Autor: Maria Junghiatu, partener în cadrul TPA România

Notificările de conformare transmise de ANAF contribuabililor înregistrați în scopuri de TVA, ce folosesc de la 1 august decontul precompletat P300, conțin inadvertențe care, în loc să simplifice, afectează semnificativ noul proces de raportare fiscală. În plus, obligă companiile să facă investiții consistente și nebugetate pentru a răspunde acestor notificări, sunt de părere consultanții TPA România, companie de top în Europa Centrală și de Est, specializată în contabilitate, consultanță fiscală, consultanță juridică și audit.

„Implementarea decontului precompletat urmărește reducerea erorilor, îmbunătățirea procesului de raportare și creșterea conformității fiscale. Cu toate acestea, ca orice proces aflat la început, poate genera discrepanțe sau chiar inadvertențe în etapa de implementare. Estimările noatre sunt că, până la 1 ianuarie 2025, când se vor alătura cerințelor de raportare SAF-T și entitățile din categoria contribuabililor mici, inadvertențele vor afecta extensiv noul proces de conformare fiscală. Acestor neajunsuri temporare li se adaugă o lipsă de eficiență în centralizare și o necorelare a datelor deținute de ANAF cu situația faptică din evidențele contabile ale contribuabililor, ceea ce duce la o investiție consistentă și nebugetată a companiilor în a răspunde notificărilor ce decurg din decontul precompletat P300. ANAF ar trebui să ajusteze mecanismele de prelucrare a datelor valorificând informația importantă pe care o primește de la contribuabili prin acest demers de a răspunde notificărilor de conformare”, explică Maria Junghiatu, partener în cadrul TPA România.

Decontul precompletat P300, introdus de autoritățile fiscale în contextul modernizării și eficientizării procesului de raportare fiscală, este reglementat de Codul Fiscal și de ordonanțe specifice (OUG 116/2023, OUG 70/2024 și OUG 87/2024), care stipulează obligațiile și drepturile în utilizarea acestui formular. Termenul de conformare pentru transmiterea rezultatelor verificărilor realizate asupra diferențelor comunicate prin „Notificarea de conformare RO e-TVA” este de 20 de zile de la data primirii notificării (cu așteptări de a se extinde în viitor la 30 de zile).

Consultanții TPA România au identificat cinci cel mai des întâlnite situații, în urma parcurgerii notificărilor de conformare transmise de către ANAF în cazul diferențelor semnificative:

1. necorelarea informațiilor privind achizițiile și vânzările ce implică TVA la încasare,
2. informații incomplete în declarațiile precompletate P300,
3. dublarea informațiilor,
4. tranzacțiile contribuabililor mici,
5. decalaje de timp și coordonare.

Lipsa informațiilor în decontul precompletat P300 privind plata/încasarea facturilor conduce la prezentarea incorectă a valorii TVA deductibilă/colectată aferentă tranzacților privind achizițiile și vânzările ce implică TVA la încasare. De asemenea, neprezentarea în P300 e-TVA a informațiilor comunicate de contribuabili în declarațiile recapitulative privind livrările/achizițiile/prestările intracomunitare legate de regularizările privind prestările de servicii intracomunitare care nu beneficiază de scutire în statul membru în care taxa este datorată, de regularizările privind livrări intracomunitare scutite, conform art. 294 alin.(2) lit.a) și d) din Codul fiscal, de regularizările privind achizițiile intracomunitare de bunuri pentru care cumpărătorul este obligat la plata TVA (taxare inversă), precum și de regularizările privind achizițiile de servicii intracomunitare pentru care beneficiarul este obligat la plata TVA (taxare inversă) conduce la necorelații”, explică Maria Junghiatu.

O altă situație des întâlnită este dublarea informațiilor: în P300 e-TVA, se aduc informații atât din D394, Declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național, cât și din sistemul RO e-Factura, iar informațiile sunt prezentate cumulat, fără a se ține cont de faptul că D394 conține deja informații din sistemul RO e-Factura. Astfel, explică specialiștii TPA România, sumele prezentate în decontul precompletat sunt fie dublate, fie au o valoare denaturată.

„Contribuabilii mici care nu operează cu RO e-Factura în tranzacțiile lor cu consumatori persoane fizice nu sunt încă obligați până la 1 ianuarie 2025 să completeze declarația SAF-T, deci nici tranzacțiile fiscale ale acestora nu sunt prezentate complet de P300 e-TVA. De asemenea, printre diferențele față de P300 e-TVA aferente TVA-ului dedus se numără și cele care provin din decalaje de timp/de coordonare, astfel, există contribuabili pentru care perioada contabilă are termen de închidere în primele zile ale lunii calendaristice sau procesul de evidențiere în contabilitate parcurge și etape de verificări/aprobări, ca urmare nu toate tranzacțiile aferente unei perioade fiscale sunt și evidențiate în decontul de TVA depus de contribuabili în luna la care se referă, ci și în perioade viitoare. În aceeași categorie se pot încadra tranzacțiile cu încasare în avans pentru care se emite factura în următoarea perioadă fiscală, ceea ce duce la înregistrarea de diferențe între P300 și decontul de TVA”, adaugă Maria Junghiatu.

Începând cu 1 ianuarie 2025, contribuabili care nu răspund Notificării de conformare RO e-TVA în termenul de 20 de zile vor fi sancționați cu amendă, ce poate varia de la 1.000 de lei la 2.500 de lei, pentru persoanele fizice și juridice ce nu intră în categoria mijlocii și mari, de la 2.500 de lei la 5.000 de lei, pentru persoanele juridice mijlocii, și de la 5.000 de lei la 10.000 de lei, pentru persoanele juridice mari.

„Având în vedere baza de date consistentă, colectată din diverse surse, aflată la dispoziția autorităților fiscale care au solicitat conformarea contribuabililor în condiții intensive și inițiativele care au servit ca argument în stabilirea cerințelor de raportare SAF-T, contribuabilii se așteaptă să aloce pentru conformare resurse minime, precum și să observe o debirocratizare prin eliminarea surplusului de declarații. Acestea au fost promise de autoritățile fiscale, dar se lasă așteptate generând între timp mai multă povară fiscală și cerințe supuse penalizărilor”, concluzionează Maria Junghiatu.

Autor: Filip Justin Cucu, Junior Tax Consultant, Biriș Goran SPARL

Amnistia fiscală oferă o oportunitate majoră societăților și persoanelor fizice de a-și reglementa situația fiscală prin anularea dobânzilor, penalităților și a tuturor accesoriilor, cu condiția achitării principalului. Procedura de aplicare a amnistiei, recent reglementată, este clară și accesibilă, însă este esențial ca firmele să respecte termenele și să depună toate documentele necesare la timp pentru a beneficia de facilitățile fiscale disponibile. Societățile care doresc să beneficieze de această măsură trebuie să fie vigilente în ceea ce privește condițiile și să acționeze rapid.

Ministerul Finanțelor a oficializat procedura care permite anularea unor datorii fiscale restante până la 31 august 2024, conform Ordonanței Amnistiei (OUG nr. 107/2024). Ordinul MF nr. 5.521/2024, publicat pe 19 septembrie în Monitorul Oficial, a pus în aplicare cadrul legal pentru această măsură, oferind societăților și persoanelor fizice o șansă de a beneficia de anularea unor accesorii fiscale, cu condiția achitării principalului până la data de 25 noiembrie 2024.

Cine poate beneficia de amnistia fiscală?

Amnistia fiscală se adresează atât persoanelor juridice, cât și persoanelor fizice care au obligații bugetare restante la 31 august 2024. Facilitățile fiscale prevăd anularea accesoriilor, cum ar fi dobânzi, penalități și alte accesorii, pentru cei care achită obligațiile fiscale principale până la 25 noiembrie 2024.

Ce datorii fiscale sunt acoperite?

Amnistia acoperă atât obligațiile bugetare principale, cât și accesoriile aferente acestora. Principalele tipuri de obligații sunt impozitele, taxele, contribuțiile sociale și drepturile vamale, care au fost stabilite fie prin declarații fiscale, decizii de impunere, fie prin alte acte ce atestă datorii către bugetul general consolidat. Totodată, amnistia include și obligațiile bugetare înscrise în titluri executorii aflate în evidența organului fiscal competent.

În ceea ce privește accesoriile aferente datoriilor principale, se iau în considerare dobânzile, majorările și penalitățile de întârziere sau de nedeclarare, aplicate asupra obligațiilor restante la 31 august 2024.

Procedura de accesare a amnistiei fiscale

Pentru a accesa amnistia fiscală, primul pas este depunerea unei notificări către organul fiscal central competent. Aceasta poate fi transmisă electronic prin Spațiul Privat Virtual (SPV) sau, în cazul persoanelor fizice neînrolate în SPV, prin registratura organului fiscal sau prin poștă. Notificarea putea fi depusă chiar și înainte de publicarea procedurii, dar publicarea ordinului MF asigură cadrul complet și pentru soluționarea cererilor.

Trebuie precizat că modalitatea electronică prin care se poate transmite notificarea către administrația fiscală este cea a formularului electronic D11. Acest formular electronic este bifuncțional, fiind posibilă selectarea între a fi depus ca Notificare privind intenția de a beneficia de anularea unor obligații bugetare sau ca și Cerere de anulare a unor obligații bugetare, așa cum vom preciza în cele ce urmează.

După ce notificarea este înregistrată, organul fiscal analizează situația datornicului și verifică îndeplinirea tuturor obligațiilor declarative, aceasta fiind o condiție obligatorie care permite aplicarea amnistiei. În termen de cinci zile lucrătoare, Fiscul emite o decizie referitoare la obligațiile accesorii și un certificat de atestare fiscală.

Amânarea plăților și stoparea executărilor silite

Un avantaj important al depunerii notificării este că aceasta poate duce la amânarea temporară a executării silite până la data de 25 noiembrie 2024. Astfel, dacă societatea are conturi bancare poprite sau alte măsuri de executare silită în curs, acestea pot fi suspendate temporar. Este de reținut că depunerea notificării nu este obligatorie pentru accesarea amnistiei, însă reprezintă o măsură utilă pentru evitarea executărilor silite.

Condițiile pentru anularea accesoriilor

Pentru a beneficia de anularea accesoriilor, societățile trebuie să achite integral obligațiile fiscale principale până la data de 25 noiembrie 2024. După plata datoriilor principale, societățile vor depune Cererea de anulare a unor obligații bugetare, care trebuie la fel ca notificarea inițială, utilizând formularul electronic D11.

Reamintim că, în cazul persoanelor fizice neînrolate în SPV, rămân disponibile și modalitățile de depunere a cererii prin registratura organului fiscal sau prin poștă.

Organul fiscal va analiza cererea și, în termen de cinci zile lucrătoare, va decide dacă sunt îndeplinite condițiile pentru anularea accesoriilor. Dacă cererea este aprobată, administrația fiscală va emite decizia de anulare a obligațiilor bugetare accesorii. În caz contrar, se va emite o decizie de respingere, însă contribuabilul debitor are dreptul să fie audiat înainte de emiterea acestei decizii.

Ce se întâmplă în cazul unei respingeri?

În situația în care cererea este respinsă, autoritatea fiscală este obligată de procedură să ofere o explicație clară a motivelor pentru care nu au fost îndeplinite condițiile amnistiei în conformitate cu modelul Deciziei de respingere a cererii de anulare a unor obligații bugetare. De asemenea, contribuabilul debitor are dreptul să retragă cererea de anulare a accesoriilor și să depună ulterior o nouă solicitare, dacă are posibilitatea de a îndeplini condițiile în mod corespunzător.

Autor: Cristina Săulescu – Cabot Transfer Pricing

Ministerul de Finanțe a publicat un comunicat de presă în care explică punctual că termenul limită pentru transmiterea facturilor în sistemul RO e-Factura este de cinci zile calendaristice de la data emiterii facturii. Inițial, informarea a fost publicată sub forma unei postări pe pagina de Facebook a instituției și ulterior a fost preluată și pe site-ul oficial al ministerului în aceeași formă, pentru a-i da, probabil, mai multă greutate juridică. Chiar și așa, însă, publicarea informală a acestei clarificări, sub forma unui comunicat de presă, are o valoare juridică scăzută și nu oferă la fel de multă siguranță companiilor ca o modificare formală a legislației. În plus, însuși modul de calcul propus de minister contrazice normele tradiționale și general aplicabile pentru calcularea termenelor în legislația românească.

Informarea a fost publicată în secțiunea e-Factura de pe site-ul Ministerului de Finanțe (aici, în format integral) și stabilește că termenul pentru raportarea facturilor în sistemul RO e-Factura este calculat pe zile calendaristice, din ziua următoare celei în care a fost emisă factura, și expiră în cea de-a 5-a zi, indiferent că aceasta este o zi lucrătoare sau nelucrătoare.

Instituția oferă și două exemple pentru clarificare:

• dacă o factură este emisă pe data de 5 august, termenul începe să curgă din ziua următoare, respectiv din 6 august, și se consideră încheiat în data de 10 august, subliniind că o factură transmisă în sistemul RO e-Factura pe 11 august se consideră a fi transmisă cu întârziere.
• în cazul unei facturi emise pe 31 iulie, aplicând același raționament, ultima zi în care contribuabilii pot trimite prin sistem factura ar fi 5 august.

Problematic este că regulile propuse informal de minister par să contrazică normele Codului de procedură civilă, acolo unde este reglementat un termen general de calcul al termenelor, aplicabil ori de câte ori nu există o normă specială care să prevadă un mod de calcul propriu și care să fie aplicabil în anumite situații punctuale.

În prezent, cadrul legal al e-Factura, reprezentat de OUG 120/2021, nu prevede niciun mod specific de calcul al termenelor de raportare în e-Factura, astfel că, potrivit normelor de tehnică legislativă în vigoare, ar trebui ca modul general de calcul al termenelor să fie preluat din Codul de procedură civilă. Acest act normativ stabilește că atunci „când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește”, iar când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește automat până în prima zi lucrătoare care urmează.

Cu toate acestea, Ministerul a decis să stabilească un termen în zile calendaristice și să utilizeze o altă procedură de calcul care nu exclude ultima zi din calcul, sugerând că autoritățile își doresc ca facturile să fie încărcate în sistem în cel mai scurt timp posibil.

Clarificarea oferită de Ministerul de Finanțe subliniază și o altă problemă importantă: instituția a ales să publice interpretarea sa într-un comunicat de presă, care are o valoare juridică redusă și nu oferă asigurări reale de coerență și predictibilitate a normelor fiscale. În loc să opteze pentru o modificare legislativă clară și formală, care ar fi adus mai multă siguranță juridică și ar fi putut preveni potențiale conflicte juridice, MF a făcut această clarificare într-un cadru informal și neobligatoriu.

Deși recomandăm întru totul conformarea cu interpretarea MF pentru a evita conflictele cu autoritățile fiscale, considerăm totuși că această interpretare poate fi contestată în instanță. Ca urmare a acestei contradicții cu normele Codului de procedură civilă, care oferă un mod de calcul al termenelor mai flexibil decât cel oferit de Ministerul de Finanțe printr-un simplu comunicat de presă, considerăm că atâta timp cât legislația e-Factura nu se modifică în sensul includerii unui mod de calcul al termenului într-un act normativ, amenzile aplicate pentru întârzieri de o zi pot fi contestate de companii în cadrul unor litigii fiscale, unde se pot obține soluții favorabile de la judecători.

• Jumătate dintre contribuabilii intervievați au declarat că nu au constituit subiectul vreunei acțiuni de control ANAF în ultimele 18 luni
• Aproape două treimi dintre respondenți (62%) au afirmat că analiza inspectorilor fiscali a fost efectuată în funcție de constatările realizate pe parcursul inspecției
• La emiterea punctului de vedere față de concluziile din proiectul de raport de inspecție, 75% dintre contribuabili au declarat ca ANAF nu a ținut cont de acesta

Potrivit datelor oficiale ale Ministerului de Finanțe, doar în primele cinci luni ale anului în curs, numărul inspecțiilor fiscale a fost de aproape 10.000, cu mai mult de 1 miliard de lei adus în plus la bugetul de stat. Cu alte cuvinte, acțiunile Autorității au fost intensificate, având o creștere de 10% a controalelor fiscale comparativ cu anul 2023. Pe de altă parte, a crescut de aproape patru ori (în 2024 față de anul anterior) și numărul notificărilor de conformare trimise contribuabililor, totul în contextul necesității diminuării deficitului bugetar, dar și al combaterii fraudelor fiscale din economia țării.

EY România a realizat Studiul privind percepția și experiența contribuabililor în relația cu organele de control, în cazul în care s-au aflat în fața unei notificări de conformare ori chiar a unui control/inspecții fiscale, și care au fost rezultatele respectivelor acțiuni ale ANAF.

Din punct de vedere cantitativ, mai mult de jumătate dintre companiile intervievate au declarat că nu au primit o notificare de conformare, ceea ce ar putea fi considerat o veste bună, în sensul că aceștia nu au intrat în vizorul ANAF pentru nereguli în calculul și achitarea obligațiilor fiscale. Restul de 40% au primit o astfel de notificare, iar la întrebarea privind acordul sau dezacordul privind aspectele cuprinse în notificarea respectivă, răspunsurile companiilor au fost perfect egale. Jumătate dintre respondenți au fost de acord, cealaltă jumătate declarând că nu au fost de acord cu respectivele mențiuni.

Întrebați fiind dacă au fost supuși vreunui tip control, începând cu anul 2023, și despre ce fel de control a fost vorba (întrebare cu răspuns multiplu), jumătate dintre respondenți (50%) au spus că nu au făcut obiectul niciunui tip de control. Au urmat cei care au fost subiectul unei verificări documentare (25%), urmați, în proporții egale (19%), de companiile care au avut parte de controale inopinate, respectiv inspecții fiscale. Doar o mică parte dintre companiile participante la sondaj (6%) au bifat faptul că au trecut printr-un control antifraudă.

Întrucât ANAF a fost de multe ori subiectul unor critici din partea companiilor privind repetitivitatea controalelor, pe aceleași teme sau pe spețe diferite, dar la aceeași companie, o întrebare importantă din sondaj s-a referit exact la acest aspect. Despre inspecțiile fiscale pentru o perioadă și un anumit tip de obligații fiscale care au făcut și anterior obiectul unei verificări documentare finalizate prin emiterea unei decizii de impunere, în majoritate covârșitoare (80% din total), respondenții au declarat că NU au fost supuși unei aceleiași inspecții fiscale pentru o perioadă și unui anumit tip de obligații fiscale care au constituit  anterior obiectul unei verificări documentare finalizate prin emiterea unei decizii de impunere.

Ceea ce poate fi interpretat în cheie pozitivă, în sensul că ANAF și-a stabilit mai bine programul, temele și grupurile-țintă de control, astfel încât să nu repete acțiunile. Au fost însă și cazuri de acest fel, pentru o cincime dintre respondenți (20%), care au declarat contrariul, respectiv că au avut parte de repetarea controalelor și a tematicii de control.

 „Așa cum o arată și datele publicate de ANAF, controalele fiscale – fie ele inspecții, verificări documentare ori controale inopinate/antifraudă – au sporit semnificativ atât ca intensitate, cât și ca impact asupra colectării la bugetul de stat. Într-un asemenea context, riscul apariției unor abuzuri din partea organelor de control este mai ridicat, ceea ce face ca prevenția să devină cu adevărat indispensabilă pentru conservarea drepturilor contribuabililor”, precizează Călin Stan, Partener, avocat Băncilă, Diaconu și Asociații.

În timpul controalelor fiscale, de orice tip, contribuabilul are dreptul de a fi asistat pe partea juridică, astfel că o altă întrebare importantă a fost exact în acest sens, respectiv, dacă li s-a acordat posibilitatea ca, la întâlnirile cu inspectorii fiscali, să fie asistați de către consultanți fiscali externi și/sau de către avocați?

Dreptul la asistență juridică pe parcursul controlului fiscal

Pentru că răspunsurile au fost relativ echilibrate, ușor mai mulți fiind cei care au răspuns afirmativ (57%) față de cei care au spus că NU li s-a acordat acest drept (43%), rezultatul sondajului ar putea fi considerat, totuși, drept îngrijorător în această privință. Organele fiscale trebuie să asigure acest drept, iar contribuabilii pot fi asistați juridic în timpul unui control fiscal.

Pentru că, potrivit sondajului, în cazul în care juriștii/consultanții au fost prezenți pe parcursul controlului fiscal, asistența oferită de consultantul fiscal extern sau/ și avocatul în timpul desfășurării controlului fiscal a îmbunătățit comunicarea cu inspectorii fiscali pentru majoritatea respondenților (75%), în timp ce doar 25% au considerat că nu au observat îmbunătățiri sau diferențe în interacțiunea cu inspectorii fiscali.

Cât privește volumul de documente și informații solicitate de echipa de inspecție, având în vedere obiectul inspecției fiscale și natura tranzacțiilor efectuate, cei mai mulți contribuabili l-au considerat rezonabil/ corespunzător (64%), în timp ce aproape o treime dintre respondenți (29%) au apreciat drept „mult prea mare” numărul de acte și informații cerute de către inspectorii fiscali. Au fost și păreri potrivit cărora volumul de documente cerute a fost insuficient (7%).

Percepția contribuabililor vizavi de obiectul controalelor

Un alt aspect vizat de sondajul EY a fost cel al experienței, pe parcursul desfășurării inspecției fiscale. Astfel, la întrebarea privind pregătirea temei de control de către inspectorul fiscal și dacă acesta a avut de la bun început stabilit obiectul concret al tranzacțiilor sau acesta a efectuat analiza în funcție de constatările realizate pe parcurs, răspunsurile au fost doar în proporție de 38% pentru prima variantă, în timp ce aproape două treimi dintre respondenți (62%) au afirmat că analiza a fost efectuată în funcție de constatările realizate pe parcursul inspecției.

Este un aspect important, care poate fi interpretat în sensul că au fost depistate aspecte noi, altele decât cele stabilite inițial, care au necesitat reorientarea controlului „din mers”, pentru a fi remediate. Tocmai de aceea, se impune acordarea dreptului contribuabililor de a fi asistați juridic și de a beneficia de un timp de remediere. Ca un argument în plus poate fi luată în considerare și proporția celor care consideră că documentele și informațiile furnizate echipei de control NU au fost analizate în mod temeinic de către aceasta – 62% versus cei care au considerat că inspectorii au analizat bine situația contribuabilului în timpul controlului – 38%.

Zona-limită de la care încep controalele abuzive

Lucrurile devin mai complicate în contextul următoarei întrebări din sondaj: Ați întâlnit situații în care documentele depuse și/sau informațiile furnizate în timpul inspecției fiscale au fost ignorate fără explicații de echipa de control? Peste 62% dintre răspunsuri au fost pozitive, în timp ce doar 38% au spus că nu s-au aflat în această situație.

Controlul fiscal se finalizează cu un proiect de raport al inspecției realizate, care trebuie prezentat contribuabilului de către inspectorii fiscali, pentru a fi studiat înainte de discuția finală pe rezultatele controlului. La întrebarea privind acordarea unui termen rezonabil, de minimum trei zile lucrătoare, respectiv cinci zile lucrătoare (în funcție de mărimea contribuabilului) pentru studierea proiectului de raport de inspecție înainte de discuția finală, 92% din respondenți au răspuns afirmativ, în timp ce restul de 8% au declarat că NU li s-a acordat acest termen.

În privința discuțiilor finale pe raportul de control, studiul EY a vizat o serie de aspecte calitative privind dialogul cu echipa de inspecție și dacă au avut loc, în urma acestui dialog, modificări ale raportului de control. Respondenții au fost invitați să răspundă foarte specific, precizând dacă, în cadrul discuției finale, au avut un dialog veritabil cu echipa de inspecție sau doar au procedat la prezentarea argumentelor companiei, fără ca echipa de inspecție să fie implicată în această discuție. Răspunsurile au fost egale, da – 50%, nu – 50%. Pe de altă parte însă, în  urma depunerii punctului de vedere față de concluziile din proiectul de raport de inspecție, un sfert dintre respondenți (25%) au declarat că au fost efectuate modificări de către echipa de control în urma discuțiilor pe marginea raportului, dar majoritatea covârșitoare (75%) a indicat că nu s-au realizat modificări ale raportului. Iar în situația în care au avut loc modificări, peste două treimi dintre respondenți au spus că acestea au fost favorabile societății lor (67%), restul de 33% au declarat că au fost nefavorabile.

 „La fel ca în anii precedenți, EY România urmărește cu mare atenție evoluțiile din sfera controalelor fiscale, în special din perspectiva modului în care contribuabilii percep interacțiunea cu organele fiscale. Deși, per ansamblu, putem observa o îmbunătățire a acestei percepții, ceea ce ne preocupă în mod particular este identificarea cât mai corectă a zonelor unde este necesar un efort suplimentar pentru asigurarea echilibrului între interesele organului de control și drepturile contribuabililor supuși acestor proceduri”, a precizat la rândul său, Alex Milcev, Partener, liderul departamentului de Asistență fiscală și juridică, EY România.

Important de menționat este faptul că ANAF desfăşoară două tipuri de acţiuni în acțiunile de control fiscal:

1. Emite Notificarea de conformare, prin care îi anunță pe contribuabili selectaţi pentru efectuarea inspecţiei fiscale despre riscurile fiscale identificate, prin care le sugerează contribuabililor analiza în detaliu a situaţiei lor fiscale, clarificarea şi remedierea, în sensul îndeplinirii corecte și totale a obligaţiilor fiscale;
2. Acţiuni de verificare documentară, care constau în realizarea unei analize a situaţiei fiscale a contribuabilului/ plătitorului, pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al contribuabilului/ plătitorului, dar şi a altor informaţii şi documente relevante pentru determinarea situaţiei fiscale.

Contribuabilii cu risc fiscal ridicat sunt supuşi fie acţiunilor de control fiscal, fie unei inspecţii fiscale, în cazul contribuabililor care, urmare a Notificării de Conformare, nu corectează şi nu clarifică riscurile fiscale pentru care au fost notificaţi, fie chiar un control antifraudă, în cazul contribuabililor pentru care există indicii de evaziune fiscală.

Autor: Filip Justin Cucu, Junior Tax Consultant Biriș Goran

Societățile trebuie să fie vigilente și să verifice periodic dacă datele fiscale declarate sunt actuale, corecte și reflectă întocmai situația lor fiscală reală. Neactualizarea vectorului fiscal la timp poate atrage atât sancțiuni financiare, cât și posibile întârzieri sau complicații administrative în interacțiunile cu administrația fiscală. Chestiunea a devenit și mai importantă în condițiile în care chiar recent ANAF a reglementat o procedură care îi permite să actualizeze din oficiu datele din vectorul fiscal al unui contribuabil, în cazul în care acesta nu este diligent și nu își modifică din proprie inițiativă informațiile de identificare sau cele referitoare la regimul fiscal aplicabil.

Ordinul ANAF nr. 3792/2024, intrat deja în vigoare, aprobă Procedura privind modificarea din oficiu a datelor din Registrul contribuabililor/plătitorilor, împreună cu modelul și conținutul unor formulare necesare în acest proces. Registrul contribuabililor include date esențiale precum identificarea contribuabilului și vectorul fiscal, care reflectă, printre altele, regimul fiscal aplicabil, calitatea de plătitor de TVA și perioada fiscală sau statutul de plătitor de salarii.

Noua procedură a fost introdusă pentru a clarifica modul în care ANAF poate modifica din oficiu vectorul fiscal al contribuabililor în lipsa unei notificări corespunzătoare a acestuia. Mai exact, modificarea din oficiu a datelor are loc în situațiile în care contribuabilul nu depune la timp declarația de mențiuni, care trebuie completată și transmisă în termen de 15 zile de la data la care s-au produs modificări în situația fiscală. Prin urmare, în cazul în care organul fiscal constată neîndeplinirea acestei obligații, poate interveni pentru a actualiza datele respective, indiferent dacă este vorba despre informații de identificare ale contribuabilului sau date din vectorul său fiscal.

Procedura presupune de principiu două etape, în fiecare dintre ele contribuabilii fiind notificați să depună din proprie inițiativă formularul de modificare a datelor fiscale sau să participe la o audiere pentru a justifica de ce nu a fost necesar să își actualizeze vectorul.

Dacă, după primirea notificării, contribuabilul nu depune declarația de mențiuni sau nu furnizează documente care să justifice că nu au intervenit modificări în datele fiscale constatate de ANAF, organul fiscal poate declanșa actualizarea lor din oficiu. În aceste cazuri, autoritatea fiscală emite formularul „Decizie privind modificarea din oficiu a datelor din Registrul contribuabililor/plătitorilor (701)”. Această decizie oficială este comunicată contribuabilului și implică modificarea automată a datelor înregistrate în registru.

Procedura de modificare automată a datelor poate fi și mai rapidă, în cazul în care constatarea lipsei de actualizare a vectorului fiscal se face în timpul unui control fiscal, prin acte administrativ-fiscale rămase definitive. În asemenea situații, ANAF emite direct decizia de modificare din oficiu, fără să mai notifice contribuabilul și să-i permită depunerea din proprie inițiativă a declarațiilor de mențiuni.

Dacă ANAF emite o decizie de modificare din oficiu a vectorului fiscal, societățile au la dispoziție 45 de zile pentru a contesta decizia, conform prevederilor din Codul de procedură fiscală. Contestația trebuie depusă la organul fiscal emitent, iar dacă răspunsul nu este favorabil, următoarea cale este cea a instanței de contencios administrativ.

Neactualizarea la timp a datelor din Registrul contribuabililor/plătitorilor poate avea consecințe juridice și financiare importante, căci depunerea cu întârziere a declarației de mențiuni sau nedepunerea ei constituie contravenție și atrage sancțiuni. Pentru contribuabilii mari și mijlocii, amenzile aplicabile sunt cuprinse între 1.000 și 5.000 lei, în timp ce pentru celelalte persoane juridice și persoanele fizice, sancțiunile sunt între 500 și 1.000 lei.

Merită precizat totuși că este posibil ca uneori ANAF să interpreteze eronat anumite situații, din cauza necorelării datelor sau a unor lacune informaționale. În astfel de cazuri, este cu atât mai important ca firmele să informeze autoritatea pentru a corecta eventualele erori. Deși noua procedură nu rezolvă automat aceste disfuncționalități la nivelul administrației fiscale, ea oferă totuși un cadru practic prin care poate exista un dialog real cu autoritățile pentru a lămuri asemenea situații.

Ce trebuie să facă o societate care primește o notificare sau este invitată la o audiere?

Societățile care primesc o notificare de la ANAF cu privire la modificarea din oficiu a vectorului fiscal trebuie să răspundă prompt și să verifice cu atenție toate detaliile. Este esențial să se mențină o bună gestionare a notificărilor primite prin Spațiul Privat Virtual (SPV), deoarece termenele legale pentru furnizarea unui răspuns sunt stricte și durează doar câteva zile. În cazurile în care notificarea indică o eroare la nivelul societății, aceasta trebuie corectată rapid. Dacă datele prezentate de ANAF sunt greșite, compania trebuie să trimită un răspuns scris, explicând clar situația.

În cazul în care o societate este chemată la o audiere, aceasta trebuie să se prezinte cu toate documentele relevante pentru a susține de ce vectorul fiscal nu ar trebui modificat. Prezentarea unor dovezi clare și bine documentate este esențială pentru a clarifica eventualele neînțelegeri.

Cristina Săulescu, Partener Cabot Transfer Pricing

Sistemul e-Transport are, din luna iulie, o nouă procedură de aplicare, cea veche fiind eliminată și înlocuită integral. Deși noua procedură menține majoritatea prevederilor anterioare, pe care doar le extinde astfel încât să acopere și transporturile internaționale de mărfuri, ea introduce totuși și completări, actualizări și funcționalități noi, care nu existau în reglementarea precedentă.

Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Vamală Română au publicat Ordinul comun nr. 1.337/1.268/2024 care aprobă o procedură nouă pentru utilizare şi funcţionare a sistemului naţional privind monitorizarea transporturilor de bunuri RO e-Transport. Aceasta înlocuiește procedura anterioară stabilită prin Ordinul ANAF nr. 2.545/2022, abrogat în prezent. Noua procedură se aplică din luna iulie și aduce câteva modificări și clarificări importante pentru companii.

Pentru transporturile naționale, regulile de raportare rămân în mare parte la fel, noutatea fiind mai degrabă extinderea lor către transporturile internaționale de mărfuri, incluse și ele în sfera de raportare e-Transport din acest an. Astfel, noua procedură stabilește că pentru transporturile internaționale de mărfuri se vor face raportări pentru toate bunurile transportate, indiferent dacă sunt riscante sau nu din punct de vedere fiscal, dar trebuie îndeplinite aceleași criterii de semnificație stabilite și pentru transporturile naționale – vehiculele sunt vizate de obținerea codului UIT dacă au o masă maximă tehnic admisibilă de minimum 2,5 tone și sunt încărcate cu bunuri cu o masă brută totală mai mare de 500 kg sau o valoare totală mai mare de 10.000 de lei, aferente cel puțin unei partide de bunuri care face obiectul transportului.

Noua procedură aduce și o serie de precizări importante legate de transporturile multimodale, stabilind că, dacă bunurile pentru care există obligația de raportare în Sistemul RO e-Transport sunt transportate la nivel național cu mijloace de transport din mai multe categorii (naval, feroviar, aerian, rutier etc.), în Sistemul RO e-Transport se va declara numai componenta de transport rutier. În asemenea situații, locul de încărcare, respectiv descărcare, va fi considerat locul în care vehiculul de transport rutier va prelua sau preda bunurile transportate.

Alte completări ale procedurii față de versiunea anterioară vizează o serie clarificări și precizări necesare pentru a gestiona tot felul de situații punctuale care apar frecvent în cazul transporturilor rutiere. Spre exemplu, apare mențiunea că, în cazul operațiunilor de import, valoarea bunurilor declarate este valoarea înscrisă în factura externă și se clarifică necesitatea codurilor UIT în situațiile în care bunurile nu sunt recepționate sau sunt recepționate parțial și trebuie returnate.

Astfel, procedura stabilește că bunurile nerecepționate vor reveni în depozitul de încărcare sau în cel mai apropiat depozit al expeditorului în baza codului UIT inițial, în timp ce pentru bunurile care au fost recepționate și pentru care se face un retur ulterior, va fi necesară obținerea unui cod UIT nou de către partea care returnează bunurile (returul ulterior fiind considerat că formează o nouă partidă de bunuri). Similar, în cazul unui transport internațional de bunuri având furnizor din România, returul ulterior al bunurilor care au fost recepționate formează o nouă partidă de bunuri pentru care este necesară obținerea unui cod UIT nou de către furnizorul inițial.

Noua procedură introduce și opțiunea de confirmare a datelor declarate în sistem după obținerea codului UIT. Mai exact, funcționalitățile nou-introduse în sistemul e-Transport permit ca un utilizator să selecteze, după caz, una dintre următoarele variante referitoare la un transport: ”Confirmat”, ”Confirmat parțial” sau ”Infirmat”, dar și să facă precizări suplimentare în legătură cu transportul în câmpul de date ”Comentariu confirmare”.

Noi clarificări apar și legat de transportul bunurilor cu risc fiscal ridicat comercializate în sistemul cash and carry. Procedura precizează că pentru astfel de produse, pe care clientul le alege de pe raft, le plăteşte la casele de marcat şi le transportă în nume propriu, nu există obligații de raportare în sistemul RO e-Transport.

Un set complet nou de prevederi stabilește regulile pentru monitorizarea în timp real a transporturilor, obligație care a devenit imperativă din iulie. Monitorizarea se va putea face fie prin GPS-uri automate care permit transmiterea automată a datelor de poziționare către serverele ANAF – pentru vehiculele care sunt dotate cu astfel de sisteme, fie prin telefoane mobile pe care s-a instalat aplicația e-Transport și care trebuie activată de conducătorul auto înainte de începerea transportului și dezactivată după livrare, când transportul s-a încheiat, sau după părăsirea teritoriului național.

La mijlocul lunii iunie 2024, Bucureștiul a găzduit Conferința de TVA. Cea de-a doua ediție a evenimentului s-a desfășurat pe parcursul a două zile, pe 17 și 18 iunie 2024, aducând în prim-plan experți de renume din România și Europa.

Cele 12 prezentări ale avocaților și consultanților fiscali români, cu un ridicat nivel tehnic, au fost urmate de trei discursuri remarcabile ale invitaților internaționali: Rita de la Feria, Patrice Pillet și Tiina Ruohola.

Aș începe cu discursul memorabil al Ritei de la Feria, privitor la psihologia plății taxelor și impozitelor. În stilul său oratoric inconfundabil, Rita de la Feria a afirmat că, deși este în firea umană de a se erija de la această povară, în lipsa acestora, nu putem vorbi despre proiecte de infrastructură și orice alt tip de servicii publice. A fost un discurs al Ritei convingător și, din punctul meu de vedere, emoționant, pregătit cu delicatețe, pentru capitala țării europene cu cel mai mare deficit de TVA.

Tiina Ruohola a prezentat câteva modele de conduită ale autorităților fiscale din țările nordice, care au condus la o relație eficientă cu contribuabilii, atât din punctul de vedere al operativității acțiunilor acestora, cât și din perspectiva colectării TVA (și nu numai) la bugetul de stat. În acea parte de Europă, a fi în permanență aproape de contribuabil este văzută ca premisa necesară a conformării voluntare a acestuia.

Patrice Pillet, șeful diviziei de TVA din cadrul Comisiei Europene, a prezentat propunerile unor modificări de amploare ale Directivei de TVA, în sensul simplificării procedurilor administrative în cadrul comerțului intracomunitar cu bunuri și servicii, dar și în sensul eliminării concurenței neloiale remarcate la nivelul serviciilor de cazare și transport de pasageri.

Am plecat cu euforia unei misiuni nobile, aceea a încurajării conformării voluntare, în special în contextul în care noi, cei de acolo, nu făceam parte nici din categoria defavorizată a persoanelor cu venituri mici, care au nevoie de sprijin pentru a accesa bunuri și servicii, nici din aceea a oamenilor care nu ar avea un cuvânt de spus mai departe.

Am plecat cu euforia bunei credințe…

Urma să revin rapid cu picioarele pe pământul balcanic, întrucât politicieni care nu au avut ocazia de a asculta discursuri motivaționale precum cele de mai sus au considerat oportun să introducă măsuri de forță: obligații suplimentare privind e-factura și un nou concept, decontul de TVA precompletat. Toate acestea, fără a fi rele prin ele însele, presupuneau sancțiuni imediate, în lipsa oricărei perioade de testare și cel mai rău, fără nicio consultare consistentă a mediului privat. Și iată cum, în mai puțin de 3 zile, unii și aceiași oameni care primiseră misiunea nobilă a încurajării voluntare, au fost puși în ipostaza de a-și proteja clienții împotriva unei abordări agresive a autorităților fiscale.

După amenințări cu proteste din partea contabililor, condimentate cu discursuri pe alocuri ieșite în decor, ordonanța de urgență care adusese respectivele modificări a fost modificată…de urgență.

Din păcate, luna iulie a debutat cu un puseu de abuzuri ale acelorași organe fiscale, care, într-un comunicat de presă din 5 iulie, s-au lăudat cu amenzi și confiscări de peste 20 milioane lei, aplicate în doar 3 zile de controale ale declarațiilor în sistemul RO-transport.

Comunicatul ANAF s-a concentrat exclusiv pe sume, fără a avea un minim interes în a identifica și transmite câte dintre aceste zeci de milioane au fost aplicate contribuabililor care manifestau un risc de fraudă. Cum cele 20 de milioane nu reprezintă producție la hectar sau într-o fabrică, ci sume confiscate de la contribuabili care stau în câmpul muncii, nu văd niciun motiv de laudă.

Această procedură RO e-transport care presupune obligativitatea ca, la momentul trecerii punctului de frontieră cu România, să se genereze un cod electronic de identificare a transporturilor, nu există în alte state. Fiind complet necunoscută operatorilor internaționali de transport, aceștia trec punctele de frontieră fără a avea nicio idee despre faptul că destinatarii români ai mărfurilor pierd întreaga contravaloare a acestora în lipsa respectivului cod.

Este inadmisibil ca o astfel de sancțiune a confiscării să se aplice în condițiile în care nu există nicio suspiciune de fraudă!

Este inadmisibil ca un stat să considere că o astfel de conduită bazată strict pe forță poate forma mentalități care vor genera în viitor conformare voluntară! Condamnabil mod de a fi aproape de contribuabil!

Am început luna iulie sub amenințarea relei-credințe…

Acesta este Editorialul nr. 3/2024 al Revistei Tax Magazine. Mai multe detalii despre abonare găsiți aici.

Autor: Anda Diaconescu, Avocat Asociat la Biriș Goran SPARL

În data de 21 iunie 2024 a fost publicată în Monitorul Oficial Ordonanța de Urgență nr. 69/2024 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul gestionării și implementării sistemului național privind factura electronică RO e-Factura și al aparatelor de marcat electronice fiscale, precum și pentru alte măsuri fiscale („OUG nr. 69/2024”).

Pe lângă noi reglementări în materia sistemului RO e-Factura, ordonanța prevede aspecte relevante în ceea ce privește bonurile fiscale.

Astfel, bonurile fiscale vor trebui să conțină, în plus față de ce elementele deja obligatorii, numărul de identificare al bonului.

De asemenea, o altă schimbare semnificativă este că pe bonurile fiscale va trebui menționat codul de identificare fiscală al beneficiarului, la cererea acestuia. Anterior intrării în vigoare a acestor noi prevederi, bonul trebuia să conțină, la cererea beneficiarului, codul de înregistrare în scopuri de TVA al acestuia.

Suplimentar, actul normativ introduce și obligativitatea tipăririi pe bonurile fiscale și a unor coduri QR care să conțină data și ora emiterii documentului, numărul de identificare al bonului fiscal, precum și seria fiscală a aparatului de marcat. Astfel, conform noilor prevederi, aceste elemente se vor regăsi pe bonul fiscal atât tipărite cu litere și cifre, cât și sub formă de cod QR.

Nerespectarea acestor condiții nou introduse conduce la sancționarea companiilor cu amenzi cuprinse între 2.000 și 4.000 de lei.

Potrivit autorităților, introducerea elementelor suplimentare pe bonul fiscal în format QR facilitează preluarea automată de date de către aplicații informatice, în vederea verificării de către contribuabili, inclusiv de pe dispozitive mobile, a realității emiterii, cu un aparat de marcat fiscalizat, a bonurilor fiscale primite de la operatorii economici.

Teoretic, măsura intră în vigoare imediat, însă autoritățile au prevăzut o perioadă de tranziție de doi ani pentru casele de marcat care nu au capacitatea tehnică să tipărească aceste informații sub formă de cod QR. Astfel, companiile trebuie, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe, fie să actualizeze sistemele caselor de marcat, fie să  le înlocuiască cu unele noi. Neajunsurile tehnice al caselor de marcat trebuie constatate printr-o testare la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București. Instituția va emite, dacă este cazul, distribuitorilor autorizați, un document din care rezultă că modelul testat nu îndeplinește condițiile tehnice pentru tipărirea pe bonul fiscal sub formă de cod QR a informațiilor relevante.

Reamintim că, începând cu 1 ianuarie 2024, s-a eliminat facilitatea conform căreia contribuabilii aveau posibilitatea să scadă costurile cu casele de marcat din impozitul pe profit / pe veniturile microîntreprinderilor. Pentru plătitorii de impozit pe profit, totuși, casele de marcat vor putea face obiectul facilității fiscale reprezentând scutirea de impozit pe profitul reinvestit.

Autor: Cristina Săulescu, Cabot Transfer Pricing

Aplicarea sistemului e-Transport ar urma să fie extinsă semnificativ începând cu luna iulie, după cum reiese dintr-un proiect de ordin, aflat încă în proces de aprobare la ANAF, prin care instituția adaugă noi categorii de produse de larg consum în lista celor riscante pentru care trebuie făcute raportări în sistemul național de monitorizare a transporturilor rutiere. Luna iulie reprezintă un moment important în dezvoltarea și extinderea e-Transport, având în vedere că, tot de atunci devin efective și alte noutăți care lărgesc și mai mult aria de monitorizare a transporturilor rutiere .

Proiectul publicat de ANAF recent în dezbatere publică (disponibil aici, în fișier .zip) propune ca, din 1 iulie 2024, lista de produse riscante vizată de monitorizare prin sistemul e-Transport să fie completată cu alte nouă categorii de bunuri. Astfel, pe lista existentă de bunuri cu risc fiscal care cuprinde în prezent opt categorii de produse, ar urma să fie introduse alte nouă tipuri de mărfuri considerate cu risc fiscal ridicat, pentru care companiile vor trebui să declare anticipat deplasarea și să obțină codul unic UIT pentru a-l trece pe documentele de transport.

Printre noile tipuri de produse care vor trebui raportate în e-Transport de la 1 iulie se numără, printre altele, o serie de bunuri de larg consum: carne și organe comestibile (codurile NC de la 0201 la 0210), pește și crustacee (codurile NC 0302, 0304, 0306), lapte, produse lactate, ouă, miere și alte produse comestibile de origine animală (codurile NC de la 0401 la 0407 și 0409), precum și mai multe tipuri de tutunuri și înlocuitori de tutun, inclusiv deșeuri de tutun, extracte sau esențe (cod NC 2401 și NC 2403).

De asemenea, pe lista de bunuri riscante din punct de vedere fiscal ar urma să mai intre și alte categorii de mărfuri: combustibili minerali și uleiuri minerale (coduri NC: 2710 19 66, 2710 19 99, etc.), săpunuri și preparate pentru spălat (coduri NC: 3403 19 10 și 3403 19 80), produse ale industriei chimice (cod NC 3814 00 90), dar și articole textile uzate și purtate (întreg capitolul NC 6309).

Acestea nu sunt singurele modificări preconizate în perioada următoare pentru sistemul e-Transport. Într-un alt proiect de ordin (fișier.zip), pus în dezbatere publică cu câteva luni în urmă, și care nu a fost încă nici aprobat, dar nici retras, ANAF propunea și o serie de optimizări la procedura de funcționare a sistemului e-Transport, inclusiv reguli care să permită confirmarea datelor declarate de operatori, precum și schimbări în procesul de verificare automată a transporturilor.

Modificările impuse prin aceste două proiecte par să întărească monitorizarea și controlul în sfera transporturilor și se aliniază unor tendințe de extindere deja conturate în dezvoltarea sistemului național de supraveghere rutieră. În acest sens, chiar și data de 1 iulie în sine coincide cu momentul când va fi pusă efectiv în aplicare și cealaltă extindere a obligațiilor de raportare, deja oficializată, care vizează de data aceasta transporturile internaționale de mărfuri.

Vă reamintim că, încă din luna decembrie, autoritățile au impus companiilor, prin OUG nr. 115/2023, să obțină coduri UIT și pentru toate transporturile internaționale de mărfuri, care tranzitează teritoriul României, indiferent de ce tipuri de bunuri sunt transportate. Obligația, deși a intrat în vigoare imediat, a fost totuși temporizată astfel încât regimul de sancționare pentru încălcarea ei să se aplice cu aproximativ șase luni mai târziu – de la 1 iulie 2024, oferind în acest mod companiior o perioadă de timp pentru a-și adapta procedurile interne ca să se conformeze noilor cerințe.

Mai mult, Ordonanța 115 a impus suplimentar operatorilor de transport să își echipeze vehiculele cu dispozitive de poziționare prin satelit și să asigure monitorizarea datelor de poziționare a vehiculului pe toată durata traseului. În același scop, șoferii vehiculelor au obligația să pornească dispozitivele de poziționare înainte de începerea transportului pe teritoriul național și să îl oprească după livrare sau după părăsirea teritoriului României. Și pentru aceste obligații, termenul de conformare este tot 1 ianuarie 2024, dar sancțiunile intervin doar de la începutul lunii iulie.

Primele raportări CESOP, care trebuie transmise autorităților fiscale până la finalul acestei luni, vor fi făcute de procesatorii de plăți pe ultima sută de metri, în condițiile în care Agenția Națională de Administrare Fiscală abia a publicat, momentan sub formă de proiect, formularul fiscal ce va trebui completat pentru raportarea plăților transfrontaliere. Formularul ce urmează a fi introdus de ANAF în circuitul fiscal va trebui adoptat și publicat rapid în Monitorul Oficial pentru a permite transmiterea lui de către companii până la termenul din 30 aprilie.

Autoritățile fiscale au publicat în dezbatere publică proiectul formularului 396, cel care va trebui depus trimestrial de procesatorii de plăți împreună cu un fișier XML pentru raportarea, la nivel de tranzacție, a plăților transfrontaliere. Acest formular, denumit „Declarație informativă privind plățile transfrontaliere efectuate de prestatorii de servicii de plată” este unul de tip informativ, deci nu generează niciun fel de obligații de plată.

Formularul 396 apare cu întâziere evidentă, cu mai puțin de trei săptămâni înainte de termenul de depunere, dar acest lucru nu ne poate mira, având în vedere că și cadrul general pentru preluarea acestei noi obligații în Codul fiscal a fost publicat abia recent. Vă reamintim că noile raportări CESOP, deși obligatorii prin directivă de la 1 ianuarie 2024 în toate statele membre UE, au fost transpuse în legislația noastră abia luna trecută prin Legea nr. 33/2024.

Noul formular fiscal se va transmite prin portalul e-guvernare.ro, secțiunea  Depunere declarații ANAF, sub forma unui fişier PDF cu XML atașat, semnat electronic, prin mijloace de transmitere la distanţă.

Formularul 396 are mai multe secțiuni, iar prestatorii de servicii de plată trebuie să completeze, dincolo de datele lor identificare (denumirea, forma juridică, adresa sediului social și codurile de identificare fiscală și comercială), și detalii amănunțite despre tranzacțiile intermediate, printre care: codul de identificare și numele beneficiarului plății,  codul TVA/NIF și numărul de identificare al contului beneficiarului, codul BIC sau alt identificator relevant, adresa beneficiarului și informații despre eventualele restituiri, precum și date exacte privind data, ora, suma ori moneda tranzacției.

În situația în care prestatorii de servicii de plată constată anumite erori în formularul depus iniţial, aceștia pot să corecteze informațiile referitoare la datele eronate prin depunerea unui nou formular (396), cel târziu înainte de sfârșitul perioadei de 5 ani de păstrare a datelor.

Datele declarate prin acest nou formular vor fi stocate centralizat într-o bază de date europeană numită Sistemul Electronic Central de Informații privind Plățile (CESOP), scopul acestui sistem fiind să ofere experților antifraudă din statele membre UE informațiile de care au nevoie pentru a identifica mai ușor vânzătorii din străinătate care furnizează bunuri sau prestează servicii pe teritoriul lor.

Cine trebuie să depună formularul și pentru ce tipuri de plăți

Obligația de raportare este incidentă pentru patru categorii de prestatori de servicii de plată: instituțiile de credit ( bănci, IFN-uri, leasing), instituțiile emitente de monedă electronică, instituțiile de plată, precum și instituțiile de virament poștal care prestează servicii de plată. Totuși, raportările nu trebuie făcute pentru orice serviciu de plată, ci numai pentru cele care vizează executarea operațiunilor de plată și a transferurilor de fonduri în conturile de plăți, executarea operațiunilor de plată acoperite de o linie de credit, emiterea de instrumente de plată și achiziționarea de operațiuni de plată sau remiterea de bani. Sunt scutite de la raportări, printre altele, servicii ca: depunerea și retragerea de numerar, serviciile de inițiere a plăților, precum și activitățile ce presupun doar furnizarea de informații cu privire la conturi.

De asemenea, mai merită menționat că nu toate plățile trebuie raportate, existând mai multe condiții care declanșează obligația de raportare: plătitorul se află în UE și realizează trimestrial mai mult de 25 de plăți transfrontaliere către același beneficiar. Aceste două condiții trebuie să fie verificate și îndeplinite în fiecare trimestru calendaristic.