Autor: Anda Diaconescu, Avocat Asociat la Biriș Goran SPARL

În data de 21 iunie 2024 a fost publicată în Monitorul Oficial Ordonanța de Urgență nr. 69/2024 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul gestionării și implementării sistemului național privind factura electronică RO e-Factura și al aparatelor de marcat electronice fiscale, precum și pentru alte măsuri fiscale („OUG nr. 69/2024”).

Pe lângă noi reglementări în materia sistemului RO e-Factura, ordonanța prevede aspecte relevante în ceea ce privește bonurile fiscale.

Astfel, bonurile fiscale vor trebui să conțină, în plus față de ce elementele deja obligatorii, numărul de identificare al bonului.

De asemenea, o altă schimbare semnificativă este că pe bonurile fiscale va trebui menționat codul de identificare fiscală al beneficiarului, la cererea acestuia. Anterior intrării în vigoare a acestor noi prevederi, bonul trebuia să conțină, la cererea beneficiarului, codul de înregistrare în scopuri de TVA al acestuia.

Suplimentar, actul normativ introduce și obligativitatea tipăririi pe bonurile fiscale și a unor coduri QR care să conțină data și ora emiterii documentului, numărul de identificare al bonului fiscal, precum și seria fiscală a aparatului de marcat. Astfel, conform noilor prevederi, aceste elemente se vor regăsi pe bonul fiscal atât tipărite cu litere și cifre, cât și sub formă de cod QR.

Nerespectarea acestor condiții nou introduse conduce la sancționarea companiilor cu amenzi cuprinse între 2.000 și 4.000 de lei.

Potrivit autorităților, introducerea elementelor suplimentare pe bonul fiscal în format QR facilitează preluarea automată de date de către aplicații informatice, în vederea verificării de către contribuabili, inclusiv de pe dispozitive mobile, a realității emiterii, cu un aparat de marcat fiscalizat, a bonurilor fiscale primite de la operatorii economici.

Teoretic, măsura intră în vigoare imediat, însă autoritățile au prevăzut o perioadă de tranziție de doi ani pentru casele de marcat care nu au capacitatea tehnică să tipărească aceste informații sub formă de cod QR. Astfel, companiile trebuie, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe, fie să actualizeze sistemele caselor de marcat, fie să  le înlocuiască cu unele noi. Neajunsurile tehnice al caselor de marcat trebuie constatate printr-o testare la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București. Instituția va emite, dacă este cazul, distribuitorilor autorizați, un document din care rezultă că modelul testat nu îndeplinește condițiile tehnice pentru tipărirea pe bonul fiscal sub formă de cod QR a informațiilor relevante.

Reamintim că, începând cu 1 ianuarie 2024, s-a eliminat facilitatea conform căreia contribuabilii aveau posibilitatea să scadă costurile cu casele de marcat din impozitul pe profit / pe veniturile microîntreprinderilor. Pentru plătitorii de impozit pe profit, totuși, casele de marcat vor putea face obiectul facilității fiscale reprezentând scutirea de impozit pe profitul reinvestit.

Autor: Alina Moldovan, Partener Firon Bar-Nir

În contextul geopolitic actual și al crizelor economico-financiare care s-au succedat în ultimii ani, și având în vedere interesul public generat de stabilirea unui cadru legal care să ofere certitudine juridică, de natură să crească încrederea consumatorilor debitori și a întreprinderilor, debitorii care nu-și mai pot achita creditele sau se confruntă cu întârzieri la plata ratelor, beneficiază de protecție la nivel european. Astfel, potrivit Directivei (UE) 2021/2.167, administratorii de credite și cumpărătorii de credite au obligația de a acționa întotdeauna cu bună-credință, de a trata în mod echitabil debitorii și de a le respecta dreptul la viață privată, nu au dreptul de a hărțui debitorii și nici de a oferi informații înșelătoare, iar în cazul în care creditul a fost cesionat, înainte de prima colectare a datoriilor și ori de câte ori debitorii solicită acest lucru, trebuie să le furnizeze informații privind cesiunea care a avut loc, identitatea și datele de contact ale cumpărătorului de credite și ale administratorului de credite, precum și informații privind sumele datorate de debitor.

În România, odată cu adoptarea OUG nr. 15/2024 privind administratorii de credite și cumpărătorii de credite, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul Oficial nr. 188 din 7 martie 2024, executarea silită a debitorilor aflați în dificultate – ca procedeu juridic ce permite creditorilor să recurgă la măsuri coercitive pentru a-și recupera creanța de la debitor, în cazul în care acesta nu își îndeplinește de bunăvoie obligațiile stabilite printr-un titlu executoriu (o hotărâre judecătorească, un contract de credit sau alt document legal care atestă datoria) – este amânată, creditorii (băncile) fiind obligați să aplice mai întâi anumite măsuri care vin în sprijinul clienților lor: renegocierea condițiilor împrumutului, recalcularea ratelor creditului, refinanțarea totală sau parțială a contractului de credit, chiar iertarea parțială de datorie și consolidarea datoriilor, sub condiția ca debitorii să-i informeze despre înrăutățirea situației lor financiare.

OUG nr. 15/2024, care transpune în legislația națională prevederile Directivei (UE) 2021/2.167, modifică, printre altele, OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Principala modificare vizează clarificarea art. 30 din OUG 50/2010, prin introducerea a două noi alineate: “(6) În perioada derulării raporturilor contractuale, consumatorul informează banca în cazul în care situația sa financiară se modifică” și „(7) În situația prevăzută la alin. (6), creditorul este obligat să renegocieze condițiile și să recalculeze, cu acordul consumatorului, ratele în funcție de gradul de îndatorare al acestuia de la momentul informării”.

De asemenea, OUG nr. 15/2024 introduce două noi articole în textul OUG nr. 50/2010, i.e.:

• articolul 84¹, potrivit căruia înainte de a modifica termenele și condițiile contractului de credit, creditorul este obligat să comunice consumatorului următoarele informații: a) o descriere clară a modificărilor propuse, precizând dacă debitorul trebuie să își dea consimțământul sau dacă modificările sunt introduse prin efectul legii; b) calendarul de punere în aplicare a modificărilor menționate la lit. a); c) mijloacele de care dispune consumatorul pentru a depune o reclamație cu privire la modificările menționate la lit. a); d) termenul în care trebuie formulată o astfel de reclamație; e) denumirea și adresa autorității competente la care consumatorul poate depune reclamația.
• articolul 84², potrivit căruia creditorii au obligația de a avea politici și proceduri adecvate pentru a aplica, dacă este cazul, o restructurare rezonabilă înainte de a demara procedura de executare silită, iar măsurile de restructurare trebuie să țină seama, printre alte elemente, de situația consumatorului și să ofere fie a) refinanțarea totală sau parțială a contractului de credit, fie b) modificarea termenelor și condițiilor existente ale unui contract de credit, prin (i) prelungirea duratei contractului de credit; (ii) modificarea tipului de contract de credit; (iii) amânarea plății tuturor sau a unei părți a ratelor de credit pentru o anumită perioadă; (iv) schimbarea ratei dobânzii; (v) oferirea unei perioade fără plăți; (vi) posibilitatea efectuării unor plăți parțiale; (vii) conversii monetare; (viii) iertarea parțială de datorie și consolidarea datoriilor.

În România, consumatorii care se consideră lezați se pot adresa Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului, conform procedurii de soluționare a reclamațiilor descrise în anexa la OUG nr. 15/2024.

Autor: Cristina Săulescu, Partener Cabot Transfer Pricing

Pe măsură ce 1 iulie 2024 se apropie, companiile din România trebuie să se pregătească pentru o serie de schimbări semnificative legate de sistemele e-Factura, e-Transport și e-TVA. Dacă unele modificări erau deja cunoscute și își așteptau doar implementarea – cum este cazul termenului de 5 zile calendaristice pentru raportarea facturilor în e-Factura sau extinderea e-Transport la transporturile internaționale de mărfuri, unele au apărut total neprevăzut în ultimele zile ale lunii iunie, fiind adoptate în mod fulgerător de Guvern prin ordonanțe de urgență: extinderea e-Factura și la tranzacțiile B2C sau apariția sistemului e-TVA, care transformă major modul de completare și depunere a deconturilor de TVA pentru toate companiile care sunt obligate la declararea și plata acestei taxe.

Termenul de raportare a facturilor în sistemul național va fi de 5 zile calendaristice

Din 1 iulie, termenul de transmitere a facturilor va fi de cinci zile calendaristice (față de cinci zile lucrătoare până la 30 iunie 2024), dar nu mai târziu de 5 zile calendaristice de la data limită prevăzută în Codul fiscal pentru emiterea facturii.

Din perspectiva emitenților, nerespectarea termenului limită pentru transmiterea facturilor în sistemul național privind factura electronică RO e-Factura constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei – pentru contribuabilii mari, cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei – pentru contribuabilii mijlocii și cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei – pentru celelalte persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice.

Suplimentar, de la 1 iulie, va fi sancționată și netransmiterea de către emitent a facturii în RO e-Factura, precum și primirea și înregistrarea de către destinatari a unei facturi emise și neraportate în sistemul național de facturare. Aceste fapte constituie contravenții și se vor sancționa cu o amendă egală cu 15% din valoarea totală a facturii.

Din perspectiva aplicării amenzilor pentru netransmiterea facturilor în sistemul național privind factura electronică RO e-Factura, OUG 69/2024, publicată recent, aduce o clarificare extrem de importantă: de la 1 iulie, amenzile se vor aplica o singură dată pentru toate facturile aferente unei luni și neraportate în sistemul RO e-Factura.

În lipsa acestei precizări exprese, modul de sancționare era ambiguu, iar prevederile puteau fi interpretate inclusiv în sensul în care amenzile s-ar fi putut aplica punctual, adică inspectorii să dea câte o amendă pentru fiecare factură neraportată în sistemul e-Factura.

De la 1 iulie, firmele pot raporta opțional și facturile B2C în e-Factura

OUG nr. 69/2024, publicată în Monitorul Oficial pe 21 iunie, extinde utilizarea sistemului de facturare electronică și la tranzacțiile între companii și consumatorii finali (B2C), ceea ce înseamnă că toate persoanele impozabile care emit facturi către consumatori vor trebui să le raporteze în sistemul RO e-Factura. Această nouă componentă a sistemului național de facturare electronică se va aplica în două etape: în mod opțional în perioada 1 iulie 2024 – 31 decembrie 2024 și în mod obligatoriu începând cu 1 ianuarie 2025.

Pentru tranzacțiile B2C, se vor aplica aceleași reguli de raportare ca și pentru celelalte facturi pentru care există obligații de raportare (B2B și B2G): termenul de transmitere a unei facturi în sistemul RO e-factura este de 5 zile calendaristice de la emiterea facturii, dar nu mai mult de 5 zile calendaristice față de termenul maxim în care poate fi emisă o factură.

La fel ca în cazul facturilor B2B, nici facturile simplificate emise în relația B2C nu se declară în sistemul e-Factura.

Din iulie începe și implementarea e-TVA

O altă ordonanță publicată în 21 iunie, OUG nr. 70/2024, reglementează cadrul pentru sistemul e-TVA, care impune o nouă procedură fiscală pentru emiterea deconturilor de TVA începând cu operațiunile aferente lunii iulie 2024. Deși va intra în vigoare de la 1 iulie, implementarea ei propriu-zisă o vom vedea abia din luna august 2024, atunci când se împlinesc termenele de declarare și plată a TVA-ului pentru tranzacțiile din iulie.

Noua procedură vizează toți plătitorii de TVA și implică un sistem în care ANAF va emite, pe baza informațiilor și datelor disponibile în sisteme informatice precum e-Factura, SAF-T, e-Case de Marcat și altele similare deconturi precompletate de TVA, care vor fi transmise în SPV fiecărui contribuabil.

Contribuabilii vor primi deconturile la sfârșitul fiecărei perioade fiscale, până în data de 20 a lunii următoare celei corespunzătoare perioadei fiscale a TVA (luna sau trimestrul) și vor avea obligația ca în cinci zile să le verifice și să le ajusteze astfel încât să reflecte situația lor fiscală reală pe TVA. Odată făcute toate reconcilierile și verificările, contribuabilii vor depune până cel târziu în data de 25 a lunii Decontul final de TVA.

Ulterior, dacă există diferențe semnificative între deconturile precompletate și cele finale depuse de contribuabili, ANAF va trimite în SPV o notificare prin care va cere companiilor să justifice aceste neconcordanțe.

Diferențele sunt considerate semnificative dacă depășesc cumulativ două praguri de semnificație: sumele au o valoare absolută de minim 1.000 de lei și reprezintă o diferență procentuală de minimum 20% față de valorile precompletate de ANAF.

La primirea acestei notificări de la organele fiscale, contribuabilii vor avea 10 zile la dispoziție pentru depunerea tot în SPV a unui nou formular electronic – „Notă justificativă privind diferențe RO e TVA”, prin care să explice și să argumenteze diferențele de sume.

Companiile care nu vor trimite aceste note justificative în termenul impus riscă atât amenzi cuprinse între 2.000 lei și 10.000 lei, cât și sancțiuni indirecte, în contextul în care nedepunerea acestor explicații va constitui un criteriu de risc fiscal, deci lipsa lor va contribui la creșterea gradului de risc pe care îl va înregistra compania în evidențele organelor fiscale.

Merită subliniat că deși acest nou mecanism de întocmire a deconturilor de TVA se aplică începând cu operațiunile aferente lunii iulie, cu termen de declarare în august, în cazul punctual al noilor obligații ce vizează justificarea diferențelor semnificative identificate de ANAF, s-a reglementat o perioadă de 90 de zile de publicarea OUG nr. 70/2024 în care ele nu se vor aplica. Practic, contribuabilii vor trebui să depună notele justificative pentru perioada anterioară, respectiv iulie – august, abia din 19 septembrie, dată de la care se vor putea aplica și cele două categorii de sancțiuni detaliate anterior.

Extinderi și la e-Transport din iulie

1 iulie este data când va fi pusă efectiv în aplicare și extinderea obligațiilor de raportare în e-Transport care vizează transporturile internaționale de mărfuri. Încă din luna decembrie a anului trecut, autoritățile au impus companiilor, prin OUG nr. 115/2023, să obțină coduri UIT și pentru toate transporturile internaționale de mărfuri, care tranzitează teritoriul României, indiferent de ce tipuri de bunuri sunt transportate. Obligația, deși a intrat în vigoare imediat, a fost totuși temporizată astfel încât regimul de sancționare pentru încălcarea ei să se aplice cu aproximativ șase luni mai târziu – de la 1 iulie 2024, oferind în acest mod companiior o perioadă de timp pentru a-și adapta procedurile interne ca să se conformeze noilor cerințe.

Tot Ordonanța 115/2023 a impus suplimentar operatorilor de transport să își echipeze vehiculele cu dispozitive de poziționare prin satelit și să asigure monitorizarea datelor de poziționare a vehiculului pe toată durata traseului. În același scop, șoferii vehiculelor au obligația să pornească dispozitivele de poziționare înainte de începerea transportului pe teritoriul național și să îl oprească după livrare sau după părăsirea teritoriului României. Și pentru aceste obligații, termenul de conformare este tot începutul lunii iulie.

Autori: Claudia Sofianu, Partener, liderul departamentului Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România

Dorina Marcu, Manager, Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România

Într-o mișcare inspirată de succesul sistemelor de vouchere din Europa, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 111/2022, prin care se reglementează activitatea prestatorului casnic în țară și care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2024. Scopul acestei legi este de a aduce la lumină o zonă predominant nefiscalizată și de a combate munca „la negru”, oferind în același timp protecție socială și fiscală atât pentru prestatori, cât și pentru beneficiari.

Activitatea casnică, definită ca muncă necalificată desfășurată ocazional în gospodăria unei familii sau a unei persoane singure, include curățenie, spălarea/călcarea hainelor, prepararea hranei, îngrijirea unei persoane dependente și altele de acest fel. Prestatorii casnici nu vor primi bani direct de la beneficiari, ci tichete de activități casnice, care pot fi preschimbate ulterior în numerar. Impozitul și contribuția la pensii se aplică la jumătate din valoarea tichetului, iar agențiile de șomaj rețin aceste sume la preschimbare.

Mai mult, în situația în care prestatorul casnic nu este asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate, acesta dobândește calitatea de asigurat, fără plata contribuției, și are dreptul la pachetul de servicii medicale de bază, de la data la care a solicitat preschimbarea a cel puțin 85 de tichete de activități casnice și își poate menține această calitate dacă continuă să preschimbe în bani cel puțin 85 de tichete de activități casnice pe lună.

Pentru a beneficia de avantajele tichetelor pentru activități casnice în România, prestatorii trebuie să îndeplinească anumite criterii, inclusiv înregistrarea pe o platformă autorizată și respectarea legislației.

Care este procedura de accesare a tichetelor?

Este nevoie, în prealabil, de înscrierea în platforma ANOFM, atât a prestatorilor cât și a beneficiarilor, cu date specifice de identificare, a fiecăruia în parte. Acestea sunt necesare pentru ca beneficiarii să găsească persoanele care pot presta serviciile de care au nevoie și să poată achiziționa tichetele pe care le vor primi cei care prestează munca în sine. După achiziționarea tichetelor, acestea sunt valabile 12 luni și vor fi utilizate pentru „plata” serviciilor respective. Transformarea tichetelor în bani se va face pentru prestator atunci când acesta se prezintă la agenția teritorială, după realizarea serviciilor. Până atunci, tichetele se vor regăsi în portofoliul prestatorului și pot fi folosite în 12 luni de valabilitate.

Ca angajator, se pot oferi tichete casnice angajaților, pentru a oferi sprijin pentru nevoile zilnice cum ar fi menajul sau gătitul. În plus, aceste tichete sunt însoțite și de un avantaj fiscal: pentru tichetele casnice oferite de angajatori nu se plătesc asigurări sociale, aducând angajaților o valoare suplimentară. Deși oferirea de tichete casnice ar demonstra responsabilitate socială și poate fi folosită ca o metodă de a stimula satisfacția și loialitatea angajaților față de societate, în practică administrarea tichetelor poate fi complicată pentru angajatori.

Ce se întâmplă în alte țări?

Această abordare inovatoare a fost inspirată de modelele de succes din Italia, Franța și Belgia, unde voucherele au facilitat plata serviciilor casnice și au adus numeroase avantaje:

1. Reducerea muncii la negru: Tichetele oferă o alternativă legală și transparentă pentru plata activităților casnice, contribuind la combaterea muncii nedeclarate.
2. Protecție socială: Persoanele care desfășoară activități casnice ocazionale primesc beneficii de asigurări sociale și de sănătate prin intermediul platformelor care emit tichete.
3. Simplificarea plăților: Beneficiarii pot achita serviciile direct cu tichetele, fără a manevra numerar sau a emite facturi.
4. Economisirea timpului: Tichetele elimină necesitatea de a căuta și negocia direct cu prestatorii, economisind timp și efort.
5. Stimularea economiei locale: Folosirea tichetelor sprijină prestatorii locali și economia la nivel de comunitate.

Provocările și oportunitățile de aplicare ale noii legi

Este cert că, cel puțin având în vedere datele care se observă în platforma ANOFM, după primele șase luni de la intrarea în vigoare a reglementărilor legislative privind tichetele casnice, utilizarea acestora este departe de potențialul pe care îl oferă. Este adevărat, platforma IT a devenit funcțională pe 23 aprilie a.c., deci avem doar două luni de la deschiderea efectivă a înscrierilor în sistem. Potrivit datelor comunicate de ANOFM (la solicitarea HotNews.ro), în prima săptămână s-au înregistrat pe platformă 480 de beneficiari casnici și 360 de prestatori casnici. Dacă ritmul înscrierilor s-a menținut, este probabil că la acest moment sunt înscrise câteva mii de persoane, ceea ce arată încurajator.

Considerăm însă că sunt necesari pași suplimentari în acest sens, cum ar fi:

1. Conștientizarea și adoptarea: Educația și conștientizarea atât a prestatorilor, cât și a beneficiarilor, sunt esențiale pentru a asigura implementarea corectă a sistemului de tichete.
2. Monitorizarea și conformitatea: Autoritățile trebuie să monitorizeze utilizarea tichetelor și să asigure conformitatea cu legea.
3. Adaptarea la schimbare: Atât prestatorii, cât și beneficiarii trebuie să se adapteze la noul sistem și să înțeleagă beneficiile și obligațiile implicate.
4. Platforma electronică: Recent, a fost lansată și platforma electronică pentru activitățile casnice, care simplifică gestionarea relațiilor de muncă în acest sector.

Sistemul de tichete casnice este, deocamdată, foarte puțin conștientizat, mulți prestatori și beneficiari nu sunt încă familiarizați cu acesta și nu îl folosesc în mod eficient. În prezent, în baza de date a ANOFM sunt înregistrați foarte puțini prestatori, dar și beneficiari. Pe de altă parte, procesul de transformare a tichetelor în bani poate fi complicat pentru unii prestatori, iar tichetele au o valoare nominală fixă, ceea ce poate fi o limitare pentru anumite activități ori servicii mai costisitoare.

Autoritățile pot lua mai multe măsuri pentru a educa populația și a stimula utilizarea tichetelor casnice prin organizarea de campanii de informare și educație, sesiuni de instruire pentru prestatorii și beneficiarii casnici, pentru a explica beneficiile tichetelor casnice, cum funcționează și cum pot fi utilizate. De asemenea, autoritățile pot lucra împreună cu mass-media și cu organizații non-guvernamentale pentru a promova informații relevante despre tichetele casnice.

În general, sistemul de tichete casnice are potențialul de a aduce beneficii semnificative, dar necesită educație și ajustări pentru a funcționa optim.

Legea nr. 111/2022 reprezintă un pas important în direcția unei piețe de muncă mai transparente și mai echitabile.

Prin această inițiativă, România se alătură altor țări europene în efortul de a profesionaliza sectorul serviciilor casnice și de a oferi lucrătorilor un mediu de muncă legitim și protejat. Platforma ANOFM se dorește a fi o modalitate eficientă de interacțiune între beneficiari și prestatorii de servicii casnice, iar tichetele valorice oferă beneficii suplimentare lucrătorilor casnici, cum ar fi asigurările de pensie și sănătate.

Pentru mai multe informații despre sistemul de vouchere și impactul său asupra sectorului european al serviciilor casnice este necesar ca potențialii beneficiari să contacteze autoritățile competente sau platformele autorizate de emitere a tichetelor ale ANOFM (Platforma electronică de evidență a activităților casnice – anofm.ro).

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 /06.06.2024 a fost publicată HG 598 / 2024 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată („HG 598 / 2024”).

Conform acestui act normativ, începând cu data de 1 iulie 2024, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, fără a include indemnizații, sporuri și alte adaosuri, va fi de 3.700 lei / lună, pentru un program normal de lucru în medie de 168 de ore / lună, reprezentând 22,024 lei / oră.

! Reamintim că începând cu data de 1 ianuarie 2022, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată poate fi aplicat pentru un salariat pentru o perioadă de maximum 24 de luni, de la momentul încheierii contractului individual de muncă. După expirarea perioadei respective, acesta va fi plătit cu un salariu de bază superior salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Totodată, începând cu data de 01.07.2024, Hotărârea Guvernului 900 / 2023 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată se va abroga.

• În perioada de tranziție 1 octombrie 2023 – 31 decembrie 2025 sunt obligatorii doar raportările, Taxa pe Carbon ca atare se va plăti pentru produsele importate începând cu 1 ianuarie 2026
• Obligațiile de raportare în această perioadă și cum se realizează Accesul la Registrul tranzitoriu CBAM
• Calculul emisiilor directe și indirecte​ – pentru anumite produse, emisiile calculate pot fi de cinci ori mai mici față de valoarea stabilită de CE

Pentru a-și păstra competitivi producătorii, dar și pentru a evita relocarea producției din Uniunea Europeană în țările terțe, Comisia Europeană a introdus Taxa pe Carbon aplicabilă importurilor de produse din industrii intens poluante, din sectoarele ciment, fontă, fier și oțel, aluminiu (de exemplu, minereu de fier, tuburi, țevi, rezervoare, construcții și părți de construcții, șuruburi, piulițe), îngrășăminte, energie electrică și hidrogen. Acestea sunt considerate „produse CBAM” prin Regulamentul (UE) 956/2023 privind instituirea unui mecanism de ajustare a carbonului la frontieră, Carbon Border Adjustment Mechanism (CBAM), așa-numita Taxă pe Carbon, aplicabilă de la 1 octombrie 2023.

Din practica primelor două termene de raportare (pentru trimestrul IV 2023 și pentru trimestrul I 2024) rezultă o multitudine de aspecte de înțeles și de aplicat de către companii. Deși regulamentul este însoțit de explicații în profunzime, documente și detalii, toate fiind pe larg expuse în platforma dezvoltată de UE, realitatea arată complexitatea și specificitatea aplicării în practică a regulamentului de către companii. De exemplu, una dintre cele mai mari provocări în realizarea raportărilor constă în comunicarea cu furnizorii și obținerea informațiilor necesare la calculul emisiilor.

„Perioada dintre 1 octombrie 2023 și 31 decembrie 2025 este definită ca o perioadă de tranziție, în care importatorii au obligații de raportare a emisiilor încorporate în produsele CBAM importate, fără obligația de plată a unei taxe ca atare. Importatorii de produse care fac obiectul taxei CBAM vor trebui să obțină statutul de „declarant autorizat CBAM”, începând cu 1 ianuarie 2025”, explică Mihai Petre, Director, Comerț Internațional, EY România.

Informațiile se raportează prin intermediul bazei de date electronice a Comisiei (CE), Registrul Tranzitoriu CBAM, în baza unei înregistrări prealabile, care poate fi efectuată fie individual, de către importator, fie prin intermediul reprezentantului indirect, în cazul în care importatorul nu este stabilit într-un stat membru sau declarația vamală este depusă prin reprezentare indirectă. Următoarea raportare, a treia de la introducerea obligativității, trebuie depusă până la 31 iulie 2024, pentru mărfurile importate în cel de-al doilea trimestru al acestui an.

„Declaranților li se permite să utilizeze valorile implicite publicate de către Comisia Europeană pentru a raporta emisiile încorporate ale produselor importate care fac obiectul CBAM numai în cazul în care nu sunt disponibile date reale privind emisiile încorporate ale anumitor bunuri la nivelul instalației, până la 31 iulie 2024 ​”, a explicat a explicat Daniela Neagoe, Senior Manager, Comerț Internaţional, EY România.

După finalizarea perioadei de tranziție, începând cu anul 2026, pe lângă obligația de raportare, importatorii de produse CBAM vor fi obligați să achiziționeze „certificate CBAM”, pentru a-și acoperi emisiile de carbon, pe care vor trebui să le restituie autorităților până la data de 31 mai a fiecărui an, prin intermediul Registrului CBAM.

„Calculul acurat pentru emisiile de carbon ale produselor este esențial, întrucât rezultatele acestuia pot influența decizia companiilor de a achiziționa bunuri cu amprentă de carbon mai mică, ceea ce, în funcție de tipul industriei, poate facilita atingerea țintelor de decarbonizare setate de companie. Pe de altă parte, acestea pot  influența și performanța financiară a companiilor, prin necesitatea achiziției de certificate CBAM”, a explicat Sergiu Vasilie, Senior Manager, Sustenabilitate și Schimbări Climatice, EY România. Din practica de până acum, de exemplu, pentru anumite produse, emisiile calculate de instalație au fost de aproape cinci ori mai mici față de valoarea implicită stabilită de către Comisia Europeană.

Pe măsură ce schimbările climatice continuă să aibă un impact din ce în ce mai mare asupra economiilor, întreprinderilor și comunităților globale, este mai important ca niciodată să se accelereze tranziția către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon. Paradoxal, într-un moment în care emisiile globale de gaze cu efect de seră trebuie să scadă rapid, acestea continuă să crească.

„Tranziția către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon poate veni cu riscuri semnificative, dar poate crea, de asemenea, oportunități uriașe pentru organizațiile care gândesc cu anticipație, pentru a genera valoare din noi afaceri, produse și servicii”, a declarat Anamaria Stroia-Tilley, Senior Manager, Sustenabilitate și Schimbări Climatice, EY România.

Un alt subiect de interes este, de asemenea, Noul Regulament F-Gas (UE) 573/2024, în vigoare din luna martie 2024. Acesta introduce noi restricții de utilizare a hidrofluorcarburilor (ca atare sau în cadrul unui echipament, cum ar fi frigidere, congelatoare, echipamente de climatizare, pompe de căldură, produse de îngrijire personală) și prevede eliminarea totală a acestora până în anul 2050.

În acest context, recomandarea experților EY este de a demara cât mai repede analiza impactului taxei CBAM asupra activității companiei și de a lua în considerare cel puțin câteva acțiuni obligatorii: demararea unei analize a impactului CBAM raportat la activitatea desfășurată, dar și în funcție de importurile efectuate, pe baza codurilor tarifare și a țării de origine pentru bunurile importate; contactarea furnizorilor în vederea obținerii informațiilor necesare​, dar și notificarea acestora cu privire la obligațiile incidente CBAM; obținerea accesului la registrul tranzitoriu CBAM;​ evaluarea impactului financiar​; inițierea procesului de obținere a statutului de declarant autorizat CBAM începând cu 1 ianuarie 2025.

Autor: Sorin Biban, Partener Taxe Biriș Goran

Companiile românești vor trebui să fie și mai vigilente în ceea ce privește cheltuielile cu sediile, deoarece limitări nou introduse de autorități le afectează în mod direct și le obligă să își revizuiască procedurile contabile și fiscale interne legate de sediile lor sociale sau punctele de lucru. Noile măsuri vizează pe de-o parte limitarea deducerilor pentru cheltuielile cu sediile – atât în ceea ce privește TVA, cât și cheltuiala aferentă, la calculul impozitului pe profit – și, pe de altă parte, o obligație nou-introdusă de a reține la sursă impozitele pe venit pentru spațiile închiriate de la persoane fizice.

Deducerea TVA și a cheltuielii pentru sedii, limitată

Prin OUG 115/2023, deducerea cheltuielilor pentru sedii a fost limitată la jumătate începând cu 1 ianuarie 2024. Această limitare se aplică atât sediilor sociale aflate în proprietatea companiilor, cât și celor aflate în locuința personală a unei persoane fizice și închiriate sau luate prin contract de comodat de către companii.

Dacă aceste spații sunt utilizate și în scop personal, nu doar pentru activitatea economică, companiile pot deduce doar jumătate din cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații, și numai pentru partea din spațiu aferentă activității economice.

Pentru sediile sociale aflate în proprietatea companiilor, situația este chiar mai severă. Dacă aceste sedii sunt folosite în scop personal de către asociați, toate cheltuielile sunt considerate nedeductibile în totalitate, fiind privite ca beneficii personale.

Reguli similare se vor aplica și în cazul amortizărilor: pentru un sediu aflat în proprietatea societății, care nu este utilizat strict în scopul activității economice, deducerea amortizării va fi permisă doar pentru 50% din cheltuială, în timp ce, dacă utilizarea este făcută în scop personal de către asociați, amortizarea este integral nedeductibilă.

Măsurile au fost impuse prin OUG 115/2023 și au devenit aplicabile de la 1 ianuarie 2024.

În ceea ce privește TVA aferent, se va limita dreptul de deducere la 50% pentru taxa aferentă „cumpărării, închirierii sau leasingului de clădiri/spaţii de locuit, indiferent de destinaţia acestora, situate în zone rezidenţiale sau în blocuri de locuinţe şi a taxei aferente cheltuielilor legate de aceste clădiri/spaţii de locuit, în cazul în care acestea nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice”. Este important însă de menționat că pentru această limitare este necesară obținerea unei derogări de la Comisia Europeană, astfel că se va aplica de la data de 1 a lunii următoare celei în care România va primi această autorizare.

Obligația de reținere la sursă a impozitelor pentru sediile închiriate de la persoane fizice

O altă obligație majoră care a intrat în vigoare de la începutul acestui an este legată de reținerea la sursă a impozitelor pe venit pentru sediile închiriate de la persoane fizice. Astfel, entitățile care au obligația de a ține contabilitate, indiferent de forma lor juridică (SRL, SA, PFA, întreprinderi individuale, ONG-uri sau profesii liberale), sunt obligate să calculeze, să rețină și să vireze lunar la stat impozitul pe venitul din chirii datorat de proprietarii persoane fizice.

Impozitul trebuie declarat lunar prin formularul 100 și plătit până pe data de 25 a lunii următoare celei în care s-a efectuat plata chiriei. În plus, aceste venituri trebuie incluse în declarația 205, care se depune anual (pentru anul fiscal 2024, declarația se va depune în 2025).

Respectarea acestor obligații este crucială pentru evitarea sancțiunilor financiare și legale. Adaptarea rapidă la noile cerințe va asigura conformitatea fiscală și va preveni complicațiile juridice care pot apărea din nerespectarea noilor reglementări. Companiile sunt sfătuite să consulte experți fiscali și juridici pentru a se asigura că își îndeplinesc toate obligațiile legale și pentru a evita riscurile asociate cu aceste schimbări semnificative în legislația fiscală.

Autor: Cristina Săulescu, Partener Cabot Transfer Pricing

Începând cu 1 iunie, companiile trebuie să fie extrem de atențe la noile obligații legate de facturarea electronică, deoarece perioada de grație în care nu s-au aplicat amenzi s-a încheiat la 31 mai.  În condițiile în care regimul sancționatoriu aferent sistemului național de facturare electronică este în prezent în vigoare, companiile trebuie să se asigure că sistemele lor de facturare sunt conforme cu cerințele e-Factura căci nerespectarea acestor obligații poate duce la sancțiuni financiare semnificative, afectând atât contribuabilii mari, cât și pe cei mijlocii și mici. Adaptarea la noile norme nu este doar o obligație legală, ci și o necesitate pentru a evita amenzile și pentru a asigura o gestionare eficientă a afacerilor în contextul actual, marcat de o digitilizare accelerată.

Perioada de grație pentru e-Factura s-a încheiat la 31 mai, astfel că regimul  sancționatoriu aferent sistemului național de facturare electronică a început să se aplice de la 1 iunie. Acest lucru înseamnă că, de-acum companiile nu mai au niciun răgaz, și pot fi amendate oricând dacă nu transmit toate facturile emise prin sistemul național e-Factura.

Termenul de raportare este de cel mult 5 zile lucrătoare de la emiterea facturilor, iar nerespectarea lui va atrage amenzi considerabile, diferențiate în funcție de mărimea contribuabililor:

• Contribuabili mari: amenzi între 5.000 și 10.000 lei;
• Contribuabili mijlocii: amenzi între 2.500 și 5.000 lei;
• Contribuabili mici și persoane fizice: amenzi între 1.000 și 2.500 lei.

Între timp, prin OUG nr. 34/2024, publicată în luna aprilie, autoritățile au clarificat și modul în care vor fi aplicate efectiv aceste amenzi, în condițiile în care acest lucru nu era suficient de bine articulat în legislația inițială.

Astfel, Ministerul de Finanțe a explicitat prin acest act normativ că amenzile se aplică o singură dată pentru toate facturile aferente unei luni și neraportate în sistem, nu pe fiecare factură individuală. Aceasta înseamnă că sancțiunile vor fi aplicate global pentru lipsa transmiterii facturilor în e-Factura dintr-o lună calendaristică, indiferent de numărul acestora.

De asemenea, tot prin OUG nr. 34/2024, s-a stabilit în mod expres că pentru facturile neraportate în perioada de grație (până la 31 mai), ANAF nu poate aplica amenzi retroactive.

Cu toate acestea atragem atenția că în Codul de procedură fiscală există un mecanism indirect de sancționare. Mecanismul, sesizat inclusiv de presa centrală și confirmat apoi și de Ministerul de Finanțe, este unul general și se poate aplica mai multor tipuri de contravenții din sfera contabil-fiscală, deci inclusiv celor vizate de e-Factura. Prin acest mecanism, un inspector aflat în control fiscal poate solicita unei companii să trimită în e-Factura toate facturile emise în alte formate în primele cinci luni din acest an (cât a fost în vigoare perioada de grație), iar, ulterior, dacă măsura dispusă de inspector nu este îndeplinită, se pot aplica amenzi (deci va fi sancționată nu absența propriu-zisă a facturilor din e-Factura, ci neîndeplinirea unor măsuri impuse de inspectorii ANAF).

Amenzile de acest fel sunt chiar mai mari decât cele prevăzute în mod specific de cadrul legal al e-Factura: între 12.000 și 14.000 lei pentru contribuabililii mijlocii și mari sau între 2.000 și 3.500 lei pentru celelalte persoane juridice și pentru persoanele fizice.

Mai merită punctat că ulterior, de la 1 iulie, obligațiile ce țin de facturarea electronică intră într-o nouă etapă, una și mai strictă: se elimină complet facturile în format pe hârtie sau cele în format electronic alternativ (e-mail sau orice alte standarde foloseau companiile până acum în procesul lor de facturare), urmând ca facturile să fie emise și comunicate partenerilor comerciali strict prin e-Factura. Și termenul de raportare a facturilor va fi scurtat, de la 1 iulie, el fiind de cinci zile calendaristice de la emitere.

În afară de amenzi, care vor fi aceleași pentru neraportarea în termen a facturilor, de luna următoare mai apare și o altă sancțiune pentru cei care primesc sau înregistrează facturi neraportate în sistemul național de facturare electronică: amenda va fi egală cu 15% din valoarea totală a documentului vizat.

Separat de amendă, începând cu 1 iulie 2024, contribuabilii care primesc și înregistrează în contabilitate facturi care nu au fost transmise prin sistemul e-Factura nu vor avea dreptul să își deducă TVA aferent, întrucât începând cu această dată doar documentele electronice emise în sistem sunt eligibile pentru deducerea TVA, în conformitate cu articolele 299, respectiv 319 din Codul fiscal.

Având cunoștință de evenimentele de marcă ce se organizează la nivel european în domeniul fiscalității, am dorit să aducem aproape de practicienii și de mediul academic românesc pe unii dintre cei mai mari profesioniști în domeniu: Rita de la Feria, Patrice Pillet și Tiina Ruohola.

Discursurile acestora se vor concentra nu doar pe modificările ce se preconizează în legislația europeană de TVA (Patrice Pillet), ci și pe cele mai bune practici experimentate la nivel european în relația contribuabil – administrație fiscală (Tiina Ruohola) și, nu în ultimul rând, pe măsurile de politică fiscală pe care România le-ar putea avea în vedere în scopul creșterii colectării în materia TVA, aceasta din urmă fiind cea mai scăzută dintre toate statele membre (Rita de la Feria).

Rita de la Feria

Rita de la Feria
este profesor în drept fiscal al Universității din Leeds și unul dintre cei mai mari specialiști din lume în politici fiscale, fiind desemnată în 2016 ca fiind cea mai influentă femeie în fiscalitatea internațională.

Rita de la Feria susține discursuri sub jurământ în plenul parlamentelor diverselor state cu privire la funcționalitatea anumitor măsuri fiscale și este contractată de diferite guverne și instituții internaționale pentru a analiza socio-economic comportamentul contribuabililor și pentru a propune întregul sistem fiscal.

Ultima analiză a Ritei, comandată de FMI, vizează impactul unui TVA progresiv, pe microsimulări realizate la nivelul a două state africane.

Acesta este unul dintre cele mai relevante discursuri (scurte) ale Ritei:

https://re-imagine.eu/reimagine-talks-reimagine-taxation-with-professor-rita-de-la-feria

Pe 18 iunie, la București, Rita de la Feria va vorbi despre deficiențele majore ale sistemului românesc de TVA (de la administrare fiscală la legislație deficitară, în special în ceea ce privește cotele reduse de TVA) și despre posibilele soluții ce ar putea fi implementate în România.

Patrice Pillet

Patrice Pillet
este șeful departamentului de TVA din cadrul Comisiei Europene. Patrice ne va vorbi despre evoluția negocierilor dintre Comisie și statele membre în ceea ce privește modificările legislative de substanță ce vor viza economia digitală. Pachetul de TVA numit ViDA (VAT in the digital age) se discută de aproximativ doi ani, fiind considerat cea mai consistentă modificare a Directivei de TVA. Pe data de 14 mai 2024, acest pachet de măsuri a picat la votul statelor membre (unde este nevoie de unanimitate).

Vom afla în premieră de la Patrice Pillet ce opțiuni propune Comisia și cum se așteaptă ca acestea să fie reflectate în legislațiile statelor membre.

Tiina Ruohola

Tiina Ruohola
este reprezentanta confederației finlandeze și reprezentant al mediului de afaceri în discutarea și creionarea modificărilor legislației europene de TVA. Tiina este o bună cunoscătoare a demersurilor pe care statele membre le-au făcut deja în direcția eficientizării colectării TVA. Discursul ei din cadrul evenimentului din 18 iunie se va concentra pe soluțiile identificate de mai multe state membre, în facilitarea relației cu contribuabilul (de exemplu, inspecții fiscale din birou, rambursări de TVA rapide și, mai ales, îndrumare concretă și eficientă a contabilului, astfel încât acesta să nu mai comită greșeli). Digitalizarea administrației fiscale și e-factura vor fi unele dintre subiectele de discuție.

Aceasta este doar cea de a doua zi a evenimentului. În prima zi a conferinței, pe 17 iunie, 12 dintre cei mai buni profesioniști din domeniul TVA din România vor avea prezentări ce vor viza sediul fix, taxa clawback, provocările în deducerea TVA, problemele de TVA intervenite în tranzacțiile imobiliare și în cadrul executărilor silite, cotele reduse de taxă, scutirile de TVA și noile măsuri aflate în plină creionare, la nivelul Ministerului de Finanțe.

Pentru detalii complete privind Conferința de TVA, ediția 2024, programul acesteia și modalitatea de înscriere, vă rugăm să accesați pagina evenimentului, aici.

Reformele fiscale globale implementate de guvernele din întreaga lume devin tot mai interconectate și obligă companiile să ia măsuri în regim de urgență, se arată în studiul global anual EY – Tax and Policy Controversy Outlook EY.

Se întrevede la orizont un sistem fiscal internațional mai stabil, deoarece guvernele se coordonează mai mult ca în trecut? Cum va afecta Pilonul II BEPS stimulentele fiscale, chiar și pentru societățile care nu fac obiectul normelor sale? Cum va influența creșterea transparenței dezvoltarea unor noi politici fiscale? Sunt doar câteva dintre întrebările la care experții în taxe și fiscalitate caută răspunsurile cele mai potrivite.

Pe măsură ce guvernele iau în considerare impozitele digitale, modificarea anumitor norme fiscale în lumina Pilonului II BEPS și reforme fiscale mai ample pentru a-și promova obiectivele politice și a-și satisface nevoile de venituri vor apărea o serie de implicații pe termen lung ce vor afecta mediul fiscal internațional și economia mondială.

Impactul Pilonului II BEPS – creșterea transparenței și guvernanță fiscală  

Pilonul II BEPS este menit să creeze un sistem coordonat de impozitare care să impună marilor entități multinaționale (MNE) să plătească un nivel minim de impozitare (o rată efectivă de impozitare (ETR, de 15%) pentru veniturile obținute în fiecare dintre jurisdicțiile în care își desfășoară activitatea. În prezent, multe jurisdicții au încorporat în legislația națională normele din Pilonul II și altele lucrează pentru punerea lor în aplicare.

Acest val de schimbări fiscale la nivel mondial sporește și mai mult nevoia de siguranță fiscală. Ceea ce se întâmplă astăzi este o trecere de la combaterea exclusivă a litigiilor individuale, la o abordare mai proactivă, în care riscurile sunt identificate, evaluate și gestionate mai devreme în ciclul de viață al controversei, pentru a reduce apariția și diminuarea amplorii viitoarelor dezacorduri, relevă studiul EY.

Datele necesare pentru rapoarte pot fi utilizate de întreprinderi pentru a obține noi informații despre profilul lor operațional și pot fi utilizate proactiv în comunicările cu părțile interesate privind rolul și contribuția la economiile locale.

Administrațiile fiscale, la rândul lor, își sporesc propria transparență, cu privire la prioritățile lor, iar întreprinderile pot folosi aceste informații pentru a fi mai proactive în a anticipa potențialele controverse.

„Astfel, controalele simultane și/sau multilaterale desfășurate în mai multe jurisdicții asupra aceluiași grup de companii ar trebui să ia amploare, în condițiile în care autoritățile fiscale române nu folosesc acest instrument transpus de foarte mult timp în Codul de Procedură Fiscală, spre deosebire de celelalte administrații fiscale din Europa. În același timp, și metodele alternative de soluționare a litigiilor care implică cel puțin două jurisdicții, cum este arbitrajul fiscal, ar trebui să capete amploare. Din păcate, și la acest capitol autoritățile fiscale române lasă de dorit, de foarte multe ori contribuabilii fiind obligați să acționeze în instanță autoritățile fiscale pentru a-și respecta obligațiile de participare la soluționarea unei duble impuneri ca urmare a unei inspecții fiscale, fie în cadrul procedurii de soluționare amiabilă, fie în cadrul arbitrajului fiscal”, explică Emanuel Băncilă, Partener, coordonator Litigii și Inspecții Fiscale, Băncilă, Diaconu și Asociații.

În perioada următoare, se așteaptă o revenire a acordurilor de prețuri în avans, în special pentru că societățile caută certitudini suplimentare în ceea ce privește noile norme din Pilonul II. Aceste programe implică faptul că și contribuabilul, și administrația fiscală lucrează în mod colaborativ pe parcursul anului pentru a revizui tranzacțiile care vor ajunge în cele din urmă în declarația fiscală.

La ce ar trebui să fie atente companiile în continuare?

Efectele depline ale Pilonului II vor continua să se producă în următorii ani, cu jurisdicții suplimentare care acționează în vederea implementării, cu zonele de siguranță tranzitorii programate să se elimine treptat și cu aplicarea pe scară largă a regulii privind profiturile subimpozitate (UTPR), care va începe în 2025.

Va fi important ca societățile să monitorizeze evoluțiile din Pilonul II în toate jurisdicțiile care sunt relevante pentru activitățile lor. Implementarea Pilonului II într-o țară va afecta rezultatele Pilonului II ale unei companii în alte țări, iar factorii de decizie și administrațiile fiscale vor trebui să urmărească evoluțiile din alte jurisdicții, plus regândirea beneficiilor fiscale, pentru că eficacitatea multora dintre acestea va fi erodată de posibila aplicare a normelor din Pilonul II ale altor jurisdicții. Pe de altă parte, guvernele pot pune mai mult accent pe utilizarea mai mare a impozitelor specifice pentru a-și atinge obiectivele de sustenabilitate. Impozitele pe veniturile excepționale din sectorul energetic, taxele pe ambalajele din plastic și ajustările la frontiera de carbon (CBAM) au luat amploare, astfel că vor apărea noi taxe.

Complexitatea tehnică a normelor din Pilonul II, combinată cu modul în care normele din mai multe țări se pot aplica aceluiași venit, obligă companiile și administrațiile fiscale să anticipeze viitoarele controverse. Companiile analizează cu prudență modul în care punerea în aplicare a acordurilor prealabile de stabilire a prețurilor (APA) în prezent poate crea o bază care va contribui la reducerea problemelor legate de Pilonul II în viitor.

 Repercusiunile Pilonului I

Pilonul I a avansat mai lent decât Pilonul II, iar anul 2024 se preconizează că va fi un an crucial privind noile reguli de alocare a profitului pentru companiile multinaționale. Pilonul I este bazat pe o formulă concepută pentru a crește ponderea drepturilor de impozitare a veniturilor globale din afaceri alocate jurisdicțiilor de piață (Suma A). Aceasta este cuplată cu eliminarea Digital Services Tax (DST) și a măsurilor similare. Suma B a Pilonului I prevede un sistem de randamente fixe pentru activitățile de bază de marketing și distribuție, menit să funcționeze în cadrul tradițional al prețurilor de transfer prin încorporarea în Recomandările OCDE privind prețurile de transfer. Spre deosebire de Suma A, Suma B nu face obiectul unor praguri de aplicare, iar normele sale se aplică tranzacțiilor acoperite ale oricărei întreprinderi multinaționale.

„Jurisdicțiile pot alege să aplice sau nu Suma B, iar rezultatele privind stabilirea prețurilor în cadrul sumei B nu vor fi obligatorii pentru o jurisdicție care nu o adoptă. Este important însă de menționat faptul că, în acest context, companiile, inclusiv cele din România, trebuie să monitorizeze dacă și cum jurisdicțiile relevante pentru afacerea lor aleg să implementeze Suma B, să evalueze dacă au tranzacții în sfera de aplicare care implică o jurisdicție ce implementează Suma B și o jurisdicție care nu o face”, explică Adrian Rus, Partener, Liderul departamentului Prețuri de transfer, EY România. Deși obiectivul acesteia este de a reduce disputele privind returnările de marketing și distribuție, opțiunea pe care o conține suma B ar putea însemna, de fapt, o nouă sursă de controverse.

În întreaga lume, se așteaptă ca activitatea de audit să se intensifice în 2024. Disputele vor continua să fie din ce în ce mai granulare, solicitând o documentație mai voluminoasă, implicând echipe și tehnologii mai specializate în cadrul administrațiilor fiscale. Conformitatea fiscală va continua să solicite întreprinderilor să producă o documentație mai detaliată, care să fie livrată în termene mai scurte. Se vor forma legături mai puternice între guvernanța fiscală și tratamentul sancțiunilor – administrațiile fiscale putând oferi un tratament mai blând contribuabililor care demonstrează o guvernanță fiscală solidă.

Analiza este bazată pe observațiile profesioniștilor EY Tax din 75 de jurisdicții, adunate în cadrul sondajului anual EY Tax Policy and Controversy Outlook la începutul anului 2024.