Autori:

• Claudia Sofianu, Partener, liderul departamentului Impozit pe venit şi contribuţii sociale, EY România
• Andra Ciotic, Senior Manager, Impozit pe venit şi contribuţii sociale, EY România

Din perspectiva impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale obligatorii, legislația fiscală din România încadrează, fără niciun dubiu, remunerațiile primite de către persoane fizice în calitate de administratori, reprezentanți în adunarea generală a acționarilor și în consiliile de administrație, directori, membri ai directoratului sau ai consiliului de supraveghere, dar și de manageri în baza contractului de management, ca venituri asimilate salariilor.

Având această prevedere explicită în Codul fiscal, remunerațiile astfel obținute sunt supuse regimului fiscal de impozitare aplicat în cazul salariului pe care îl obține orice angajat. Cu alte cuvinte, acestea vor suporta impozit pe venit și contribuții sociale obligatorii, până la același termen și în aceleași condiții, ca veniturile salariale obținute de către persoanele fizice încadrate cu contracte individuale de muncă în România, care lucrează la noi în țară.

În practică, apar însă diferențe și vom vedea în analiza de mai jos care sunt acestea și potențialele unghiuri de abordare a acestora. Este vorba despre ipostazele concrete în care o astfel de persoană se poate afla, generând unele neclarități în tratamentul fiscal și, implicit, necesitatea unor verificări și analize suplimentare.

De exemplu, aceste persoane fizice, în calitate de administratori, directori, membri ai unui consiliu de administrație/directorat, pot fi persoane nerezidente. Pentru acestea, legislația fiscală din România indică impunerea veniturilor potrivit prevederilor legislației naționale, luând în considerare, totodată, și prevederile convenției de evitare a dublei impuneri aplicabile, încheiate de România cu statul de rezidență fiscală a persoanei fizice în cauză.

Având în vedere prevederile legislației domestice a statului de rezidență fiscală a persoanei fizice, precum și pe cele ale convențiilor de evitare a dublei impuneri, aceeași persoană, pentru aceleași venituri, ar putea fi considerată că obține sume ce se încadrează în categorii diferite, în funcție de accepțiunea fiecărui stat – statul sursă a venitului versus statul de rezidență fiscală a persoanei fizice.

În practică, acest lucru se va translata în discuții de clarificare pentru a rezolva eventuale divergențe în abordarea impozitării respectivului venit. La fel, din perspectiva contribuțiilor sociale, atunci când sunt mai multe state implicate care trebuie să facă propria analiză, ar putea exista situații când aceeași activitate, să spunem cea a unui administrator dintr-o companie înregistrată într-un stat membru al Uniunii Europene, care este și salariat al unei societăți cu activitate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, să fie considerată activitate dependentă de către unul dintre state și independentă în celălalt stat. Implicit, acest lucru va determina discuții suplimentare în vederea stabilirii legislației de securitate socială aplicabilă respectivei persoane.

Și dacă tot suntem în aria contribuțiilor sociale, ar mai trebui menționat că într-o astfel de situație internațională, în măsura în care se aplică legislația română de asigurări sociale, iar administratorul/directorul/membru al directoratului, consiliului de administrație și altele similare, își desfășoară activitatea în străinătate, la angajatori/plătitori care nu au sediul permanent sau rezidența fiscală în România, apare obligația de declarare și plată a contribuțiilor sociale aferente. Acest lucru se realizează de către persoana fizică prin intermediul Declaraţiei Unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice.

Activități de consultanță pentru afaceri și management (cod CAEN 7022) pot fi prestate și prin alte forme de organizare a activității, precum PFA sau ca persoană juridică, în măsura în care acestea au un scop economic.

În cazul derulării activității ca PFA, este bine de știut că trebuie să fie asigurată independența relației dintre părți. În acest sens, legislația fiscală din România prevede o serie de criterii din care trebuie îndeplinite cel puțin patru pentru a se putea vorbi despre o relație independentă.

Un detaliu foarte important este acela că independența relației nu se rezumă doar la asigurarea îndeplinirii acestor criterii din perspectiva formei contractuale dintre părțile implicate, ci și la îndeplinirea acestora în practică. Altfel, vorbim de o relație dependentă, caz în care desfășurarea activității sub formă de PFA (cu implicații fiscale mai reduse) nu își are sensul.

Reamintim că, începând cu veniturile anului 2023, au intrat în vigoare o serie de modificări fiscale cu impact asupra veniturilor din activități independente. Este vorba, în primul rând, despre diminuarea pragului minim anual, stabilit cumulat cu alte venituri anuale, astfel cum sunt prevăzute de lege, de la care se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate, de la 12 la 6 salarii minime brute la nivel național.

De asemenea, au fost modificate bazele anuale de calcul pentru această contribuție, fiind stabilite în funcție de nivelul anual al venitului realizat – avem baze anuale de calcul de 6, 12 sau 24 salarii minime brute la nivel național. Similar, și pentru contribuția de asigurări sociale, venitul ales ca bază anuală de calcul nu poate fi mai mic de 12 sau 24 de salarii minime brute la nivel național, în funcție de nivelul anual al venitului realizat. Iar din perspectiva impozitului pe venit, se reduce plafonul anual, de la 100.000 euro la 25.000 euro, de la care este obligatorie trecerea de la sistemul de impozitare pe bază de norme de venit (ceva mai favorabil, în funcție de situație) la cel real.

Pe de altă parte, la fel de important de știut pentru persoanele juridice și activitățile de consultanță pentru afaceri și management pe care le realizează este faptul că, pe lângă substanța economică care trebuie să fie asigurată atunci când vorbim despre astfel de forme de organizare, modificările fiscale cu aplicabilitate din anul 2023 limitează prestarea acestui tip de activități de consultanță și/sau management, la o pondere de sub 20% din veniturile totale, pentru ca regimul fiscal al microîntreprinderii să mai poată fi aplicat.

Este important de menționat faptul că trendul general în fiscalitatea europeană, cel puțin la nivelul statelor membre UE, este acela de a se alinia din punctul de vedere al schimbului de informații, astfel încât să fie respectate <<ad literam>> convențiile de evitare a dublei impuneri, dar și de a determina exact statutul persoanelor care obțin venituri, iar impozitele pe venituri să fie corect calculate și plătite, conform regulilor de impunere fiscală corespunzătoare.

În cazul acestor tipuri de venituri asimilate salariilor, pentru a pune în practică schimbul automat obligatoriu de informaţii în cadrul UE și pentru a putea colecta astfel date relevante privind anumite venituri realizate în România inclusiv remuneraţiile administratorilor şi ale altor persoane asimilate acestora, rezidenţi ai altor state membre ale Uniunii Europene, entităţile raportoare stabilite de legislația aplicabilă au obligația de depunere a unei declarații informative (formularul 402), până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul anterior.

Autor: Cosmin Dincă, Senior Manager, Comerţ Internaţional, EY România

Atât sfârșitul anului 2022, cât și începutul lui 2023 au creat probleme transportatorilor și importatorilor de produse alimentare destinate consumului uman provenind din importuri ce nu și-au obținut la timp autorizațiile de acces la sistemul de procesare a vizei sanitar-veterinare TRACES NT.

Sistemul TRACES NT (Trade Control and Expert System) este platforma electronică de certificare sanitar-veterinară pentru importurile și exporturile de animale vii și produse alimentare de origine animală/non-animală utilizată la nivel global.

Dacă astfel de produse alimentare de origine non-animală pătrund în România direct dintr-un stat terț UE (de ex., Serbia, Ucraina, Republica Moldova sau Portul Constanța) acestea pot fi ulterior puse în liberă circulație în România numai dacă obțin viza sanitar-veterinară prin sistemul electronic TRACES NT direct la punctul de frontieră. Excepție de la regula utilizării TRACES NT la frontieră fac produsele destinate României care intră în UE prin granița aparținând altui Stat Membru UE (de ex., Bulgaria), unde procedura manuală de obținere a vizei sanitar-veterinare este în continuare aplicată la destinație în România.

În cazul unui astfel de import, operatorul economic are obligația să notifice în prealabil punctul de intrare de la frontiera României despre data estimată pentru sosirea transportului, precum și natura acestuia. Notificarea se poate realiza numai dacă importatorul responsabil de transport are acces prealabil la sistemul TRACES NT și poate completa și transmite către autoritatea sanitar-veterinară de la frontiera României documentul de intrare necesar. Documentele aferente transportului pot fi încărcate electronic și rămân stocate în baza de date TRACES NT.

Obținerea autorizației de acces la TRACES NT durează, în general, 1-2 zile de la depunerea unei cereri către autoritatea sanitar-veterinară regională din România responsabilă cu aria de jurisdicție în care operatorul economic își are sediul social (de ex., DSVSA București pentru operatorii economici cu sediul social în București). Odată ce rolurile au fost acordate corect în sistem, operatorul economic poate iniția procesul de obținere a vizei sanitar-veterinare la punctul de frontieră.

În concluzie, înainte de planificarea importurilor de produse alimentare destinate consumului uman, operatorii economici importatori trebuie să verifice obligațiile ce le revin privind obținerea vizei sanitar-veterinare, în funcție de logistica aprovizionării. Mai precis, obținerea autorizației de acces la TRACES NT, identificarea regulilor de îndeplinit pentru control, verificarea excepțiilor, completarea documentelor de intrare adecvate și transmiterea lor la punctul de frontieră al României în timp util. Se evită, astfel, întârzierile și costurile nedorite.

Autori:

• Stela Andrei, Partener, Impozit pe venit şi contribuţii sociale, EY România
• Crina Onuţ, Manager, Impozit pe venit şi contribuţii sociale, EY România

Autoritatea Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a intensificat anul trecut inițiativele de control fiscal pentru persoanele fizice. Încet, dar sigur, persoanele fizice au intrat în vizorul ANAF, unele dintre acestea fiind surprinse de notificările primite, mai ales că veniturile vizate erau cele din străinătate.

Tocmai pentru a NU fi luați prin surprindere la primirea din partea ANAF a unei notificări privind veniturile verificate, următorii contribuabili, persoane fizice rezidente fiscal în România, ar trebui să fie atenți la obligațiile fiscale ce le revin: (i) persoanele care lucrează din România pentru angajatori din străinătate cu care au încheiate contracte de muncă și (ii) persoanele care obțin venituri private din străinătate (de exemplu: dobânzi, dividende, câștiguri de capital, chirii). Excludem din prezenta analiză persoanele fizice rezidente care obțin venituri salariale de la un angajator străin pentru activități prestate exclusiv în afara României, întrucât respectivele venituri, în mod normal, nu sunt subiect de impunere și declarare în România, precum și veniturile din activități independente care ar necesita o analiză mai complexă.

Pentru prima categorie, cea a contribuabililor care lucrează în România pentru angajatori din străinătate, din practica recentă (în context pandemic, dar și post-pandemie) putem observa o creștere semnificativă a muncii la distanță (remote), trend care încă este încurajat sau acceptat de unii angajatori și, în consecință, urmat de o parte dintre angajați. Experiența ne-a arătat că, deși multe companii au adoptat varii politici de muncă la distanță la nivel global pentru a preveni inclusiv potențialele implicații fiscale, sunt cazuri de angajați care poate nu-și anunță angajatorul străin de mutarea și munca din România, din varii motive personale, fără a conștientiza posibilele implicații fiscale.

De exemplu: o persoană fizică rezidentă lucrează din România pentru o perioadă de două luni pentru un angajator din Polonia (cu care are încheiat un contract de muncă), are familia aici, nu a anunțat angajatorul polonez despre munca din România pe motiv că perioada părea destul de scurtă și intenționa să se întoarcă în Polonia după puțin timp. Taxele salariale au continuat să fie plătite în Polonia și nu s-a obținut nici certificatul A1 care să ateste afilierea persoanei la sistemul de securitate socială din Polonia și care să justifice de altfel scutirea de la plata contribuțiilor sociale în România.

În acest caz specific, apar două probleme: expunerea angajatorului din Polonia care, în lipsa certificatului A1, ar avea obligația înregistrării în scop de contribuții sociale în România, depunerii declarațiilor lunare și plății contribuțiilor sociale, dar și expunerea personală a angajatului pentru că nu s-a conformat cu obligația de a depune declarațiile lunare și de a plăti impozitul pe venit. Deși, într-o astfel de situație, în mod normal, problema cu A1 se poate rezolva în anumite cazuri cu o aplicație pe perioada retroactivă, va rămâne problema riscului reputațional al angajatului față de angajator (că nu a anunțat) și a obligației fiscale personale privind impozitul pe venit pe care îl datorează în România. Chiar dacă  se plătește impozit pe venit în Polonia, este important de știut faptul că dreptul de impunere îi revine României, într-o astfel de situație, iar dubla impunere se va evita ținând cont de legislația din Polonia și convenția de evitare a dublei impuneri. 

Pentru a doua categorie, și anume cea a veniturilor private din străinătate, acestea trebuie să fie declarate de către toţi rezidenții fiscali din România, fie că sunt prezenți în România sau nu. Evident, dubla impunere, și în acest caz, poate fi evitată în baza convențiilor de evitare a dublei impuneri.

Astfel, luând cazul unui contribuabil rezident fiscal român care a avut dividende din Franța în 2020 și nu le-a declarat la ANAF (în baza declarației unice), poate fi notificat de autorități (în baza schimbului de informații cu Franța) să-și clarifice natura veniturilor realizate.

Ceea ce poate induce confuzie printre contribuabili este faptul că, plătind impozit pe venit în Franța, fie că nu mai au nicio obligație în România, fie că ar fi impozitați de două ori, dacă ar declara. O înțelegere, de altfel, greșită. Ce este important de știut, impozitul plătit în străinătate, Franța în cazul de față, este recunoscut, în baza Convenției de evitare a dublei impuneri, și persoana nu va plăti impozit pe venit, dacă acel impozit este mai mare decât cel datorat în România. Totuși, având în vedere nivelul dividendelor, s-ar putea datora contribuția la sănătate. Ipotetic, dacă impozitul plătit în celălalt stat este mai mic decât 5% (să zicem 3%), în România trebuia să se mai achite diferența de 2% pentru anul 2020. În orice caz, indiferent de materialitatea veniturilor, de impozitarea lor în statul sursă, persoana fizică trebuie să-și declare veniturile și dacă este cazul, să plătească şi taxele datorate.

Notificările primite deja de contribuabili vin ca urmare a schimbului de informații între România și alte state, pentru a cărui fluidizare și rapiditate se lucrează intens. Controale, inițiate ca urmare a schimbului de informații, au fost observate pentru diverse tipuri de venituri: dobânzi, dividende, câștiguri de capital, chirii, inclusiv informații privind achiziționarea de acțiuni la un preț preferențial în cadrul unor planuri de acțiuni, dar ne așteptăm la extinderea acestora și la alte tipuri de venituri.

Ca riscuri la care se supun contribuabilii care nu se conformează, pe lângă notificarea primită de la ANAF, enumerăm plata retroactivă de impozit pe venit și/sau contribuții sociale, penalități, dobânzi de întârziere, penalități de nedeclarare, precum și amenzi pentru nedepunerea declarațiilor fiscale în termenul legal. Iar aceste riscuri pot apărea fie pentru angajatorul din străinătate (de exemplu, pentru posibile contribuții sociale datorate), fie pentru persoana fizică, indiferent de natura veniturilor sau sursa acestora.

Ca perspective de viitor, ne putem aștepta la intensificarea controalelor la nivelul persoanelor fizice, fiindcă, dintr-un unghi strategic, conform Strategiei de creștere a conformării voluntare în domeniul impozitului pe veniturile persoanelor fizice în România pentru perioada 2023-2025, ANAF își propune, pe lângă sprijinirea conformării voluntare prin acțiuni de informare (și în acest sens se pot regăsi diverse ghiduri pe site-ul ANAF și lista de webinarii care se organizează), și reducerea oportunităților de neconformare fiscală prin acțiuni mai ferme.

Anul 2023 va marca o nouă etapă în abordarea digitală a raportărilor și controalelor fiscale. 

Transparența și schimbul de informații la nivel internaţional vor avea un impact important asupra contribuabililor români. 

Creșterea conformării fiscale va fi obiectiv prioritar pentru ANAF

Transformarea și automatizarea funcției fiscale în România, reformarea sistemului fiscal național, aspecte privind impozitul pe profit, impozitul pe veniturile persoanelor fizice, provocările privind inspecțiile fiscale pe TVA, taxele de mediu, noutățile din domeniul vamal sau impactul schimbului transfrontalier de informații fiscale au fost printre cele mai importante linii ale dezbaterilor din cadrul Conferinței Anuale de Fiscalitate EY 2023, ediția a 17-a. Seria de expuneri, dezbateri și clarificări ale unor subiecte de interes național a acoperit întreg spectrul, atât de complex, al fiscalității românești. 

Invitații din partea autorităților, Lucian Heiuş, președintele ANAF, și Alin Chitu, secretar de stat în Ministerul Finanțelor, au vorbit în deschiderea lucrărilor conferinței, despre noua eră digitală pentru raportările și controalele fiscale, dar și despre transformarea și automatizarea funcției fiscale în România, aspecte cu impact major asupra contribuabililor, persoane fizice și juridice deopotrivă, și a relației lor cu autoritățile fiscale. 

„Suntem conștienți de probleme, de dorința de a se face cât mai repede modernizarea și digitalizarea ANAF, iar dialogul permanent cu mediul de afaceri ne ajută să vedem unde greșim și care sunt nevoile, astfel încât să mergem accelerat către modernizarea instituției”, a subliniat președintele ANAF, Lucian Heiuş. Acesta a explicat cele doua mari proiecte ale instituției, aflate în plină dezvoltare, a căror finalizare ar trebui să aibă loc în 2025: Big Data – platforma care va permite realizarea unor analize complexe ale situațiilor contribuabililor, astfel încât controalele fiscale să se realizeze mult mai eficient. Pe de altă parte, este vorba despre implementarea declarației SAF-T, e-factura și ro-e-transport, mecanisme structural-funcționale al căror obiectiv final este de a descuraja și a diminua fenomenul evazionist. 

La rândul său, Alin Chitu, secretar de stat în Ministerul Finanțelor, s-a referit la trendul de aliniere a sistemului fiscal românesc la cel european, inclusiv la posibile creșteri de taxe în viitor, dar nu în 2023. Pe de altă parte, a amintit despre faptul că actualul Cod fiscal ar trebui mult îmbunătățit și modificat, acțiune complexă și de durată. „Vom cere un mandat din partea guvernului pentru rescrierea Codului fiscal. Pentru că sunt foarte multe modificări de făcut, ar trebui să avem măcar un an la dispoziție. Vom avea alături de noi și Banca Mondială și FMI, întrucât resursele necesare pentru o reformă sunt foarte costisitoare, înseamnă și pregătirea celor care lucrează în sistem, dar și educația financiară a contribuabililor”, a explicat acesta.

La începutul acestui an au intrat în vigoare o serie de modificări legislative și de proceduri, cu impact asupra contribuabililor, atât persoane fizice, cât și juridice, care vor fi nevoiți să se conformeze noilor reguli. Creșterea conformării fiscale privind impozitul pe venit și impozitul pe profit este un obiectiv prioritar pentru autorități, prin care se vor putea asigura veniturile bugetului de stat și îndeplinirea obiectivului de creștere a ponderii taxelor colectate în PIB, de la 27% (2022) la 30% (2023). Nu mai puțin importantă, alături de implementarea declarațiilor electronice – SAF-T, e-factura și ro-e-transport – este Directiva de raportare publică a informațiilor privind impozitul pe profit, ca noutate a anului în curs. 

„În economia românească am constatat în 2022 efectele crizei energetice, ale pandemiei și ale nesiguranței de la granițe. Inflația a atins maxime de mai multe decenii în multe economii OCDE și s-a dovedit a fi mai persistentă decât se aștepta inițial, ducând la o criză a costului vieții. Multe economii sunt pe cale să se contracte, dar recesiunea vă fi probabil scurtă și superficială. Cum economia noastră este încă vulnerabilă la evoluția preţurilor la energie, trebuie să ne adaptăm, ca mediu de afaceri și guvern, și să colaboram pentru a face faţă acestor provocări, mai ales în domeniul fiscal. În plus, accesul inegal la rețelele digitale și la tehnologie ar putea adânci inegalitatea între noi și alte ţări, și ne-ar putea afecta capacitatea de dezvoltare”, a menționat Miruna Enache, Partener, Liderul Diviziei de Asistență Fiscală în Tranzacții EY. 

În ceea ce privește relația dintre contribuabili și autorități, s-a discutat despre Spațiul Virtual Privat (SPV) și necesitatea îmbunătățirii acestuia, ca unic vector de relaționare cu autoritatea, astfel încât să poată fi descurajata intenția de evaziune fiscală. 

Un alt subiect intens discutat în cadrul Conferinței Anuale de Fiscalitate EY 2023 a fost cel privind modificările importante din zona impozitelor directe, impozitarea microîntreprinderilor, tendințe și perspective în privința statutului de angajat versus colaborator, noi raportări în 2023, dar și despre facilitați fiscale pentru domeniul IT sau al energiei.

„Ultimii ani, dar mai ales anul 2022, au venit cu schimbări semnificative în relația dintre ANAF și contribuabili. Fie că discutăm despre șocul pandemiei în 2020 ori despre provocările regionale ce au debutat anul trecut, nu putem contesta faptul că ansamblul acestor nedorite evenimente a condus la accelerarea digitalizării și, poate mai repede decât ne așteptam, la schimbarea paradigmei interacțiunilor contribuabililor cu organele fiscale. Așteptăm cu interes evoluțiile anului 2023 și sperăm la o aplicare unitară și eficientă a tuturor modificărilor legislative aduse la final de 2022″, a menționat Călin Stan, Avocat, Director, Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL. 

În privința inspecțiilor și controalelor fiscale, semnalul autorităților, pe fondul modificărilor legislative aplicabile din acest an, a fost unul foarte clar: se vor intensifica, atât ca număr, cât și ca structură și tematică. 

„Vedem că, și în anii care urmează, maratonul digitalizării fiscale continua: SAF-T, sistemul Ro-transport pentru produsele cu grad de risc, e-factura pentru produse cu risc și canalul B2G sunt operaționale și aduc multiple provocări pentru agenții economici. Companiile trebuie să ţină pasul cu proiectele de modernizare din strategia ANAF, care vor transforma inspecțiile fiscale și vor duce cât mai mult în direcția unor controale fiscale digitale. E-factura generalizată devine urgența anului 2023. România depinde de o aprobare din partea Consiliului UE, care, mai devreme sau mai târziu se va obține – această certitudine este susținută de mobilizarea la nivelul UE prin adoptarea pachetului Vida – VAT in the digital age, în care unul dintre cei trei piloni îl reprezintă tocmai facturarea electronică. În contextul în care unul dintre obiectivele majore ale statului român în domeniul fiscal este acela de diminuare a decalajului de TVA, deși ianuarie 2024 ar putea părea un termen îndepărtat pentru autoritățile fiscale și suficient pentru ca agenții economici să se conformeze, cu siguranță un astfel de termen va fi unul foarte strâns pentru majoritatea companiilor mari și mijlocii”, a explicat Georgiana Iancu, Partener, Coordonatorul Practicii de Taxe Indirecte și Digitalizare Fiscală. 

Pe de altă parte, „am reținut din strategia ANAF faptul că inspecțiile fiscale în 2023 vor avea ca zonă de focus TVA-ul, alături de prețurile de transfer și sectoarele cu risc fiscal ridicat. Așadar, planificarea și pregătirea unei inspecții fiscale sunt esențiale pentru a preveni viitoare dispute fiscale”, a adăugat aceasta.

„În cadrul celei de-a 17-a ediții a Conferinței Anuale de Fiscalitate EY am abordat o serie de subiecte de maxim interes pentru mediul de afaceri, dar și pentru contribuabilii persoane fizice – am dezbătut noutățile legislative în domeniul fiscalității, necesitatea creșterii gradului de conformare a contribuabililor, dar am vorbit și despre cum putem contribui, individual și colectiv, la reformarea sistemului fiscal din România”, a concluzionat Claudia Sofianu, Partener, Liderul Departamentului de Impozit pe Venit și Contribuții Sociale, EY România. 

Autori:

• Luciana Rainov, Senior Associate, Biriș Goran SPARL
• Paul Chichernea, Associate, Biriș Goran SPARL
• Anda Diaconescu, Associate, Biriș Goran SPARL
• Filip Justin Cucu, Junior Tax Consultant, Biriș Goran SPARL

După cum ne-am obișnuit din alți ani, și finalul anului 2022 a dus la numeroase modificări legislative în domeniul fiscal, unele dintre ele fiind publicate inclusiv la începutul anului 2023. În acest sens, în cele ce urmează, prezentăm cele mai importante noutăți:

I. Ordinul nr. 2518/15.12.2022 pentru modificarea unor ordine ale președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind organizarea activității de administrare a contribuabililor mari și mijlocii

Prin intermediul acestui act au fost aduse modificări mai multor acte normative, aceste modificări vizând, între altele, următoarele aspecte relevante pentru contribuabili:

a. actualizarea listei marilor contribuabili este prorogată până la data de 10 decembrie 2023;

b. sunt contribuabili mijlocii contribuabilii care nu intră în categoria marilor contribuabili, stabiliți în ordine descrescătoare în funcție de criteriul de bază, selectați în limita unui număr maxim de 15.000 de contribuabili;

c. Anexa 5 a Ordinului 1783/2021 este republicată, fiind introduse termene noi pentru transmiterea SAF-T, astfel:

i. contribuabilii care au fost încadrați în categoria contribuabililor mijlocii la 31.12.2021, dar nu se mai regăsesc pe lista din 01.01.2023, trecând la categoria contribuabililor mici, depunerea Declarației informative D406 devine opțională începând cu 01.01.2023 și va fi obligatorie începând cu 01.01.2025. Contribuabilii care au optat pentru depunerea Declarației informative D 406 nu vor putea renunța ulterior la opțiunea exprimată.
ii. contribuabilii care au fost în categoria contribuabililor mici la 31.12.2021 și care începând cu 01.01.2023 trec la categoria contribuabililor mijlocii (în baza listei publicate de ANAF) vor avea obligația să depună SAF-T începând cu 01.01.2023;

II. OUG nr. 188/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative

Printre modificările aduse de această ordonanță de urgență se numără:

a. Sunt introduse noi definiții, ce privesc dosarul fiscal și dosarul de control fiscal;

b. Este introdusă obligația organelor fiscale ca, la cererea scrisă a contribuabilului/plătitorului supus unei acțiuni de control fiscal, acestea să pună la dispoziția contribuabilului/plătitorului dosarul administrativ al acțiunii de control fiscal;

c. Clasa de risc fiscal poate fi comunicată contribuabililor la cerere;

d. Contribuabilul/plătitorul este obligat să prezinte documentele solicitate de organele fiscale, atunci când acestea nu sunt deținute de organul fiscal;

e. În ceea ce privește contribuabilii persoane juridice, asocieri și alte entități fără personalitate juridică, inclusiv PFA, aceștia vor putea pune la dispoziția organelor fiscale documentele solicitate prin poștă, prin registratură și, de asemenea, prin mijloacele electronice de transmitere la distanță;

f. În procedura de control fiscal ori de soluționare a contestației, cererile, înscrisurile sau orice alte documente pot fi transmise de contribuabili/plătitori organelor fiscale prin email, poștă, SPV sau la registratura ANAF;

g. În cazul creanțelor administrate de organul fiscal central, organele de inspecție fiscală au competență de efectuare a inspecției fiscale pe întreg teritoriul țării;

h. În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, contribuabilii/plătitorii pot fi selectați și în mod aleatoriu (pe lângă selecția în funcție de nivelul de risc) pentru efectuarea unei acțiuni de inspecție fiscală, procentul maximal de contribuabili/plătitori selectați în mod aleatoriu neputând depăși 10% din totalul contribuabililor/plătitorilor selectați pentru efectuarea inspecției fiscale în anul respectiv;

i. Se introduce notificarea de conformare – pentru contribuabilii/plătitorii prezumtivi a fi selectați pentru efectuarea inspecției fiscale, organul de inspecție fiscală transmite acestora o notificare de conformare cu privire la riscurile fiscale identificate.

Prin Notificare i se pune în vedere contribuabilului că are la dispoziție 30 de zile pentru corectarea sau depunerea declarațiilor fiscale, termen în care organul de inspecție fiscală nu întreprinde nicio acțiune în vederea selectării pentru efectuarea inspecției fiscale.

După împlinirea termenului de 30 de zile, contribuabilii care nu au remediat riscurile fiscale pentru care au fost notificați sunt supuși obligatoriu unei inspecții fiscale sau unei verificări documentare.

j. Inspecția fiscală se va derula, de regulă, la sediul organului fiscal; din inițiativa organului de inspecție fiscală sau la solicitarea motivată a contribuabilului/plătitorului, inspecția fiscală se poate desfășura în spațiile de lucru ale contribuabilului/plătitorului;

k. În ceea ce privește controalele antifraudă, sunt introduse o serie de prevederi noi, între care fiind prevăzut că acestea pot fi efectuate și în lipsa unei analize de risc, în următoarele situații:

i. atunci când, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată încălcări ale legislației fiscale care impun o intervenție imediată;
ii. în mod excepțional, în vederea efectuării unor acțiuni de control cu caracter specific, în scopul prevenirii și combaterii fraudei și/sau evaziunii fiscale.

l. În ceea ce îi privește pe contribuabili, sunt prevăzute acum în mod expres o serie de drepturi pe care aceștia le au pe durata controalelor antifraudă;

m. Notificarea de conformare este introdusă inclusiv în cazul verificării situației fiscale personale;

n. Sunt introduse o serie de reguli privind verificarea documentară;

o. Este prevăzut că în cadrul verificării documentare, organul fiscal stabilește diferențele de creanțe fiscale datorate prin emiterea unei decizii de impunere sau dispune măsurile necesare respectării prevederilor legale, în cazul în care documentele solicitate nu au fost prezentate sau documentele prezentate confirmă diferențele identificate de organul fiscal și/sau sunt incorecte sau incomplete. Anterior era prevăzută posibilitatea emiterii unei decizii de impunere doar în cazurile în care contribuabilii nu au prezentat documentele solicitate sau acestea erau insuficiente pentru clarificarea situației fiscale;

p. În ceea ce privește controalele inopinate, se clarifică faptul că acestea se realizează de către organele de inspecție fiscală și organele fiscale competente să exercite verificarea situației fiscale personale;

q. Prin OUG 188/2022 sunt de asemenea aduse modificări și OUG 74/2013, modificări ce vizează atribuțiile Direcției Generale Antifraudă Fiscală.

III. Ordinul nr. 2541/2022 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a formularului 212 „Declarație unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice”

Prin ordin se aprobă noul model al Declarației unice ce va fi utilizat de către contribuabili pentru declararea veniturilor obținute în anul 2022, cât și pentru estimarea celor ce vor fi obținute în anul 2023.

IV. HG nr. 1568/2022 pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1.000/2015 privind faptele pentru care se înscriu informații în cazierul fiscal al contribuabililor, potrivit legislației în vigoare

Prin această Hotărâre de Guvern se actualizează lista faptelor ce sunt trecute în cazierul fiscal, iar câteva dintre acestea sunt:

a. nerespectarea obligației de depunere a declarației de beneficiar real;

b. nedepunerea la termenele legale a declarației privind fișierul SAF-T;

c. neraportarea sau raportarea cu întârziere a aranjamentelor fiscale transfrontaliere.

Actul normativ va fi aplicabil începând cu data de 29 ianuarie 2023.

V. Ordinul nr. 4636/2022 privind activele utilizate în activitatea de producție și procesare și activele reprezentând retehnologizare pentru care se aplică scutirea de impozit a profitului reinvestit

Prin ordin se definesc noile active pentru care se aplică scutirea de impozit a profitului reinvestit, respectiv cele prevăzute în anumite subgrupe și clase din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărâre a Guvernului.

VI. Ordinul nr. 2578/2022 privind modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.699/2021 pentru aprobarea formularelor de înregistrare fiscală a contribuabililor și a tipurilor de obligații fiscale care formează vectorul fiscal

Prin acest ordin se reglementează, între altele, următoarele aspecte:

a. Excluderea din categoria obligațiilor fiscale de declarare cu caracter permanent a impozitului specific unor activități;

b. Modificarea secțiunii C – „Date privind vectorul fiscal pentru impozitele directe datorate” din formularele 010 și 700, precum și a instrucțiunilor de completare ale acestora.

VII. Ordinul nr. 1623/2022 privind aprobarea Normelor de completare a Declarației statistice Intrastat

Prin acest ordin se aprobă Normele de completare a Declarației statistice Intrastat. Astfel, începând cu ianuarie 2023, pragurile valorice Intrastat se majorează, Institutul Național de Statistică stabilind un nivel de 1.000.000 lei atât pentru expedieri de bunuri, cât și pentru introduceri de bunuri.

VIII. Legea nr. 376/2022 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

Prin această lege se aduc, între altele, următoarele completări și modificării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999:

a. Se definește termenul de bacșiș;

b. obligațiile referitoare la bacșiș vizează societățile care au codurile CAEN: 5610 – Restaurante, 5630 – Baruri și alte activități de servire a băuturilor;

c. Bacșișul nu va putea fi asimilat, din punctul de vedere al TVA, unei livrări de bunuri sau unei prestări de servicii;

d. Bacșișul încasat de la clienți va trebui evidențiat pe bonul fiscal;

e. Sumele provenite din încasarea bacșișului de către salariați ca urmare a distribuirii realizate de angajator sunt calificate ca venituri din alte surse, fiind impozitate cu 10%.

IX. Ordinul nr. 21813/6421/2246/4433/2022 privind încadrarea în activitatea de creare de programe pentru calculator

Ordinul prevede două noi categorii de salariați care vor beneficia de scutirea IT în materia impozitului pe venit:

a. inginerul de dezvoltare a produselor software;

b. salariații din instituțiile publice pentru perioada în care creează programe pentru calculator.

X. Ordinul nr. 4249/2022 privind completarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 221/2016 pentru aprobarea configurației Codului de accize și a Nomenclatorului codurilor de produse accizabile armonizate

Acest act normativ aduce o serie de completări în ceea ce privește configurația codurilor de accize.

XI. Ordinul nr. 2545/6316/2022 pentru aprobarea Procedurii de utilizare și funcționare a sistemului național privind monitorizarea transporturilor de bunuri cu risc fiscal ridicat RO e-Transport

Prin intermediul acestui ordin a fost aprobată o nouă procedură RO e-Transport, care conține o serie de modificări și completări în ceea ce privește, între altele, următoarele aspecte:

a. Masa vehiculelor incluse a fost diminuată de la 3,5 tone la 2,5 tone – prevederea este inclusă în Ordin, și nu în Procedură;

b. Valoarea bunurilor transportate nu va include valoarea cu TVA;

c. Dacă bunurile nu au fost recepționate sau au fost recepționate parțial de către beneficiar sau destinatar, cele nerecepționate revin la expeditor în baza codului UIT inițial;

d. Dacă bunurile sunt transportate atât cu vehicule rutiere, dar și cu alte tipuri de mijloace de transport, în sistem se vor se declara numai aspectele ce țin de componenta de transport rutier;

e. În ipoteza în care transportul nu se finalizează în perioada de valabilitate a codului UIT de 5 sau 15 zile calendaristice, trebuie obținut un nou cod.

XII. Ordinul nr. 4635/2022 pentru punerea în aplicare a Deciziei (UE) 2022/1108 a Comisiei din 1 iulie 2022 privind scutirea de taxe la import și scutirea de TVA la importuri, acordate pentru mărfuri destinate distribuirii sau punerii la dispoziție cu titlu gratuit persoanelor care fug din calea războiului din Ucraina și persoanelor aflate în dificultate în Ucraina

Acest ordin a fost adoptat pentru a putea aplica în România prevederile Deciziei (UE) 2022/1108. În acest sens, actul normativ are în vedere două aspecte:

a. Aprobă lista bunurilor care pot fi importate în regim de scutire de taxe la import și TVA, în temeiul art. 293 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, al art. 74 din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 și al Deciziei (UE) 2022/1108;

b. Stabilește o procedură simplificată de autorizare de către Autoritatea Vamală Română prin unitățile sale subordonate a organizațiilor cu caracter caritabil sau filantropic pentru a beneficia de scutire de la plata taxelor la import și a TVA.

XIII. Ordinul nr. 4291/2022 pentru reglementarea unor aspecte contabile

Prin intermediul acestui act normativ au fost aduse o serie de modificări și completări mai multor Reglementări contabile, respectiv cele aprobate prin Ordinul 1802/2014, cele aprobate prin Ordinul 2844/2016 și cele pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, din Ordinul 3103/2017.

Dintre completările și modificările aduse Reglementărilor contabile aprobate prin Ordinul 1802/2014 menționăm următoarele:

a. Sunt menționate condițiile în care entitatea întrerupe capitalizarea costurilor îndatorării atunci când aceasta nu lucrează efectiv la realizarea activului cu ciclu lung de fabricație;

b. Clarificarea situației în care sumele primite în avans de la clienți reprezintă datorii, respectiv venituri înregistrate în avans;

c. Entitățile care primesc sume reprezentând dividende pe seama creanțelor le vor putea recunoaște drept datorie în contul 467;

d. Sunt explicitate aspectele referitoare la tratamentul contabil aplicabil în materia utilizării drepturilor de proprietate intelectuală;

Prin acest act normativ sunt de asemenea realizate o serie de corelări și detalieri aferente conturilor aplicabile operatorilor economici, respectiv persoanelor juridice fără scop patrimonial.

XIV. Legea nr. 34/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Prezenta Lege introduce facilități fiscale pentru contravaloarea abonamentelor de utilizare a facilităților sportive în vederea practicării sportului și educației fizice cu scop de întreținere, profilactic sau terapeutic oferite de furnizori cu activități cuprinse în codurile CAEN 9311, 9312, 9313, după cum urmează:

– Pentru persoanele care obțin venituri din activități independente, cheltuiala va fi deductibilă limitat la 400 de euro anual;

– Pentru angajații care obțin venituri din salarii, abonamentul achitat de angajator pentru angajat este neimpozabil și este scutit de contribuții sociale, în limita a 400 de euro anual. Menționăm că valoarea abonamentului se include în plafonul neimpozabil de 33% din valoarea salariului, conform art. 76 alin. (4^1) din Codul fiscal.

XV. Legea nr. 39/2023 pentru completarea art. 291 alin. (3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Acest act normativ include livrările și instalările de panouri fotovoltaice, panouri solare termice și sisteme de încălzire cu emisii scăzute de înaltă eficiență în categoria bunurilor și serviciilor cărora le este aplicabilă cota de TVA de 5%.

XVI. Ordinul nr. 626/2023 privind indicele prețurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăților anticipate în contul impozitului pe profit anual

Prin intermediul acestui act normativ, indicele prețurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăților anticipate în contul impozitului pe profit anual crește de la valoarea de 106,5% în 2022, la 109,6% pentru anul 2023.

Autor: Mirela Păunescu, expert contabil, consultant fiscal și conf.univ.dr. la Facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune din cadrul ASE

Rezumat: Anunțată cu surle și trâmbițe de ceva timp, factura electronică urma să ajute autoritatea fiscală din România la o mai bună colectare a TVA, prin reducerea evaziunii fiscale. Iată că, un an mai târziu, e-factura încă mai ridică o serie de întrebări la care răspunsurile organelor fiscale par a nu lua în considerare prevalența dreptului UE în raport cu legile naționale ale statelor membre. În cele ce urmează, analizăm dacă este obligatorie emiterea de facturi electronice în cazul înregistrării în Registrul RO e-factura, dacă există sancțiuni în cazul nerespectării unei astfel de obligații și dacă persoanele impozabile care acceptă vouchere de vacanță au obligația emiterii de facturi către titularii acestora.

Summary: Announced with trumpets for some time, the electronic invoice was supposed to help the Romanian tax authority to better collect VAT, by reducing tax evasion. Here, one year later, the e-invoice still raises a series of questions to which the tax authorities’ answers seem not to take into account the prevalence of EU laws. In the following we analyze whether the issuance of electronic invoices is mandatory in the case of registration in the RO e-invoice Register, whether there are sanctions in case of non-compliance with such an obligation and whether taxable persons who accept holiday vouchers are obliged to issue invoices to their holders.

1. Scurt istoric

Aflată pe primul loc între țările membre în materie de necolectare de TVA (în anul 2020 cu un decalaj de 35.7%), România a încercat de-a lungul timpului să reducă evaziunea fiscală. Factura electronică a fost justificată de necesitatea combaterii ferme a fenomenului de fraudă fiscală și a decalajului la TVA și a fost considerată un pas important înainte în procesul de digitalizare a autorității fiscale, proces asumat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).

Astfel, în anul 2021, Ministerul Finanțelor publica O.U.G. nr. 120/2021[1], prin care s-a reglementat structura facturii electronice în concordanță cu standardul european, precum și modalitatea de utilizare a Sistemului național privind factura electronică RO e-Factura de către operatorii economici și autoritățile și entitățile publice, prin descrierea regulilor generale de transmitere, recepționare și prelucrare a e-facturii.

Dacă, inițial, utilizarea facturii electronice era opțională, ulterior, prin O.U.G. nr. 130/2021[2] și O.U.G. nr. 131/2021[3], s-a decis încărcarea în SPV a facturilor emise pentru livrarea de bunuri cu risc fiscal ridicat (1 iulie 2022) și a facturilor emise titularilor voucherelor de vacanță (1 aprilie 2022). Ulterior, începând cu 1 iulie 2022, a devenit obligatorie și utilizarea facturilor electronice în procesul de achiziții publice (B2G).

În presiunea creată de legislația neclară și termenele scurte de intrare în vigoare a obligațiilor, un număr mare de persoane impozabile au făcut greșeala să se înregistreze în Registrul RO e-Factura[4], aflând cu stupoare că, deși înregistrarea nu era obligatorie pentru a putea satisface obligația de transmitere în SPV a e-facturilor, ieșirea nu era posibilă. În acest context, la întrebările adresate de contribuabili serviciilor de Asistență a contribuabililor, răspunsurile primite precizau că, odată cu înregistrarea în Registrul e-Factura, cotribuabilii au obligația să emită toate facturile în format electronic sau, într-o variantă alternativă a răspunsurilor, toate facturile către parteneri înregistrați și ei, la rândul lor, în Registru.

Pe parcursul acestui articol ne vom referi doar la tranzacții B2B (între persoane impozabile, și nu între persoane impozabile și autorități contractante, așa cum sunt definite de legislație), altele decât cele care au ca obiect livrarea produselor cu risc fiscal ridicat, tranzacții care fac obiectul O.U.G. nr. 130/2021, respectiv doar la tranzacții B2C (între persoane impozabile și persoane fizice) care implică vouchere de vacanță.

2. Clarificarea întrebărilor legate de utilizarea facturilor electronice

În cele ce urmează, răspundem la câteva întrebări frecvent întâlnite în legătură cu obligația emiterii e-facturilor.

Prima întrebare este în ce măsură o persoană care s-a înregistrat în Registrul RO e-Factura are obligația să trimită facturi electronice tuturor partenerilor (B2B) înregistrați, la rândul lor, în Registru, fără a fi aplicabile prevederile privind emiterea facturilor electronice pentru produse cu risc fiscal ridicat. Considerăm că răspunsul la această întrebare este negativ, în sensul că, fără a fi implicate produse cu risc fiscal ridicat, la acest moment nu există obligația emiterii unei e-facturi către partenerii (B2B) înregistrați, la rândul lor, în Registrul RO e-Factura, în lipsa acceptului lor pentru a primi facturi electronice.

A doua întrebare este dacă autoritatea fiscală poate sancționa în vreun fel situația menționată anterior [în care nu se trimit e-facturi partenerilor (B2B) înregistrați, la rândul lor, în Registru]. Răspunsul la această întrebare este că, momentan, nu există prevedere legală în baza căreia organul fiscal să sancționeze netrimiterea e-facturii pe relația B2B.

Ultima întrebare se referă la obligația unei entități care acceptă vouchere de vacanță de a emite facturi către titularii voucherelor. Interpretarea noastră este că NU există obligația de a emite o factură (indiferent de formă) în cazul în care se acceptă vouchere de vacanță. Dacă totuși se emite o astfel de factură, la alegerea emitentului, aceasta trebuie încărcată în sistemul naţional RO e-Factura.

[1] O.U.G. nr. 120/2021 privind administrarea, funcționarea și implementarea sistemului național privind factura electronică RO e-Factura și factura electronică în România, precum și pentru completarea O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate a vehiculului şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere în vederea introducerii pe piaţă, punerii la dispoziţie pe piaţă, înmatriculării sau înregistrării în România, precum şi supravegherea pieţei pentru acestea.

[2] O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

[3] O.U.G. nr. 131/2021 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene.

[4] Registrul operatorilor care au optat pentru utilizarea sistemului naţional privind factura electronică RO e-Factura, denumit în continuare Registrul RO e-Factura.

Puteți citi continuarea articolului în nr. 6/2022 al revistei Tax Magazine. Găsiți aici mai multe detalii despre abonamentele Tax Magazine.

Autor: Alina-Adriana Arseni, avocat colaborator, Dobrinescu Dobrev SCA

Rezumat: Prezentul articol analizează infracțiunea de evaziune fiscală în varianta operațiunilor fictive, în contextul diferențierii acesteia atât de abuzul de drept, cât și de frauda în materie fiscală. Norma de incriminare vizată evidențiază prin excelență dinamica existentă între sfera răspunderii fiscale și a celei penale, având în vedere că, deseori, organele de inspecție fiscală, în considerentele rapoartelor de inspecție fiscală, au o abordare ambiguă, oscilând între a susține fie că o anumită operațiune ar fi nereală, cu posibile implicații penale, fie că ar fi insuficient probată, deci neconformă din punct de vedere fiscal. În situația atragerii răspunderii penale pentru o astfel de infracțiune, se stabilește în mod firesc prejudiciul produs asupra bugetului public, în timp ce neatragerea răspunderii penale pentru infracțiunea de evaziune fiscală poate avea diverse implicații asupra obligațiilor fiscale aferente, astfel cum vom prezenta pe scurt în cuprinsul prezentului articol.

Summary: This article analyses the tax evasion offence in the version of fictitious operations, in the context of differentiating it both from the abuse of law and from fraud in tax matters. The form of criminalisation concerned excellently emphasises the existing dynamic between the tax liability and the criminal one, considering that the tax inspection bodies often show an ambiguous approach in the reasoning comprised in tax inspection reports, oscillating between claiming either that a certain operation is not real, thus bearing possible criminal implications, or that it is insufficiently proven, thus non-compliant taxwise. In the event of incurring criminal liability for such an offence, the damage to the public budget is naturally established, while not incurring liability for tax evasion may have various implications on the related tax duties, as we will briefly show herein.

1. Abuz, fraudă, evaziune: trei fațete ale ilicitului în legătură cu sistemul fiscal

Abuzul de drept în materie fiscală, frauda fiscală și evaziunea fiscală reprezintă trei forme ale ilicitului, având ca trăsătură comună legătura lor cu sistemul fiscal; acestea pot interfera, însă nu se confundă. Distincțiile prezentate sintetic în cele ce urmează relevă unele inconsecvențe conceptuale și terminologice atât în literatura de specialitate, cât și în jurisprudența relevantă, națională și europeană deopotrivă, care pot genera confuzii cu privire la tipul de răspundere aplicabil faptelor comise prin transgresarea normelor fiscale și/sau a celor penale.

Potrivit unei orientări[1], se face distincție între evaziunea fiscală legală (tax avoidance), care poate presupune o operațiune artificială, constând în exploatarea eventualelor lacune ale cadrului normativ existent în materie fiscală pentru reducerea sau evitarea obligațiilor fiscale, și evaziunea fiscală frauduloasă sau frauda fiscală (tax evasion), care este prevăzută ca infracțiune, având ca scop sustragerea de la plata obligațiilor fiscale datorate.

Alternativele terminologice pentru așa-numita «evaziune fiscală legală» (tax avoidance) sunt cele de „planificare fiscală agresivă”[2], „optimizare fiscală” (tax planning)[3] sau „eludare fiscală”[4], care par lipsite de acuratețea obișnuită a jargonului juridic, însă sunt preferabile celei oximoronice de „evaziune fiscală legală”. În esență, aceasta desemnează abuzul de drept în materie fiscală.

În tradiția juridică anglo-saxonă, „frauda fiscală” (tax fraud) reunește atât contravențiile administrativ-fiscale, cât și infracțiunile, astfel încât se utilizează alternativ cu sintagma de „evaziune fiscală” (tax evasion), ambele fiind diferite de „eludarea fiscală” (tax avoidance), care nu presupune o încălcare a legii[5].

Inclusiv în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „CJUE”) sunt folosite în variație liberă sintagme care nu sunt sinonime perfecte: sintagma évasion fiscale din limba franceză se traduce în engleză drept tax avoidance, iar fraude fiscale din franceză ca tax evasion[6].

În ceea ce privește abuzul de drept sau planificarea fiscală agresivă, deși nu există o definiție legală în dreptul național, Codul fiscal[7] face referire în mod explicit sau implicit la această instituție, în special prin reglementarea unor reguli antiabuz[8], atât generale (așa-numita «GAAR»[9]), cât și speciale.

De asemenea, pe plan internațional, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (denumită în continuare „OECD”) și Uniunea Europeană (denumită în continuare „UE”) au instituit construcții juridice complexe antiabuz, la care vom face doar trimitere, aprofundarea lor excedând scopul prezentului articol.

Astfel, la nivelul OECD, pachetul de 15 acțiuni Base Erosion Profit Shifting (BEPS) cuprinde, în Acțiunea 6 privind prevenirea utilizării abuzive a tratatelor de evitarea dublei impuneri, un set de reguli și recomandări antiabuz, menite să reprezinte un standard minim de implementat contra așa-numitului «treaty shopping» și altor practici abuzive[10]. De asemenea, Convenția multilaterală pentru implementarea în cadrul tratatelor fiscale a măsurilor legate de prevenirea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor (denumită în continuare „MLI”)[11] cuprinde, în Partea a III-a, 6 articole referitoare la utilizarea abuzivă a tratatelor.

[1] V. Trif, Diferențe între evaziunea fiscală legală (tax avoidance) și frauda fiscală (tax evasion) incriminată ca infracțiune, în Revista Pro Lege nr. 3-4/2015, disponibil pe http://revistaprolege.ro/diferente-evaziunea-fiscala-legala-tax-avoidance-frauda-fiscala-tax-evasion-incriminata-ca-infractiune/; A.-M. Tatoiu, Evaziunea fiscală – o abordare juridico-economică, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 24 și urm.

[2] M. Ene, Politici fiscale europene și naționale – Suport de curs, cursuri nr. 12-13, 4 ianuarie 2022, slide-uri nr. 11 și urm.

[3] S. Bodu, Optimizare sau evaziune fiscală? Viziunea Codului fiscal și a normelor sale de aplicare raportate la legea evaziunii fiscale, în revista Universul Juridic nr. 1/2016, disponibil pe https://revista.universuljuridic.ro/optimizare-sau-evaziune-fiscala-viziunea-codului-fiscal-si-a-normelor-sale-de-aplicare-raportate-la-legea-evaziunii-fiscale/2/.

[4] C. Neacșu, Infracțiuni de evaziune fiscală și spălare a banilor săvârșite prin intermediul companiilor offshore, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, București, p. 155.

[5] Ibidem. C. Oneț, Despre evaziunea fiscală și despre mercantilizarea răspunderii penale prin noile modificări aduse Legii nr. 241/2005, 3 februarie 2022, disponibil pe https://www.universuljuridic.ro/despre-evaziunea-fiscala-si-despre-mercantilizarea-raspunderii-penale-prin-noile-modificari-aduse-legii-nr-241-2005/.

[6] L. De Broe, Abuzul de drept comunitar în domeniul TVA și al evaziunii fiscale, Ed. Con Fisc, București, 2015, p. 105.

[7] Legea nr. 227/2015, publicată în M. Of. nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare.

[8] Art. 11 conține anumite dispoziții antiabuz, în contextul stabilirii atât a impozitelor directe [alin. (1)-(3), (5)], cât și a taxei pe valoare adăugată (TVA) și a accizelor [alin. (11)-(12)]. Alte reguli antiabuz de regăsesc în cuprinsul art. 24, 32, 33, 259 alin. (2) și 260 C.fisc. (a se vedea E. Duca, Codul fiscal comentat și adnotat cu legislație secundară și complementară, jurisprudență și norme metodologice, Ed. Universul Juridic, București, 2021, p. 124 și 399).

[9] i.e. General Anti Avoidance Rule (a se vedea M. Ene, Politici fiscale europene și naționale – Suport de curs, curs nr. 3, slide 15).

[10] OECD, Action 6 Prevention of tax treaty abuse, disponibilă pe https://www.oecd.org/tax/beps/beps-actions/action6/.

[11] Încheiată la Paris în data de 24 noiembrie 2016, semnată de România la Paris, în data de 7 iunie 2017, și ratificată prin Legea nr. 5/2022, publicată în M. Of. nr. 28 și 28bis din 10 ianuarie 2022.

Puteți citi continuarea articolului în nr. 6/2022 al revistei Tax Magazine. Găsiți aici mai multe detalii despre abonamentele Tax Magazine.

Autori:

• Dan Dascălu, Partener coordonator litigii fiscale, D&B David și Baias
• Mihail Boian, Partener, D&B David și Baias

Sfârșitul de an 2022 aduce soluții de referință în două dispute fiscale din domeniul asigurărilor, finalizându-se astfel cu succes pentru contribuabili în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) o saga fiscală derulată în contradictoriu cu ANAF în privința impunerii TVA aferente serviciilor prestate de partenerii specializați din alte state membre UE, precum și a contribuțiilor sociale aferente veniturilor achitate agenților de asigurare în temeiul unor contracte de agent.  Asistența juridică a fost asigurată de-a lungul întregii dispute fiscale de o echipă specializată în litigii fiscale a D&B David și Baias SCA în colaborare cu consultanți fiscali PwC România.

În urmă cu aproximativ 7 ani se încheia o serie de inspecții fiscale derulate la nivelul companiilor de asigurare pe o durată mai mare de 3 ani. Inspecțiile au vizat obligații fiscale aferente perioadei 2007-2011, consecințele patrimoniale negative fiind semnificative. Au fost astfel stabilite TVA suplimentară de plată aferentă serviciilor de gestionare a daunelor Carte verde prestate de  către unele societăți corespondențe ale acestor asigurători din alte state membre UE, precum și contribuții sociale aferente veniturilor obținute de agenții de asigurare în temeiul contractelor de agent specifice încheiate cu companiile de asigurare.

În privința TVA, problematica dedusă judecății viza stabilirea locului prestării serviciilor și a făcut obiectul interpretării Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) care a fost tranșată favorabil pentru contribuabil prin hotărârea pronunțată în cauza Uniqa Asigurări (C-267/21) , la sesizarea ÎCCJ (în privința acestor demersuri, a se vedea https://blog.pwc.ro/2022/08/04/o-hotarare-cjue-de-referinta-invalideaza-interpretarea-autoritatilor-fiscale-romane-in-cazul-unei-companii-de-asigurari-fiind-extrem-de-relevanta-pentru-controalele-similare-derulate-in-aceasta-indus/). S-a statuat de către instanța europeană că serviciile de soluționare a daunelor furnizate de companiile corespondente, în numele și pe seama unei societăți de asigurări nu fac parte din „serviciile prestate de consultanți, ingineri, birourile de consultanță, avocați, contabili și alte servicii similare și nici din prelucrările de date și din furnizarea de informații” prevăzut de articolul 56 alineatul (1) litera (c) din Directiva TVA, astfel încât locul prestării acestor servicii este la sediul prestatorilor, iar nu al companiilor de asigurare române.

„ÎCCJ, pornind de la interpretarea dreptului european din procedura trimiterii preliminare anterior derulată într-una dintre cele două cauze menționate, a anulat impunerea TVA de către ANAF asupra celor două societăți de asigurare, tratamentul fiscal aplicat de acestea (i.e. taxarea serviciilor la locul prestării serviciilor de către societățile lor corespondente din statul membru în care acestea își au sediul, iar nu România, unde se află sediul beneficiarului serviciilor) fiind astfel recunoscut ca cel corect din punct de vedere legal”, a arătat Dan Dascălu, Partener Coordonator al Departamentului de Litigii și Dreptul muncii al D&B David și Baias.

„Soluțiile Înaltei Curți vin să demonstreze încă o dată, dacă mai era necesar, importanța și utilitatea instituției întrebării preliminare – ca instrument de interpretare a dreptului european – care, odată transmisă către CJUE de către instanța națională într-o manieră care să surprindă în mod corespunzător problematica de interpretare în discuție și apoi soluționată printr-o hotărâre de către instanța europeană, a avut ca efect o unificare a practicii divergente până la acel moment la nivelul instanțelor de fond în privința determinării locului prestării serviciilor de soluționare a daunelor de către societățile corespondente în materia TVA. Tranșarea definitivă a acestei problematici în favoarea companiilor de asigurare după ani buni de inspecții fiscale și dispute cu organele fiscale este cu atât mai binevenită cu cât acestea vizau sume importante achitate de aceste companii cu titlu de obligații fiscale principale, dar mai ales obligații fiscale accesorii în baza unor acte de impunere nelegale”,  a adăugat Mihail Boian, avocat Partener al D&B David și Baias SCA.

Pe de altă parte, în privința contribuțiilor sociale, problematica în discuție dedusă judecății și dezlegată de ÎCCJ a vizat, în esență, calificarea naturii juridice a veniturilor obținute de agenții de asigurare din contractele de agent încheiate cu companiile de asigurare, în funcție de care  trebuia să se determine cine ar fi trebuit să achite contribuțiile sociale aferente. Astfel, dacă acestea ar fi fost venituri din contracte/convenții încheiate potrivit Codului civil, contribuțiile sociale ar fi trebuit reținute la sursă și achitate către bugetul de stat de către companiile de asigurări (conform OUG nr. 82/2010), în timp ce o asemenea obligație nu exista pentru companii de asigurare, dacă erau venituri înregistrate din activități comerciale, respectiv, desfășurate de profesioniști conform legislației speciale (i.e. după cum contractele s-au derulat anterior sau după intrarea în vigoare a noului Cod civil).

Avocații D&B David și Baias au adus în fața instanțelor de judecată argumentele de drept civil (în sens larg, incluzând și dispozițiile Codului comercial) ce susțin natura juridică a acestor contracte ca fiind (în mod firesc) una de tip comercial, respectiv, încheiate între profesioniști, pornind de la definirea faptelor de comerț din Codul comercial și încheind cu dispozițiile Noului Cod civil care exclud în mod specific contractul de agent de asigurare din sfera de aplicare a acestui din urmă act normativ. Totodată au fost luate în considerare normele specifice emise în privința activității agenților de asigurare de către reglementatorul acestei industrii. În egală măsură, aceștia au prezentat pe larg instanțelor de judecată și argumentele fundamentate pe înseși normele dreptului fiscal ce contraziceau impunerea acestor sume de către ANAF.

După ce într-una dintre cele două cauze Curtea de Apel București a anulat actele administrativ-fiscale emise de ANAF, ÎCCJ a validat raționamentul acesteia, respingând recursurile formulate de ANAF și dispunând pe fond o soluție identică și în cea de-a doua cauză soluționată în această suită de litigii fiscale (i.e. anularea impunerii contribuțiilor sociale pentru aceasta din urmă). S-a confirmat astfel cu titlu definitiv că societățile de asigurare nu sunt obligate să rețină la sursă și să achite contribuții sociale în privința veniturilor achitate agenților de asigurare în temeiul unor contract de agent.

„Este o altă dispută cu organele fiscale despre care am putea scrie o carte. Aceasta a presupus parcurgerea mai multor etape, atât în fază prelitigioase – când am fost implicați în privința contribuțiilor sociale în efectuarea de demersuri, alături de organizațiile profesionale, la pregătirea de adrese către Ministerul Muncii și Ministerul Justiției , pentru a încerca descifrarea semnificației noțiunilor preluate de Ministerul Finanțelor în legea fiscală, cât mai apoi în fază litigioasă, care a presupus și parcurgerea procedurii preliminare(pe partea de TVA). Toate aceste demersuri așezate și urmate coordonat în cadrul unei strategii de apărare elaborată pas cu pas, au facilitat, din punctul nostru de vedere, și de această dată identificarea problematicilor în discuție, a conceptelor și cadrului legal incident, care mai apoi au fost analizate într-o manieră detaliată și aplecată de către judecătorii Curții de Apel București și apoi de către cei ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele conchizând asupra necesității anulării impunerilor nelegale efectuate de către organele fiscale în aceste cauze”, a conchis Dan Dascălu, Avocat, Partener D&B David și Baias SCA, Coordonator al Departamentului de Litigii și Dreptul muncii.

Echipa de avocați D&B David și Baias implicată a fost formată din Dan Dascălu, Mihail Boian, Ana Vasile, Arleta Volintiru, colaborând îndeaproape de-a lungul întregii dispute cu consultanții fiscali PwC România, respectiv, Diana Coroabă, Inge Abdulcair și Bogdan Cârpă-Veche.

Autori:

• Diana Lupu, Partener, Global Compliance and Reporting, EY România
• Ana-Maria Niţu, Senior Manager, Global Compliance and Reporting, EY România

Suma care poate fi redirecţionată

Odată cu intrarea în vigoare a OPANAF nr. 1679/2022, contribuabilii plătitori de impozit pe profit sau de impozit pe veniturile microîntreprinderilor pot solicita redirecţionarea unor sume din impozitul datorat, în termen de 6 luni de la termenul legal de depunere a declaraţiei anuale de impozit pe profit, respectiv a declaraţiei de impozit pe veniturile microîntreprinderilor aferente trimestrului IV, prin depunerea formularului 177 „Cerere privind redirecţionarea impozitului pe profit/impozitului pe veniturile microîntreprinderilor”.

Astfel, până pe 27 decembrie 2022, contribuabilii plătitori de impozit pe profit cu anul fiscal același cu anul calendaristic/contribuabilii plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor care au efectuat în anul 2021 sponsorizări sub limita maximă calculată, conform prevederilor Codului fiscal, au posibilitatea să redirecţioneze diferența până la plafonul stabilit de lege. Similar cu sponsorizările/contractele de mecenat/bursele private pentru care cheltuielile au fost efectuate în cursul anului, redirecţionarea trebuie făcută respectând prevederile Legii nr. 32/1994, ale Legii nr. 334/2022 sau prevederile corespunzătoare din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, după caz. În cazul în care entitatea beneficiară este o persoană juridică fără scop lucrativ sau o unitate de cult, redirecţionarea poate fi făcută numai dacă beneficiarul sponsorizării este înscris la data plăţii sumei în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

Încheierea unui contract de sponsorizare/mecenat/bursă privată

Deşi OPANAF nr. 1679/2022 nu prevede în mod distinct obligativitatea încheierii unui contract de sponsorizare/mecenat/bursă privată, în formularul 177 este prevăzută o rubrică separată în care trebuie completate pentru fiecare beneficiar în parte numărul şi data contractului privind acordarea sponsorizării/mecenatului/bursei private.

În plus faţă de elementele obligatorii ce trebuie luate în considerare la încheierea unui astfel de  contract de sponsorizare în conformitate cu prevederile legislaţiei, este recomandat să fie inclusă în aceste contracte şi o referinţă cu privire la OPANAF nr. 1679/2022. Mai specific, să se menţioneze că scopul încheierii contractului este redirecţionarea sumelor din impozitul pe profit/impozitul pe veniturile microîntreprinderilor şi că plată către organizaţiile non-profit se va face de către ANAF prin redirecţionarea din impozitul pe profit/impozitul pe veniturile microîntreprinderilor plătit.

Deşi contribuabilii vor întocmi contracte de sponsorizare/mecenat/burse private în numele lor, pentru sumele pe care intenţionează să le redirecţioneze, având în vedere că efectuarea plăţilor aferente sumelor redirecţionate din impozitul pe profit/impozitul pe veniturile microîntreprinderilor rămâne în sarcina autorităţii fiscale, aceste redirecţionări nu vor fi înregistrate în evidenţele contabile ale contribuabililor, contractul fiind întocmit în scopul susţinerii cererii adresate prin intermediul formularului 177.

Rectificarea sumelor declarate către ANAF

Contribuabilii pot corecta formularul 177 depus, prin depunerea unei cereri rectificative.

În practică pot exista şi situaţii în care, ulterior depunerii formularului 177, impozitul pe profit/impozitul pe veniturile microîntreprinderilor al anului pentru care s-a dispus redirecţionarea să fie rectificat. Atunci când rectificarea este făcută în sensul diminuării impozitelor datorate, se poate ajunge în situaţia în care autoritatea fiscală să fi redirecţionat, în baza declaraţiei 177 depuse iniţial de către contribuabil, o sumă mai mare decât suma pe care contribuabilii ar fi avut dreptul să o redirecţioneze. În astfel de situaţii, contribuabilii vor datora bugetului de stat diferenţa de impozit pe profit/impozit pe veniturile microîntreprinderilor care a fost redirecţionată în plus.

Corelaţiile dintre formularul 177 cu alte date existente în baza de date ANAF

Ţinând cont de obiectivul ANAF de a centraliza datele transmise prin intermediul formularelor declarative obligatorii şi de a face corelaţii preliminare pe baza lor, ne putem aştepta la astfel de verificări între datele cuprinse în formularul 177 şi informaţiile deja existente în bazele de date ale ANAF. Astfel de corelaţii preliminare ar putea include:

• verificarea datelor de identificare ale beneficiarilor incluşi în formularul 177 şi entităţile încadrate în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale; această condiţie este menţionată distinct şi în OPANAF nr. 1679/2022;
• corelarea sumei maxime care poate fi redirecţionată potrivit legii, declarată în formularul 177 cu suma maximă care poate fi redirecţionată potrivit legii, calculată pe baza valorii impozitelor incluse în declaraţia 101 privind impozitul pe profit/declaraţia 100 privind impozitul pe veniturile microîntreprinderilor şi pe baza valorii cifrei de afaceri prezentată în situaţiile financiare anuale ale contribuabililor.

În acest moment, în legislaţie este menţionată doar condiţia de a avea debitele privind impozitul pe profit/impozitul pe veniturile microîntreprinderilor stinse pentru a demara procesul de redirecţionare şi de soluţionare în termenul legal de 45 de zile. În caz contrar, pentru contribuabilii care nu au stinse debitele reprezentând impozitul pe profit/impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, termenul de 45 de zile începe să curgă de la data stingerii debitului. Rămâne de văzut care vor fi motivele de respingere ale acestor cereri.

Separat, este de avut în vedere faptul că sumele plătite pentru sponsorizare/mecenat/burse private până la sfârșitul anului 2021 inclusiv, peste limitele prevăzute în Codul fiscal pot fi reportate pentru a fi deduse din impozitul pe profit/impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în următorii 7 ani consecutivi. Începând cu anul fiscal 2022, în situația în care plățile reprezentând sponsorizare/mecenat/burse private efectuate în cursul unui an fiscal depășesc plafonul maxim care poate fi scăzut din impozitul pe profit, calculat conform prevederilor Codului fiscal, acestea nu vor mai fi reportate în următorii ani.

Autori:

• Camelia Niță, Director, PwC România
• Miruna Lungu, Senior Manager, PwC România
• Alin Dumitriu, Manager, PwC România

Preocuparea în creștere a companiilor pentru un viitor sustenabil și pentru îndeplinirea obiectivelor de responsabilitate socială sub umbrela ESG (Environmental, Social, Governance) este susținută de instrumente fiscale care pot fi utilizate pentru a aduce contribuții mai mari prin sponsorizarea unor cauze sociale sau de mediu.

Având în vedere că a mai rămas puțin până la finalul anului 2022, este important de reținut că unele companii au încă posibilitatea să redirecționeze pentru sponsorizări, în acest an, maximum 20% din impozitul plătit pentru anul 2021 sau să acorde sponsorizări în mod direct din bugetul anului 2022.

Redirecționare și sponsorizare directă

Față de anii anteriori, acum companiile pot efectua sponsorizări și/sau acte de mecenat și/sau să acorde burse private optând pentru redirecționarea unei părți din impozitul pe profit/pe veniturile microîntreprinderii prin intermediul unei cereri către ANAF, nu numai prin acordare directă către beneficiari ca până acum.

Principalul avantaj în cazul redirecționării impozitului plătit este că sumele acordate ca sponsorizări nu mai afectează indicatorii financiari (e.g., EBITDA), lucru imposibil în trecut. Astfel, nefiind implicate costuri suplimentare directe, aprobările interne necesare la nivelul companiilor multinaționale ar putea fi obținute mult mai ușor.

Deși dispozițiile Legii nr. 322/2021 nu fac referire în mod expres la anul 2021, există argumente că se poate face redirecționarea și din impozitul pe profit, respectiv impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, aferent anului 2021.

Care este limita anuală pentru sponsorizări și ce sume se pot reporta?

Limitele anuale prevăzute de legislația fiscală pentru acordarea de sponsorizări, fie în mod direct, fie prin redirecționare sunt: valoarea minimă dintre: 0,75% la cifra de afaceri sau 20% la impozitul pe profit datorat, respectiv 20% din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat.

Redirecționarea impozitului plătit se poate efectua doar în limitele anuale menționate anterior din care se scade valoarea sponsorizărilor din anul curent și cele reportate.

Odată cu introducerea opțiunii de redirecționare a impozitului plătit (prima zi a anului fiscal 2022-2023, calendaristic sau modificat) a fost exclusă posibilitatea reportării sponsorizărilor acordate peste limitele anuale efectuate după data respectivă. Doar sponsorizările acordate până la finalul anului fiscal 2021-2022 și neutilizate se mai pot reporta fără a depăși anul 2028, potrivit reglementărilor în vigoare la data efectuării acelor sponsorizări.

Din perspectivă documentară, încheierea contractelor de sponsorizare în conformitate cu Legea sponsorizării (L32/1994) rămâne obligatorie în aplicarea prevederilor fiscale atât pentru acordarea de sponsorizări prin mecanismul de redirecționare a impozitului plătit în anul anterior, cât și pentru sponsorizările directe (excepție făcând sponsorizările acordate către UNICEF și alte organizații internaționale specifice). De asemenea, în cazul sponsorizărilor directe, sunt necesare și celelalte documente justificative cum ar fi dovada plății/procese verbale de predare-primire etc.

Ordinul ANAF nr. 1679/2022 stabilește procedura de redirecționare a impozitului (în limitele stabilite de lege) prin formularul D177. Societățile trebuie să depună electronic formularul D177 în termen de 6 luni de la depunerea declarației anuale de impozit pe profit/declarația de impozit pentru trimestrul IV în cazul microîntreprinderilor.

Virarea sumelor de către unitățile de trezorerie se va face în maxim 45 de zile de la data depunerii formularului D177, perioadă în care administrația fiscală analizează condițiile de eligibilitate, cum ar fi dacă beneficiarii sponsorizărilor sunt înregistrați în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale sau dacă societățile au stinse debitele reprezentând impozitul pe profit/impozitul pe venitul microîntreprinderilor.

Prin O.U.G. nr. 168/2022 au fost aduse noi clarificări. Mai exact, în situația în care după depunerea D177, impozitul declarat se rectifică în sensul diminuării, iar companiile au redirecționat o sumă mai mare decât suma care putea fi redirecționată conform legii, vor datora către autorități diferența de impozit redirecționată în plus.

Concluzionând, modificările recente ale legislației creează condiții mai favorabile pentru companii de a efectua sponsorizări, chiar dacă unele prevederi necesită încă clarificări și explicații suplimentare.