Rezumat: În dreptul fiscal european şi internaţional, este un loc comun faptul că nimeni nu ar trebui să plătească cele mai mari impozite posibile doar pentru a satisface autorităţile fiscale. Prin urmare, atât timp cât se înscrie în limitele legii, un contribuabil este îndreptăţit să-şi organizeze afacerea după cum doreşte. Judecătorii fiscali români par să nu fie de acord cu această abordare. Câteva comentarii cu privire la un recent dosar de TVA soluţionat de Curtea de Apel Cluj sunt, pentru acest motiv, necesare.

Summary: In European and international tax law, it is common ground that no one should pay the highest possible taxes just to please to tax authorities. Therefore, as long as it stays within the legal boundaries, a taxpayer is entitled to organize a business as it pleases. Romanian tax judges seem to disagree with this approach. A few comments on a recent VAT case decided by the Cluj Court of Appeal are therefore needed.

În această perioadă, ne-a reţinut atenţia o afacere din domeniul taxei pe valoarea adăugată soluţionată de Tribunalul Maramureş (fond) şi Curtea de Apel Cluj (recurs). După cum vom arăta în continuare, această afacere este circumscrisă unui drept de a nu plăti cele mai mari impozite posibile, recunoscut în practica fiscală internaţională, dar ignorat de autorităţile fiscale şi de instanţele de contencios fiscal din România.

În fapt, organele de control fiscal de la nivelul județului Maramureș au efectuat o inspecție fiscală care a vizat activitatea unei societăţi din perioada 2009-2011. Inspectorii fiscali au reținut că societatea datorează obligații fiscale în materie de impozit pe profit, impozit pe venitul microîntreprinderilor și taxă pe valoarea adăugată. Mai precis, organul fiscal a făcut aplicarea art. 11 VCF, în ceea ce privește relația societăţii reclamante, în calitate de școală de șoferi, cu instructorii auto autorizați ca persoane fizice ce desfășoară activitate economică, care erau colaboratorii societății.

Relația dintre școala de șoferi și instructorii auto cu care aceasta colaborează poate fi descrisă după cum urmează: în baza unor contracte de colaborare încheiate între cele două părți, societatea se obliga să asigure pregătirea teoretică a celor ce urmăreau să obțină permisul de conducere, iar instructorii auto să asigure pregătirea practică a acestora. De asemenea, instructorii auto se obligau să realizeze o publicitate adecvată societăţii care patrona şcoala de şoferi, pentru ca aspiranții la obținerea permisului de conducere să urmeze cursurile teoretice la această şcoală de şoferi.

În aceste condiții, persoanele interesate efectuau două plăți pentru fiecare dintre cele două prestări de servicii, independente una de cealaltă. Echipa de inspecție fiscală a apreciat că suntem în prezența unei operațiuni artificiale. Conform celor reţinute prin raportul de inspecţie fiscală, societatea ar fi trebuit să acționeze conform următorului algoritm:

• se pornește de la prezumția că suma pe care trebuie să o suporte un candidat pentru a urma cursurile şcolii de şoferi este de 1.000 RON, din care 100 RON reprezintă costul pregătirii teoretice și 900 RON costul pregătirii practice;
• în opinia organului de inspecție fiscală, societatea ar fi trebuit să încaseze în întregime suma de 1.000 RON și apoi să direcționeze către instructorii auto, în baza facturilor fiscale emise de către aceștia, suma de 900 RON reprezentând contravaloarea pregătirii practice.

Miza acestei discuţii o reprezenta depăşirea pragului de scutire pentru întreprinderile mici, de 35.000 euro, în perioada supusă inspecţiei fiscale. Astfel, prin modul de organizare a afacerii – două contracte încheiate de candidat şi facturi de 100 RON pentru pregătirea teoretică (emise de societatea care asigura pregătirea teoretică) şi respectiv de 900 RON pentru pregătirea practică (emise de instructorul autorizat să efectueze pregătirea practică) – societatea reclamantă s-a păstrat tot timpul sub pragul de 35.000 euro şi nu s-a înregistrat ca plătitoare de TVA. În opoziţie, inspectorii fiscali au apreciat, în baza mecanismului mai puţin favorabil, că pragul de TVA a fost depăşit.

Trebuie observat că în cauză s-a administrat și proba cu expertiza fiscală, expertul desemnat exprimându-se în sensul că modalitatea de interpretare propusă de către organul fiscal este eronată. Cu toate acestea, Tribunalul Maramureș a respins acțiunea promovată de către societate, arătând că, în speță, modalitatea de achitare în mod separat a sumelor plătite pentru pregătirea unei persoane în scopul obținerii permisului de conducere a condus la o diminuare artificială a bazei de impunere, mai ales în ceea ce privește TVA, în felul acesta societatea nedepășind plafonul de scutire de la plata TVA.

Menţionăm și faptul că, în legătură cu această chestiune, fosta Gardă Financiară a formulat plângere penală împotriva administratorului societății pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală (art. 9 din Legea nr. 241/2005). Soluția a fost de neîncepere a urmăririi penale, organele de cercetare penală concluzionând că, prin comportamentul său, administratorul societății și societatea nu au urmărit să prejudicieze bugetul de stat. Tribunalul Maramureș nu a ținut cont de această soluție, motivând că doar dacă procedura penală s-ar fi finalizat cu o hotărâre a instanței de judecată aceasta ar fi putut să producă efecte și în fața instanței care judecă problema fiscală.

Faţă de această stare de lucruri, trebuie să se observe că, din punct de vedere juridic, atât instanța de fond, cât și organul fiscal s-au prevalat de dispozițiile art. 11 VCF, invocând abuzul de drept care a stat la baza așa-ziselor «operațiuni artificiale». Nici măcar formal însă prima instanță nu și-a pus problema să analizeze care sunt condițiile care trebuie îndeplinite pentru a se reține incidența art. 11 VCF. Dacă se analizează doctrina de specialitate, se poate observa că este necesară îndpelinirea a trei condiții.

Autor: Cosmin Flavius Costaș

Puteți citi continuarea articolului în numarul 5 al revistei Tax Magazine. Găsiți aici mai multe detalii despre abonamentele Tax Magazine 2016.

Rezumat: Intrarea în vigoare a noului Cod Vamal Unional atrage după sine o serie largă de schimbări – de exemplu, modernizarea și simplificarea procedurilor vamale sau stabilirea programului de lucru referitor la dezvoltarea și punerea în operă a sistemelor informatice vamale care să permită introducerea e-Customs.

Inițiativa e-Customs, program de modernizare care are ca scop final înlocuirea documentelor și declarațiilor pe suport hârtie – ce sunt încă folosite în relația cu vama – cu varianta lor electronică, va fi pusă în aplicare treptat, pe parcursul următorilor 4-5 ani și va avea un impact major asupra modalităților prin care agentul economic, și nu numai, va comunica cu autoritățile vamale.

În cele de mai jos vă vom prezenta pe scurt cele mai importante schimbări ce vizează sistemele informatice de prelucrare a datelor, așa cum sunt ele prezentate în Planul Strategic Multi-anual și în ultima decizie a Comisiei Europene, sisteme menite să ofere operatorilor economici o gamă largă de servicii vamale electronice pe întregul teritoriu Uniunii și care au drept scop creșterea eficienței, a eficacității și a gradului de armonizare a procedurilor vamale la nivelul Uniunii.

Summary: The entry into force of the new Union Customs Code brings a wide range of changes – for example modernization and simplification of customs procedures, or the draw up a work programme relating the development and deployment of the electronic customs systems needed for e-Customs implementation.

The e-Customs initiative, a modernization program that aims to replace the paper-based documents and declarations – still common when performing the customs formalities – with their electronic versions, will be implemented gradually, over the next 4-5 years, and will have a major impact on how the economic operators (but not only) will communicate with the customs authorities.

We summarize below the most important changes in terms of electronic customs systems as presented in the Multi-Annual Strategic Plan and in the latest Decision of the European Commission, systems that are designed to provide the economic operators a comprehensive collection of electronic customs services throughout the European Union, aimed at improving the efficiency, effectiveness and harmonization of customs procedures at European Union level.

Încă de la începuturile Comunităţii Europene  din anii ’50, Uniunea Vamală a fost unul dintre țelurile principale ale proiectului european.

Legislația vamală și formalitățile vamale pe care aceasta le presupune sunt destul de complexe și se bazează, încă, pe declarațiile vamale și documentele anexate acestora, pe suport hârtie.

Deși toate statele membre ale Uniunii Europene dispun de sisteme informatice de procesare a declarațiilor vamale [de exemplu, în România, sistemul RCDPS (abreviere de la Romanian Customs Declarations Processing System)] care reușește să proceseze cvasitotalitatea declarațiilor vamale), ele nu sunt încă interconectate, iar acest fapt conduce la diferențe practice între statele membre UE în ceea ce privește procedurile de vămuire.

Situația urmează să se schimbe radical în perioada următorilor 4-5 ani, deoarece vama – la nivelul Uniunii Europene –trece printr-un proces accelerat de modernizare începând cu data de 1 mai 2016, de la care se aplică așa-zisa legislație vamală unională modernizată, care constă în Codul Vamal al Uniunii [Regulamentul (UE) 952/2013] și actele conexe acestuia [Actul Delegat – Regulamentul (UE) nr. 2446/2015, Actul de punere în aplicare – Regulamentul (UE) nr. 2447/2015 și Actul Delegat – Regulamentul nr. 341/2006 care stabilește măsuri tranzitorii în domeniul tehnologiei informației, al schimbului de date și al stocării acestora].

Procesul de modernizare a început de fapt în anii ’90 prin introducerea Planului Strategic Multi-anual (PSM), dar a suferit o încetinire în perioada 2008-2013, mai ales din cauza crizei economice, dar care cunoaște acum o puternică revigorare atât ca urmare a obținerii finațării necesare dezvoltării programelor din cadrul PSM (prin Programul Fiscalis 2020), cât și ca urmare a aprobării și intrării în vigoare și în aplicare a actelor normative mai sus menționate.

Pentru a sprijini misiunea autorităților vamale din UE, așa cum este ea definită în legislația vamală modernizată, Comisia Europeană și statele membre UE au început să pună la punct și să opereze sisteme vamale informatice sigure, integrate, interoperabile și accesibile.

Autori: Valentin Durigu, Director al Departamentului de taxe vamale şi comerţ internaţional, KPMG Romania SRL

Alexandru Tudor, Senior Assistant, Indirect Taxation Services, KPMG Romania SRL

Puteți citi continuarea articolului în numarul 5 al revistei Tax Magazine. Găsiți aici mai multe detalii despre abonamentele Tax Magazine 2016.

Ordin al Preşedintelui ANAF nr. 2328/5 august 2016 pentru modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 3769/2015 privind declararea livrărilor/prestărilor şi achiziţiilor efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului declaraţiei informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA, Monitorul Oficial nr. 601/8 august 2016

Ordinul modifică art. 8 din Ordinul nr. 3769 / 2015 cu privire la termenul de depunere a declaratiei 394.
Termenul limită de depunere a declarației 394 la organul fiscal competent este 30 inclusiv a lunii următoare încheierii perioadei de raportare. În cazul în care perioada de raportare este luna calendaristică, Ordinul menționează că termenul de depunere al declarației pentru luna ianuarie este 28, respectiv 29 februarie, după caz.

Rezumat: Problema prescripţiei dreptului organului fiscal de a stabili creanţe suplimentare în sarcina contribuabililor rămâne intrinsec legată de posibilitatea acestuia de a dispune refacerea inspecţiei fiscale. Sub imperiul noii reglementări, distincţia dintre refacerea inspecţiei fiscale şi reverificare devine cu atât mai importantă. Autorul reia analiza efectuată anterior şi examinează reconfigurarea acestei probleme în lumina dispoziţiilor noului Cod de procedură fiscală.

Summary: The issue of the statute of limitation for assessment of additional debt by the tax authorities upon taxpayers remains intrinsicly linked to the authority’s option to order a resumption of the tax audit. Under current legal provisions, the distinction between a resumption of a tax audit and a rechecking of the same period is therefore even more important. The author continues his previous analysis and examines the setting of this issue, in light of the provisions of the New Fiscal Procedure Code.

Cu o ocazie precedentă, am adresat o întrebare retorică, în lumina considerentelor unei soluţii dispuse de Curtea de Apel Bucureşti, prin care am urmărit să reliefez limitele abuzului de drept (procedural) comis de autorităţile fiscale naţionale în materia „reluării” activităţii de control, ca urmare a deficitarei realizări a unei prime astfel de acţiuni.

În concret, întrebarea pusă cu acest prilej a fost „De câte ori are voie să greşească organul fiscal?”, prin intermediul acesteia fiind salutată intervenţia instanţelor de contencios, în sensul curmării unui abuz evident sub acest aspect şi îndeplinind, aşadar, rolul principal ce le revine, şi anume acela de a proteja particularii de excesul de putere comis de organele administraţiei publice.

Răspunsul, din păcate, nu s-a lăsat aşteptat şi a venit prin modificările legislative de dată recentă în materie fiscală, constând în adoptarea noului Cod de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015).

Replica organelor fiscale, înfăţişate de această dată sub avatarul lor de organ de reglementare, căruia îi revine sarcina de a propune schimbările a căror adoptare se impune în materia fiscală, a fost însă una brutală.

Prin prevederile dublate ale art. 129 alin. (3) şi art. 279 alin. (7) NCPF, întrebarea la care am făcut referire a primit un răspuns clar: organele fiscale au dreptul să greşească de câte ori este necesar pentru a stabili obligaţii fiscale suplimentare în sarcina contribuabililor.

1. Situaţia premisă. Datele problemei

Cu titlu de comentariu preliminar, trebuie observat că regula care îi permite organului de inspecţie să ignore împlinirea termenului de prescripţie s-a dovedit de o importanţă suficientă încât să fie prevăzută de două ori în noua reglementare. Cu toate că, în parte, acest dublaj ar putea fi justificat de necesitatea doborârii unei duble bariere, reprezentată atât de prescripţie, cât şi de anularea rezervei verificării ulterioare, dacă avem în vedere că însăşi anularea rezervei ulterioare se produce doar în ipoteza efectuării inspecţiei fiscale şi a împlinirii termenului de prescripţie, această explicaţie îşi pierde neîndoielnic din raţiune.

În realitate, acest fapt evidenţiază cu atât mai puternic scopul avut în vedere, şi anume reglementarea ipotezei particulare a efectuării deficitare a unei prime inspecţii, urmate de imposibilitatea menţinerii actului de control întocmit în astfel de condiţii.

În faţa acestei dileme, organul de soluţionare a dezvoltat, de-a lungul timpului, practica desfiinţării deciziei de impunere, dispunând, totodată, refacerea inspecţiei fiscale de către o altă echipă de control.

Neîndoielnic însă, din motive ce ţin de constanta ignorare şi crasa depăşire a termenului de soluţionare a contestaţiei administrative, termen tratat drept o simplă recomandare, mai degrabă din dorinţa de a temporiza disputa judiciară cu contribuabilul, intervalul de timp scurs era suficient de mare încât să ridice serioase probleme legate de instituţia prescripţiei.

Apariţia acestei noi probleme a generat noi şi noi soluţii, însă, faţă de cristalizarea unei practici judiciare curajoase şi care a repoziţionat oarecum disputa dintre contribuabil şi organul fiscal pe coordonate juste, s-a resimţit necesitatea acută a dezvoltării unui remediu legislativ, care să pună capăt odată pentru totdeauna acestor neclarităţi, ce ar fi putut fi interpretate în favoarea celui dintâi.

Soluţia a apărut, în mod firesc, prin inserarea unei norme juridice prin care organului fiscal să îi fie acordat un drept absolut de a avea dreptate în astfel de speţe, acesta fiind protejat de o manieră criticabilă de sancţiunea prescripţiei, chiar atunci când, am spune noi, aplicarea ei se justifică mai mult.

Autor: Andrei Iancu, avocat colaborator al D&B David și Baias SCA

Puteți citi continuarea articolului în numarul 5 al revistei Tax Magazine. Găsiți aici mai multe detalii despre abonamentele Tax Magazine 2016.

Ordin al Preşedintelui ANAF nr. 2.264/26 iulie 2016 pentru modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 3.769/2015 privind declararea livrărilor/prestărilor şi achiziţiilor efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului declaraţiei informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA, Monitorul Oficial nr. 578/29 iulie 2016.

Ordinul aduce o serie de modificări cu privire la obligaţiile de raportare şi la conţinutul declarației 394. Dintre acestea, le prezentăm mai jos pe cele mai importante:
– pentru perioada de raportare 1 iulie – 30 septembrie 2016, există obligaţia de raportare numai a operaţiunilor derulate cu persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA în Romania şi se vor completa doar informaţiile din cartuşele A – C ale declaratiei 394;
– declaraţia se va completa integral începând cu data de 1 octombrie 2016;
– la cartuşul C a fost eliminată obligaţia de raportare detaliată a livrărilor / achiziţiilor de telefoane mobile, microprocesoare, console de jocuri, tablete PC şi laptopuri incluse pe facturi cu o valoare mai mică de 22.500 lei;
– la cartuşul C s-a scos obligaţia de raportare a livrărilor / achiziţiilor de bunuri / servicii către / de la persoane impozabile care aplică sistemul TVA la încasare pentru operaţiunile derulate în regim special.

În ceea ce priveşte termenul de depunere al declaraţiei 394, Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3769/2015 aşa cum a fost modificat prin:
– Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 1105/2016; şi
– Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 2264/2016 menţionează date contradictorii.

Astfel, art. 8 din Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3769/2015 stabileşte termenul de depunere al declaraţiei până în data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii perioadei de raportare.

Totuşi Anexa 2 la Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3769/2015, aşa cum a fost modificată prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 2264/2016, prevede depunerea declaraţiei până în data de 30 inclusiv a lunii următoare încheierii perioadei de raportare, declarate pentru depunerea decontului (luna, trimestrul, etc.), inclusiv dacă în această perioadă nu au fost realizate operaţiuni de natura celor care fac obiectul declaraţiei. În cazul în care perioada de raportare este luna calendaristică, termenul de depunere a declaraţiei pentru luna ianuarie este până la data de 28, respectiv 29 februarie.
Ordinul a intrat în vigoare odată cu publicarea sa în Monitorul Oficial.

• Art. 10 va avea următorul conținut:

• Declarația se depune la organul fiscal competent până în data de 30 inclusiv a lunii următoare încheierii perioadei de raportare, declarate pentru depunerea decontului (luna, trimestrul etc.), inclusiv dacă în această perioadă nu au fost realizate operațiuni de natura celor care fac obiectul declarației. În cazul în care perioada de raportare este luna calendaristică, termenul de depunere a declarației pentru luna ianuarie este până la data de 28, respectiv 29 februarie.

• Au fost aduse clarificări privind plajele de numere raportate:

Ordinul 2.048 pentru modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3.841/2015 privind aprobarea modelului și conținutului formularului (088) „Declarație pe propria răspundere pentru evaluarea intenției și a capacității de a desfășura activități economice care implică operațiuni din sfera TVA” („Ordinul 2.048/2016”) a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 533 din data de 15.07.2016.

Prin Ordinul 2.048/2016 au fost aduse modificări importante formularului 088, care au ca scop simplificarea acestuia, atât prin centralizarea informațiilor cuprinse în acesta, cât și prin furnizarea de clarificări suplimentare și eliminarea obligației de furnizare a unor informații/documente. Modificările vor intra în vigoare începând cu data de 30.07.2016.

1. Depunerea formularului 088
Formularul 088 va fi în continuare depus la solicitarea organelor fiscale, dar se elimină precizările referitoare la obligația depunerii acestuia în situații clare precum schimbarea sediului social sau schimbarea administratorilor și/sau a asociaților. Astfel, conform Ordinului 2.048/2016, formularul 088 se va depune în situația în care contribuabilul prezintă risc fiscal și în urma selectării acestuia de către aplicația informatică dezvoltată la nivel central.

De reținut:
Depunerea formularului 088 se va face tot la solicitarea organelor fiscale, dar doar în urma selectării de către aplicația informatică a contribuabililor care prezintă risc fiscal. Criteriile pe baza cărora se efectuează selecția automată menționată mai sus nu au fost specificate.

2. Formularul 088

2.1. Eliminarea anumitor obligații:

S-a eliminat obligația depunerii anumitor documente, după cum urmează:
– Copii după documentele care atestă deținerea cu titlu legal a sediului social și a sediilor secundare (dacă este cazul);
– Copii după extrasele de cont sau alte documente bancare care să ateste existența conturilor active;
– Copie după contractul de muncă înregistrat în REVISAL și a diplomei de studii economice superioare pentru personalul care conduce activitatea de contabilitate a contribuabilului (i.e., director economic, contabil șef sau altă persoană împuternicită);
– Copii după contractele individuale de muncă ale persoanelor care dețin poziții relevante în cadrul persoanei impozabile (i.e., director, manager, șef compartiment, etc.);
– Documente justificative care să ateste natura și cuantumul veniturilor brute realizate de asociații/administratorii persoane fizice;
– Documente justificative cu privire la indicatorii realizați de asociații/administratorii persoane juridice în ultimul an fiscal încheiat;
– Copii după documentele care atestă nivelul studiilor dobândite și declarate de către administratorii persoane fizice.

Totodată, s-a eliminat obligația furnizării anumitor informații, după cum urmează:
– Detalii (număr, data documentului) cu privire la documentele care atestă deținerea cu titlu legal a sediului social și a sediilor secundare (dacă este cazul);
– Informații cu privire la asociații/administratorii care dețin/au deținut calități similare în alte persoane impozabile lichidate, declarate contribuabili inactivi sau la care a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA;
– Informații cu privire la indicatorii realizați de asociații/administratorii persoane juridice în ultimul an fiscal încheiat;

– Informații cu privire la persoanele impozabile la care asociații/administratorii dețin/au deținut calități similare în ultimii 5 ani
anteriori celui în care se depune formularul 088;
– Informații cu privire la persoanele impozabile la care asociații/administratorii dețin calități similare și care înregistrează obligații fiscale restante;
– Informații cu privire la persoanele impozabile la care asociații/administratorii au deținut în ultimii 5 ani calități similare și care înregistrau obligații fiscale restante;
– Informații cu privire la persoanele impozabile PFA, ÎI și ÎF la care asociații/administratorii au deținut calități similare și pe care le-au creditat în ultimii 5 ani anteriori celui în care se depune formularul 088;
– Informații cu privire la depunerea anterioară a altor formulare 088 pentru persoana impozabilă;
– Informații cu privire la existența unor asociați/administratori sau persoane impozabile la care aceștia dețin calități similare și care au înscrise în cazierul fiscal fapte de natură contravențională;
– Informații cu privire la persoanele de contact din România care pot da informații despre asociații/administratorii persoanei impozabile non-UE.

De reținut:
Volumul informațiilor și a documentelor justificative necesare a fost redus considerabil. Furnizarea informațiilor de către contribuabil a fost simplificată și sistematizată prin comasarea și includerea acestora în format tabelar astfel încât să poată fi completate mai facil de către contribuabil.

2.2. Introducerea anumitor obligații:
În ceea ce privește noile obligații introduse prin Ordinul 2.048/2016, acestea vizează furnizarea anumitor informații, după cum urmează:
– Descrierea sumară a activității desfășurate și a indicării principalilor clienți/furnizori;

– Anumite informații (i.e., adresa la care se va realiza, cât va dura, valoare estimată, număr/dată autorizație) cu privire la investițiile intenționate a fi realizate în legătură cu domeniul principal de activitate;
– Motivul care a condus la insolvența și/sau suspendarea activității contribuabilului la care asociații/administratorii au deținut/dețin calități similare;
– Motivul pentru care conturile bancare deschise în țară/străinătate nu sunt active la data depunerii formularului 088 (dacă este cazul);
– Informații (i.e., curs de schimb conversie în RON, cuantum) în situația în care asociații/administratorii persoane fizice obțin venituri în altă monedă;
– Informații cu privire la activele deținute (i.e., tipul și valoarea netă a activelor) în vederea desfășurării obiectului principal de activitate;
– Informații cu privire la intenția de desfășura în următoarele 12 luni, operațiuni intracomunitare sau operațiuni cu state din afara UE (i.e., tipul operațiunilor, bunurile/serviciile achiziționate/livrate/prestate, țara de proveniență/destinație, valoarea estimată).

De reținut:
Obligațiile nou introduse nu îngreunează semnificativ sarcina contribuabilului întrucât prezentarea informațiilor în discuție este de cele mai multe ori una sumară.

Totodată, furnizarea anumitor informații (i.e., investițiile care sunt intenționate etc.) are scop pur informativ. Spre exemplu, necompletarea la momentul depunerii formularului 088 a informațiilor cu privire la investițiile care sunt intenționate și desfășurarea unui proiect de investiții în viitor reprezintă o situație des întâlnită.

2.3. Alte noutăți:
S-au introdus clarificări cu privire la informațiile despre veniturile derivate de către asociați/administratori persoane fizice din România/din afara României, astfel:
– Pentru veniturile din salarii sau asimilate și din pensii – se ia în considerare venitul brut realizat în ultimele 12 luni înainte de depunerea formularului 088;
– Pentru alte venituri – se ia în considerare venitul brut realizat în ultimul an fiscal anterior celui în care se depune formularul 088, precum și veniturile brute realizate în anul fiscal curent (după caz).

Totodată, s-au introdus clarificări cu privire la completarea informațiilor din cadrul formularului 088.

De reținut:
Clarificările nou-aduse au natura de a aduce puțină lumină cu privire la anumite aspecte care ridicau semne de întrebare în trecut.

Ordin al ministrului finanțelor publice și al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale privind aplicarea cotei reduse de TVA de 9% pentru livrarea de îngrășăminte și de pesticide utilizate în agricultură, semințe și alte produse agricole destinate însămânțării sau plantării, precum și pentru prestările de servicii de tipul celor specifice utilizate în sectorul agricol, Monitorul Oficial nr. 572 /28 iulie 2016

Ordinul definește, pe baza Nomenclaturii Combinate, tipurile de îngrășăminte, pesticide, semințe și alte produse agricole destinate însămânțării sau plantării pentru care va fi aplicată cota redusă de 9%.

De asemenea, este introdusă și o listă exhaustivă de 34 de servicii (cum ar fi, de exemplu, fertilizatul, aratul, semănatul sau plantatul) pentru care va fi aplicată cota redusă.

Prevederile ordinului se vor aplica începând cu 1 august 2016.

În data de 12 iulie 2016, a fost adoptată Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne. Directiva va aduce o serie de noutăţi pentru fiscalitatea din România, cea mai importantă fiind introducerea regulilor de impozitare a societăților străine controlate (en. controlled foreign companies). Termenul de transpunere a acestor prevederi în legislația națională este data de 31 decembrie 2018.

În linii mari, o societate străină controlată reprezintă o entitate înregistrată și care desfășoară activități într-o jurisdicție sau țară diferită de cea în care este rezidentă societatea deținătoare sau care o controlează. Scopul noilor reguli de impozitare ce vor fi implementate ca urmare a adoptării Directivei este împiedicarea evitării impozitului pe profit de către societățile rezidente prin devierea veniturilor către filiale/sucursale situate în țări cu un nivel redus de impozitare.

Elaborată pe baza recomandărilor OCDE din 2015 privind combaterea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor (BEPS), Directiva urmează să se aplice tuturor contribuabililor supuși impozitului pe profit într-unul sau mai multe state membre, inclusiv sediilor permanente de pe teritoriul UE ale unor entități rezidente fiscal în afara UE. Ea stabilește norme în 5 domenii ale impozitării: limitarea deductibilității dobânzilor, impozitarea la ieșire (en. exit taxation), norme generale anti-abuz, impozitarea societăților străine controlate și impozitarea aranjamentelor hibride.

„Implementarea regulilor de impozitare a societăților străine controlate (CFC) va avea un impact semnificativ asupra modului în care grupurile multinaționale își desfășoară activitatea. În anumite cazuri probabil va fi necesară o regândire a întregului lanț de dețineri. Regulile CFC nu sunt o noutate absolută în România, în trecut existând inițiative legislative în acest sens, chiar dacă nu sub forma actuală impusă de Directivă.

Regulile CFC reprezintă de ani buni un domeniu destul de controversat al politicilor fiscale la nivelul UE, existând chiar cazuri judecate la Curtea de Justiție a Uniunii Europene – cauza C-196/04 Cadbury Schweppes – unde implementarea acestor reguli de către statele membre a fost găsită ca fiind incompatibilă cu legislația UE. Aşadar, va fi interesant de văzut modul în care autoritățile fiscale din România vor alege să implementeze aceste reguli și, mai ales, modul de gestionare a acestor reguli în contextul unor viitoare inspecții fiscale”, precizează Alex Milcev, liderul departamentului de Asistență fiscală, EY România.