ANAF aplică unitar prevederile legale în domeniul colectării creanțelor fiscale

În vederea aplicarii unitare a prevederilor legale în domeniul colectării creanțelor bugetare, ANAF supune dezbaterii publice Proiectul de ordin al președintelui ANAF pentru aprobarea Procedurii de evaluare şi valorificare, în regim de urgenţă, a bunurilor perisabile sau supuse degradării, precum şi pentru aprobarea modelelor unor formulare. Conform normelor legale in vigoare, bunurile perisabile sau supuse degradării, care au fost sechestrate, pot fi vândute în regim de urgenţă. Evaluarea şi valorificarea acestor bunuri se efectuează de către organele fiscale, la preţul pieţei.

Prin prezentul proiect de ordin s-a încercat structurarea activităţilor ce trebuie întreprinse de organele fiscale competente în cazul vânzării în regim de urgență a bunurilor perisabile sau supuse degradării, sechestrate, astfel:

– Dispoziții generale;

– Constituirea Comisiei de valorificare;

– Evaluarea bunurilor perisabile sau supuse degradării;

– Valorificarea bunurilor perisabile sau supuse degradării;

– Atribuțiile Comisiei de valorificare.

Ţinând cont de dispoziţiile reglementate de Legea nr. 207/2015, prin proiectul de ordin pe care îl supunem dezbaterii publice, s-au elaborat o serie de modele de formulare, astfel încât organele din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală să aplice unitar prevederile legale în vigoare în domeniul colectării creanțelor fiscale, cum ar fi:

-Anunţ privind valorificarea bunurilor perisabile sau supuse degradării;

-Proces-verbal privind desfăşurarea şi rezultatul procedurii de valorificare a bunurilor perisabile sau supuse degradării;

-Proces-verbal privind valorificarea bunurilor perisabile sau supuse degradării;

-Proces-verbal de predare primire a bunurilor perisabile sau supuse degradării valorificate.

Un nou concept de administrare a impozitului pe venit este în analiza unui grup de experți

Un nou concept de administrare a impozitului pe venit, prin globalizare, este în analiza unui grup de experți.

Încă de la începutul anului Guvernul lucrează la realizarea Codului Economic, care include Codul Fiscal, așa cum este prevăzut în Programul de Guvernare, iar impozitul pe venit este un capitol din Codul Fiscal.

În acest scop, unul dintre grupurile de lucru organizate de Ministerul Finanțelor Publice analizează conceptul referitor la administrarea impozitului pe venit, prin globalizare anuală pentru fiecare gospodărie din România. Conceptul este evaluat de către o paletă largă de specialiști, atât din partea MFP, cât și din partea Uniunii Naționale a Notarilor Publici, a Camerei Consultanților Fiscali, a Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați și a Coaliției pentru Dezvoltarea României.

După finalizarea analizelor și a simulărilor necesare, proiectul Codului Economic, în care vor fi integrate toate propunerile avizate, va fi supus dezbaterii publice și înaintat Parlamentului României.

Structurile teritoriale ale ANAF primesc competențe de verificare a 80 mari contribuabili

Potrivit principalelor direcţii de acţiune ale Agenţiei Naţională de Administrare Fiscală în anul 2017, destinate creşterii nivelului colectării veniturilor bugetare, la punctul 11, s-a stabilit “selectarea şi programarea în inspecţie fiscală începând cu perioada imediat următoare a unui număr mai mare de mari contribuabili cu un accent deosebit a societăţilor din domeniul financiar bancar şi contribuabili mijlocii, inclusiv prin acordarea de delegări de competenţă altor structuri”.

Din analiza efectuată de către Direcţia Generală Coordonare Inspecţie Fiscală din cadrul ANAF asupra marilor contribuabili administraţi începând cu 01.01.2017 de către Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, s-a constatat ca aproape jumătate dintre marii contribuabili nu au fost verificaţi în perioadele de prescripție din lipsa capacității de inspecție fiscală din anii precedenți.

Astfel, acești contribuabili au făcut obiectul unei analize de risc, pe baza mai multor criterii, printre care:

– risc fiscal asociat preţurilor de transfer;

– marja de profit;

– neconcordanţe D394 si D390;

– tranzacţii cu contribuabili declaraţi inactivi;

– tranzacţii cu contribuabili cu CUI radiat;

În urma acestei analize de risc, structurile de inspecţie fiscală din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice vor primi competențe pentru efectuarea de controale fiscale la un număr de aproximativ 80 contribuabili mari cu risc fiscal ridicat.

Totodată, la nivelul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili au fost incluși în programul de activitate al structurilor de inspecție fiscală un număr de 28 de contribuabili pe baza acestor criterii.

Această măsură face parte din planul asumat de ANAF și prezentat Guvernului României în vederea creșterii încasărilor și a conformării voluntare.

Agenția Națională de Administrare Fiscală și Asociația Spirits România colaborează pentru combaterea pieței neagre din industria băuturilor spirtoase

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și Asociația Spirits România, organism reprezentativ al producătorilor și importatorilor de băuturi spirtoase din România, au stabilit în cadrul unei întâlniri dintre conducerea ANAF, reprezentată la nivel de vicepreședinți, și conducerea Asociației Spirits România, care a avut loc în data de 12 aprilie 2017, demararea unei colaborări pentru a combate piața neagră din industria băuturilor spirtoase, în condițiile în care consumul de alcool contrafăcut este la un nivel ridicat în România, cu efecte negative asupra societății și economiei.

Un parteneriat strâns între autoritățile publice, industrie și societatea civilă este esențial atât pentru însănătoșirea pieței de băuturi spirtoase, cât și pentru creșterea nivelului de taxe colectate la bugetul de stat. În acest sens, Asociația Spirits România și ANAF au agreat să colaboreze în perioada următoare prin acțiuni de prevenție și control pentru diminuarea producției și comercializării nefiscalizate a băuturilor spirtoase, Asociația Spirits România angajându-se să contribuie în timp real cu informații privind cazurile de evaziune fiscală, contrabandă sau contrafacere de alcool sesizate în piață.

Acest fenomen afectează negativ atât statul care pierde prin neîncasarea taxelor și impozitelor, cât și companiile care operează legal în această industrie, limitându-le potențialul de dezvoltare, de creare de noi locuri de muncă, de investiții în facilități de producție locale și afectându-le puternic competitivitatea pe sectorul exporturilor. În plus, consumul de alcool ilicit, a cărui calitate nu este în niciun fel controlată, reprezintă un risc major pentru sănătatea consumatorilor și le poate pune în pericol viața.

Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, Romania este pe primul loc in Europa la consumul de alcool ilicit si cu 42% sub media europeană la consumul de alcool înregistrat.

„Combaterea pieței negre din industria alcoolului, în toate formele ei, este o prioritate pentru ANAF, iar creșterea nivelului de cooperare cu mediul de afaceri este obiectiv strategic care va contribui la succesul acțiunilor operaționale de control, derulate în prezent, precum și la îmbunătățirea cadrului legislativ” a declarat vicepreședintele ANAF, domnul Florin Tunaru, în cadrul întâlnirii.

„Experiența din alte state europene ne-a arătat că cele mai eficiente metode de combatere a consumului dăunator de alcool sunt parteneriatele public-private între autoritățile publice și industrie și ne-am propus să realizăm această colaborare și în România” a declarat Tudor Furir, președintele Spirits România.

ANAF propune modificări ale formularelor 091 și 098

Prin modificările aduse Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul financiar-fiscal, a fost introdus un regim special pentru agricultori, aplicabil începând cu data de 1 ianuarie 2017.

Potrivit art. 315 indice 1 alin. (12) lit. a) din Codul fiscal, în situaţia în care agricultorul care aplică regimul special realizează livrări intracomunitare cu produse agricole, prestări de servicii intracomunitare, achiziţii intracomunitare de bunuri, achiziţii de servicii intracomunitare are obligația să se înregistreze în scopuri de TVA conform art. 317 din Codul fiscal.

De asemenea, în condițiile prevăzute de art. 317 alin. (9) din Codul fiscal, persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform acestui articol, pot solicita anularea înregistrării în scopuri de TVA.

Având în vedere cele de mai sus, este necesară completarea formularului (091) „Declaraţie de înregistrare în scopuri de TVA/Declaraţie de menţiuni a altor persoane care efectuează achiziţii intracomunitare sau pentru servicii, precum și pentru agricultori care efectuează livrări intracomunitare de bunuri (091)”, utilizat pentru înregistrarea/anularea înregistrării în scopuri de TVA, conform art.317 din Codul fiscal, cu rubrici destinate persoanelor care aplică regimul special pentru agricultori și care efectuează livrări intracomunitare de bunuri agricole. În altă ordine de idei, direcțiile de specialitate din ANAF au solicitat introducerea în formularul 098 „Cerere de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată” a informațiilor referitoare la organizarea și conducerea contabilității contribuabililor pe bază de contracte de prestări servicii în domeniul contabilității.

Solicitarea a fost motivată de faptul că la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu sunt disponibile informații cu privire la existența contractelor de prestări servicii de contabilitate.

Totodată, se precizează că lipsa acestor informații conduce la un blocaj al procedurii de înregistrare în scopuri de TVA. Astfel, se propune completarea formularului 098 „Cerere de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, conform art. 316 alin.(1) lit.a) din Codul fiscal”, precum şi a instrucţiunilor de completare ale acestuia.

– includerea în conținutul secțiunii “Alte date privind contribuabilul” a unei rubrici referitoare la organizarea și conducerea contabilității contribuabililor, pe bază de contracte de prestări servicii în domeniul contabilității, conform art. 10 alin. (3) din

Legea nr.82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

– extinderea formularului (098) cu o anexă, în care să fie cuprinse datele de identificare ale persoanei care asigură organizarea și conducerea contabilității, conform art.10 alin. (3) din Legea nr.82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

ANAF propune modificarea formularului 010

ANAF propune introducerea în formularul 010 „Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni/Declarație de radiere pentru persoane juridice, asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică”, a informațiilor referitoare la organizarea și conducerea contabilității contribuabililor pe bază de contracte de prestări servicii în domeniul contabilității, conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 82/1991, republicată, modificările și completările ulterioare.

Lipsa acestor informații conduce la un blocaj al procedurii de înregistrare în scopuri de TVA, având în vedere prevederile Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 605/2017.

Față de cele mai sus menționate, se propune completarea formularului 010 „Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni/Declarație de radiere pentru persoane juridice, asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică”, precum şi a instrucţiunilor de completare ale acestuia, astfel:

– extinderea formularului 010 cu o anexă, în care să fie cuprinse datele de identificare ale persoanei care asigură organizarea și conducerea contabilității, conform art. 10 alin. (3) din Legea nr.82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Andreea Cosmănescu, EY România: Se poate evita dubla impunere în procesul de raportare a venitului global?

Autor: Andreea Cosmănescu, Manager, Departamentul de asistență fiscală și juridică, EY România

Persoanele care nu-și declară venitul global până la 25 mai, pot primi notificări de la organele fiscale, pe baza datelor obținute prin schimbul de informații cu statele membre sau ţările din afara Uniunii Europene. Cel puţin câteva mii, posibil şi zeci de mii de persoane pot fi în această situaţie, iar cetăţenii români cu domiciliul în România care au plecat din ţară şi nu şi-au clarificat rezidenţa fiscală pot fi subiectul dublei impuneri dacă nu se conformează cu procedurile necesare la organul fiscal competent. Acelaşi risc există şi în cazul cetăţenilor străini care au avut statut de rezidenţi fiscali în România, dar nu s-au scos din evidenţele fiscale la plecarea din ţară pentru o perioadă mai mare de 183 de zile.

În condițiile globalizării și extinderii tranzacţiilor transfrontaliere, schimbul de informaţii a devenit o necesitate, fiind o măsură impusă şi acceptată în cadrul Uniunii Europene, cât şi în relaţia cu statele din afara Uniunii Europene, pentru combaterea evaziunii fiscale. Astfel, acţiunile administrațiilor fiscale nu mai rămân limitate la teritoriul dintre granițele naționale, așa cum s-a întâmplat în trecut. Avantajele acestui mecanism sunt claritatea asupra rezidenţei fiscale şi obţinerea unor informaţii consolidate globale asupra veniturilor obţinute, dar există şi un dezavantaj substanțial: anul fiscal diferit de anul calendaristic pentru unele state.

Schimbul de informații se poate face sub trei forme: la cerere, spontan sau automat. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) are o lungă istorie de lucru cu privire la combaterea evaziunii fiscale şi formele de schimb de informații, iar articolul 26 din Convenția-model a OCDE oferă o bază pentru toate cele trei forme de schimb de informații.

Codul de Procedură Fiscală, ce transpune la nivel național Directiva 2014/107/EU privind schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal începând cu anul trecut, asigură o mai mare transparenţă administraţiilor fiscale asupra situaţiei persoanelor fizice. Situaţia veniturilor din salarii, remuneraţiile administratorilor, produsele de asigurări de viaţă, situaţia conturilor financiare, veniturile din pensii, informația despre bunurile imobile şi veniturile din înstrăinarea acestora este astfel accesibilă organelor fiscale din fiecare țară membră UE.

Cu toate acestea, există câteva situaţii în care contribuabilii nu pot să se conformeze procedurilor declarative anuale datorită lipsei de documente justificative, întrucât, în anumite state, anul fiscal nu corespunde cu cel calendaristic.

Un astfel de caz este întâlnit de persoanele fizice care obţin venituri în Marea Britanie, unde veniturile obţinute anual sunt raportate în două declaraţii anuale (de ex. anul calendaristic 2016 este acoperit de două declaraţii fiscale din Marea Britanie: aprilie 2015 – aprilie 2016, respectiv aprilie 2016 – aprilie 2017, cu termen de înregistrare mult după termenul anual din România).

Astfel, multe persoane rezidente fiscal în România preferă să nu depună declaraţiile de venit anuale şi în ţara noastră pentru a evita emiterea unor decizii de impunere eronate ce nu pot fi contestate în timp util. În cazul de faţă, datorită lipsei documentaţiei ce reflectă impozitul pe venit plătit în Marea Britanie care trebuie recunoscut în scop de credit fiscal, evitându-se astfel dubla impunere a aceluiaşi venit în două state diferite, riscul cu care se confruntă aceste persoane include amenda pentru nedepunerea în termen a declaraţiei anuale de venit în Romania şi chiar un control fiscal preliminar pentru veniturile a căror sursă nu a fost identificată pentru sume ce depăşesc echivalentul a 50.000 RON.

Urmează o perioadă de doi ani de negocieri privind condițiile ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, cu implicații profunde – nu doar pentru Marea Britanie, dar şi pentru Europa ca întreg, implicit România.

Rămâne de văzut care vor fi mecanismele agreate pentru uşurarea raportării veniturilor anuale, precum şi modificările legislative cu privire la schimbul de informaţii în acest sens, ţinând cont şi de candidatura României la OCDE.

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 230.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 29,6 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2016. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 700 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

Avocații D&B David şi Baias obțin un nou succes într-un litigiu complex de drept fiscal

Avocații D&B David şi Baias obțin un nou succes într-un litigiu complex de drept fiscal referitor la recunoașterea scutirii de TVA aferentă unor operațiuni triunghiulare de livrare de bunuri

O echipă de avocați ai D&B David şi Baias, specializați în drept fiscal, formată din Ana Maria Iordache (Avocat Senior Coordonator) şi Anamaria Carp (Avocat Asociat), coordonată de Dan Dascălu (Avocat Partener), a obținut în fața Curții de Apel București anularea definitivă a unei decizii de impunere prin care ANAF a apreciat eronat că nu ar fi fost întrunite condițiile cumulative impuse de lege pentru ca livrările de bunuri realizate de societatea reclamantă să fie considerate livrări intracomunitare scutite de TVA.

Invocând condițiile Incoterms, precum şi practica obligatorie a Curții de Justiție a Uniunii Europene, avocații D&B David şi Baias au obținut o decizie de referință în practica judiciară națională. Raportându-se la prevederile din Directiva TVA, avocații D&B David şi Baias au susținut necesitatea acordării scutirii de TVA pentru situația livrărilor succesive de bunuri de la societatea vânzătoare din UE către un cumpărător-revânzător, din afara UE, şi ulterior către un beneficiar final din UE, în condițiile în care transportul bunurilor s-a realizat direct din primul stat membru UE către statul membru UE al beneficiarului final, iar transportul bunurilor de la primul vânzător către beneficiarul final a început anterior transferului dreptului de proprietate de la al doilea vânzător la beneficiarul final.

„Cauza a fost una extrem de dificilă, pentru că a implicat administrarea unui probatoriu foarte complex, problemele ridicate de interpretarea dreptului european fiind sensibile. Acestea au necesitat demonstrarea faptului că şi operațiunile triunghiulare atipice, care implică un intermediar din afara Uniunii Europene, așa cum au fost cele efectuate de societatea reclamantă, trebuie considerate livrări intracomunitare scutite de la plata TVA” a declarat Ana Maria Iordache, Avocat Senior Coordonator, D&B David şi Baias.

„Este de salutat faptul că instanțele de judecată abordează cu maximă atenție cauze de o asemenea complexitate, surprinzând nuanțe foarte subtile în aplicarea dreptului european, acordându-i acestuia importanța care i se cuvine. Urmează să revenim cu detalii în ceea ce privește conținutul deciziei Curții de Apel București atunci când motivarea acesteia va fi disponibilă” a conchis Dan Dascălu, Avocat Partener D&B David şi Baias.

Despre D&B David şi Baias

D&B David si Baias este societatea de avocați corespondentă a PwC Romania, având în prezent peste 40 de avocați şi fiind integrată în rețeaua societăților de avocați corespondente PwC, care cuprinde mai mult de 2.000 de avocați în 75 de jurisdicții din întreaga lume. Echipa de litigii a D&B David si Baias este condusă de Dan Dascălu (Avocat Partener) şi este formata din 16 avocați, iar activitatea sa a fost recunoscută în mod constant de-a lungul timpului de către diferitele cataloage internaționale de profil. Ediția 2017 a Publicației Internaționale Chambers & Partners plasează pe prima poziție a clasamentelor întocmite pentru Secțiunea Taxe, atât echipa D&B David şi Baias (la categoria firme de avocatură), cât şi liderul său, Dan Dascălu (la categoria avocați specializați în drept fiscal).

Despre TVA, fraudă, „bolovani”, probleme și posibile soluții

Gabriel Biriș, Avocat

Scriu acest articol nu neapărat din postura specialistului care comentează anumite prevederi legale, modul în care ele trebuie interpretate, înțelese și aplicate, ci din postura specialistului preocupat de designul legislativ, de eficiența lui, de o legislație care să fie instrument de dezvoltare, și nu frână.

1. Ce este TVA
Evident, nu vreau să vă insult inteligența, știu că știm cu toții ce este TVA. Este o taxă pe consum, suportată de consumatorul final, care – spre deosebire de sales tax din SUA sau defunctul nostru ICM, nu este colectată doar de la consumatorul final, ci se bazează pe principiul plăților fracționate. Fiecare „actor” de pe lanțul de valoare adăugată plătește TVA pentru bunuri și serviciile achiziționate pe care îl deduce din taxa colectată de la clienți. Prin sistemul deducerilor și rambursărilor, TVA ar trebui să fie neutru pentru business.
Cam asta e TVA. Este venită la buget doar dacă este plătită de consumatorul final, companii fără drept de deducere sau instituții publice. În rest, circulă precum apa în natură: de la cumpărător la vânzător, de la vânzător la buget și de la buget înapoi la cumpărător.
În principiu, TVA este o taxă eficientă, relativ ușor de colectat. Cu o singură condiție: să fie administrată unitar și eficient, condiție care nu mai este de mult îndeplinită de UE, o piață comună cu 28 de administrații fiscale, dintre care unele – precum ANAF-ul nostru, extrem de ineficiente.

2. Frauda de TVA
Vorbind despre „fraudă”, trebuie să definesc ce înțeleg eu prin acest termen: neplata la buget a TVA colectat de la client sau deducerea fără drept a taxei achitate furnizorului.
A trebuit să definesc termenul dintr-un motiv cât se poate de simplu: în condițiile în care avem o instituție deja celebră – Direcția Antifraudă Fiscală din ANAF, frauda nu este definită nici în Codul fiscal, nici în Codul de procedură fiscală și nici în legea privind combaterea evaziunii. Cui prodest?
Revenind, din punctul meu de vedere, frauda de TVA poate fi împărțită în două:
– mica fraudă de TVA, la comerciantul care nu emite bonul fiscal sau factură, dar încasează de la client prețul întreg, adică inclusiv TVA;
– marea fraudă de TVA, în special frauda de tip carusel/missing trader, infinit mai periculoasă decât prima.
Să le analizăm pe rând.

2.1 Mica fraudă de TVA
Cu toții știm fenomenul: cumperi un bun sau serviciu și nu primești bon. Fenomen omniprezent până în 2014, s-a redus semnificativ după campania de închidere de magazine/restaurante din primăvara lui 2015. A fost însă acea abordare cea mai bună? Se poate menține presiunea din partea controlului fiscal astfel încât emiterea bonurilor să devină regulă și să rămână așa? Se putea face și altfel?
Problema instituțiilor de forță este și va rămâne aceea că atunci când le pui în mână ciocanul văd cuie peste tot! À la guerre comme à la guerre, apar și victime colaterale, ceea ce nu ar trebui să se întâmple într-un stat de drept pe timp de pace. Din păcate, acum avem deja foarte multe astfel de victime colaterale…
Cred că mult mai responsabil ar fi fost să se pună piciorul pe accelerație la implementarea AMEF, adică a caselor de marcat fiscale cu memorie electronică și modul de comunicare a datelor în timp real, astfel încât controalele să poată fi făcute acolo unde analiza de risc arată că pot fi probleme. Trimițând inspectorii în uniforme cu vipușca în mașini (noi, cu girofar) frumos inscripționate în acțiuni intens mediatizate, în mod cert a ajutat pe termen scurt la creșterea încasărilor. Cu ce preț, însă, pe termen lung? Nu ar fi mai eficient să facem ce au făcut și alte state, și anume să implementăm un sistem funcțional de AMEF? Care implementare ce credeți că face acum? S-a blocat, termenul a fost din nou prorogat cu 9 luni…

2.2 Marea fraudă de TVA
Dacă mica fraudă descrisă anterior este în general o fraudă de subzistență (frauda făcută de mulți cu sume relativ mici), cea de a doua este făcută de puțini care fură foarte mult, fiind infinit mai periculoasă decât prima, inclusiv pentru faptul că fondurile provenite din marea fraudă de TVA pot ușor alimenta atât corupția cât și terorismul, de aceea trebuie combătută cu prioritate.
Cea mai cunoscută formă de mare fraudă de TVA este frauda de tip carusel, frauda care costă statele UE minim 50 miliarde anual, dintre care România pierde minim 3 miliarde de euro (mai mult, în anii anteriori, posibil mai puțin după scăderea cotelor). Mai sunt și achizițiile fictive gen servicii IT din „Sintești Valley”, dar acestea sunt doar o mică parte din marea fraudă.
Acest tip de fraudă este posibilă datorită unui bug de sistem care există de când există TVA și piața comună a UE (de aceea sistemul de TVA se numește „tranzitoriu”). Pentru că, în general, locul taxării este acolo unde se consumă bunul sau serviciul (la cumpărător), cota TVA aplicabilă la export este zero, importatorul plătind TVA în vamă la introducerea în țară. Cum în UE nu mai sunt vămi, iar operațiunile de export-import au devenit „achiziții intracomunitare”, cumpărătorul nu plătește TVA vânzătorului, dar colectează TVA de la clienții lui atunci când revinde. Lanțul plăților fracționate – pe care se bazează TVA ca să reducă riscul de fraudă, este astfel întrerupt extrem de ușor, ceea ce a și făcut ca frauda să explodeze în statele cu capacitate administrativă mai redusă și corupție ridicată. Adică și în România, care evident că are cel mai redus randament al colectării dintre toate statele UE, ajungând să fie doar de 52% în 2012. Probabil că nici astăzi nu a trecut de 60%, deși ANAF a pornit un adevărat război împotriva contribuabililor.

3. Soluția
Soluția la această problemă este cunoscută: taxarea inversă în toate tranzacțiile B2B („GCRM” – Generalized Reverse Change Mechanism). O aplicăm și noi pentru produse considerate de risc (deșeuri de metale, cereale, imobile, telefoane și computere etc.). Soluția funcționează, dar crește costurile de finanțare pentru producătorii bunurilor la care aplicăm taxare inversă, ei plătind TVA pentru input-uri și trebuind să aștepte rambursarea acestuia de către stat. Evident, această problemă nu ar mai exista dacă taxarea inversă s-ar aplica la toate livrările, nu numai la unele…
Soluția nu poate fi însă implementată pentru că Directiva 2006/112/EC (Directiva TVA) nu permite acest lucru, principiul plăților fracționate fiind încă sacrosanct pentru țări precum Franța (inventatorii lui) sau Italia, dar și datorită faptului că sunt state precum Finlanda sau Malta care au fost capabile să rezolve problema printr-o administrare eficientă și le este teamă că GCRM ar perturba acest lucru.
Două tentative de modificare a Directivei pentru a permite statelor membre introducerea opțională a taxării inverse au eșuat în trecut, ultima în octombrie 2015. În decembrie 2015, Cehia a revenit asupra subiectului, cerând să i se aprobe să fie proiect pilot în aplicarea GCRM la tranzacții de peste 10.000 euro. Președinția olandeză a Consiliului (semestrul 1 – 2016) a tergiversat luarea unei decizii cu privire la cererea Cehiei și doar determinarea ministrului ceh de finanțe a împins Consiliul să ceară Comisiei să vină cu o noua propunere de modificare a Directivei 112.
Ca urmare, acum se află în discuție la Comisie o nouă propunere de modificare a Directivei TVA, propunere despre care însă nu văd aproape nicio discuție în România, deși este una extrem de importantă atât pentru ANAF, cât și pentru mediul de afaceri, cu toate că a fost prezentată de Comisie încă din 23 decembrie 2016…
Pe scurt, Comisia propune ca taxarea inversă generalizată (GRCM) să poată fi aprobată de Comisie în toate tranzacțiile mai mari de 10.000 euro în următoarele condiții:
(a) dacă GAP-ul de TVA (cât nu se colectează) este cu cel puțin 5% mai mare decât media europeană (noi ne calificăm sigur);
(b) ponderea fraudei de tip carusel în GAP este mai mare de 25% (nu îmi este clar cum se calculează, dar sigur ne calificăm și aici);
(c) stabilește că alte măsuri de control nu au fost eficiente (și aici ne calificăm, armaghedonul pornit de ANAF nu a dus la scăderea semnificativă a GAP-ului);
(d) statul are granițe cu un stat care este autorizat să aplice GRCM și stabilește că există risc ca frauda să crească ca urmare a acestui fapt.
Nu văd niciun fel de discuții la noi pe această temă. Personal, mi-aș dori ca poziția României la Bruxelles în legătură cu această propunere să fie următoarea:
– aplicarea GRCM să fie opțională, la latitudinea statelor membre, iar opțiunea doar notificată Comisiei;
– eliminate condiționările cu privire la GAP și structura GAP-ului;
– redus plafonul minim la 5.000 euro (atât cât avem noi astăzi la telefoane mobile și computere);
– eliminată limitarea în timp (30.06.2022), GRCM permis până la adoptarea unui regim definitiv al TVA.
Mai mult, mi-aș dori ca implementarea AMEF să fie urgentată, astfel încât riscul creșterii fraudei în retail ca urmare a introducerii GRCM să fie ținut sub control.

4. Ce facem noi?
Nimic din toate acestea… În loc să ne simplificam viața, să reducem costurile de administrare atât pentru companii, cât și pentru ANAF, ne punem bolovani de picioare prin tot felul de metode. În numele „luptei împotriva evaziunii” am văzut o serie de măsuri legislative sau acțiuni care, pe lângă lipsa de eficiență (GAP-ul de TVA nu a scăzut semnificativ), au creat foarte multă frustrare în rândul contribuabililor, au blocat activitatea unor companii viabile sau împiedicat intrarea în piață a unor jucători noi. În plus, acțiunile din ultimii doi ani au creat nesiguranța și lipsa de predictibilitate în rândul antreprenorilor, chestiuni care nu au cum să ajute la dezvoltarea economică a României.
O să dau câteva exemple:
1. Campania derulată în primăvara lui 2015 împotriva unităților de retail (magazine, restaurante), campanie soldată cu amenzi și închiderea pentru 30 de zile a unor unități pentru sume derizorii, fără să existe pentru contribuabil posibilitatea suspendării în instanță a măsurii închiderii. În mod evident, măsura excesivă nu a putut fi păstrată, modificarea fiind la rândul ei modificată în 2015 pentru a permite gradualizarea amenzii și aplicarea sancțiunii complementare doar la „recidivă”, introducându-se și posibilitatea plății a de 10 ori amenda primită pentru a scăpa de închiderea unității. În mod cel puțin ciudat, O.U.G. nr. 8/2015 prevedea chiar o legalizare a abuzurilor împotriva contribuabililor, stabilind că suma reprezentând de 10 ori amenda nu se restituie în cazul în care procesele-verbale emise de ANAF erau anulate de instanță! Evident, prevederea nu a putut rezista și a trebuit o nouă modificare a modificării modificării…
În tot acest timp nu s-a făcut însă mai nimic pentru introducerea AMEF, instrument vital în îmbunătățirea administrării fiscale a retail-ului, termenul pentru implementarea acestui sistem fiind prorogat de două ori, ultima oară în decembrie 2016, termenul fiind împins pentru sfârșitul lui 2018…
2. Campania de anulare a codurilor de TVA din 2016 pentru companii funcționale, cu declarațiile fiscale la zi, cu plățile de taxe la zi, cu angajați și operațiuni comerciale legale pentru motive care nu aveau nimic de a face cu frauda. În plus, obținerea codului de TVA pentru companii noi sau pentru cele ale căror cod a fost anulat a devenit un coșmar administrativ ca urmare a introducerii în Codul fiscal a conceptului de „evaluare a intenției și capacității de a derula operațiuni taxabile”. Zeci de mii de companii au primit invitații pentru a depune formularul 088 ca urmare a unor modificări de sediu, asociați sau administratori, ceea ce a creat nu numai frustrare în rândul contribuabililor (unii mari, companii puternice, chiar și furnizori de utilități), dar a și dus la anulare de coduri de TVA și blocări de business-uri. Frustrarea a fost nu numai în rândul contribuabililor, ci și în rândul lucrătorilor din administrațiile fiscale care s-au văzut îngropați pur și simplu în dosare noi ce trebuiau procesate, dosare care însă nu ajutau deloc la realizarea „planului” de încasări… Muncă în zadar!
Problema continuă și după eliminarea infamului 088 și va continua atât timp cât evaluarea intenției si capacității va fi cuprinsă în Codul fiscal, iar evaluarea se face după criterii complet netransparente și, se pare, în continuă modificare.
3. Cea mai periculoasă acțiune întreprinsă de ANAF în „campania” împotriva evaziunii este însă refuzul dreptului de a deduce TVA pentru faptul că contribuabilul „știa sau ar fi putut ști” că furnizorul său (în unele cazuri chiar furnizorul furnizorului) ar fi avut „comportament fiscal inadecvat”, termen evident nedefinit în legislație. Această abordare a pornit ca urmare a interpretării cu rea-credință a unor decizii ale CJUE și nu s-a oprit nici după ce CJUE a clarificat în octombrie 2015 (Cauza PPUH C-277/14) că acest lucru („știa sau ar fi putut ști”) trebuie determinat de autoritățile fiscale în mod obiectiv și fără a cere contribuabililor să facă verificări care nu sunt în sarcina lor… Personal, nu am văzut nicio astfel de decizie de impunere în care inspectorii să arate care sunt motivele obiective pentru care susțin că contribuabilul „știa sau ar fi putut ști”. Organele de control au introdus astfel răspunderea pentru fapta altuia (în caz că o astfel de faptă chiar există, pentru că am văzut situații în care nici măcar furnizorul furnizorului nu avea datorii fiscale neachitate!).
Mai mult, am văzut chiar un refuz al dreptului de deducere la achiziții unde se aplică taxarea inversă, adică acolo unde nu poate exista prejudiciu din TVA pentru buget.
Ceea ce este încă și mai periculos este că în imensa majoritate a cazurilor în care dreptul de deducere a fost refuzat, deciziile de impunere au fost însoțite de sesizarea organelor de urmărire penală pentru posibile fapte de evaziune.
Sesizarea organelor de urmărire penală a suspendat, evident, soluționarea contestațiilor, contribuabililor fiindu-le astfel blocat accesul la justiție. Încă și mai grav, soluționarea acestor cazuri (de multe ori complexe) va ajunge în instanțele penale, și nu în cele de contencios administrativ, unde există expertiză pentru judecarea spețelor fiscale.
Care pot fi așteptările de la instanțele care vor trebui să judece astfel de cazuri, între un caz de viol și unul de tâlhărie?
Aceștia sunt doar câțiva din „bolovanii” pe care statul nostru i-a pus în spatele companiilor românești, companii de la care însă același stat se așteaptă să producă taxele și impozitele necesare finanțării unui buget din ce în ce mai flămând.
Evident, nu așa se face administrarea fiscală. Mă întreb și vă întreb: cum am ajuns, ca stat, în această situație de impredictibilitate, nesiguranță, chiar teamă de ce ți se poate întâmpla ca antreprenor sau administrator care încearcă să respecte legea și să își achite corect obligațiile la buget? Cum a fost posibil abuzul instituționalizat la o asemenea scară?
Noi, ca profesioniști ai dreptului (fiscal) facem ce putem pentru a limita excesele, asistăm clienții la control, construim apărări în instanță și, de multe ori, reușim să convingem și instanțele să facă dreptate. Războiul acesta însă nu mai poate continua așa. Sunt mult prea multe victime colaterale, iar încasările la buget nu cresc.
Putem face mai mult decât atât? Probabil că da, atât individual, cât și prin intermediul corpurilor profesionale din care facem parte, avocați sau consultanți fiscali.
Pentru viitor, în materia TVA, cred cu tărie că soluția nu poate fi alta decât cea expusă mai sus: taxare inversă generalizată, introducerea AMEF, introducerea SAF-T pe modelul OECD (Standard Audit File for Tax – sistem de raportare care să permită controlul de la distanță), eliminarea evaluării intenției și capacității și concentrarea pe politici de KYC (Know Your Client) și prevenție a fraudei, concentrarea resurselor pe domeniile (cunoscute) de fraudă.
Pentru trecut, trebuie găsită o soluție legală pentru a debloca procesele suspendate de sesizările penale făcute de inspectori, soluționate contestațiile administrative și deblocarea căii de acțiune în instanțele de contencios administrativ. În plus, trebuie mult mai mult training pentru inspecția fiscală pentru a înțelege principiile care stau la baza TVA, principii care transpar nu doar din lege, ci și din deciziile CJUE, decizii pe deplin aplicabile în România atât timp cât suntem membri UE.
Evident, acest articol este doar despre TVA. Probleme nu sunt însă doar aici, bolovani sunt peste tot.

Acest articol este editorialul nr. 3/2017 al revistei Tax Magazine. Detalii despre abonare găsiți aici.

ANAF implementează un sistem unitar de comunicare în relația cu contribuabilii

În vederea îmbunătățirii relației dintre contribuabil și ANAF, Agenția Națională de Administrare Fiscală implementează un nou sistem intern de comunicare, pentru facilitarea accesului la informațiile de interes public, în timp real.

Direcțiile Generale Regionale ale Finanțelor Publice și structura centrală a ANAF vor comunica în cadrul unui mecanism unitar, armonizând publicarea documentărilor și a comunicărilor adresate publicului, atât de structurile teritoriale cât și de structura centrală, pentru a ră spunde nevoii contribuabililor de a fi informați cu promptitudine.

Până la data de 15 aprilie, conducerea Agenției Naționale de Administrare Fiscală s-a angajat față de Șeful Guvernului, domnul Sorin Grindeanu, să implementeze 14 măsuri pentru creșterea nivelului de colectare și conformare voluntară, printre acestea numărându-se și îmbunățirea relației Fisc – contribuabil, ceea ce înseamnă implicit îmbunătățirea comunicării.