Rezumat: Actualul Cod de procedură fiscală a încercat să găsească soluții unor probleme care s-au dovedit  stringente, conform practicii și jurisprudenței anterioare intrării sale în vigoare.

În contextul emiterii unui număr tot mai mare de Decizii de instituire de măsuri asigurătorii, în proporție semnificativă cauzată de creșterea numărului controalelor desfășurate de Direcția Generală Antifraudă Fiscală, au fost reglementate garanții procedurale care să protejeze mult mai eficient contribuabilul în situația instituirii abuzive a unor astfel de măsuri sau a menținerii acestora în ființă pentru o perioadă nejustificat de mare.

În acest scop, a fost reglementată încetarea de drept a măsurilor asigurătorii, în anumite condiții prevăzute de Cod. Însă ce poate face contribuabilul dacă la expirarea termenului prevăzut de lege organele fiscale nu emit deciziile de ridicare a măsurilor? Acesta are două opțiuni: să aștepte emiterea, într-un final, a deciziei, fără a ști cât va dura așteptarea sau să iasă din pasivitatate, încercând să găsească o modalitate de acțiune.

Summary: The current Tax Procedure Code has tried to find solutions to problems that proved stringent, according to previous  case law  and practice.

In the context of a growing number of decisions imposing precautionary measures, to any significant extent caused by the increased number of checks carried out by the Generale Tax Fraud Authority, it were regulated some procedural safeguards to protect more effectively the taxpayer, when the  measures are established abusively or when they are being maintaind for a period unreasonably high.

For this purpose, it has been introduced the termination by law of the established precautionary measures, under certain condition stipulated by the code.  But what can the taxpayer do, if at the deadline set by the law, the measures are not lifted by the fiscal authorities? They are two options: he can wait, without knowing how long, to recive the lifting measures decision or he can choose to get out of passivity by finding a way to actionate.

Actualul Cod de procedură fiscală a încercat să găsească soluții unor probleme care s-au dovedit stringente, conform practicii și jurisprudenței anterioare intrării în vigoare a noului act normativ.

Printre altele, s-a dorit reglementarea unor garanții procedurale care să protejeze mult mai eficient contribuabilul în situația instituirii abuzive a măsurilor asigurătorii sau a menținerii acestora în ființă pentru o perioadă nejustificat de mare. Modificările au fost unele necesare și îndelung așteptate în contextul emiterii unui număr tot mai mare de Decizii de instituire a unor astfel de măsuri, în proporție semnificativă cauzată de creșterea numărului controalelor desfășurate de Direcția Generală Antifraudă Fiscală.

S-au introdus, astfel, două schimbări importante, prima vizând competența materială în cea ce privește calea de atac îndreptată împotriva deciziei de instituire a măsurii asigurătorii, iar cealaltă vizând desființarea de drept a măsurilor asigurătorii în situația neînceperii inspecției fiscale și a emiterii titlului de creanță într-un anumit termen de la instituire.

Calea de atac împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii a rămas, la fel ca în vechea reglementare, contestația la executare. Fiind însă evidentă absurditatea judecării unor astfel de litigii de către judecătorie, instanță care nu are în competență judecarea fondurilor litigiilor de contencios fiscal, s-a renunțat la competența materială generală prevăzută de Codul de procedură civilă pentru contestația la executare și s-a prevăzut o competență materială „specială”, în favoarea instanței căreia i-ar reveni competența să judece și fondul cauzei, prin urmare în favoarea unui complet specializat.

Cu alte cuvinte, contestația la executare având ca obiect cercetarea legalității instituirii măsurii asigurătorii a fost luată de pe masa completului de judecătorie, care nu se confrunta cu soluționarea altor litigii de contencios fiscal și căruia îi era oarecum „teamă” să examineze, cu adevărat, actul a căruia legalitate trebuia să o verifice, mai ales când acesta era emis de Direcția Generală Antifraudă Fiscală, iar prejudiciul estimat era o sumă semnificativă.

Acțiunile având ca obiect cercetarea legalității instituirii unor astfel de măsuri au ajuns acolo unde le era locul, și anume pe masa judecătorului de contencios fiscal, obișnuit cu problematica specifică și mult mai greu de „impresionat” în fața unor procese-verbale întocmite de Direcția Generală Antifraudă.

A doua schimbare, asupra căreia ne vom opri în analiza noastră, este cea prin care s-a introdus noțiunea încetării măsurilor asigurătorii în situația neînceperii inspecției fiscale și emiterii titlului de creanță în termen de șase luni de la data emiterii deciziei prin care au fost instituite, cu alte cuvinte, a desființării de drept a acestora într-o atare situație.

Dispoziția în discuție este una introdusă, în mare măsură, ca efect al acelorași controale desfășurate de Direcția Generală Antifraudă. Este bine cunoscut faptul că procesul-verbal de control întocmit de această direcție nu este act administrativ fiscal, neproducând, prin el însuși, efecte juridice. În majoritatea covârșitoare a cazurilor în care controlul antifraudă „descoperă” încălcarea unor norme fiscale și estimează obligații suplimentare de plată către bugetul statului, se dispun măsuri asigurătorii, chiar anterior emiterii procesului-verbal de control.

Controlul Antifraudă este finalizat, de cele mai multe ori, într-un termen rezonabil, iar urmarea firească a acestuia ar trebui sa fie demararea, cu celeritate, a inspecției fiscale, căreia îi revine rolul stabilirii, cu titlu de certitudine, a existenței unor obligații suplimentare de plată către bugetul de stat și a clarificării stării de fapt fiscale.

Să nu uităm, totodată, că în cadrul inspecției fiscale contribuabilul are mult mai multe drepturi procedurale și posibilități de a-și argumenta și proba opinia, bine reglementate de Codul de procedură fiscală, spre deosebire de cadrul controlului antifraudă, insuficient sau, mai bine spus, nereglementat din perspectiva drepturilor contribuabilului pe parcursul desfășurării sale.

În practică însă, între efectuarea controlului de către Direcția Generală Antifraudă și instituirea de măsuri asigurătorii, pe de-o parte, și începerea inspecției fiscale, pe de altă parte, trec luni și, în îngijorător de multe situații, chiar ani.

Autor: Lelia Grigore, senior tax lawyer la Dobrinescu Dobrev SCA

Puteți citi continuarea articolului în numarul 6 al revistei Tax Magazine. Găsiți aici mai multe detalii despre abonamentele Tax Magazine 2016.

Moto:

„Swords however never get tired. I hope you’ve saved your energy. If you haven’t, you might not last five minutes”.

„Săbiile totuşi nu obosesc niciodată. Sper că ţi-ai păstrat energia. Dacă n-ai făcut-o, s-ar putea să nu rezişti cinci minute”.

(traducere din japoneză, O-Ren în Kill Bill, partea I)

Rezumat: Relaţia dintre autorităţile fiscale române şi contribuabili români pare să se înrăutăţească. Un motiv anume este anularea codului de înregistrare în scopuri de TVA şi efectul asociat din domeniul TVA: conform legislaţiei fiscale române, un contribuabil căruia i s-a anulat codul de înregistrare în scopuri de TVA trebuie să colecteze în continuare TVA, dar nu poate deduce taxa plătită pentru achiziţii. Din moment ce această stare de lucruri pare să fie inechitabilă, autorul se întreabă dacă şi contribuabilii trebuie să vorbească în stilul lui Quentin Tarantino şi să-l omoare pe Bill.

Summary: The relationship between the Romanian tax authorities and the Romanian taxpayers seems to be getting worse. One particular reason is the anullment of the VAT registration code and the associate effect in the VAT field: according to Romanian tax legislation, a taxpayer who had the VAT code revoked still has to collect VAT, but is unable to deduct VAT paid for the aquisitions. Since this is thought to be unfair, the author wonders whether taxpayers have to speak into Quentin Tarantino’s language and Kill Bill.

1. O recentă şarjă ofensivă a fiscului, care doreşte să anuleze cât mai multe coduri de înregistrare în scopuri de TVA pentru motive puerile sau cu rea-credinţă – de pildă, pentru neprezentarea la chemarea organului fiscal a unui contribuabil aflat în insolvenţă, dar care este citat la un sediu social invalid, în condiţiile în care fiscul cunoştea acest lucru – ridică din nou problema mijloacelor juridice aflate la dispoziţia contribuabililor pentru a contesta anularea, cu efecte imediate (de la data comunicării deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA), a înregistrării în scopuri de TVA.
2. Vom reţine, în context, faptul că toate deciziile de anulare a înregistrării în scopuri de TVA sunt anulabile din mai multe motive. În primul rând, prin raportare la dispoziţiile art. 9 alin. (1) NCPF, anterior anulării înregistrării în scopuri de TVA, contribuabilul ar trebui audiat. Or, în practică, această audiere nu există sau ea nu se referă la proiectul deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA. Prin urmare, valorizând jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi jurisprudenţa naţională deja cristalizată, orice instanţă naţională ar trebui să ajungă, mai devreme sau mai târziu, la concluzia că actul administrativ fiscal în discuţie este nul [caz de nulitate expresă prevăzut de art. 9 alin. (4) NCPF]. Aceeaşi concluzie se impune – şi va deveni probabil şi mai clară, după soluţionarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a întrebării preliminare a Curţii de Apel Cluj din afacerea Ispas – şi datorită lipsei accesului contribuabilului la dosarul administrativ. Cum oare ar putea combate contribuabilul, chiar dacă ar fi invitat să participe la o audiere, rezultatele analizei de risc făcute de fisc, dacă această analiză de risc este nepublică?

Autor: Cosmin Flavius Costaș, lector universitar doctor la Facultatea de Drept, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, respectiv partener şi asociat coordonator al Costaş, Negru & Asociaţii – Societate Civilă de Avocaţi.

Puteți citi continuarea articolului în numarul 6 al revistei Tax Magazine. Găsiți aici mai multe detalii despre abonamentele Tax Magazine 2016.

Ordin al Preşedintelui ANAF nr. 1.884 / 24 iunie 2016 pentru aprobarea Normelor tehnice de autorizare a regimurilor speciale, Monitorul Oficial nr. 496 / 4 iulie 2016

Ordinul este în vigoare începând cu 4 iulie 2016 şi abrogă Ordinul Vicepreşedintelui ANAF nr. 7.788 / 2007, Ordinul Vicepreşedintelui ANAF nr. 7.789 / 2007 şi Ordinul Vicepreşedintelui ANAF nr. 4.936 / 2007.

Ordin al Preşedintelui ANAF nr. 1.882 / 24 iunie 2016 privind aprobarea utilizării semnăturii electronice extinse la derularea formalităţilor vamale pentru mărfurile introduse şi scoase din Uniunea Europeană prin birouri vamale din România, Monitorul Oficial nr. 496 / 4 iulie 2016

Ordinul este în vigoare începând cu 4 iulie 2016 şi abrogă Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 2.781 / 2014.

Ordin al Preşedintelui ANAF nr. 1.888 / 24 iunie 2016 privind definirea caracterului ocazional al introducerii în România de bunuri aflate în bagajele personale ale călătorilor care vin dintr-o ţară terţă, Monitorul Oficial nr. 496 / 4 iulie 2016

Ordinul este în vigoare începând cu 4 iulie 2016 şi abrogă Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3.477 / 2013.

Ordin al Preşedintelui ANAF nr. 1.886 / 24 iunie 2016 pentru aprobarea Normelor tehnice privind înregistrarea în scopuri vamale a operatorilor economici şi altor persoane, Monitorul Oficial nr. 500 / 5 iulie 2016

Ordinul este în vigoare începând cu 5 iulie 2016 şi abrogă Ordinul Vicepreşedintelui ANAF nr. 1.554 / 2009.

Ordin al Preşedintelui ANAF nr. 1.887 / 24 iunie 2016 pentru aprobarea Normelor privind utilizarea declaraţiilor vamale simplificate şi înscrierea în evidenţele declarantului, Monitorul Oficial nr. 502 / 5 iulie 2016

Ordinul este în vigoare începând cu 5 iulie 2016 şi abrogă Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 163 / 2015.

Ordin al Preşedintelui ANAF nr. 1.890 / 24 iunie 2016 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea pentru simplificarea determinării sumelor care fac parte din valoarea în vamă a mărfurilor, Monitorul Oficial nr. 502 / 5 iulie 2016

Ordinul este în vigoare începând cu 5 iulie 2016 şi abrogă Ordinul Vicepreşedintelui ANAF nr. 6.577 / 2008.

Ordin al Preşedintelui ANAF nr. 1.885 / 24 iunie 2016 pentru aprobarea Normelor tehnice de utilizare a Sistemului român de procesare automată a declaraţiei vamale la import, Monitorul Oficial nr. 503 / 5 iulie 2016

Ordinul este în vigoare începând cu 5 iulie 2016 şi abrogă Ordinul Vicepreşedintelui ANAF nr. 6.693 / 2010.

Ordin al Preşedintelui ANAF nr. 1.892 / 24 iunie 2016 pentru aprobarea Normelor tehnice privind utilizarea şi completarea declaraţiei vamale şi a Notelor explicative privind codurile utilizate pe formularele declaraţiei vamale, Monitorul Oficial nr. 507 / 6 iulie 2016

Ordinul este în vigoare începând cu 6 iulie 2016 şi abrogă Ordinul Vicepreşedintelui ANAF nr. 9.988 / 2006.

Ordin al Preşedintelui ANAF nr. 1.883 / 24 iunie 2016 pentru aprobarea Normelor tehnice de utilizare a regimului de tranzit sub acoperirea carnetelor TIR, Monitorul Oficial nr. 512 / 7 iulie 2016

Ordinul este în vigoare începând cu 7 iulie 2016 şi abrogă Ordinul Vicepreşedintelui ANAF nr. 1.420 / 2014.

Ordin al Preşedintelui ANAF nr. 1.893 / 24 iunie 2016 privind aprobarea Normelor tehnice pentru aplicarea regimului de tranzit unional/comun, Monitorul Oficial nr. 512 / 7 iulie 2016

Ordinul este în vigoare începând cu 7 iulie 2016 şi abrogă Ordinul Vicepreşedintelui ANAF nr. 1.421 / 2014.

Ordin al Preşedintelui ANAF nr. 1.889 / 24 iunie 2016 pentru aprobarea Normelor tehnice privind autorizarea emiterii de titluri de garanţie izolată, utilizării garanţiei globale şi a exonerării de garanţie în cadrul regimului de tranzit unional/comun, Monitorul Oficial nr. 513 / 7 iulie 2016

Ordinul este în vigoare începând cu 7 iulie 2016 şi abrogă Ordinul Vicepreşedintelui ANAF nr. 1.111 / 2015.

Agenția Națională de Administrare Fiscală organizează Adunarea generală a Organizației Intra-Europene a Administrațiilor Fiscale (IOTA), în perioada 7-8 iulie 2016, perioadă care coincide cu aniversarea a 20 de ani de existență a organizației.

IOTA reunește administrațiile fiscale din 46 de țări, iar România este membru cu drepturi depline din 1998. Misiunea IOTA este de a furniza un forum de discuții pe problematici fiscale pentru țările membre, promovarea cooperării între administrațiile fiscale europene si susținerea dezvoltarii acestora in acord cu nevoile fiecareia.

ANAF a deținut președinția IOTA în perioada iulie 2015-iulie 2016.

Tema evenimentului din acest an o reprezintă “Administrarea fiscală bazată pe informații”. Începând cu secolul 21, s-a constatat o creștere în complexitate și ca volum a datelor digitale, precum și a schimbului de date în societate. Administrațiile fiscale colectează, folosesc și fac schimb de cantități uriașe de date aparținând persoanelor fizice, persoanelor juridice și alte date generate de propria activitate.

Noul mediu de date oferă oportunități și beneficii uriașe pentru administrațiile fiscale, date care pot fi exploatate la maximum, și care dezvoltă cunoștințe solide și tehnologii care pot conduce la o colectare a taxelor eficientă și transparentă, la livrarea de servicii personalizate, reducând în același timp cheltuielile de conformare pentru contribuabili. Reuniunea IOTA oferă oportunitatea de a examina următoarele inițiative cu valoare pentru procesul de colectare a taxelor: – o utilizare mai bună a datelor obținute din schimbul de informații – colectarea și folosirea de informații digitale pe sectoare de activitate – analize avansate a serviciilor în vederea creșterii conformării voluntare

La eveniment participă peste 160 de delegați ai administrațiilor fiscale membre IOTA, oficiali ai Guvernului României, ai Uniunii Europene, ai OECD, ai FMI și alți reprezentanți ai organizațiilor internaționale.

Ministerul Finanțelor Publice lansează pe 11 iulie emisiunea de titluri de stat pentru populație – Fidelis Centenar, cu scadență în 2018, la aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire.

Valoarea totală a emisiunii este de 100 de milioane de lei, iar prețul unui titlu de stat, de 100 de lei. Acesta poate fi achiziționat, în perioada 11 – 29 iulie 2016, la o dobânda anuală de 2,15%. Dobânda și câștigurile de capital realizate din deținerea și tranzacționarea titlurilor emise de statul român prin Ministerul Finanțelor Publice sunt venituri neimpozabile.

Pot deveni investitori toate persoanele fizice rezidente și nerezidente în vârstă de peste 18 ani. Cei interesați pot cumpăra maximum 1.000 de titluri de stat. Acestea pot fi achiziționate, fără costuri, de la cele patru bănci intermediare: BCR, BRD, Raiffeisen Bank, Banca Transilvania.

În procesul de subscriere, cumpărătorii titlurilor de stat pot opta între a deschide un cont bancar, oferi datele contului bancar personal sau pot subscrie cu numerar.

După închiderea perioadei de subscripție, Ministerul Finanțelor Publice va stabili suma care urmează a fi contractata, aceasta putând fi mai mare, egală sau mai mică decât cea anunțată inițial, de 100 milioane de lei, în funcție de volumul de titluri de stat subscrise.

Titlurile de stat vor fi admise și, ulterior, tranzacționate pe Bursa de Valori București. Deținătorii titlurilor de stat le pot tranzacționa la prețurile cotate în mod transparent la BVB.

Prețul titlurilor de stat poate fluctua pe bursă, în funcție de condițiile de piață, valoarea acestora putând fi mai mare, egala sau mai mica decât cea nominală de 100 lei.

La scadență va fi organizată o loterie aniversară cu 100 de premii în valoarea de câte 1.000 de lei. Un investitor poate câștiga un singur premiu, indiferent de numărul de titluri deținute.

Emisiunea face parte din demersurile Ministerului Finanțelor Publice de creștere a gradului de educație financiară a populației și de diversificare a ofertei de instrumente de economisire pentru populație.

Conform unui comunicat de presă al Ministerului Finanţelor Publice, în legătură cu informațiile referitoare la despăgubirile deponenţilor CEC care dețin librete de economii cu dobândă și câștiguri în autoturisme (5.000 lei vechi) sau librete de economii la vedere, se fac următoarele precizări:

Libretele de economii și câștiguri în autoturisme au fost emise în baza unui act normativ, clauzele nefiind supuse negocierii.

Libretelor de economii cu dobândă și câștiguri în autoturisme (5.000 lei vechi) NU le sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr.156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la “Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A.”.

Precizăm că prin modificările aduse O.U.G. nr. 156/2007, prin Legea nr. 9/2014 și respectiv prin Legea nr. 19/2016, sunt vizate doar persoanele care au efectuat depozite la CEC în vederea achiziţionării de autoturisme.

Date de backgroud:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 156/2007, privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme, “Persoanele fizice care până la data de 15 februarie 1992 au efectuat depuneri de sume la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. precum și cele care au transferat aceste sume după 22 decembrie 1989 în conturile Băncii Române pentru Dezvoltare –B.R.D. – S.A., în vederea achiziţionării de autoturisme au dreptul să obţină despăgubiri băneşti dacă depozitele astfel constituite, existente în conturile active ale Casei de Economiii și Consemnațiuni C.E.C. – S.A., respectiv ale Băncii Române pentru Dezvoltare – B.R.D. – S.A. , îndeplinesc condiţia neafectării soldului iniţial.”

În înţelesul ordonanţei de urgenţă, depozitele existente în conturile active care îndeplinesc condiţia neafectării soldului iniţial, sunt acele depozite constituite din sume reprezentând avansuri sau depuneri integrale în vederea achiziţionării de autoturisme, existente în sold, fără dobânda aferentă şi din care nu s-au efectuat retrageri.

Deputaţii au adoptat noi reguli de impozitare a agenţilor economici din industria hotelieră şi de alimentaţie publică.

Camera Deputaţilor a adoptat, marţi, Legea privind impozitul specific al unor activităţi care, prin derogare de la Codul Fiscal, instituie un nou sistem de impozitare în industria hotelieră şi de alimentaţie publică, impozitul specific fiecărui agent economic fiind calculat în funcţie de mai multe variabile, precum zona, coeficientul sezonier şi coeficientul de categorie a hotelului sau pensiunii, potrivit News.ro.

Camera Deputaţilor a adoptat legea în calitate de for decizional, cu 204 voturi ”pentru” 10 ”împotrivă” şi o abtinere. Proiectul a fost iniţiat de către deputatul PSD Mircea Dobre, iar cosemnatari au fost alţi 116 parlamentari social-democraţi. ”Sper că prin acest proiect să fie un prim pas spre dezvoltarea turismului ţinând cont de faptul că acest proiect de lege a fost cerut chiar de toţi operatorii de turism din România”, a declarat Dobre în plenul Camerei Deputaţilor.

Singurii opozanţi din Parlament ai proiectului au fost deputaţii UDMR. ”Grupul parlamentar UDMR a votat împotriva acestei legi. Eu nu ştiu care structură organizatorică a mediului de afaceri a fost în totalitate de acord cu acest proiect de lege, aşa cum s-a exprimat un coleg de-al nostru aici. Cel puţin din judeţul din care eu vin nu e de acord niciunul şi o să vedeţi că o să aveţi foarte multe probleme cu această lege”, a avertizat Marton Arpad.

Motivarea instituirii unui impozit specific acestor sectoare de activitate este legată de nivelul mare al evaziunii fiscale, legea fiind necesară, se arată în expunerea de motive, din ”necesitatea asigurării unui tratament fiscal echitabil în mediul economic care să respecte principiul proporţionalităţii. Noua modalitate de impozitare aplicabilă contribuabililor din sectorul turistic, restaraunte şi alimentaţie publică, va conduce la promovarea unei etici în afaceri, prin eliminarea unei concurenţe neloiale, creşterea conformării voluntare şi stimularea investiţiilor.

Astfel, impozitul va varia în funcţie de zona în care se află contribuabilul fiind stabilite cinci categorii distincte de zone, cu coeficienţi de zonă diferiţi: Bucureşti; opt poli (Braşov, Cluj, Constanţa, Craiova, Iaşi, Ploieşti, Sibiu, Timişoara); municipiile; oraşele şi staţiunile de interes naţional; zona rurală, Delta Dunării; staţiunile de interes local. Primele patru categorii sunt împărţite, la rândul lor, fiecare dintre ele, în alte patru zone, în funcţie de distanţa faţă de centrul localităţii.

Legea introduce şi un coeficient sezonier care se referă la perioada de funcţionalitate a unităţilor de cazare în timpul unui an: mediul rural; litoralul; Delta Dunării; staţiunile montane; Bucureştii, cei opt poli, municipiile şi oraşele; staţiunile balneare. Ultimul coeficient este legat de numărul de stele sau de margarete al hotelului sau pensiunii.

Prin aplicarea acestor coeficienţi asupra fiecărei unităţi hoteliere sau de alimentaţie publică rezultă valori diferite ale impozitului specific datorat statului, de la o unitate sau alta. În calculul impozitului specific, mai sunt incluse numărul de locuri de cazare, suprafaţa utilă a locaţiei şi coeficientul de ajustare pentru spaţiul tehnic.

Sursa: Digi24

• Cazul C-130/15 Commissioners for Her Majesty’s Revenue and Customs v National Exhibition Centre Limited
• Cazul C-607/14 Bookit Ltd v Commissioners for Her Majesty’s Revenue and Customs

Atât în cazul NEC, cât și în cazul Bookit, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (“CJUE”) analizează dacă serviciile de procesare a plăților cu cardul se califică drept servicii scutite de TVA, reprezentând “tranzacții privind plăți, viramente”.

Cazul Bookit se referă la prestarea de servicii de procesare a plăților cu cardul în legătură cu vânzarea de bilete de cinema, în timp ce cazul NEC se referă la prestarea unor servicii similare în legătură cu vânzarea de bilete pentru diverse evenimente (de exemplu, evenimente sportive, concerte).

Serviciile de procesare a plății cu cardul prestate de NEC si Bookit constau în activități efectuate cu scopul asigurării plății biletelor de către cumpărători, specific în: obținerea informațiilor cu privire la cardul de debit sau de credit, transmiterea acestor informații către banca acceptantă (urmând a fi transmisă mai departe emitenților cardurilor respective), primirea codurilor de autorizare de la banca acceptantă atestând posibilitatea efectuării vânzării și transmiterea unui fișier de plăți către banca acceptantă la finalul fiecărei zile conținând informații privind vânzările efectuate și cardurile utilizate de către cumpărători, precum și alte date relevante cu privire la plată.

În ambele cazuri CJUE a notat faptul că Instanța de trimitere ar trebui să determine dacă serviciile de procesare a plății cu cardul ar trebui considerate servicii distincte, independente de vânzarea biletelor sau servicii accesorii prestărilor de servicii pentru care cumpărătorii biletelor efectuează plata.

Sub această rezervă, CJUE a răspuns întrebărilor transmise de instanța de trimitere, respectiv, în esență, dacă serviciile în cauză beneficiază de scutire de TVA sau nu.

CJUE a emis o decizie similară în ambele cazuri discutate, considerând că serviciile de procesare a plății cu cardul, subiect al analizei în cauză, nu pot fi tratate drept servicii privind plăți și viramente și, prin urmare, nu pot beneficia de scutirea de TVA.

CJUE definește viramentul drept o tranzacție ce constă în executarea unei instrucțiuni de a transfera o sumă de bani dintr-un cont bancar în alt cont bancar. Mai departe, CJUE reiterează caracteristicile ‘tranzacțiilor privind viramente’, mai exact că acestea implică schimbări în situația juridică și financiară existentă.

Potrivit CJUE, aspectele legate de funcțiile îndeplinite de tranzacția respectivă sunt decisive în aprecierea calificării acesteia drept ‘tranzacție privind viramente’, specific tranzacția în cauză trebuie să îndeplinească funcțiile esențiale și specifice ale viramentelor sau să determine transferul actual sau potențial al proprietății asupra fondurilor. CJUE consideră că limitele responsabilității prestatorului sunt de asemenea relevante în acest sens. Atunci când tranzacția are doar o natură tehnică sau administrativă, scutirea de TVA nu poate fi aplicată.

În opinia CJUE, serviciile de procesare a plății cu cardul reprezintă doar activități preparatorii, efectuate înainte de plata sau viramentul propriu-zis și, deși acestea sunt esențiale în efectuarea plății / viramentului, nu pot fi privire ca fiind scutite de TVA având în vedere că nu presupun efectuarea funcțiilor specifice și esențiale ale unei tranzacții de plată / virament.

Din analiza efectuată de CJUE rezultă că prestările de servicii se califică drept tranzacții privind plăți sau viramente dacă prestatorul debitează sau creditează în mod direct conturi, procesează aceste operațiuni de creditare și debitare a conturilor sau dispune efectuarea debitării sau a creditării.

CJUE observă că serviciile de procesare a plății cu cardul constau doar în furnizarea de informații necesare pentru efectuarea plății / viramentului, iar prestatorul nu își asumă nicio responsabilitate cu privire la efectuarea de modificări în situația juridică și financiară, caracteristice unei tranzacții privind plăți sau viramente scutite de TVA.

Mai mult, CJUE consideră că aplicarea scutirii de TVA în cazul serviciilor de procesare a plății cu cardul ar fi contrară obiectivelor scutirii de TVA acordate de legislația de TVA europeană serviciilor financiare, având în vedere interpretarea restrictivă a acestui concept.

Drept argument adițional, CJUE menționează că nu există dificultăți în determinarea bazei de impozitare și a TVA aferentă serviciilor de procesare a plății cu cardul, în timp ce scopul acordării scutirii de TVA este eliminarea unor astfel de dificultăți.

În plus, în cazul NEC, Instanța de trimitere a ridicat o întrebare cu privire la interpretarea conceptului de “recuperarea creanțelor”. Însă, ulterior stabilirii tratamentului de TVA aplicabil serviciilor analizate în cazul NEC, CJUE nu a adresat problema interpretării corecte a acestui concept.

Interpretarea CJUE și concluziile sale în aceste cazuri ar trebui avute în vedere de societățile ce prestează servicii în legătură cu plăți și viramente pentru a determina dacă aceste servicii se califică sau nu pentru aplicarea scutirii de TVA, în funcție de acțiunile efectuate și responsabilitățile acestora în legătură cu viramentul sau plata efectivă.

În data de 25 mai 2016, echipa de avocați Radu și Asociații SPRL, alături de consultanţii fiscali din cadrul departamentului de TVA al EY România, a obținut pentru Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică Tehnică Iaşi suspendarea efectelor actelor administrative emise de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi – Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii.

Suspendarea priveşte o Decizie de impunere prin care au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare cu titlu de taxă pe valoare adăugată şi accesoriile aferente, urmare a refuzului organelor fiscale de a acorda dreptul de deducere pentru unele dintre achiziţiile intracomunitare de echipamente utilizate de către acest institut în activităţile de cercetare.

Astfel, organele fiscale au considerat că institutul nu-şi poate exercita dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugată aferentă achiziţiilor de echipamente utilizate în activitatea de cercetare, atâta timp cât rezultatele cercetării nu au fost transferate către finanţator prin intermediul contractului prin care acesta din urmă pune la dispoziția Institutului fondurile necesare efectuării de cercetări.

La o analiză sumară a problematicii juridice, analiză efectuată în acord cu limitările derivând din natura juridică a cererii de suspendare, instanța de judecată a apreciat că interpretarea dată de organele fiscale dispoziţiilor legale nu este aptă să confere actelor administrativ fiscale suspendate prezumţia de legalitate. Din analiza informațiilor existente pe portalul instanțelor de judecată, doar un procent de 10% din totalul cererilor de suspendare a diferitelor acte administrativ fiscale sunt admise de către instanțele judecătorești.

Concluziile decurgând din analiza succintă menţionată, alături de constatarea îndeplinirii condiţiilor legale necesare pentru dispunerea suspendării actelor administrativ fiscale, au condus la admiterea cererii de suspendare formulată în numele Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică Tehnică Iaşi.

Reușita obținută de Radu și Asociații este cu atât mai importantă cu cât problematica juridică dedusă judecăţii se caracterizează prin noutatea abordării de către organele fiscale şi presupune cu necesitate înţelegerea de către instanța de judecată a mecanismului taxei pe valoare adăugată prin raportare la particularităţile activităţii de cercetare-dezvoltare.

Ministerul Finanțelor Publice anunță încheierea proiectului „Creşterea responsabilizării administraţiei publice prin modernizarea sistemului informatic pentru raportarea situaţiilor financiare ale instituţiilor publice”, cofinanţat din FONDUL SOCIAL EUROPEAN prin Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative 2007-2013, cod SMIS 34952.

Valoarea totală eligibilă a proiectului este de 7.878.860,00 lei.

Obiectivul general: creşterea eficienţei administrației publice centrale şi locale şi a transparenţei administrative prin punerea la dispoziţia instituţiilor publice a unor instrumente moderne, standardizate, pentru raportarea situaţiilor financiare şi publicarea informaţiilor de detaliu privind utilizarea fondurilor publice, în conformitate cu clasificaţia bugetară.

Scopul proiectului: realizarea unui set de formulare de raportare a situaţiilor financiare depuse de fiecare entitate raportoare, în format electronic, standardizat, securizat. Creșterea gradului de încredere a datelor colectate prin validări încrucisate cu date din sistem şi prin furnizarea de informaţii de încredere pentru uzul intern al MFP, al instituţiilor publice, al altor instituţii abilitate şi a publicului, atât la nivel de detaliu, cât şi consolidate pe diverse paliere. În paralel, acestea sunt utilizate pentru analize multicriteriale şi pe serii de timp, prin crearea unui sistem informatic dedicat şi integrat cu sistemul informatic al MFP.

Grupul ţintă al proiectului: Funcţionarii care lucrează în serviciile financiare din cadrul fiecărui ordonator de credite, personalul propriu din unitățile MFP teritoriale şi de la nivel central ce vor folosi direct sistemul FOREXEBUG.

Prin implementarea proiectului s-au obținut următoarele rezultate:

• Un set de formulare electronice de raportare a situaţiilor financiare dezvoltate pentru a fi utilizate de entităţile raportoare. Numărul raportărilor financiar-contabile a fost redus de la 43 de formulare în format fizic, la 15 formulare electronice, în vederea normalizării și eficientizării datelor.
• Agregarea, centralizarea, consolidarea, reconcilierea automată a datelor colectate prin intermediul formularelor electronice de raportare a situaţiilor financiare.
• Generarea automată de rapoarte de sinteză (standard si ad-hoc) în funcţie de datele colectate prin intermediul formularelor electronice de raportare a situaţiilor financiare.
• Validarea automată a datelor privind execuţia bugetară a veniturilor şi cheltuielilor cu bugetele aprobate şi programele actualizate ale entităţilor raportoare.
• Validarea automată a datelor privind plăţile efectuate de instituţiile publice în sistemul TREZOR cu bugetele aprobate şi programele actualizate ale acestora (entităţi raportoare).
• Aplicaţie dezvoltată şi funcţională pentru controlul angajamentelor bugetare ale entităților raportoare.
• Formarea a 220 de formatori ForExeBug, instruirea a 100 de utilizatori finali, instruirea a 60 de specialişti IT.

Proiectul se desfăşoară pe o perioadă de 54 de luni, atât la sediul Ministerului Finanţelor Publice pentru management, cât şi la sediul DGTI-MFP din Bucureşti, pentru activităţile tehnice derulate în proiect.

Pentru mai multe informații despre Sistemul național de verificare, monitorizare, raportare și control al situațiilor financiare, angajamentelor legale și bugetelor entităților publice (FOREXEBUG) puteți accesa site-ul www.mfinante.gov.ro, secțiunea Sistemul Național de Raportare FOREXEBUG.