Sumar Tax Magazine Nr. 4/2024

Autori: Anca Atanasiu, Avocat, Senior Managing Associate, Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL

Nicoleta Rusu, Avocat, Associate, Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL

Într-un peisaj legislativ în continuă evoluție, înțelegerea corectă a procesului de concediere colectivă este esențială pentru orice angajator, având în vedere implicațiile semnificative ale nerespectării etapelor stabilite de legislația muncii.

Recent, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat o hotărâre de referință în ceea ce privește obligația de informare și consultare în contextul concedierilor colective, care va avea un impact substanțial asupra practicilor angajatorilor, dar și asupra protecției angajaților din România și din celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Cadrul legislativ existent

Codul Muncii nu instituie o obligație în sarcina salariaților de a-și desemna reprezentanți. Cu toate acestea, legea le recunoaște acestora un important rol consultativ în procesul de concediere colectivă, având inclusiv posibilitatea de a propune măsuri în vederea evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaților concediați.

Ce se întâmplă însă în cazul în care nu există sindicat sau reprezentanți ai salariaților desemnați la nivelul angajatorului? Opiniile doctrinare și practicile instanțelor de judecată sunt, bineînțeles, împărțite.

Într-o primă opinie, s-a considerat că textul este de strictă aplicare, în lipsa unui sindicat sau a unor reprezentanți desemnați, angajatorii nefiind obligați să parcurgă un proces de consultare. Într-o altă opinie, s-a susținut că lipsa acestora nu afectează drepturile salariaților de a fi informați și consultați în mod individual, pentru a li se asigura protecție împotriva concedierii, acesta fiind un drept esențial al salariaților în relațiile de muncă, precum și pentru a asigura respectarea principiului bunei-credințe.

Cauza C-496/22 – EI împotriva SC Brink’s Cash Solutions SRL

Pentru a pune capăt acestor divergențe, CJUE a fost solicitată să interpreteze aplicabilitatea obligației de informare și consultare, conform Directivei 98/59/CE privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, în absența unor reprezentanți aleși ai salariaților.

Întrebările preliminare au fost adresate de Curtea de Apel București în contextul unui litigiu privind anularea unei decizii de concediere. În speță, angajatorul a efectuat concedieri colective, fără a se consulta cu reprezentanții salariaților, mandatul acestora fiind expirat.

CJUE a statuat că protecția oferită lucrătorilor de Directiva 98/59 este colectivă, și nu individuală, motiv pentru care dispozițiile acesteia nu stabilesc o obligație pentru angajator de a efectua informarea și consultarea individuală a lucrătorilor vizați de o concediere colectivă preconizată.

De asemenea, potrivit instanței europene, chiar dacă Directiva 98/59 nu prevede o obligație pentru salariați de a-și alege reprezentanți, revine statelor membre sarcina de a adopta toate măsurile utile pentru a fi desemnați reprezentanți ai salariaților și de a se asigura că aceștia nu se află într-o situație în care, din motive independente de voința lor, sunt împiedicați să își desemneze reprezentanți.

Soluția Curții de Apel București

Ca urmare a hotărârii CJUE, Curtea de Apel București, prin Hotărârea nr. 313/2024, a dispus anularea deciziei de concediere. În motivarea acesteia, Curtea de Apel a susținut că, deși angajatorul nu avea obligația de a se consulta individual cu fiecare salariat, acesta trebuia să fie proactiv și să inițieze în timp util discuții la nivelul salariaților pentru a se asigura că aceștia își desemnează noi reprezentanți care să poată fi consultați și informați, anterior demarării procedurii de concediere colectivă.

Mai mult, instanța a arătat că angajatorul avea cunoștință de expirarea mandatului reprezentanților și de inițierea procedurii de numire a unora noi, însă a ales să continue procesul de concediere colectivă, fără să aștepte rezultatul acestui demers.

Concluzii

Soluția dispusă recent de instanțele de judecată clarifică un aspect foarte important cu privire la modalitatea în care angajatorii ar trebui să deruleze procedurile de concediere colectivă, în cazul în care salariații nu sunt reprezentați. Astfel, este recomandat ca aceștia să acorde o atenție sporită etapei de informare și consultare în cadrul concedierilor colective, să se asigure că aceasta este efectuată în conformitate cu legislația în vigoare și, nu în ultimul rând, să aloce suficient timp pentru parcurgerea tuturor pașilor și etapelor în vederea desemnării unui partener de dialog.

Totodată, este esențial ca angajatorii să documenteze în mod corect și complet demersurile întreprinse pentru a facilita numirea reprezentanților salariaților, pentru a își dovedi buna-credință, însă fără ca acestea să constituie un act de ingerință în dreptul salariaților de a își alege reprezentanții în mod independent.

Azi, 5 septembrie 2024, companiile înregistrate în scopuri de TVA au primit, conform planului, primul decont de TVA precompletat întocmit de administrația fiscală pentru iulie 2024 prin RO e-TVA.

Acolo unde diferențele de TVA identificate pentru livrările locale cu cote de 19%, 9% și 5%, au depășit pragul de semnificație de 5.000 lei și 20% între decontul precompletat și decontul de TVA depus, contribuabilii au primit și notificări de conformare. Din informațiile publice, se estimează că aproximativ 5-6% dintre contribuabili vor fi primit la 5 septembrie notificări de conformare pentru decontul de TVA al lunii iulie 2024.

După efervescența creată peste vară de adoptarea e-TVA, au fost stabilite noi termene pentru comunicarea decontului precompletat de TVA și a notificărilor de conformare (până pe 5 a lunii următoare depunerii D300) și pentru justificarea diferențelor de către contribuabili (respectiv, în termen de 20 de zile de la notificarea de conformare). De asemenea, a fost acordată o păsuire ca, până la 1 ianuarie 2025, eventualele diferențe identificate prin modulul e-TVA și lipsa unor răspunsuri la notificările de conformare să nu aibă impact din perspectiva indicatorilor de risc fiscal, a rambursărilor de TVA sau a amenzilor.

Georgiana Iancu, Partener, Coordonatorul Practicii de Taxe Indirecte și Digitalizare Fiscală, EY România: „Așadar, vedem cum se așează toate datele extrase din RO e-Factura, RO e-Case de marcat electronice, RO e-Transport, Declarațiile 390 si 394, Situația importurilor/exporturilor de la vamă sub poza centralizată a decontului de TVA precompletat, atât pentru TVA colectată, cât și pentru TVA deductibilă. Chiar și în lipsa unor diferențe semnificative notificate de ANAF, companiile ar trebui să revizuiască cu atenție decontul precompletat primit, precum și sursele de date puse la dispoziție de administrația fiscală, pentru a se asigura de corectitudinea datelor. Înainte de toate, e-TVA este o poză a modului în care inspectorii fiscali se vor raporta la datele primite din partea companiilor pentru a testa conformarea în colectarea TVA”.

În aceste prime luni de la adoptarea RO e-Factura și Ro e-Transport la nivel generalizat, când utilizarea acestor sisteme este încă în curs de calibrare, eTVA poate fi un reper de folos companiilor pentru a remedia eventuale lipsuri sau erori la transmiterea prin RO e-Factura, RO e-transport, dar și pentru a detecta deficiențe în întocmirea declarațiilor D390 și D394.

Deși la acest moment sunt analizate doar diferențele privind TVA colectată din livrările locale cu 5%, 9% și 19% TVA, decontul precompletat permite și efectuarea unor comparații privind TVA deductibilă.

Nu este exclus să apară și erori la generarea decontuui precompletat. Legislația e-TVA prevede, chiar și acum, obligația contribuabililor de a efectua o verificare a decontului precompletat, dar și de a sesiza orice erori tehnice care rezultă din implementarea acestuia.

Devine esențial pentru companii să efectueze lunar reconcilieri pentru TVA, integrând alături de decontul precompletat toate sursele de date care stau la baza acestuia, precum și comparația cu informațiile din propriile evidențe pentru e-Factura, e-Transport, declarațiile de TVA depuse și evidențele de TVA. Astfel de verificări se pot face în mod automat cu aplicații existente, precum EY e-VAThub (EY e-VAThub), care permit testarea datelor din decontul precompletat și chiar o poză a decontului precompletat pornind de la toate sursele de date folosite de ANAF, inclusiv SAF-T.

Potrivit legislației e-TVA, decontul precompletat conține date și informații declarate prin RO e-SAF-T. Altfel spus, la împlinirea a 2 ani de raportare, administrația fiscală are în vedere să se folosească de fișierul SAF-T și pentru reconcilierea TVA-ului declarat de companii, intenție care poate fi corelată și cu valul de notificări transmise de ANAF în luna august, privind primele rezultate ale testării Registrului Jurnal din SAF-T. Un minim necesar ar fi ca agenții economici să se asigure de îndeplinirea testelor de consistență recomandate de ANAF pentru SAF-T, dar și de o revizuire a regulilor folosite pentru codificarea TVA și evidențierea corectă a sumei de taxă în declarațiile SAF-T, atât în secțiunea dedicată Registrului Jurnal, cât și în Secțiunile de Facturi Emise și Facturi Primite (verificări ce pot fi automatizare prin aplicații precum EY e-VAThub EY e-VAThub).

În concluzie, recomandăm companiilor să își automatizeze cât mai mult verificările lunare e-TVA, integrând alături de sursele deja folosite pentru generarea primului decont precompletat și declarația SAF-T. În speranța că un e-TVA implementat pe o temelie corectă va contribui la reducerea timpilor alocați inspecțiilor fiscale sau justificărilor de diferențe, o poză eTVA cât mai completă devine absolut necesară.

Autori: Claudia Sofianu, Partener, liderul departamentului Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România

Dorina Marcu, Manager, Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România

După mai bine de o jumătate de an de la intrarea în vigoare a Legii prestatorului casnic, autoritățile vin cu modificări și completări importante ale normelor de aplicare ale acesteia. Din practica primelor șase luni de aplicare a legislației privind utilizarea tichetelor pentru plata serviciilor casnice au fost observate aspecte care pot fi îmbunătățite ori clarificate. Astfel că, recent, a fost publicată în Monitorul Oficial HG nr. 860/2024 pentru modificarea și completarea normelor metodologice ale Legii nr. 111/2022 privind activitatea prestatorului casnic.

Trebuie menționat faptul că, prin această lege, România s-a aliniat legislației UE în acest domeniu, fiind creat cadrul prin care persoanele fizice pot „angaja” alte persoane fizice (denumite prin lege „prestatori casnici”), pentru a realiza diferite activități în gospodărie, contra cost. Intermediarul relației dintre persoana care angajează (denumită în lege „beneficiar”) și persoana care realizează respectivele servicii (“prestator”) este ANOFM (teritorial), după înregistrarea prealabilă, atât a beneficiarului, cât și a prestatorului și doar pe baza unui contract între cele două părți, de asemenea înregistrat în platforma ANOFM. Plata serviciilor nu se realizează direct în „buzunarul” prestatorului de către beneficiar, ci prin intermediul tichetelor casnice, pe care acesta din urmă trebuie să le achiziționeze din platformă. Pare complicat, dar, ca orice procedură la început de drum, necesită un timp de cunoaștere și acomodare pentru ambele părți.

Recentele completări aduse formei inițiale a normelor de aplicare a Legii nr. 111/2022 vin tocmai în sensul creșterii accesibilității platformei și este probabil că vor urma și altele, pe măsură ce piața se dezvoltă și toate cele trei părți implicate în acest demers (autorități, beneficiari și prestatori) vor conștientiza partea pozitivă a acestuia.

În acest demers, în baza unei cereri, companiile vor încheia un contract special cu agenția pentru ocuparea forței de muncă în raza căreia are sediul/sediul social sau punctul de lucru. Acestea se vor înregistra prin crearea unui cont special în Platforma electronică, cu datele de identificare fiscală și date ale reprezentantului său legal. Modelul de contract pe care angajatorii îl vor putea încheia cu agențiile de ocupare a forței de muncă pentru achiziția tichetelor de activități casnice a fost publicat de Ministerul Muncii în transparență decizională în data de 8 august 2024.

Noutățile din Hotărârea de Guvern aprobată recent privind aplicarea Legii nr. 111/2022 ar fi:

• Tichetul de activități casnice va putea fi folosit doar pentru remunerarea activităților casnice, iar beneficiarii și prestatorii casnici trebuie să se înregistreze în Platforma electronică de evidență a desfășurării activităților casnice
• Tichetele de activități casnice care nu au fost preschimbate de prestatorul casnic în maximum 12 luni de la data primirii acestora, potrivit art. 7 alin. (3) din lege , vor fi anulate de către ANOFM în termen de 30 de zile de la data îndeplinirii termenului prevăzut de lege
• Procedura de înregistrare include furnizarea de date personale și se poate realiza online sau la sediile agențiilor de ocupare a forței de muncă sau a unităților furnizorului de serviciu universal
• Tichetele de activități casnice nevalorificate sau greșit completate pot fi anulate sau restituite, iar valoarea lor nominală va fi returnată beneficiarului minus costurile de tipărire și distribuție
• Tichetele de activități casnice pe suport hârtie se vor utiliza până la epuizare, iar rapoartele și statisticile generate de platforma electronică vor fi transmise periodic de ANOFM la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale
• Dacă beneficiarul casnic nu a completat corect datele pe tichetele de activități casnice tipărite pe hârtie, va acorda prestatorului casnic alte tichete de activități casnice, corect completate. Tichetele greșite vor fi restituite agenției pentru ocuparea forței de muncă pentru a fi anulate.

Avantaje și provocări

Una din implicațiile pozitive ale acestei legi este că vine cu un mic avantaj fiscal, atât pentru angajator, cât și pentru angajatul care primește ca beneficiu din partea angajatorului tichete casnice prin care poate antama servicii din platforma ANOFM.

Vorbim aici despre scutirea de la plata contribuțiilor sociale, și pentru companie și pentru angajatul acesteia, angajatul datorând doar impozitul pe venit, care este de numai 10% .

Angajatorii pot oferi aceste tichete casnice angajaților, pentru diverse activități în gospodărie la care au nevoie de ajutor, cum sunt menajul general sau activități punctuale (gătit, grădinărit etc.).

Deși includerea tichetelor casnice în portofoliul de beneficii al unei companii pentru angajații săi reflectă o responsabilitate socială și poate fi folosită ca o metodă de a stimula satisfacția și loialitatea angajaților față de societate, în practică administrarea tichetelor poate fi complicată pentru angajatori.

Avantajele pentru prestatori sunt, din punct de vedere al asigurărilor sociale, de pensie și șomaj, următoarele: impozitul și contribuția la pensii se aplică la jumătate din valoarea tichetului, iar agențiile de șomaj rețin aceste sume la preschimbare. Dacă prestatorul casnic nu este asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate, acesta devine de asigurat, fără plata contribuției, având dreptul la pachetul de servicii medicale de bază, de la data la care a solicitat preschimbarea a cel puțin 85 de tichete de activități casnice. Dar și pentru aceștia legea vine cu provocări: procesul de transformare a tichetelor în bani poate fi complicat pentru unii dintre prestatori, iar tichetele au o valoare nominală fixă, ceea ce poate fi o limitare pentru anumite activități ori servicii de mai mare valoare.

În esență, vorbim despre două condiții esențiale pentru ca acest mod de plată a muncii și a taxelor aferente, corect, transparent, la timp, să devină unul utilizat pe scară largă: dorința de a oficializa acest tip de venituri pentru prestatori, de a renunța la plata la negru a muncii lor și de a achita taxele aferente și educația și conștientizarea de către ambele părți a necesității trecerii la acest model de lucru, atunci când beneficiarii au nevoie de serviciile prestatorilor.

Sistemul de tichete casnice este, deocamdată, puțin conștientizat, majoritatea prestatorilor și a beneficiarilor nu sunt încă familiarizați cu acesta și nu îl folosesc ca regulă. Este vorba însă despre un timp foarte scurt de la intrarea în funcțiune a legii și urmează să vedem în ce măsură modificările aduse normelor de aplicare vor stimula extinderea acestei soluții în realizarea muncilor casnice de către prestatori.

Autor: Cristina Săulescu, Partener Cabot Transfer Pricing

ANAF a publicat formularul oficial pentru decontul precompletat e-TVA, acesta urmând să fie implementat începând cu 1 august 2024, pentru operațiuni aferente lunii iulie. Publicarea acestui model oficial echivalează cu startul propriu-zis al sistemului RO e-TVA, prevăzut până acum doar la nivel legislativ. Primele deconturi precompletate ar urma să ajungă la companii în luna septembrie, dacă autoritățile fiscale vor respecta calendarul oficial.

Decontul precompletat de TVA a fost oficializat în 24 iulie prin Ordinul ANAF nr. 3.775/2024. Formularul conține toate rândurile din Decontul uzual de TVA (formular 300), dar și o serie de rubrici separate pentru înscrierea informațiilor privind sursele datelor utilizate de ANAF pentru precompletarea acestor declarații. Mai mult, în formular pot fi înscrise și unele atenționări privind modul de extragere a informațiilor specifice din anumite surse de date.

Vă reamintim că generarea decontului precompletat se face pe baza datelor și informațiilor privind operațiunile economice declarate de către persoanele impozabile și transmise în sistemele informatice ale Ministerului Finanțelor și Agenției Naționale de Administrare Fiscală până la data întocmirii acestuia. Sistemele de care se va folosi ANAF sunt: RO e-Factura, RO e-Transport, RO e-Sigiliu, RO SAF-T, RO Case de marcat electronice, Sistemul Informatic integral vamal, precum și alte sisteme informatice proprii ale Ministerului de Finanțe.

Potrivit prevederilor din Ordinul ANAF, contribuabilii vor putea solicita rapoarte despre datele folosite de autorități pentru a-l genera, iar decontul precompletat nu va constitui titlu de creanță.

De asemenea, actul normativ mai subliniază că persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA trebuie să depună în continuare decontul de taxă pe valoarea adăugată (formular 300), până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală, înscriind corect, complet și cu bună-credință informațiile prevăzute de formular, corespunzătoare situației fiscale reale.

Următorii pași în impementarea sistemului

Acum că modelul decontului precompletat de TVA a fost oficializat, autoritățile vor putea pune în aplicare calendarul de implementare gândit pentru sistemul RO e-TVA, ceea ce înseamnă că în septembrie companiile se pot aștepta să primească deja primele deconturi precompletate.

Vă reamintim că, potrivit cadrului legal al e-TVA, deconturile precompletate se transmit prin mijloace electronice până la data de 5 a lunii următoare termenului legal de depunere a decontului de TVA. Având în vedere că pentru operațiunile lunii iulie, termenul de depunere a decontului general (formular 300) va fi 25 august pentru plătitorii lunari de TVA, aceștia ar trebui să și primească până la 5 septembrie deconturile precompletate de autoritățile fiscale.

După primirea decontului precompletat, contribuabilii trebuie să verifice datele și informațiile furnizate de ANAF pentru a vedea dacă acestea reflectă corect operațiunile impozabile realizate și starea de fapt fiscală.

Mai departe, dacă ANAF identifică diferențe semnificative (peste 20% în cotă procentuală și o valoare absolută de minim 5.000 lei) între valorile declarate prin deconturile finale de TVA depuse de contribuabili (formular 300) și cele precompletate, contribuabilii vor primi o „Notificare de conformare RO e-TVA”. Totuși, trebuie precizat că, desi ar fi trebuit să oficializeze și acest model de formular, ANAF nu l-a publicat încă, dar este foarte posibil ca el să fie finalizat pe parcursul lunii august.

De anul viitor, companiile care primesc astfel de notificări vor avea obligația să răspundă în termen de 20 de zile și să justifice acele diferențe, sub amenințarea unor amenzi care variază între 1.000 și 10.000 lei, dar și a unor riscuri ce țin de declanșarea controalelor fiscale.

Din fericire pentru companii, până la finalul acestui an, sistemul RO e-TVA va funcționa mai degrabă în mod de testare și calibrare, regimul sancționatoriu fiind amânat integral până la 1 ianuarie 2025.

• 57% dintre consumatori își doresc să vadă, să atingă și să evalueze articolele înainte de a le cumpăra
• 55% dintre consumatori sunt preocupați de creșterea costului vieții, ceea ce face ca 72% să se concentreze mai mult asupra raportului calitate-preț
• 66% dintre consumatori consideră că produsele sub marcă proprie sunt la fel de bune ca alternativele de brand, 38% dintre aceștia neavând planuri de a trece la produse de brand

Un procent de 32% dintre consumatori declară că își doresc interacțiunea personală pe care doar cumpărăturile în magazinele fizice o pot oferi, în pofida faptului că tehnologia transformă procesul de achiziție, facilitând tot mai mult cumpărăturile online, pe rețelele sociale, prin aplicații și în jocuri, potrivit celei mai recente ediții a raportului EY Future Consumer Index (FCI), care a sondat peste 23.000 de consumatori, din 30 de țări.

Oamenii se întorc în magazinele fizice din motive pe care doar investițiile în inteligența artificială (AI) și tehnologie nu le pot satisface. 57% dintre cumpărătorii intervievați spun că vor să vadă, să atingă și să evalueze articolele înainte de a le achiziționa și 68% doresc sfaturi de specialitate cu privire la achizițiile cu valoare ridicată, pentru a se asigura că fac alegeri în deplină cunoștință de cauză. Un alt semn pentru preferința vizitelor în magazinele fizice este faptul că 61% dintre consumatori au afirmat că ar merge la un magazin pentru o promoție care nu este disponibilă online.

Raportul indică faptul că, deși 68% dintre consumatori nu au o problemă în a primi și a avea încredere în ofertele și promoțiile personalizate de inteligența artificială, 49% dintre aceștia sunt nemulțumiți de chatboții inteligenți, care nu sunt eficienți în a răspunde la solicitările de informații. Alți 33% dintre consumatori sunt îngrijorați de faptul că recomandările generate de inteligența artificială favorizează produse sau mărci care ar putea să nu fie în interesul lor.

Îmbinarea tehnologiei cu interacțiunea personală pentru a îmbunătăți experiența clienților

Având în vedere aceste provocări, raportul sugerează că acele companii care interacționează direct cu consumatorii trebuie să combine interacțiunea în persoană cu tehnologii complementare. Inteligența artificială are potențialul de a îndruma consumatorii către achizițiile dorite, dar succesul brandurilor și al retailerilor rezidă în găsirea echilibrului perfect: angrenarea clienților la momentul potrivit cu un mesaj sau o ofertă cu care aceștia rezonează și în care au încredere.

Raportul relevă că există, de asemenea, un deficit în materie de servicii de asistență a clienților în procesul de cumpărături digitale, iar acesta nu poate fi rezolvat doar prin tehnologie. De exemplu, 26% dintre respondenți afirmă că obținerea unei rambursări sau efectuarea unui schimb reprezintă o sursă de nemulțumire, atunci când fac cumpărături online, iar pentru 30% dificultatea de a intra în contact cu un operator de asistență a clienților și serviciile deficitare de asistență pentru clienți ocupă, de asemenea, un loc fruntaș. Acest lucru evidențiază necesitatea critică a unei abordări mai integrate, care să combine tehnologiile avansate cu un element uman solid pentru a aborda și soluționa în mod eficient nemulțumirile clienților.

„Datele din EY Future Consumer Index ne indică o revenire a consumatorilor la interacțiunea directă în magazinele fizice, cu 57% dintre respondenții la nivel global dorind să vadă și să atingă produsele înainte de achiziție, o tendință care se aliniază cu preferințele consumatorilor români pentru oferte valoroase și decizii de cumpărare prudente”, explică Georgiana Iancu, Partener, coordonator al practicii de Impozite indirecte și liderul sectorului de Retail şi Produse de Consum, EY România. „În timp ce 66% dintre consumatorii globali consideră produsele sub marcă proprie la fel de bune ca produsele de brand, în România, observăm un comportament similar, determinat de nevoia de economisire și acordarea unei mai mari atenții raportului calitate-preț. Această preocupare a consumatorului român ar trebui să reprezinte un reper important pentru definirea strategiei jucătorilor din retail și bunuri de larg consum. Această aliniere între tendințele locale și cele globale subliniază, de asemenea, nevoia de a echilibra inovația digitală cu interacțiunea personală, pentru a satisface cerințele consumatorilor într-un peisaj de retail dinamic.”

Consumatorii de la domiciliu investesc în experiențe

În timp ce consumatorii revin în magazinele fizice pentru achizițiile de valoare mare, studiul EY a relevat că rolul locuinței ca centru al consumului continuă să crească. După pandemie, tot mai mulți consumatori s-au îndepărtat de serviciile horeca și de serviciile digitale de streaming și sunt mai puțin interesați să adopte ultimele tendințe, cheltuind mai puțin pe livrări de alimente (38%), servicii de streaming (35%), articole de modă (35%), produse cosmetice (37%) și produse electronice de larg consum (41%). În schimb, mulți adoptă un stil de viață mai pragmatic, 68% dintre respondenți intenționând să reevalueze modul în care își petrec timpul cu lucrurile pe care le apreciază cel mai mult: de exemplu, 31% intenționează să își petreacă timpul liber acasă în compania prietenilor și aproape jumătate (47%) intenționează să gătească mai mult acasă, comparativ cu 29% și, respectiv, 39% anul trecut pe vremea aceasta.

Această preferință pentru experiențele la domiciliu în detrimentul horeca este o reacție la presiunile inflaționiste susținute care au continuat să pună la încercare bugetele gospodăriilor. Studiul arată că 85% dintre consumatori sunt preocupați de finanțele lor, iar 72% vor pune accent în viitor pe raportul calitate-preț, în special în ceea ce privește accesibilitatea alimentelor și a altor produse de bază.

Această tendință nu se limitează la categoriile demografice mai în vârstă (Generația X și baby boomers), 38% dintre aceștia intenționând să petreacă mai mult timp acasă. Peste două cincimi (43%) din generațiile mai tinere (Generația Z și milenialii), adesea percepute ca fiind cele mai sociabile, adoptă și ele această tranziție către activități mai personale în cadrul locuinței. Conform studiului EY, mai bine de jumătate (54%) dintre consumatorii tineri intenționează să gătească mai mult acasă, în timp ce 37% intenționează să petreacă timp acasă alături de prieteni.

Popularitatea brandurilor proprii este în creștere

Criza costului vieții și presiunile inflaționiste au avut, de asemenea, un impact asupra preferinței consumatorilor pentru brandurile proprii în detrimentul produselor de marcă. Deși inițial aproape o treime dintre consumatori (28%) au recunoscut că au preferat să cumpere produse de marcă proprie în detrimentul produselor de brand ca reacție la creșterea costurilor, studiul a evidențiat faptul că această tendință a devenit un obicei constant, 66% dintre respondenți considerând că aceste alternative mai puțin costisitoare satisfac nevoile la fel de bine ca și alternativele de brand, iar 38% nu intenționează să revină la produsele de brand.

În mod semnificativ, studiul arată, de asemenea, că această tendință nu se manifestă exclusiv în cazul categoriilor cu venituri medii și mici. Consumatorii cu venituri mai mari intenționează să cumpere branduri proprii în viitor și iau în considerare acest lucru pentru toate categoriile de produse, printre care alimente proaspete (60%), produse pentru casă și de curățenie (56%), alimente ambalate (52%), îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii (49%), produse de îngrijire personală (49%) și produse de frumusețe și cosmetice (39%).

Potrivit studiului EY, retailerii încearcă din răsputeri să profite de această oportunitate prin promovarea agresivă a mărcilor proprii, prin plasarea acestora pe rafturi la nivelul ochilor și în locuri cu vizibilitate mare și prin creșterea gamei de produse pe care le oferă. În loc să se limiteze la a concura cu produsele de brand la un preț mai mic, aceștia oferă o gamă largă de opțiuni de produse marcă proprie și analizează datele obținute la punctele de vânzare, pentru a identifica tendințele în fazele incipiente, ceea ce înseamnă că sunt într-o poziție puternică pentru a reacționa la modelele de achiziție și nevoile consumatorilor. Cu cât comercianții cu amănuntul sunt mai aproape de consumator, cu atât au mai multă putere de a personaliza.

Cea mai recentă ediție a studiului EY Future Consumer Index este disponibilă la: ey.com/FCI14

Autori: Anca Atanasiu, Avocat, Senior Managing Associate, Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL

Ana Flueran, Avocat, Senior Associate, Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL

În domeniul dinamic al forței de muncă, căutarea echilibrului între viața profesională și cea personală a condus la noi forme de organizare a programului de muncă care să corespundă nevoilor moderne, atât ale angajatorilor, cât și ale salariaților. Printre soluțiile în discuție este săptămâna de muncă de patru zile, cu menținerea drepturilor salariale.

Această nouă potențială abordare a structurării programului de muncă depășește deja cunoscutele aranjamente de muncă flexibile, cum ar fi telemunca, reglementată în România de Legea 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă. Săptămâna de patru zile reprezintă o viziune mai largă a flexibilității, cu avantaje multiple atât pentru salariați, cât și pentru angajatori.

Cadrul legislativ existent

În România, au existat mai multe încercări legislative de a introduce o săptămână de muncă de patru zile, cu propuneri apărute în 2016, 2017 și, cel mai recent, în 2022. Cu toate acestea, inițiativele respective au omis să ia în considerare un aspect: legislația națională existentă oferă deja un cadru legal pentru implementarea unui astfel de program de muncă.

Deși programul standard de muncă este înrădăcinat în mentalitatea colectivă – 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, cu 48 de ore consecutive de odihnă – Codul Muncii din România permite și o distribuție inegală a orelor de muncă, adaptată cerințelor specifice ale fiecărui loc de muncă.

Conform Codului Muncii, modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate, va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern. Totodată, pentru a putea fi implementat acest program de lucru, trebuie precizat în mod expres în cuprinsul contractului individual de muncă, fie de la începutul raportului de muncă, fie ulterior, prin încheierea unui act adițional.

Proiectele legislative care au fost propuse prevedeau un scenariu în care salariații lucrează 10 ore pe zi timp de 4 zile, cu un repaus de 3 zile. Aceasta este doar o interpretare a conceptului săptămânii de muncă de patru zile, care cuprinde, de fapt, o varietate de modele concepute pentru a satisface nevoile diverse ale angajatorilor și ale forței de muncă.

Explorarea modelelor săptămânii de muncă de patru zile

Modelele care pot fi avute în vedere pentru acest program de lucru flexibil pot îmbrăca următoarele forme și nu numai:

• Săptămâna de muncă de 4 zile: Acest model propune o reducere de 20% a săptămânii de muncă standard de 40 de ore, prin eliminarea unei zile de muncă, cum ar fi vineri (practic, timpul de muncă săptămânal este de 32 ore).
• Săptămâna de muncă de 4,5 zile: În acest aranjament, salariații pot beneficia, de exemplu, de o jumătate de zi sau o zi întreagă liberă la fiecare două săptămâni.
• Săptămâna de muncă comprimată, de 4 zile: Această abordare presupune ca timpul de muncă să nu fie redus, iar orele de muncă să fie distribuite pe parcursul a patru zile de muncă (de exemplu, de luni până joi salariații lucrează 10 ore pe zi și vineri este zi liberă).

Deși cadrul legal românesc existent permite implementarea săptămânii de muncă de patru zile, este important ca angajatorii să respecte, de asemenea, și celelalte reglementări obligatorii referitoare la timpul de muncă și de odihnă. Acest lucru include asigurarea faptului că salariații beneficiază de o perioadă de odihnă de nu mai puțin de 12 ore consecutive între două zile de muncă și un minim de 8 ore pentru munca în schimburi.

Situația la nivelul Uniunii Europene

Din februarie 2022, Belgia a aprobat la nivel legislativ săptămână de muncă de patru zile. Salariații belgieni au opțiunea de a comprima orele lor cu normă întreagă în patru zile, fără nicio reducere a salariului. Cu toate acestea, acest lucru nu se traduce prin mai puține ore de lucru; pur și simplu înseamnă gruparea orelor de muncă obișnuite în mai puține zile. În ciuda acestei legislații progresive, adoptarea printre lucrătorii belgieni a fost relativ lentă momentan.

Între timp, Germania a devenit cel mai recent teren de testare pentru săptămâna de muncă de patru zile, cu un proiect pilot care a început în luna februarie a acestui an. Acest proiect ambițios implică 45 de companii active în diverse industrii, toate explorând beneficiile și provocările potențiale ale acestui nou program de lucru.

Avantajele unei săptămâni de muncă scurte

Pentru angajatori, săptămâna de muncă scurtă poate contribui la îmbunătățirea atractivității lor pe piața muncii și ajută la recrutarea celor mai bune talente.

Această formă de organizare a programului de muncă poate contribui chiar la crearea unui mediu care favorizează creativitatea și inovația, unde salariații sunt motivați să caute modalități de a îmbunătăți eficiența și de a contribui cu soluții inovatoare la locul de muncă.

Pentru salariați, săptămâna de muncă de patru zile poate duce la creșterea bunăstării acestora, deoarece oferă mai mult timp pentru odihnă, o satisfacție mai mare în muncă, reducerea epuizării și a expunerii la boli profesionale.

Concluzii

Cadrul legislativ actual din România oferă suficiente pârghii pentru implementarea săptămânii de muncă de patru zile. Legislația existentă este suficient de flexibilă, permițând companiilor autonomia de a-și adapta programele de muncă în concordanță cu nevoile lor operaționale și circumstanțele economice.

Modelul săptămânii de muncă de patru zile nu trebuie să fie o soluție universală. Angajatorii pot alege să o aplice ca o politică generală sau având caracter sezonier (de exemplu, pe timpul verii). Alternativ, modelul poate fi aplicat doar anumitor categorii de salariați sau departamente, în funcție de specificul activității.

Decizia de a implementa o săptămână de muncă scurtă revine în cele din urmă fiecărei societăți în parte și este esențial ca o astfel de decizie să fie luată după o considerare atentă a activităților specifice societății și a impactului potențial al unei astfel de decizii.

Cristina Săulescu, Partener Cabot Transfer Pricing

Sistemul e-Transport are, din luna iulie, o nouă procedură de aplicare, cea veche fiind eliminată și înlocuită integral. Deși noua procedură menține majoritatea prevederilor anterioare, pe care doar le extinde astfel încât să acopere și transporturile internaționale de mărfuri, ea introduce totuși și completări, actualizări și funcționalități noi, care nu existau în reglementarea precedentă.

Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Vamală Română au publicat Ordinul comun nr. 1.337/1.268/2024 care aprobă o procedură nouă pentru utilizare şi funcţionare a sistemului naţional privind monitorizarea transporturilor de bunuri RO e-Transport. Aceasta înlocuiește procedura anterioară stabilită prin Ordinul ANAF nr. 2.545/2022, abrogat în prezent. Noua procedură se aplică din luna iulie și aduce câteva modificări și clarificări importante pentru companii.

Pentru transporturile naționale, regulile de raportare rămân în mare parte la fel, noutatea fiind mai degrabă extinderea lor către transporturile internaționale de mărfuri, incluse și ele în sfera de raportare e-Transport din acest an. Astfel, noua procedură stabilește că pentru transporturile internaționale de mărfuri se vor face raportări pentru toate bunurile transportate, indiferent dacă sunt riscante sau nu din punct de vedere fiscal, dar trebuie îndeplinite aceleași criterii de semnificație stabilite și pentru transporturile naționale – vehiculele sunt vizate de obținerea codului UIT dacă au o masă maximă tehnic admisibilă de minimum 2,5 tone și sunt încărcate cu bunuri cu o masă brută totală mai mare de 500 kg sau o valoare totală mai mare de 10.000 de lei, aferente cel puțin unei partide de bunuri care face obiectul transportului.

Noua procedură aduce și o serie de precizări importante legate de transporturile multimodale, stabilind că, dacă bunurile pentru care există obligația de raportare în Sistemul RO e-Transport sunt transportate la nivel național cu mijloace de transport din mai multe categorii (naval, feroviar, aerian, rutier etc.), în Sistemul RO e-Transport se va declara numai componenta de transport rutier. În asemenea situații, locul de încărcare, respectiv descărcare, va fi considerat locul în care vehiculul de transport rutier va prelua sau preda bunurile transportate.

Alte completări ale procedurii față de versiunea anterioară vizează o serie clarificări și precizări necesare pentru a gestiona tot felul de situații punctuale care apar frecvent în cazul transporturilor rutiere. Spre exemplu, apare mențiunea că, în cazul operațiunilor de import, valoarea bunurilor declarate este valoarea înscrisă în factura externă și se clarifică necesitatea codurilor UIT în situațiile în care bunurile nu sunt recepționate sau sunt recepționate parțial și trebuie returnate.

Astfel, procedura stabilește că bunurile nerecepționate vor reveni în depozitul de încărcare sau în cel mai apropiat depozit al expeditorului în baza codului UIT inițial, în timp ce pentru bunurile care au fost recepționate și pentru care se face un retur ulterior, va fi necesară obținerea unui cod UIT nou de către partea care returnează bunurile (returul ulterior fiind considerat că formează o nouă partidă de bunuri). Similar, în cazul unui transport internațional de bunuri având furnizor din România, returul ulterior al bunurilor care au fost recepționate formează o nouă partidă de bunuri pentru care este necesară obținerea unui cod UIT nou de către furnizorul inițial.

Noua procedură introduce și opțiunea de confirmare a datelor declarate în sistem după obținerea codului UIT. Mai exact, funcționalitățile nou-introduse în sistemul e-Transport permit ca un utilizator să selecteze, după caz, una dintre următoarele variante referitoare la un transport: ”Confirmat”, ”Confirmat parțial” sau ”Infirmat”, dar și să facă precizări suplimentare în legătură cu transportul în câmpul de date ”Comentariu confirmare”.

Noi clarificări apar și legat de transportul bunurilor cu risc fiscal ridicat comercializate în sistemul cash and carry. Procedura precizează că pentru astfel de produse, pe care clientul le alege de pe raft, le plăteşte la casele de marcat şi le transportă în nume propriu, nu există obligații de raportare în sistemul RO e-Transport.

Un set complet nou de prevederi stabilește regulile pentru monitorizarea în timp real a transporturilor, obligație care a devenit imperativă din iulie. Monitorizarea se va putea face fie prin GPS-uri automate care permit transmiterea automată a datelor de poziționare către serverele ANAF – pentru vehiculele care sunt dotate cu astfel de sisteme, fie prin telefoane mobile pe care s-a instalat aplicația e-Transport și care trebuie activată de conducătorul auto înainte de începerea transportului și dezactivată după livrare, când transportul s-a încheiat, sau după părăsirea teritoriului național.

La mijlocul lunii iunie 2024, Bucureștiul a găzduit Conferința de TVA. Cea de-a doua ediție a evenimentului s-a desfășurat pe parcursul a două zile, pe 17 și 18 iunie 2024, aducând în prim-plan experți de renume din România și Europa.

Cele 12 prezentări ale avocaților și consultanților fiscali români, cu un ridicat nivel tehnic, au fost urmate de trei discursuri remarcabile ale invitaților internaționali: Rita de la Feria, Patrice Pillet și Tiina Ruohola.

Aș începe cu discursul memorabil al Ritei de la Feria, privitor la psihologia plății taxelor și impozitelor. În stilul său oratoric inconfundabil, Rita de la Feria a afirmat că, deși este în firea umană de a se erija de la această povară, în lipsa acestora, nu putem vorbi despre proiecte de infrastructură și orice alt tip de servicii publice. A fost un discurs al Ritei convingător și, din punctul meu de vedere, emoționant, pregătit cu delicatețe, pentru capitala țării europene cu cel mai mare deficit de TVA.

Tiina Ruohola a prezentat câteva modele de conduită ale autorităților fiscale din țările nordice, care au condus la o relație eficientă cu contribuabilii, atât din punctul de vedere al operativității acțiunilor acestora, cât și din perspectiva colectării TVA (și nu numai) la bugetul de stat. În acea parte de Europă, a fi în permanență aproape de contribuabil este văzută ca premisa necesară a conformării voluntare a acestuia.

Patrice Pillet, șeful diviziei de TVA din cadrul Comisiei Europene, a prezentat propunerile unor modificări de amploare ale Directivei de TVA, în sensul simplificării procedurilor administrative în cadrul comerțului intracomunitar cu bunuri și servicii, dar și în sensul eliminării concurenței neloiale remarcate la nivelul serviciilor de cazare și transport de pasageri.

Am plecat cu euforia unei misiuni nobile, aceea a încurajării conformării voluntare, în special în contextul în care noi, cei de acolo, nu făceam parte nici din categoria defavorizată a persoanelor cu venituri mici, care au nevoie de sprijin pentru a accesa bunuri și servicii, nici din aceea a oamenilor care nu ar avea un cuvânt de spus mai departe.

Am plecat cu euforia bunei credințe…

Urma să revin rapid cu picioarele pe pământul balcanic, întrucât politicieni care nu au avut ocazia de a asculta discursuri motivaționale precum cele de mai sus au considerat oportun să introducă măsuri de forță: obligații suplimentare privind e-factura și un nou concept, decontul de TVA precompletat. Toate acestea, fără a fi rele prin ele însele, presupuneau sancțiuni imediate, în lipsa oricărei perioade de testare și cel mai rău, fără nicio consultare consistentă a mediului privat. Și iată cum, în mai puțin de 3 zile, unii și aceiași oameni care primiseră misiunea nobilă a încurajării voluntare, au fost puși în ipostaza de a-și proteja clienții împotriva unei abordări agresive a autorităților fiscale.

După amenințări cu proteste din partea contabililor, condimentate cu discursuri pe alocuri ieșite în decor, ordonanța de urgență care adusese respectivele modificări a fost modificată…de urgență.

Din păcate, luna iulie a debutat cu un puseu de abuzuri ale acelorași organe fiscale, care, într-un comunicat de presă din 5 iulie, s-au lăudat cu amenzi și confiscări de peste 20 milioane lei, aplicate în doar 3 zile de controale ale declarațiilor în sistemul RO-transport.

Comunicatul ANAF s-a concentrat exclusiv pe sume, fără a avea un minim interes în a identifica și transmite câte dintre aceste zeci de milioane au fost aplicate contribuabililor care manifestau un risc de fraudă. Cum cele 20 de milioane nu reprezintă producție la hectar sau într-o fabrică, ci sume confiscate de la contribuabili care stau în câmpul muncii, nu văd niciun motiv de laudă.

Această procedură RO e-transport care presupune obligativitatea ca, la momentul trecerii punctului de frontieră cu România, să se genereze un cod electronic de identificare a transporturilor, nu există în alte state. Fiind complet necunoscută operatorilor internaționali de transport, aceștia trec punctele de frontieră fără a avea nicio idee despre faptul că destinatarii români ai mărfurilor pierd întreaga contravaloare a acestora în lipsa respectivului cod.

Este inadmisibil ca o astfel de sancțiune a confiscării să se aplice în condițiile în care nu există nicio suspiciune de fraudă!

Este inadmisibil ca un stat să considere că o astfel de conduită bazată strict pe forță poate forma mentalități care vor genera în viitor conformare voluntară! Condamnabil mod de a fi aproape de contribuabil!

Am început luna iulie sub amenințarea relei-credințe…

Acesta este Editorialul nr. 3/2024 al Revistei Tax Magazine. Mai multe detalii despre abonare găsiți aici.

Sumar Tax Magazine Nr. 3/2024