O regulă nouă în materia inspecției fiscale a fost impusă zilele acestea de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ): baza de calcul a impozitului pe profit se determină la momentul efectuării tranzacțiilor de către contribuabil, acesta fiind momentul de la care ar trebui să curgă termenul de prescripție pentru inspecția fiscală. Cu alte cuvinte, contribuabilii vor beneficia de anularea controlului pentru o perioadă anterioară, de un an. Avocații Radu și Asociații SPRL au contribuit la clarificarea speței/ cauzei, prin redactarea unui Memoriu amicus curiae, prin care și-au exprimat poziția în sensul celor reținute de ÎCCJ.

Decizia Înaltei Curți pune capăt unei îndelungate dispute cu privire la interpretarea prevederilor vechiului Cod de procedură fiscală referitoare la perioada maximă în care un contribuabil poate fi supus unei inspecții fiscale. Începând cu anul 2003, constant, ANAF a interpretat în mod abuziv instituția prescripției extinctive, realizând inspecții fiscale prin care verifică o perioadă fiscală retrospectivă de șase ani, cu un an în plus față de termenul maxim de prescripție. ANAF se baza pe o interpretare particulară a modului de calcul al termenului de prescripție, calculând de la momentul depunerii declarațiilor fiscale, nu de la momentul efectuării tranzacțiilor.

Această corecție a interpretării eronate a ANAF are acum un efect de bumerang, întrucât toate inspecțiile finalizate cu acte de impunere, respectiv cele în curs de soluționare sau cele care urmează să înceapă în anii 2020 și 2021 și care vizează baze de impunere pentru care termenul maxim de 5 ani a fost împlinit, trebuie anulate, Înalta Curte stabilind ca fiind nelegal anul suplimentar controlat de  ANAF. Practic, contribuabilii beneficiază de ștergerea controlului pentru o perioadă fiscală anterioară, de un an. Eliminarea sau excluderea de la control a respectivei perioade fiscale se face datorită intervenirii prescripției, fără a se mai analiza dacă din perspectiva material-fiscală respectivul contribuabil datora sau nu obligații suplimentare.

Nota de plată pentru bugetul de stat, în acest context, va fi una semnificativă. Având în vedere faptul că practica ANAF de a controla 6 ani în loc de 5 vizează perioada 2003 – 2020 (timp în care a fost în vigoare vechiul Cod de procedură fiscală), decizia ÎCCJ poate viza chiar două inspecții fiscale consecutive pentru același contribuabil, cu sancțiunea excluderii anului suplimentar controlat în mod nelegal de către ANAF.

Consultând Raportul de performanță al ANAF pentru anul 2019, constatăm că Fiscul declară o sumă de 4.707 milioane de lei, bani reprezentând obligații fiscale suplimentare obținute de la contribuabili persoane juridice ca urmare a activității de inspecție fiscală. Presupunând că doar 40% dintre aceste creanțe fiscale suplimentare ar veni din zona impozitului pe profit, putem realiza dimensiunea efectelor deciziei ÎCCJ.

În sprijinul soluționării recursului în interesul legii, care a dus la decizia Înaltei Curți, Radu și Asociații SPRL a formulat Memoriul amicus curiae (un document elaborat de cineva care nu este parte în speța respectivă, dar care are expertiză în vederea justei ei soluționări – n.a.). În cadrul acestuia, a detaliat interpretarea potrivit căreia, în ceea ce privește impozitul pe profit, constituirea bazei de impozitare are loc la momentul producerii faptului generator, respectiv, a împrejurărilor ce creează elementele care intră în componența bazei de impozitare. Unica interpretare în acord atât cu principiile fiscale, cât și cu realitatea economică și juridică la care este expus în mod constant contribuabilul, este aceea că termenul de prescripție a dreptului organului de a stabili și determina obligația fiscală datorată se împlinește în termen de 5 ani și începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a constituit baza de impunere care a generat creanța fiscală.

Este de menționat, însă, că, în practica recentă a ÎCCJ, interpretarea confirmată prin decizia pronunțată zilele acestea fusese deja exprimată. Astfel, chiar la începutul acestui an, echipa de avocați a Radu și Asociații SPRL a asistat cu succes unul dintre principalii actori din domeniul rețelelor de date, obținând anularea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a actului de control emis de ANAF, cu încălcarea prescripției dreptului de a stabili creanțe fiscale. La momentul respectiv, ÎCCJ confirma teza susținută de Radu și Asociații SPRL, în sensul că baza de impozitare se naște prin efectuarea tranzacțiilor de către contribuabil, iar nu prin depunerea declarațiilor fiscale.

Nu putem, totuși, să nu remarcăm că acest recurs în interesul legii vine destul de târziu, dat fiind faptul că începând cu 1 ianuarie 2016 a intrat în vigoare Noul Cod de procedură fiscală, care a schimbat modul de calcul al acestui termen de prescripție. Astfel, după ce timp de 16 ani contribuabilii au fost supuși unui control pentru o perioadă mai mare decât cea prevăzută de lege, ANAF ar fi încetat oricum în anul 2021 practica sa abuzivă.

Autor: Dobrinescu Dobrev, Societate de Avocați

Sintetizăm în cele ce urmează principalele măsuri de natură financiară și fiscală adoptate de Parlamentul și Guvernul României, în sprijinul mediului de afaceri a cărui activitate este afectată negativ de criza sanitară generată de COVID-19.

 1. Programul de susținere prin finanțare a IMM-urilor (O.U.G. nr. 29/2020) constă în:

 a) acordarea de garanții de stat pentru 80% din valoarea finanțărilor acordate IMM. Valoarea maximă a creditelor/liniilor de credit pentru finanțarea capitalului de lucru acordate unui beneficiar nu poate depăși media cheltuielilor aferente capitalului de lucru din ultimii doi ani fiscali, în limita a 5 milioane lei. Pentru creditele de investiții, valoarea maximă a finanțării este de 10 milioane de lei. Totodată, valoarea maximă cumulată a finanțărilor garantate de stat care pot fi acordate unui beneficiar în cadrul acestei facilități este de 10 milioane lei. Pentru IMM-uri care nu au depus situații financiare la data solicitării creditului garantat, valoarea maximă a finanțării pentru capitalul de lucru va fi calculată ca dublul mediei cheltuielilor aferente capitalului de lucru din balanțele lunare;

sau

b) pentru microîntreprinderi sau întreprinderi mici, statul va acorda garanții pentru credite/linii de credit pentru finanțarea capitalului de lucru, exclusive dobânzile, comisioanele și speze bancare aferente creditului garantat de stat în procent de maximum 90%. Valoarea maximă a finanțărilor va fi de 500.000 lei pentru microîntreprinderi și de 1 milion de lei pentru întreprinderile mici. Pentru microîntreprinderi sau întreprinderi mici care nu au depus situații financiare la data solicitării creditului garantat, valoarea maximă a finanțării pentru creditul pentru capitalul de lucru va fi calculată ca dublul mediei cheltuielilor aferente capitalului de lucru din balanțele lunare.

Pentru creditele acordate conform celor de mai sus, Ministerul Finanțelor Publice va subvenționa 100% din dobânzile pentru creditele ce urmează a fi garantate.

Perioada de subvenționare a dobânzilor este de la momentul acordării creditelor / liniilor de credit contractate după intrarea în vigoare a prezentei O.U.G. nr. și poate dura până la data de 31 martie 2021. Subvenționarea dobânzii se aprobă anual printr-un act normativ cu putere de lege pentru primul an și pentru următorii 2 ani doar în condițiile în care creșterea economică estimată pentru această perioadă se situează sub nivelul celei din anul 2002.

Garanțiile pentru creditele astfel acordate vor respecta legislația în domeniul ajutorului de stat.

Obligațiile fiscale restante și alte creanțe bugetare ale beneficiarului acestui program de garantare se vor achita din creditul/linia de credit pentru capitalul de lucru acordate în cadrul programului.

Pentru creditele acordate pentru capitalul de lucru durata maximă a finanțărilor a fost extinsă de la 24 de luni la 36 de luni, cu posibilitatea extinderii pentru încă 36 de luni (anterior tot 24 de luni). Pentru creditele de investiții a fost menținută perioada de 120 de luni.

Se abrogă prevederile referitoare la datorarea unei prime de garantare din partea beneficiarului finanțării, pentru acoperirea riscului de garantare de către stat.

2. Amânarea termenului de plată a taxelor locale (O.U.G. nr. 29/2020)

– S-a amânat termenul de plată pentru impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, respectiv impozitul pe mijloacele de transport de la 31 martie 2020 la 30 iunie 2020. Bonificațiile se vor acorda în cazul plății integrale a impozitului până la noul termen de 30 iunie 2020;

3. Măsuri speciale de procedură fiscală: executări silite, dobânzi și penalități de întârziere

– pe perioada stării de urgență, pentru obligațiile fiscale scadente începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență și neachitate până la încetarea măsurilor prevăzute de starea de urgență nu se calculează și nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere conform Codului de procedură fiscală. Această măsură rămâne valabilă încă 30 de zile de la data încetării stării de urgență.

– se suspendă sau nu încep măsurile de executare silită prin poprire a creanțelor bugetare, cu excepția executărilor silite care se aplică pentru recuperarea creanțelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală. Această măsură rămâne valabilă încă 30 de zile de la data încetării stării de urgență.

4. Prevederi privind impozitul pe profit

– pentru contribuabilii care aplică sistemul de declarare și plată a impozitului pe profit anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial, aceștia pot efectua plățile anticipate trimestriale pentru anul 2020, la nivelul sumei rezultate din calculul impozitului pe profit trimestrial curent. Modul de calcul se păstrează pentru toate trimestrele anului fiscal 2020.

– contribuabilii care au optat pentru un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic, se aplică prevederile anterioare pentru plățile anticipate datorate pentru trimestrele rămase din anul modificat care se încheie în anul 2020, precum și pentru calculul celor care sunt aferente trimestrelor din anului fiscal modificat care începe în anul 2020 și sunt cuprinse în anul calendaristic 2020.

5. Amânarea termenului pentru depunerea solicitării de restructurare conform O.G. nr. 6/2019

–  în cazul debitorilor care au datorii în cuantum mai mare sau egal cu suma de un milion lei se introduce posibilitatea de a notifica organul fiscal competent cu privire la intenția de a-și restructura obligațiile bugetare inclusiv în perioada 1 februarie – 31 iulie 2020, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai beneficia de restructurarea obligațiilor bugetare. Debitorul se va adresa unui expert independent pentru întocmirea unui plan de restructurare și realizarea testului creditorului privat prudent.

– termenul prevăzut pentru depunerea Solicitării de restructurare s-a amânat de la data de 31 iulie 2020 până la data de 30 octombrie 2020.

6. Amânarea la plată pentru serviciile de utilități și a chiriei

– pe durata stării de urgență, întreprinderile mici și mijlocii care dețin certificatul de situație de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, beneficiază de amânarea la plată pentru serviciile de utilități – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice și de internet, precum și de amânarea la plată a chiriei pentru imobilul cu destinație de sediu social și de sedii secundare.

– dispozițiile anterioare cu privire la condițiile amânării la plată a serviciilor de utilități și a chiriei pentru imobilul cu destinație sediu social și sedii secundare se aplică în mod corespunzător și pentru următoarele profesii care îndeplinesc servicii de interes public: notar public, avocat, executor judecătoresc, a căror activitate este afectată direct prin măsurile dispuse de autorități pentru prevenirea și combaterea pandemiei. Criteriile de atestare a acestei situații vor fi dispuse prin hotărâre de guvern.

Membrii acestor profesii sunt obligați ca pe perioada instituirii stării de urgență să ia măsurile necesare continuității activității, cu observarea regulilor de disciplină sanitară. Nerespectarea acestei obligații constituie abatere disciplinară și se sancționează cu excluderea din profesie.

Salariații formelor de exercitare a profesiilor menționate anterior care refuză îndeplinirea sarcinilor asumate prin CIM și din acest motiv nu se poate desfășura în mod optim activitatea, respectiv continuarea optimă a acesteia, nu vor avea acces la beneficiile de asistență socială sau la alte facilități ce vor fi acordate pe perioada stării de urgență.

– de dispozițiile cu privire la amânarea la plată a utilităților / chiriei beneficiază și cabinetele medicilor de familie / cabinete stomatologice în care își desfășoară activitatea în orice formă cel mult 20 de persoane și a căror activitate este afectată de măsurile din perioada stării de urgență.

– de asemenea, vor beneficia de amânarea la plată a utilităților și federațiile sportive naționale și cluburile sportive care dețin certificat de identitate sportivă și a căror activitate este afectată de măsurile împotriva pandemiei.

7. Invocarea forței majore în contractele în derulare (O.U.G. nr. 29/2020)

– forța majoră poate fi invocată în contractele în derulare, altele decât cele de mai sus, încheiate de IMM-uri, numai după încercarea dovedită cu înscrisuri comunicate între părți prin orice mijloace de renegociere a contractului pentru adaptarea clauzelor acestora cu luarea în considerare a condițiilor excepționale generate de starea de urgență.

8. Penalități pentru întârzieri în executarea obligațiilor decurgând din contractele încheiate cu autoritățile publice (O.U.G. nr. 29/2020)

– penalitățile stipulate pentru întârzieri în executarea obligațiilor decurgând din contractele încheiate cu autoritățile publice de către IMM-uri care dețin certificatul pentru situații de urgență nu se datorează pe perioada stării de urgență.

9. Declararea beneficiarului real (O.U.G. nr. 29/2020)

Termenul de depunere a declarației privind beneficiarul real din Legea nr. 120/2019 privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului se prelungește cu 3 luni de la data încetării stării de urgență, iar pe durata stării de urgență se suspendă depunerea acestei declarații. Aceeași prevedere se aplică și pentru declarația privind beneficiarul real din O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile.

10. Stimulentul de inserție (O.U.G. nr. 30/2020)

Acordarea stimulentului de inserție profesională potrivit legislației specifice se efectuează fără întrerupere pentru o perioada de 90 de zile, persoanelor care, începând cu data intrării în vigoare a prezentei O.U.G., se află în una din următoarele situații:

• persoana beneficiază de concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă sau pentru îngrijirea copilului bolnav, conform O.U.G. nr. 158/2005;
• beneficiază de concediul prevăzut de Legea nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinților pentru supravegherea copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ;
• se află în perioada prev. de art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii – în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activității, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare;
• li s-a suspendat ori le-a încetat raportul de muncă ori de serviciu, ca urmare a instituirii situației de urgență în condițiile O.U.G. nr.1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgență.

În cazul în care după perioada de 90 de zile, persoana îndreptățită realizează venituri supuse impozitului pe venit, atunci stimulentul de inserție se acordă, potrivit legii, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani sau 4 ani în cazul copilului cu dizabilitate.

11. Drepturi bănești ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj precum și din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale (O.U.G. nr. 30/2020)

Pe perioada stării de urgență, cererile și documentele doveditoare pentru stabilirea și plata drepturilor bănești ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj precum și din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale pot fi depuse la agențiile pentru ocuparea forței de muncă în format letric sau prin poștă electronică.

Agențiile pentru ocuparea forței de muncă pot solicita prezența fizică a persoanelor care au depus prin poșta electronică numai în situația în care există situații excepționale, situație în care termenele prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor se va prelungi cu maxim 15 zile lucrătoare.

12. Concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate (O.U.G. nr. 30/2020)

– persoanele asigurate au dreptul al concediu și indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă fără îndeplinirea stagiului de cotizare pentru urgențe medico – chirurgicale, TBC, boli infectocontagioase din grupa A, neoplazii și SIDA. De asemenea, persoanele asigurate au dreptul la concediu și indemnizație pentru carantină fără îndeplinirea condiției privind stagiul de asigurare.

– prin derogare de la prevederile generale din O.U.G., certificatele de concediu medical care cuprind a 91^a zi sau depășesc 183 de zile acordate în perioada stării de urgență se eliberează și se decontează fără avizul medicului expert al asigurărilor sociale.

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 / 31.01.2020 a fost publicată Ordonanța 5 / 2020 pentru modificarea şi completarea Legii 207 / 2015 privind Codul de procedură fiscală („OG 5 / 2020”).

Prin OG 5 / 2020 au fost aduse o serie de completări și modificări cu privire la:

• executarea silită efectuată de către organul fiscal prin poprirea conturilor bancare și
• implementarea Directivei UE 2018/822 a Consiliului din 25.05.2018 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu („DAC 6”)

I. Executarea silită de efectuată de către organul fiscal prin poprire

Principalul aspect modificat prin OG 5/2020 în domeniul executării silite efectuate de către organul fiscal prin poprire se referă la sumele urmăribile reprezentând (i) venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, (ii) titluri de valoare sau (iii) alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Astfel, OG 5 / 2020 modifică termenul ”de îndată” și propune executarea popririi de către terțul poprit în termen de 3 (trei) zile lucrătoare de la data înființării popririi sau de la data la care creanța devine exigibilă.

Totodată, în cazul popririlor înfiinţate de organul fiscal central, instituţiile de credit transmit organului fiscal central, prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, informaţiile privind suma disponibilă de plată. În acest caz, inclusiv plata sumelor reprezentând (i) drepturi salariale, inclusiv impozite și contribuții aferente acestora, reținute la sursă, (ii) accize, efectuată de către antrepozitarii autorizați, (iii) accize, efectuată în numele antrepozitarilor autorizați, de către cumpărătorii de produse energetice și (iv) obligații fiscale de care depinde menținerea valabilității înlesnirii nu va mai putea fi realizată decât până la data la care instituţiile de credit transmit informaţiile privind suma disponibilă de plată. Nerespectarea acestei prevederi atrage nulitatea oricărei plăţi efectuate ulterior transmiterii de către organul fiscal central a informațiilor cu privire la suma disponibilă de plată.

II. Implementarea Directivei UE 2018/822 a Consiliului din 25.05.2018 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu

Reamintim faptul că DAC (i.e. Directive on Administrative Cooperation) reprezintă un acronim pentru o serie de șase directive privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal.

Prin DAC 6, Consiliul Uniunii Europeane a impus statelor membre obligativitatea de raportare a schemelor transfrontaliere de optimizare fiscală de către (i) consultanții fiscali, contabilii, auditorii, avocații sau orice alte persoane care participă direct sau indirect la realizarea, comercializarea sau gestionarea schemelor de optimizare fiscală, cât și de către (ii) contribuabili, în situația în care cei dintâi nu efectuează raportarea. OG 5 / 2020 aduce unele modificări și completări Legii nr. 207 / 2015 privind Codul de Procedură Fiscală (”Legea 207 / 2015”). Principalele modificări și completări aduse de OG 5 / 2020 sunt după cum urmează:

Definiții

• Pe lângă definiția deja regăsită în Legea 207 / 2015 a întreprinderii asociate, OG 5 / 2020 propune completarea acestui termen, astfel încât în categoria întreprinderilor asociate să se regăsească inclusiv persoana care se află în legătură cu altă persoană, în cel puțin una din modalitățile nou (n.a. detalii la cerere) prevăzute de OG 5 / 2020.
• Aranjamentul transfrontalier este definit ca fiind un aranjament care implică (i) fie mai mult de un stat membru, (ii) fie un stat membru şi o ţară terţă, dacă este îndeplinită cel puţin una din noile condiţii (n.a. detalii la cerere) prevăzute de OG 5 / 2020.
• Aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este definit ca fiind „orice aranjament transfrontalier care cuprinde cel puţin unul dintre semnele distinctive stabilite prin Ordonanța 5 /2020”.
• Semnul distinctiv reprezintă o caracteristică sau însuşire a unui aranjament transfrontalier care prezintă un indiciu al unui potenţial risc de evitare a obligaţiilor fiscale.
• Intermediarul este definit de OG 5 / 2020 ca fiind „orice persoană care (i) proiectează, comercializează, organizează, pune la dispoziţie în vederea implementării sau gestionează implementarea unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportării (ii) având în vedere faptele şi circumstanţele relevante şi pe baza informaţiilor disponibile, a cunoştinţelor de specialitate relevante şi a înţelegerii necesare pentru furnizarea acestor servicii, ştie sau ar fi rezonabil de aşteptat să ştie că s-a angajat să furnizeze, direct sau prin intermediul altor persoane, ajutor, asistenţă sau consiliere cu privire la proiectarea, comercializarea, organizarea, punerea la dispoziţie în vederea implementării sau gestionarea implementării unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportării”.

Pe lângă cele mai sus menționate, pentru a fi considerată intermediar, o persoană trebuie să îndeplinească cel puţin una dintre condiţiile suplimentare (n.a. detalii la cerere) prevăzute de OG 5 / 2020:

• Contribuabilul relevant este reprezentat de „orice persoană căreia i se pune la dispoziţie un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării în vederea implementării sau care este pregătită să implementeze un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării sau care a implementat prima etapă a unui astfel de aranjament”.
• Aranjamentul comercializabil reprezintă un aranjament transfrontalier care este proiectat, comercializat, pregătit pentru implementare sau pus la dispoziţie în vederea implementării, fără a fi necesară o personalizare substanţială a acestuia.
• Aranjamentul personalizat reprezintă un aranjament transfrontalier care nu este un aranjament comercializabil.

Obligații de raportare

Potrivit OG 5 / 2020, intermediarii sunt obligați să raporteze, în termen de 30 de zile, informaţii cu privire la aranjamentele transfrontaliere de care au luat cunoştinţă sau care se află în posesia ori sub controlul lor. În cazul în care nu există niciun intermediar, obligaţia de raportare a informaţiilor cu privire la aranjamentul transfrontalier revine contribuabilului relevant, în afara situației în care aceștia deţin dovezi concludente din care rezultă că informaţiile cu privire la aranjamentul transfrontalier au fost deja raportate de un alt contribuabil relevant.

OG 5 / 2020 prevede, pentru cazul intermediarilor, o serie de alte obligații (n.a. detalii la cerere), ca de exemplu obligativitatea intermediarului de a întocmi, la fiecare 3 luni, un raport prin care furnizează informaţiile noi sau actualizate cu privire la aranjamentele transfrontaliere de care au luat cunoştinţă sau care se află în posesia ori sub controlul lor, devenite disponibile de la depunerea ultimului raport.

NOTA BENE! – Dispoziții tranzitorii

Formularul utilizat de intermediarii sau contribuabilii relevanţi, după caz, în vederea raportării informaţiilor cu privire la aranjamentele transfrontaliere va fi aprobat prin ordin al preşedintelui ANAF, în termen de 60 de zile de la data publicării OG 5 / 2020 în Monitorul Oficial, respectiv 31.01.2020.

Obligația de raportare a informaţiilor cu privire la aranjamentele transfrontaliere va intra în vigoare începând cu data de 01.07.2020, urmând ca până la data de 31.08.2020 intermediarii sau contribuabilii relevanţi, după caz, să îndeplinească obligațiile de raportare prevăzute în OG 5 / 2020 pentru perioada 25.06.2018 – 01.07.2020.

Sancțiuni

Neraportarea ori raportarea cu întârziere de către intermediarii sau contribuabilii relevanţi, după caz, a aranjamentelor transfrontaliere constituie contravenție dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât să fie considerată, potrivit legii, infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 20.000 LEI la 100.000 LEI.

Neîndeplinirea de către intermediar a obligaţiei de notificare a altui intermediar sau a contribuabilului relevant, după caz, constituie contravenție dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât să fie considerată, potrivit legii, infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 5.000 LEI la 30.000 LEI

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 / 13.08.2019 a fost publicat Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2098 / 30.07.2019 pentru modificarea Procedurii privind emiterea și comunicarea unor acte administrative și de executare pentru debitorii care înregistrează obligații fiscale restante sub o anumită limită, aprobată prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 727 / 2019 („Ordinul 2098 / 2019”).

Modificările aduse prin Ordinul 2098 / 2019 vizează înființarea popririi asupra disponibilităților bănești în funcție de:

(i)  categoria contribuabilului.

şi de

(ii) cuantumul obligațiilor bugetare rămase nestinse din somația emisă anterior.

Astfel, cuantumurile obligațiilor bugetare rămase nestinse, pentru care vor fi emise (i) adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești și (ii) adresa de înștiințare privind înființarea popririi, sunt următoarele:

A.  Pentru debitorul care se încadrează în categoria marilor contribuabili:

• 40.000 lei reprezentând obligație bugetară rămasă neachitată până la expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea somaţiei;
• 20.000 lei reprezentând obligație bugetară rămasă neachitată până la expirarea termenului de 90 zile de la comunicarea somaţiei;
• 3.000 lei reprezentând obligație bugetară rămasă neachitată până la expirarea termenului de 180 zile de la comunicarea somaţiei.

   B.  Pentru debitorul care se încadrează în categoria contribuabililor mijlocii:

• 40.000 lei reprezentând obligație bugetară rămasă neachitată până la expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea somaţiei;
• 10.000 lei reprezentând obligație bugetară rămasă neachitată până la expirarea termenului de 90 zile de la comunicarea somaţiei;
• 1.500 lei reprezentând obligație bugetară rămasă neachitată până la expirarea termenului de 180 zile de la comunicarea somaţiei.

C.  Pentru ceilalți debitori:

• 10.000 lei reprezentând obligație bugetară rămasă neachitată până la expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea somaţiei;
• 5.000 lei reprezentând obligație bugetară rămasă neachitată până la expirarea termenului de 90 zile de la comunicarea somaţiei;
• 500 lei reprezentând obligație bugetară rămasă neachitată până la expirarea termenului de 180 zile de la comunicarea somaţiei.

D.  Pentru debitorul persoană fizică:

• 2.000 lei reprezentând obligație bugetară rămasă neachitată până la expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea somaţiei;
• 1.000 lei reprezentând obligație bugetară rămasă neachitată până la expirarea termenului de 90 zile de la comunicarea somaţiei;
• 100 lei reprezentând obligație bugetară rămasă neachitată până la expirarea termenului de 180 zile de la comunicarea somaţiei.

NOTĂ:

Emiterea (i) adresei de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești și a (ii) adresei de înștiințare privind înființarea popririi se va face cu respectarea prevederilor referitoare la procedura medierii.

Echipa Radu și Asociații SPRL | EY Law a asistat cu succes unul dintre cei mai mari jucători globali în domeniul comercializării semințelor, în contestarea deciziei prin care Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a dispus suspendarea procedurii de soluționare a contestației fiscale ca urmare a sesizării organelor penale.

Specific, în urma efectuării unei inspecții fiscale, autoritățile fiscale au emis o decizie de impunere stabilind obligații fiscale suplimentare și, în același timp, au sesizat organele de urmărire penală pe motiv că ar fi existat indicii privind săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală. Considerând că impunerea este nelegală, contribuabilul a formulat o contestație fiscală pe care autoritatea competentă a refuzat să o soluționeze până la finalizarea laturii penale a cauzei, suspendând, așadar, soluționarea contestației potrivit art. 214 alin. (1) din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

În primă instanță, Curtea de Apel București a respins acțiunea prin care contribuabilul a solicitat anularea deciziei respective și reluarea procesului de soluționare a contestației fiscale, considerând că ar fi fost îndeplinite condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală, în sensul existenței unei „înrâuriri hotărâtoare” a soluției din penal asupra soluției ce urma a fi adoptată în fiscal.

Însă, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul societății, a casat sentința Curții de Apel București și a anulat decizia organelor fiscale, obligându-le să soluționeze pe fond contestația fiscală într-un termen de 30 de zile.

”Soluția este una lăudabilă”, a afirmat Emanuel Băncilă, coordonatorul practicii de litigii și controverse fiscale din cadrul Radu și Asociații SPRL | EY Law, întărind astfel o jurisprudență devenită constantă a instanțelor judecătorești, în sensul că, „deși organul fiscal are atât dreptul de a sesiza organele penale cât și dreptul a suspenda soluționarea contestației fiscale, exercitarea acestuia din urmă nu poate fi discreționară – suspendarea soluționării contestației trebuie temeinic motivată sub aspectul interdependenței aspectelor fiscale și penale.”

”Este ceea ce am susținut încă din momentul în care autoritățile fiscale au început să abuzeze de această instituție a suspendării soluționării contestației fiscale – și anume că problemele fiscale nu-și pot găsi o rezolvare corectă decât în cadrul procedurii fiscale. De altfel, soluția oferită cu privire la aspectele fiscale în dispută de către autoritățile fiscale și, mai apoi, de instanțele de contencios administrativ, este cea care are o ”înrâurire hotărâtoare” asupra soluției din penal, și nu invers”, a adăugat Alex Slujitoru (Managing Associate), membru al echipei de proiect.

***

Radu și Asociații | EY Law este singura casă de avocatură din Romania inclusă printre finaliste la două categorii ale premiilor “European Tax Awards 2018”, respectiv: “European Tax Innovator Firm of the Year” și “European Tax Policy Firm of the Year”, recunoscându-se astfel contribuția sa atât la îmbunătățirea cadrului legislativ procedural-fiscal cât și la dezvoltarea și implementarea unor soluții inovatoare pentru contribuabili (soluții implementate în premiera doar de către Radu și Asociații SPRL | EY Law).

Radu și Asociații SPRL | EY Law s-a aflat pe lista scurta a finaliștilor pentru cel puțin o categorie de premii “European Tax Awards” și în anii 2016 și 2017. Premiile sunt acordate anual, încă din anul 2005, de către revista International Tax Review și își propun să recunoască profesioniștii de prestigiu care activează în domeniul fiscalității în Europa, Orientul Mijlociu și Africa (EMEA). International Tax Review face parte din portofoliul Euromoney Legal Media Group, unul din cele mai prestigioase grupuri editoriale internaționale specializate în publicații și ghiduri juridice pe diverse arii de practică.

Radu și Asociații SPRL | EY Law este societatea de avocați din România care face parte din rețeaua globală EY Law, în cadrul căreia își desfășoară activitatea peste 2.100 de avocați din 82 de țări. În România, echipa Radu și Asociații SPRL | EY Law, formată din peste 35 de avocați, oferă atât servicii de consultanță juridică (remarcându-se în următoarele arii de practică: drept societar, drept comercial, fuziuni și achiziții, finanțări, drept imobiliar, protecția datelor cu caracter personal și dreptul muncii), cât și asistență și reprezentare în fața autorităților și instanțelor judecătorești românești și internaționale. Experiența echipei a fost recunoscută în mod constant de piață și de publicații de specialitate precum Legal 500, Which Lawyer sau Chambers & Partners.

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 250.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 31,4 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2017. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei 770 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com

Rezumat: Actualul Cod de procedură fiscală a încercat să găsească soluții unor probleme care s-au dovedit  stringente, conform practicii și jurisprudenței anterioare intrării sale în vigoare.

În contextul emiterii unui număr tot mai mare de Decizii de instituire de măsuri asigurătorii, în proporție semnificativă cauzată de creșterea numărului controalelor desfășurate de Direcția Generală Antifraudă Fiscală, au fost reglementate garanții procedurale care să protejeze mult mai eficient contribuabilul în situația instituirii abuzive a unor astfel de măsuri sau a menținerii acestora în ființă pentru o perioadă nejustificat de mare.

În acest scop, a fost reglementată încetarea de drept a măsurilor asigurătorii, în anumite condiții prevăzute de Cod. Însă ce poate face contribuabilul dacă la expirarea termenului prevăzut de lege organele fiscale nu emit deciziile de ridicare a măsurilor? Acesta are două opțiuni: să aștepte emiterea, într-un final, a deciziei, fără a ști cât va dura așteptarea sau să iasă din pasivitatate, încercând să găsească o modalitate de acțiune.

Summary: The current Tax Procedure Code has tried to find solutions to problems that proved stringent, according to previous  case law  and practice.

In the context of a growing number of decisions imposing precautionary measures, to any significant extent caused by the increased number of checks carried out by the Generale Tax Fraud Authority, it were regulated some procedural safeguards to protect more effectively the taxpayer, when the  measures are established abusively or when they are being maintaind for a period unreasonably high.

For this purpose, it has been introduced the termination by law of the established precautionary measures, under certain condition stipulated by the code.  But what can the taxpayer do, if at the deadline set by the law, the measures are not lifted by the fiscal authorities? They are two options: he can wait, without knowing how long, to recive the lifting measures decision or he can choose to get out of passivity by finding a way to actionate.

Actualul Cod de procedură fiscală a încercat să găsească soluții unor probleme care s-au dovedit stringente, conform practicii și jurisprudenței anterioare intrării în vigoare a noului act normativ.

Printre altele, s-a dorit reglementarea unor garanții procedurale care să protejeze mult mai eficient contribuabilul în situația instituirii abuzive a măsurilor asigurătorii sau a menținerii acestora în ființă pentru o perioadă nejustificat de mare. Modificările au fost unele necesare și îndelung așteptate în contextul emiterii unui număr tot mai mare de Decizii de instituire a unor astfel de măsuri, în proporție semnificativă cauzată de creșterea numărului controalelor desfășurate de Direcția Generală Antifraudă Fiscală.

S-au introdus, astfel, două schimbări importante, prima vizând competența materială în cea ce privește calea de atac îndreptată împotriva deciziei de instituire a măsurii asigurătorii, iar cealaltă vizând desființarea de drept a măsurilor asigurătorii în situația neînceperii inspecției fiscale și a emiterii titlului de creanță într-un anumit termen de la instituire.

Calea de atac împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii a rămas, la fel ca în vechea reglementare, contestația la executare. Fiind însă evidentă absurditatea judecării unor astfel de litigii de către judecătorie, instanță care nu are în competență judecarea fondurilor litigiilor de contencios fiscal, s-a renunțat la competența materială generală prevăzută de Codul de procedură civilă pentru contestația la executare și s-a prevăzut o competență materială „specială”, în favoarea instanței căreia i-ar reveni competența să judece și fondul cauzei, prin urmare în favoarea unui complet specializat.

Cu alte cuvinte, contestația la executare având ca obiect cercetarea legalității instituirii măsurii asigurătorii a fost luată de pe masa completului de judecătorie, care nu se confrunta cu soluționarea altor litigii de contencios fiscal și căruia îi era oarecum „teamă” să examineze, cu adevărat, actul a căruia legalitate trebuia să o verifice, mai ales când acesta era emis de Direcția Generală Antifraudă Fiscală, iar prejudiciul estimat era o sumă semnificativă.

Acțiunile având ca obiect cercetarea legalității instituirii unor astfel de măsuri au ajuns acolo unde le era locul, și anume pe masa judecătorului de contencios fiscal, obișnuit cu problematica specifică și mult mai greu de „impresionat” în fața unor procese-verbale întocmite de Direcția Generală Antifraudă.

A doua schimbare, asupra căreia ne vom opri în analiza noastră, este cea prin care s-a introdus noțiunea încetării măsurilor asigurătorii în situația neînceperii inspecției fiscale și emiterii titlului de creanță în termen de șase luni de la data emiterii deciziei prin care au fost instituite, cu alte cuvinte, a desființării de drept a acestora într-o atare situație.

Dispoziția în discuție este una introdusă, în mare măsură, ca efect al acelorași controale desfășurate de Direcția Generală Antifraudă. Este bine cunoscut faptul că procesul-verbal de control întocmit de această direcție nu este act administrativ fiscal, neproducând, prin el însuși, efecte juridice. În majoritatea covârșitoare a cazurilor în care controlul antifraudă „descoperă” încălcarea unor norme fiscale și estimează obligații suplimentare de plată către bugetul statului, se dispun măsuri asigurătorii, chiar anterior emiterii procesului-verbal de control.

Controlul Antifraudă este finalizat, de cele mai multe ori, într-un termen rezonabil, iar urmarea firească a acestuia ar trebui sa fie demararea, cu celeritate, a inspecției fiscale, căreia îi revine rolul stabilirii, cu titlu de certitudine, a existenței unor obligații suplimentare de plată către bugetul de stat și a clarificării stării de fapt fiscale.

Să nu uităm, totodată, că în cadrul inspecției fiscale contribuabilul are mult mai multe drepturi procedurale și posibilități de a-și argumenta și proba opinia, bine reglementate de Codul de procedură fiscală, spre deosebire de cadrul controlului antifraudă, insuficient sau, mai bine spus, nereglementat din perspectiva drepturilor contribuabilului pe parcursul desfășurării sale.

În practică însă, între efectuarea controlului de către Direcția Generală Antifraudă și instituirea de măsuri asigurătorii, pe de-o parte, și începerea inspecției fiscale, pe de altă parte, trec luni și, în îngijorător de multe situații, chiar ani.

Autor: Lelia Grigore, senior tax lawyer la Dobrinescu Dobrev SCA

Puteți citi continuarea articolului în numarul 6 al revistei Tax Magazine. Găsiți aici mai multe detalii despre abonamentele Tax Magazine 2016.

În vederea desfăşurării unitare a procesului de administrare a impozitului pe venit, prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1393/2006 a fost aprobată procedura privind stabilirea din oficiu a impozitului pe venit la persoanele fizice şi a modelului şi conţinutului formularului „Decizie de impunere din oficiu”.

Ca urmare a intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, se impune actualizarea conţinutului actelor administrativ-fiscale în derularea procedurii privind impunerea din oficiu a veniturilor persoanelor fizice, realizate anterior datei de 1 ianuarie 2016 (temeiul de drept, termenul de depunere a contestaţiei).

Faţă de cele prezentate, prin prezentul proiect de ordin se propune completarea Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3622/2015 pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare utilizate în administrarea impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale datorate de persoanele fizice.

Puteţi consulta proiectul de ordin, referatul de aprobare, anexa 1, anexa 2 şi anexa 3.

Ca urmare a modificării Legii nr. 207 / 2015 privind Codul de procedură fiscală, începând cu data de 1 ianuarie 2016, contribuabilul sau plătitorul persoană juridică sau orice entitate fără personalitate juridică este declarat/ă inactiv/ă și îi sunt aplicabile prevederile din Codul fiscal privind efectele inactivității dacă se află în una dintre următoarele situații:

a) nu își îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege;

b) se sustrage controalelor efectuate de organul fiscal central prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;

c) organul fiscal central constată că nu funcționează la domiciliul fiscal declarat;

d) inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerțului;

e) durata de funcționare a societății este expirată;

f) societatea nu mai are organe statutare;

g) durata deținerii spațiului cu destinația de sediu social este expirată.

Practic, cele mai des apărute situații care pot conduce la declararea societății ca inactivă sunt (i) expirarea duratei mandatului administratorilor societății și (ii) expirarea duratei sediului societății. Cu privire la literele d)-g) de mai sus, în baza unei proceduri, Oficiul Național al Registrului Comerțului comunică ANAF informații despre contribuabilii sau plătitorii care se află în vreuna din situațiile menționate, în vederea demarării de către ANAF a procedurii de declarare a inactivității acestora.

Pentru a evita declanșarea de către organele fiscale a unei astfel de proceduri, vă recomandăm să verificați dacă vă aflați într-una din situațiile mai sus menționate (ex.: chiar dacă ați încheiat un act adiţional de prelungire a duratei spaţiului cu destinație sediu social, vă rugăm să aveți în vedere că acesta trebuie înregistrat la Registrul Comerțului) sau dacă există iminența unei astfel de situații.

Regulamentul delegat al Comisiei (UE) nr. 2015/2446 din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele detaliate ale anumitor dispoziţii ale Codului vamal al Uniunii şi Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziţii din Regulamentul (EU) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din data de 29 decembrie 2015 și sunt aplicabile începând cu data de 1 mai 2016.

Regulamentele sunt obligatorii în toate elementele sale și direct aplicabile în toate statele membre.