Ordonanța de Urgență a Guvernului privind acordarea unor facilități fiscale

(Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilități fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 785 din 21 octombrie 2015)

Ordonanța de urgență prevede anularea penalităților de întârziere și a unei cote de 54.2% din dobânzi aferente obligațiilor de plată principale restante la

30 septembrie 2015, dacă anumite condiții sunt îndeplinite, cum ar fi:

• obligațiile principale restante se achită până la 31 martie 2016;

• cota de 45,8% din dobânzile aferente stabilite prin decizie comunicată până la data stingerii obligațiilor principale, se plătește până la data de

30 iunie 2016;

• obligațiile fiscale principale cu termene de plată în perioada
1 octombrie 2015 – 31 martie 2016 se sting până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor;

• contribuabilul are toate declarațiile fiscale depuse până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor.

Facilitățile fiscale mentionate mai sus se acordă, în anumite condiții, și cu privire la accesoriile datorate pentru:

• diferențe ale obligațiilor de plată principale anterioare datei de
30 septembrie 2015, raportate prin declarații rectificative, inclusiv în cazul corectării decontului de taxă pe valoare adăugată;

• obligații de plată principale cu termene scadente și stinse înainte de
30 septembrie 2015 și accesorii

• obligații de plată principale cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, pentru care s-au emis/se emit decizii de impunere ca urmare a unei inspecții fiscale în derulare la momentul intrării în vigoare a prezentei Ordonanțe de Urgență.

Pentru a beneficia de facilitățile fiscale prevăzute de prezenta Ordonanță de Urgență, contribuabilii trebuie să depună o cerere de anulare a accesoriilor, să achite obligații de plată principale și accesorii în anumite termene.

Pașii următori: chiar dacă procedura de aplicare va fi aprobată în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei Ordonanțe de Urgență, contribuabilii ar trebui să determine acțiunile care trebuie întreprinse în cazul lor specific. Această analiză le va permite să se asigure că toate măsurile sunt luate în termenele stabilite astfel încât să poată beneficia de facilitățile fiscale menționate mai sus.

Vezi buletinul fiscal aici

OUG nr. 44/2015 privind acordarea unor facilitati fiscale – Biriș Goran Clients & Friends Alert

În Monitorul Oficial nr. 785 din 21 octombrie 2015 a fost publicată Ordonanța de Urgență nr. 44 (“Ordonanța”) privind acordarea unor facilități fiscale.

Aceasta reglementează anularea parțială a obligațiilor fiscale accesorii – penalitățile de întârziere și o cotă de 54,2%
din dobânzile de întârziere – și condițiile ce trebuie îndeplinite în acest sens, aferente următoarelor obligații fiscale principale:

(i) Obligațiile de plată principale datorate bugetului general consolidat, restante la 30 septembrie 2015

Trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

Toate obligațiile principale restante la 30 septembrie 2015, se sting prin orice modalitate prevăzută de lege până la data de 31 martie 2016 inclusiv;
Cota de 45,8% din dobânzile de întârziere stabilite prin decizii comunicate până la data stingerii obligațiilor de plată principale prevăzute la lit. a. este stinsă prin orice modalitate prevăzută de lege până la data de 31 iunie 2016 inclusiv;
Cota de 45,8% din dobânzile de întârziere datorate până la data stingerii obligațiilor de plată principale prevăzute la lit. a. și stabilite prin decizii comunicate după această dată, este stinsă prin orice modalitate prevăzută de lege până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală (data de 5 a lunii următoare, dacă decizia este comunicată în intervalul 1-15 din lună, respectiv data de 20 a lunii următoare, dacă decizia este comunicată în intervalul 16-31 din lună)
Toate obligațiile de plată principale, cu termene de plată cuprinse între data de 1 octombrie 2015 și 31 martie 2016 inclusiv, sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de lege până la data depunerii cererii privind anularea accesoriilor;
Contribuabilul trebuie să aibă depuse toate declarațiile fiscale, potrivit vectorului fiscal, până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor;
Contribuabilul depune cererea de anulare a accesoriilor până la data de 30 iunie 2016 inclusiv, sub sancțiunea decăderii.

Vezi întregul material aici

Modificări aduse Codului de procedură fiscală

Noul Cod de Procedură Fiscală va intra în vigoare la data 1 ianuarie 2016 urmând să se aplice procedurilor de administrare începute după data intrării sale în vigoare.

Principalele modificări

In dubio contra fiscum

Noua reglementare enumeră 5 reguli principale de interpretare a legii fiscale. În cazul în care prin folosirea acestor reguli de interpretare încă există neclarităţi se va aplica regula interpretării dispoziţiilor fiscale în favoarea contribuabilului (in dubio contra fiscum).

Lipsa de competenţă a organului fiscal sancţionată cu nulitatea actului

Noua reglementare sancţionează cu nulitatea absolută emiterea unui act administrativ fiscal cu încălcarea normelor de competenţă.

Vezi întregul Buletin fiscal aici

Noul Cod de procedură fiscală și Decizia Comisiei fiscale centrale referitoare la CASS pentru veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor

2. Decizia Comisiei fiscale centrale fiscale referitoare la CASS pentru venituri din cedarea folosinței bunurilor

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din data de 23 iulie 2015 a fost publicat Ordinul ministrului finanțelor publice 837/2015 privind aprobarea Deciziei Comisiei Fiscale centrale nr. 2/2015.

Pentru aplicarea unitară a prevederilor art. 296^21 alin. (1), lit. i) din legea 571/2003 privind Codul fiscal, pentru veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor nu datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS):

persoanele fizice, indiferent de cetățenie și de domiciliul stabil sau reședință, care dețin o asigurare socială de sănătate încheiată pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, Spațiului Economic European și Confederației Elvețiene sau în statele cu care România are încheiate acorduri bilaterale de securitate socială cu prevederi pentru asigurarea de boală-maternitate, în temeiul legislației interne a statelor respective care produce efecte pe teritoriul României și fac dovada valabilității asigurării;
persoanele fizice, indiferent de cetățenie, care au domiciliul ori reședința într-un stat cu care România nu are încheiate acorduri privind sistemele de securitate socială sau care nu intră sub incidența legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale și care nu beneficiază de prelungirea dreptului de ședere temporară în România pentru o perioadă mai mare de 90 de zile.

Vezi sinteza noutatilor aduse prin noul Cod de procedură fiscală si intreg Tax Alert-ul aici

Eliminarea obligativităţii folosirii ştampilei

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 / 20.07.2015 a fost publicată Ordonanța Guvernului României nr. 17 / 15.07.2015 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare și modificarea și completarea unor acte normative („OG 17”).

OG 17 prevede, printre altele, eliminarea obligativității folosirii ștampilei pentru documentele emise de către persoanele fizice, persoanele juridice de drept privat, precum și de către entitățile fără personalitate juridică, în sensul că acestea:

– nu au obligația de a aplica ștampila pe declarații, cereri sau orice alte documente depuse la instituțiile sau autoritățile publice;

– nu au obligația de a aplica ștampila pe documente sau orice alte înscrisuri emise în relația dintre acestea.

Astfel, la data intrării în vigoare a OG 17, respectiv 23 iulie 2015, se abrogă toate prevederile legale referitoare la obligația aplicării ștampilei de către persoanele fizice, persoanele juridice de drept privat, precum și de către entitățile fără personalitate juridică.

Vezi întregul Legal alert aici

Sistemul de raportare contabilă la data de 30.06.2015 și modificarea unor reglementări contabile

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 / 09.07.2015 a fost publicat OMFP nr. 773 / 2015 pentru aprobarea Sistemului de raportare contabilă la 30.06.2015 a operatorilor economici și pentru modificarea unor reglementări contabile („OMFP 773/2015”).

1. Sistemul de raportare contabilă la data de 30.06.2015
Principalele categorii de entități care întocmesc raportări contabile la data de 30.06.2015 sunt:

cele cărora le sunt incidente prevederile OMFP 1802/2014 și care în exercițiul financiar precedent au înregistrat o cifră de afaceri mai mare de 220.000 LEI;
cele cărora le sunt incidente prevederile OMFP 1286/2012 și care în exercițiul financiar precedent au înregistrat o cifră de afaceri mai mare de 220.000 LEI;
operatorii economici al căror exercițiu financiar este diferit de anul calendaristic;
subunități deschise în România de societăți rezidente în state aparținând Spațiului Economic European, indiferent de exercițiul financiar ales.
OMFP 773/2015 include:

normele metodologice privind întocmirea și depunerea raportărilor contabile la 30.06.2015, incluzând
cerințe specifice pentru fiecare categorie de entități raportoare;
formularele de raportare.

Termenul pentru depunerea raportărilor contabile la data de 30 iunie 2015 la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice este 17.08.2015.

Entitățile autorizate, reglementate și supravegheate de BNR, respectiv de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), vor depune la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice raportări contabile la data de 30.06.2015 în formatul și conform termenelor prevăzute de reglementările emise de BNR, respectiv de ASF.

Vezi întregul Tax alert aici

Măsuri asigurătorii antifraudă. Prescripție. Nemotivare. Inexistența probelor

Măsuri asigurătorii antifraudă, dispuse de către Direcțiile Regionale Antifraudă Fiscală, sunt tot mai frecvente. În cele mai multe cazuri, ele sunt măsuri asigurătorii nelegale, motiv pentru care sunt anulate de instanță. Un exemplu în acest sens este reprezentat de sentința civilă nr. 4418 din 5 mai 2015 a Judecătoriei Oradea.

În fapt, la data de 2.02.2015, inspectorii antifraudă fiscală din cadrul D.R.A.F. 6 Oradea au solicitat societăţii L.T. SRL furnizarea unor documente referitoare la relaţiile comerciale, din anul 2009, cu societatea A. SRL. Deşi solicitarea inspectorilor privea o perioadă pentru care nu se mai puteau stabili obligaţii fiscale suplimentare – operând prescripţia dreptului de a stabili obligaţii fiscale, prin raportare la dispoziţiile art. 135 Cod procedură fiscală, în perioada 1.01.2010 – 31.12.2014 – cu bună-credinţă şi cu maximă celeritate, administratorul societăţii L.T. SRL a furnizat aceste documente, aşa cum rezultă din procesul-verbal nr. 350/2.02.2015. După momentul predării documentelor, deşi societatea L.T. SRL era reprezentată de avocat şi a manifestat disponibilitatea pentru furnizarea oricăror informaţii suplimentare, nu a mai avut loc nicio acţiune de control şi cu atât mai puţin vreo inspecţie fiscală.

La data de 13.02.2015, societăţii L.T. SRL a primit decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AFBH/1165/13.02.2015. În cuprinsul acesteia se menţionează că prin procesul-verbal nr. 350 din 2.02.2015 s-ar fi estimat în sarcina societăţii obligaţii fiscale în cuantum total de 166.117 RON, din care 37.131 RON impozit pe profit, 44.093 RON TVA şi respectiv 84.893 RON accize. Singura motivare o reprezintă cea potrivit căreia „L. T. SRL a înregistrat în contabilitate operaţiuni economice care nu au avut loc constând în achiziţii fictive de motorină de la o societate comercială”.

Prin sentința civilă nr. 4418 din 5 mai 2015, Judecătoria Oradea a admis contestația împotriva măsurilor asigurătorii și a decis anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii. Principalele argumente care au condus la această soluție au fost următoarele:

1. Organul antifraudă fiscală a estimat obligații fiscale suplimentare pentru o perioadă prescrisă. Astfel, pentru operațiuni din anul fiscal 2009, prin raportare la dispozițiile art. 131 Cod procedură fiscală, termenul de prescripție s-a împlinit la 31 decembrie 2014. Rezultă deci faptul că orice control din anul 2015, indiferent de natura lui, nu mai era apt sa determine obligații fiscale suplimentare pentru anul 2009, în afara termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale. Prin urmare, din această primă perspectivă, suntem în prezența unei decizii de instituire a măsurilor asigurătorii nelegale.

2. Nemotivarea deciziei de instituire a unor măsuri asigurătorii. În al doilea rând, Judecătoria Oradea a reținut faptul că DRAF 6 Oradea nu a făcut dovada existenței unor indicii concrete privind reaua-credință a societății prezumat debitoare la momentul înregistrării în contabilitate a facturilor fiscale din litigiu și nici a unor indicii de sustragere de la plata sumelor constatate ca fiind neachitate. Instanța reține expres faptul că DRAF 6 Oradea nu a menționat niciun episod din care să rezulte că societatea ar prezenta măcar antecedente de rău platnic al datoriilor către bugetul de stat. Cum intimata nu a prezentat nici în fața instanței asemenea indicii, s-a conchis în sensul că măsura dispusă este nelegală și s-a procedat la admiterea contestației la executare. S-a spus, cu subiect și predicat, că simpla indicare a textului legal în decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu exonerează organul emitent de obligația de a menționa datele concrete care probează că la data instituirii exista vreuna dintre ipotezele avute în vedere de legiuitor prin art. 129 alin. (2) Cod procedură fiscală.

3. Inexistența probelor în susținerea argumentelor inspectorilor antifraudă. Instanța a reținut faptul că în speță este incidență jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în afacerile Axel Kittel (C-439/04) și Ecotrade SpA (C-95/07). Prin urmare, era în sarcina DRAF 6 Oradea să probeze că societatea L.T. a cunoscut sau ar fi putut să cunoască faptul că vânzătorul său ar fi unul cu un comportament fiscal neadecvat, probă care nu a fost administrată. Mai mult, nu se poate reține nici susținerea intimatei privind lipsa documentelor de proveniență a mărfii, atâta timp cât chiar DRAF 6 Oradea a indicat facturile fiscale de achiziționare a mărfii. Cu alte cuvinte, instanța a considerat faptul că existența unei facturi este o dovadă suficientă pentru exercitarea dreptului de deducere al TVA, în condițiile art. 145 alin. (2) și art. 155 alin. (5) lit. a) Cod fiscal.

Afacerile de acest tip ridică în continuare problema utilității Direcțiilor Antifraudă Fiscală și mai ales necesitatea dreptului lor de a dispune măsuri asigurătorii, pe baza unor obligații fiscale estimate.

Acest material a fost preluat de pe site-ul Costaș, Negru & Asociații

Despre forţa fiscală a facturii

În ultimul an, inspecţiile fiscale sau controalele antifraudă au o notă comună: o abordare agresivă în privinţa dreptului de deducere al TVA, concretizată în ignorarea tuturor regulilor ce decurg din lectura Directivei 2006/112/CE.

În opinia inspectorilor fiscali, cea mai mare parte a operaţiunilor fiscale sunt fictive, iar toţi contribuabilii sunt de rea-credinţă. Cu precădere, se afirmă că facturile fiscale deţinute de contribuabili nu au nicio forţă şi nu pot justifica exercitarea dreptului de deducere al TVA.

În acest context, Costaș, Negru & Asociații propune, în numele clienţilor proprii, o ripostă fiscală de aceeaşi intensitate, având în centru accentuarea forţei fiscale a facturii. Folosim ca argumente speţe din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi afirmăm, în susţinerea poziţiei contribuabililor: dreptul de deducere al TVA al unei persoane nu poate fi refuzat pe motiv că în lanțul din care tranzacția face parte o altă tranzacție anterioară sau subsecventă este viciată de fraudă; dreptul de deducere al TVA nu poate fi refuzat pe motiv că pentru operațiunea anterioară sau ulterioară de pe lanțul tranzacțiilor taxa nu a fost virată la bugetul de stat (Optigen, Axel Kittel); dreptul de deducere a TVA nu poate fi refuzat pe motiv că furnizorul bunurilor/serviciilor nu era o persoană înregistrată în scopuri de TVA, atât timp cât există o factură prin care să poată fi identificat emitentul facturii în cauză (Dankowski); dreptul de deducere al TVA nu poate fi refuzat pe motiv că un contribuabil nu s‑a asigurat că emitentul facturii aferente bunurilor pentru care se solicită exercitarea dreptului de deducere avea calitatea de persoană impozabilă, că dispunea de bunurile în cauză și era în măsură să le livreze și că a îndeplinit obligațiile privind declararea și plata taxei pe valoarea adăugată sau pentru motivul că persoana impozabilă respectivă nu dispune, în plus față de factura menționată, de alte documente de natură să demonstreze că împrejurările menționate sunt întrunite, deși condițiile de fond și de formă prevăzute de Directiva 2006/112/CE pentru exercitarea dreptului de deducere al TVA sunt îndeplinite (Mahagében și Péter Dávid).

Spunea Seneca: „Cel care speră fără temei, deznădăjduieşte fără temei”. Nu e cazul contribuabililor, care au un suport de prim rang în hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, obligatorii pentru organele fiscale întrucât sunt emise în interpretarea Directivei TVA.

Acest articol a fost publicat în Newsletter-ul Costaș, Negru & Asociații.

Procedura de restituire a sumelor plătite în plus sau necuvenit

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 /14.05.2015 a fost publicat OMFP nr. 528 / 2015 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor reprezentând taxe sau alte venituri ale bugetului de stat, plătite în plus sau necuvenit și pentru care nu există obligația de declarare (OMFP 528/2015).

Procedura se aplică:

– sumelor:

plătite fără existenţa unui titlu de creanţă;
plătite în plus faţă de obligaţia fiscală;
plătite ca urmare a unei erori de calcul;
plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
de rambursat de la bugetul de stat;
stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170 din Codul de Procedură Fiscală (i.e. în caz de executare silită);
rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reţinerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se dispune desfiinţarea executării silite.

– sumelor plătite în vederea realizării unei prestații care nu a mai fost efectuată.

Pentru restituirea sumelor menționate mai sus, solicitanții depun la autoritatea sau instituția publică ce nu a realizat prestația solicitată, ori la care au efectuat o plată în plus față de obligația legală, cererea de restituire, împreună cu copii ale documentelor de plată. Modelul cererii de restituire este inclus în Anexa nr. 2 la OMFP 528/2015. Procedura de restituire este descrisă în Anexa nr. 1 la OMFP 528/2015.

În cazul solicitanților persoane juridice, restituirea sumelor se efectuează numai prin decontare bancară, în contul indicat în cererea de restituire. În cazul solicitanților persoane fizice, restituirea se efectuează fie în contul bancar, fie în numerar; pentru sume mai mici de 500 RON restituirea se efectuează la ghișeul unității Trezoreriei Statului.

Dacă există obligații fiscale restante, suma solicitată se va restitui numai după compensarea cu obligațiile fiscale restante.

Prevederile OMFP 528/2015 au intrat în vigoare la data de 14.05.2015.

Vezi intregul Tax Alert aici

Registrul de bani personali

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 / 30.04.2015 a fost publicat OMFP nr. 513 / 2015 pentru aprobarea modelului și conținutului registrului de bani personali, precum și a procedurii de înregistrare a acestuia la organul fiscal.

Principalele prevederi referitoare la registrul de bani personali sunt:

operatorul economic este obligat să constituie registrul de bani personali pentru fiecare unitate de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor;
paginile numerotate în ordine crescătoare se semnează pe ultima pagină de către administratorul operatorului economic sau de către persoana împuternicită de acesta;
se completează zilnic, la începutul programului de lucru;
operatorul economic notifică organului fiscal competent constituirea registrului de bani personali, precizând data deschiderii acestuia și numărul de pagini. Notificarea se realizează în termen de 5 zile lucrătoare de la data publicării OMFP 513/2015.
Prevederile OMFP 513/2015 au intrat în vigoare la data de 30.04.2015.

Vezi aici întregul Tax Alert.