Aplicarea scutirii de la plata impozitului pe venit se acordă în continuare după cum urmează:

–    indiferent de rezultatul obiectivelor proiectului;

–    doar pentru veniturile din salarii și asimilate salariilor obținute de persoane fizice din realizarea efectivă de activități în cadrul unui proiect de cercetare- dezvoltare și inovare; și

–    în limita bugetului de cheltuieli de personal alocat proiectului.

De asemenea, chiar dacă noul Ordin nu mai prevede metodologia specifică de calcul al contribuțiilor sociale, deducerilor, precum și a venitului net pentru determinarea impozitului pe venit sau a venitului net scutit, aceasta, in mod normal, nu se simplifică și va trebui făcută conform prevederilor Codului fiscal.

Concluzionând, putem spune că deși noul Ordin încearcă să simplifice procedura pentru aplicarea scutirii, considerăm totuși că angajatorii ar trebui sa analizeze prevederile legilor adiacente în vederea asigurării condițiilor de legalitate pentru dezvoltarea activității de cercetare-dezvoltare și inovare, angajare a persoanelor fizice în astfel de activități și în consecință a aplicării scutirii. Veniturile din salarii sau asimilate salariilor realizate în
baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă

Ordinul nr. 2343/2017 privind procedura de aplicare a prevederilor art. 140 alin. (3), lit. e) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Ordinul prevede procedura aplicabilă salariaților care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor, în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă a căror valoare cumulată este cel puțin egală cu salariul minim brut pe țară, în vedere stabilirii bazei lunare de calcul a contribuției de asigurări sociale (pensie) și a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de angajator.

În acest sens, Ordinul prevede cazurile în care angajatul are obligația de a depune o declarație pe proprie răspundere, la angajatorii cu care are contracte individuale de muncă active, cu privire la faptul că venitul salarial cumulat este cel puțin egal cu salariul minim brut pe țară. De asemenea, este prevăzut atât modelul declarației, termenul până la care trebuie depusă la angajator (i.e. pana pe 5 a lunii următoare), cât și obligația angajatorilor de a pune la dispoziția angajatului, la cererea acestuia, a unui document cu privire la venitul brut realizat.

Această declarație este necesară pentru determinarea de către angajator a bazei de calcul pentru care se calculează cele două contribuții datorate de către angajator (la nivelul venitului salarial efectiv realizat sau la salariu minim brut pe țara). Actul normativ are ca scop limitarea contribuției datorate în cazul angajaților cu mai multe contracte de muncă încheiate pe timp parțial, în condițiile în care pentru aceștia a fost introdusă recent obligația plății contribuțiilor cel puțin la nivelul unui salariu minim pe economie.