• Art. 10 va avea următorul conținut:

• Declarația se depune la organul fiscal competent până în data de 30 inclusiv a lunii următoare încheierii perioadei de raportare, declarate pentru depunerea decontului (luna, trimestrul etc.), inclusiv dacă în această perioadă nu au fost realizate operațiuni de natura celor care fac obiectul declarației. În cazul în care perioada de raportare este luna calendaristică, termenul de depunere a declarației pentru luna ianuarie este până la data de 28, respectiv 29 februarie.

• Au fost aduse clarificări privind plajele de numere raportate:

Serviciile financiare desfășurate prin intermediul platformelor mobile dispun de un potențial imens de a crește gradul de acoperire al serviciilor financiare și ușurința de utilizare pentru clienții din întreaga lume, în special pentru cei din țările emergente, se arată în raportul EY Decoding mobile financial services – Innovation and collaboration to drive growth.

Pentru instituțiile financiare, serviciile financiare desfășurate prin intermediul platformelor mobile pot ajuta la deservirea unei piețe vaste, care altfel ar fi de neatins din cauza costurilor mari ale infrastructurilor fizice. Pentru operatorii de telecomunicații, astfel de servicii acționează ca flux suplimentar de venituri și stimulează dezvoltarea de servicii cu vânzări încrucișate.

Aurelia Costache, Financial Services Advisory Leader EY România declară: “Zona serviciilor financiare desfășurate prin intermediul platformelor mobile se situează în vârful aisbergului digital. În următorii doi până la cinci ani, ne așteptăm să vedem schimbări majore la nivel global asupra modulului în care se derulează operațiunile bancare, pe măsură ce furnizorii din telecomunicații și instituțiile financiare vor folosi mobilitatea ca platformă de creștere. Având în vedere competențele complementare și infrastructurile existente, aceștia sunt bine-poziționați pentru a colabora, pentru a genera sinergii și inovație pentru serviciile financiare desfășurate prin intermediul platformelor mobile și pentru a satisface cerințele în schimbare ale clienților.”

Serviciile financiare cu cel mai mare potențial de a se desfășura prin intermediul platformelor mobile

Conform raportului, categoria plăți mobile a cunoscut cea mai înaltă rată de adopție până acum, dar și alte zone de servicii au început să prindă avânt. Serviciile financiare de creditare desfășurate prin intermediul platformelor mobile au înregistrat o creștere majoră în ultimii ani pe fondul parteneriatelor strategice încheiate între instituții financiare și furnizori din zona de telecomunicații.

De asemenea, micro-finanțarea desfășurată prin intermediul platformelor mobile începe să câștige teren, pe măsură ce atât instituțiile financiare cât și cele nebancare intră în competiție pentru oferirea de servicii de creditare de mici dimensiuni. Micro-finanțarea desfășurată prin intermediul platformelor mobile permite instituțiilor financiare să ajungă la baza piramidei veniturilor prin creșterea bazei de clienți. Pentru nou intrații pe piață, se deschid căi precum crowdfunding-ul.

Creșterea din cadrul noului domeniu al serviciilor de asigurări desfășurate prin intermediul platformelor mobile generează oportunități semnificative de colaborare inter-sectorială în domeniu – cele mai multe astfel de servicii fiind promovate pe piață de companii de telecom în parteneriat cu firmele de asigurări.

Deservind următorul segment de oameni nebancarizaţi

La nivel global, în rândul indivizilor care încă nu dispun de acces la sistemul financiar, aproximativ 620 de milioane locuiesc în țări care au introdus noi cadre legislative sau care încurajează entitățile nebancare să activeze în domeniul serviciilor financiare. Cele mai multe astfel de țări înregistrează un decalaj considerabil în nivelurile de penetrare și incluziune a platformelor mobile  în sistemele financiare. Analiza EY privind piața potențială arată că aproximativ 434 milioane de astfel de persoane “nebancarizate” vor putea fi deservite prin intermediul serviciilor financiare desfășurate prin intermediul platformelor mobile în viitorul apropiat.

Securizarea serviciilor financiare desfășurate prin intermediul platformelor mobile

Dacă inovația din zona serviciilor financiare desfășurate prin intermediul platformelor mobile a generat o creștere a ușurinței de utilizare în rândul consumatorilor și a adoptării noilor servicii digitale, tot ea a generat noi provocări legate de confidențialitate și securitate. Exemplele recente de atacuri cibernetice reflectă dimensiunea daunelor care pot fi provocate organizațiilor, de la daune financiare substanțiale la deteriorarea reputației și scăderea prețului acțiunilor, așa cum subliniază raportul. Companiile nu numai că și-ar putea pierde baza de clienți, dar ar putea fi afectate de penalități din partea autorităților pentru neconformare la directivele de protejare a datelor clienților.

“Având în vedere schimbările din rândul preferințelor și nevoilor consumatorilor, organizațiile trebuie să fie capabile să genereze un echilibru între ușurința de utilizare și aspectele ce țin de securitatea serviciilor financiare desfășurate prin intermediul platformelor mobile. În acest scop, măsuri de securitate precum folosirea de token-uri și autentificarea barometrică par să aibă un impact puternic asupra industriei de plăți digitale. Cunoașterea detaliată a clientului, precum și procedurile de împiedicare a spălării de bani și de autentificare a tranzacțiilor vor rămâne un mijloc cheie de combatere a amenințărilor cibernetice,” spune Aurelia Costache.

Mobile banking în România

România ocupă ultimul loc în Europa în privința numărului de persoane care folosesc mijloacele bancare mobile, cu o cotă de 22%, conform unui studiu efectuat recent de Ipsos la nivel european. Studiul arată că mai bine de 25% dintre respondenții români declară că nu intenționează să folosească astfel de servicii în anul următor. Prin comparație, la nivel european, aproximativ 47% dintre persoane folosesc servicii de mobile banking, în timp ce în SUA procentul atinge 53%.

În ultimii ani, la nivel global, trendul de „digitizare” a transformat preferințele consumatorilor și a contribuit la stabilirea unor așteptări ridicate cu privire la livrarea serviciilor. Datorită ușurinței de utilizare, pentru mulți dintre aceștia platformele mobile devin principala opțiune atunci când vine vorba de interacțiunea cu furnizorii de servicii financiare. Generația „mobile first” este cea care va apela la aceste platforme ca principală metodă de interacțiune.

“Conform studiului EY, furnizorii de servicii financiare pot atinge o economie de 96% a costului pe tranzacție efectuat prin canale mobile. Acest aspect, corelat cu rata înaltă de penetrare a telefoniei mobile în România sunt premisele pentru creșterea ratei de bancarizare în țara noastră. În acest context, o abordare de tip „mobile first” este vitală pentru dezvoltarea viitoare a serviciilor financiare, iar telefonul mobil poate deveni platforma principală de livrare a acestora.

Vedem în piața din România bănci care au început să își dezvolte o strategie digitală și să se gândească la modalități de colaborare între sectoare. Pe termen scurt-mediu, atât serviciile financiare tradiționale, cât și cele de tip mobile, vor continua să co-existe. În viitor însă, o abordare integrată din partea tuturor jucătorilor din piață – telecom, instituții financiare, dezvoltatori de aplicații, vendori de platforme tehnologice – este esențială pentru a asigura capitalizarea succesului actual al serviciilor financiare desfășurate prin intermediul platformelor mobile și pentru creșterea ratei acestuia,” declară Aurelia Costache.

Aici puteți accesa întreg raportul EY: 

http://ey.com/GL/en/Industries/Telecommunications/ey-decoding-mobile-financial-services-market-opportunity-for-mfs

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 190.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 27,4 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2014. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global, iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 500 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. De la 1 iulie 2013, Ernst & Young a devenit EY, logo-ul s-a schimbat pentru a răspunde acestei modificări, iar noul tagline al companiei este “Building a better working world”. Această redefinire a identităţii vizuale vine să reflecte noua strategie a companiei, Vision 2020. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

Adolescenții care pășesc astăzi pe piața muncii sau pe băncile facultății au deja așteptări bine conturate privind traseul lor profesional și mediul în care doresc să lucreze. EY a intervievat în cadrul studiului Global Generations 3.0 peste 3.200 de tineri cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani, cunoscuți de asemenea ca Generația Z, în legătură cu factorii care le influențează încrederea în viitorii angajatori și în luarea deciziilor de angajare pe viitor. Două treimi dintre aceștia (66%) pun cel mai mare preț pe echitatea privind remunerația, promovarea și oportunitățile de învățare la viitorul loc de muncă, arată cercetarea EY.

Experiența de muncă a părinților are un impact pozitiv asupra Generației Z

Majoritatea respondenților de la nivel global (58%) declară că experiența de lucru a părinților lor a avut un impact pozitiv asupra nivelului de încredere pe care îl au în viitorii lor angajatori.

De cealaltă parte, cei care spun că experiența părinților a avut un impact negativ asupra lor, indică drept motive faptul că: „părintele nu a primit o mărire de salariu de mulți ani” (39%); „părintele nu își agreează sau nu are încredere în șeful său” (33%); „părintelui nu îi place locul de muncă”; „nu își agreează / nu are încredere în colegi” (30% fiecare); și „nu agreează / nu are încredere în conducerea companiei” (28%). Un sfert dintre adolescenți resimte un impact negativ asupra nivelului de încredere în viitorii angajatori atunci când părinții lucrează pentru o companie care a concediat angajați în urma unei restructurări.

Ce ar putea determina adolescenții să aibă încredere în șefii lor?

Cei mai importanți cinci factori indicați de respondenții din Generația Z care construiesc încredere într-un șef sunt: „mă tratează cu respect” (71%); „are un comportament etic” (65%); „remunerează și promovează oamenii în mod echitabil, fără a discrimina în funcție de gen, etnie sau mod de gândire” (64%); „comunică deschis și transparent” (62%); și „ia decizii înțelepte de business” (61%).

În cine are încredere Generația Z în luarea deciziilor de angajare?

Când au fost întrebați în cine au încredere pentru a-i sfătui privind deciziile de angajare, respondenții din Generația Z au spus că cel mai probabil vor avea încredere în mamele lor (58%), urmate îndeaproape de tați (53%). Aproximativ o treime declară că ar avea încredere într-un profesor (39%), sau frate (36%), dar și în angajații companiei vizate, inclusiv interni (35%).

Generația Z preferă companiile mari

La nivel global, aproape jumătate dintre adolescenții cu vârsta între 16 și 18 ani declară că atunci când vor hotărî să se angajeze pentru prima dată, vor prefera o companie de mari dimensiuni (48%), care are peste 2.000 de angajați, sau o companie de dimensiuni medii (45%), care are între 500 și 1.999 angajați. 39% se gândesc să își înceapă propria afacere sau să lucreze pentru o companie mică. Doar o treime ar opta pentru un loc de muncă în instituțiile de stat și mai puțin de un sfert ar dori să lucreze în domeniul serviciilor sociale sau în domeniul non-profit.

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 212.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 28,7 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2015. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 650 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România este cel mai dorit angajator în România dintre companiile Big 4, conform studiilor Trendence şi Catalyst. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

Ordinul 2.048 pentru modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3.841/2015 privind aprobarea modelului și conținutului formularului (088) „Declarație pe propria răspundere pentru evaluarea intenției și a capacității de a desfășura activități economice care implică operațiuni din sfera TVA” („Ordinul 2.048/2016”) a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 533 din data de 15.07.2016.

Prin Ordinul 2.048/2016 au fost aduse modificări importante formularului 088, care au ca scop simplificarea acestuia, atât prin centralizarea informațiilor cuprinse în acesta, cât și prin furnizarea de clarificări suplimentare și eliminarea obligației de furnizare a unor informații/documente. Modificările vor intra în vigoare începând cu data de 30.07.2016.

1. Depunerea formularului 088
Formularul 088 va fi în continuare depus la solicitarea organelor fiscale, dar se elimină precizările referitoare la obligația depunerii acestuia în situații clare precum schimbarea sediului social sau schimbarea administratorilor și/sau a asociaților. Astfel, conform Ordinului 2.048/2016, formularul 088 se va depune în situația în care contribuabilul prezintă risc fiscal și în urma selectării acestuia de către aplicația informatică dezvoltată la nivel central.

De reținut:
Depunerea formularului 088 se va face tot la solicitarea organelor fiscale, dar doar în urma selectării de către aplicația informatică a contribuabililor care prezintă risc fiscal. Criteriile pe baza cărora se efectuează selecția automată menționată mai sus nu au fost specificate.

2. Formularul 088

2.1. Eliminarea anumitor obligații:

S-a eliminat obligația depunerii anumitor documente, după cum urmează:
– Copii după documentele care atestă deținerea cu titlu legal a sediului social și a sediilor secundare (dacă este cazul);
– Copii după extrasele de cont sau alte documente bancare care să ateste existența conturilor active;
– Copie după contractul de muncă înregistrat în REVISAL și a diplomei de studii economice superioare pentru personalul care conduce activitatea de contabilitate a contribuabilului (i.e., director economic, contabil șef sau altă persoană împuternicită);
– Copii după contractele individuale de muncă ale persoanelor care dețin poziții relevante în cadrul persoanei impozabile (i.e., director, manager, șef compartiment, etc.);
– Documente justificative care să ateste natura și cuantumul veniturilor brute realizate de asociații/administratorii persoane fizice;
– Documente justificative cu privire la indicatorii realizați de asociații/administratorii persoane juridice în ultimul an fiscal încheiat;
– Copii după documentele care atestă nivelul studiilor dobândite și declarate de către administratorii persoane fizice.

Totodată, s-a eliminat obligația furnizării anumitor informații, după cum urmează:
– Detalii (număr, data documentului) cu privire la documentele care atestă deținerea cu titlu legal a sediului social și a sediilor secundare (dacă este cazul);
– Informații cu privire la asociații/administratorii care dețin/au deținut calități similare în alte persoane impozabile lichidate, declarate contribuabili inactivi sau la care a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA;
– Informații cu privire la indicatorii realizați de asociații/administratorii persoane juridice în ultimul an fiscal încheiat;

– Informații cu privire la persoanele impozabile la care asociații/administratorii dețin/au deținut calități similare în ultimii 5 ani
anteriori celui în care se depune formularul 088;
– Informații cu privire la persoanele impozabile la care asociații/administratorii dețin calități similare și care înregistrează obligații fiscale restante;
– Informații cu privire la persoanele impozabile la care asociații/administratorii au deținut în ultimii 5 ani calități similare și care înregistrau obligații fiscale restante;
– Informații cu privire la persoanele impozabile PFA, ÎI și ÎF la care asociații/administratorii au deținut calități similare și pe care le-au creditat în ultimii 5 ani anteriori celui în care se depune formularul 088;
– Informații cu privire la depunerea anterioară a altor formulare 088 pentru persoana impozabilă;
– Informații cu privire la existența unor asociați/administratori sau persoane impozabile la care aceștia dețin calități similare și care au înscrise în cazierul fiscal fapte de natură contravențională;
– Informații cu privire la persoanele de contact din România care pot da informații despre asociații/administratorii persoanei impozabile non-UE.

De reținut:
Volumul informațiilor și a documentelor justificative necesare a fost redus considerabil. Furnizarea informațiilor de către contribuabil a fost simplificată și sistematizată prin comasarea și includerea acestora în format tabelar astfel încât să poată fi completate mai facil de către contribuabil.

2.2. Introducerea anumitor obligații:
În ceea ce privește noile obligații introduse prin Ordinul 2.048/2016, acestea vizează furnizarea anumitor informații, după cum urmează:
– Descrierea sumară a activității desfășurate și a indicării principalilor clienți/furnizori;

– Anumite informații (i.e., adresa la care se va realiza, cât va dura, valoare estimată, număr/dată autorizație) cu privire la investițiile intenționate a fi realizate în legătură cu domeniul principal de activitate;
– Motivul care a condus la insolvența și/sau suspendarea activității contribuabilului la care asociații/administratorii au deținut/dețin calități similare;
– Motivul pentru care conturile bancare deschise în țară/străinătate nu sunt active la data depunerii formularului 088 (dacă este cazul);
– Informații (i.e., curs de schimb conversie în RON, cuantum) în situația în care asociații/administratorii persoane fizice obțin venituri în altă monedă;
– Informații cu privire la activele deținute (i.e., tipul și valoarea netă a activelor) în vederea desfășurării obiectului principal de activitate;
– Informații cu privire la intenția de desfășura în următoarele 12 luni, operațiuni intracomunitare sau operațiuni cu state din afara UE (i.e., tipul operațiunilor, bunurile/serviciile achiziționate/livrate/prestate, țara de proveniență/destinație, valoarea estimată).

De reținut:
Obligațiile nou introduse nu îngreunează semnificativ sarcina contribuabilului întrucât prezentarea informațiilor în discuție este de cele mai multe ori una sumară.

Totodată, furnizarea anumitor informații (i.e., investițiile care sunt intenționate etc.) are scop pur informativ. Spre exemplu, necompletarea la momentul depunerii formularului 088 a informațiilor cu privire la investițiile care sunt intenționate și desfășurarea unui proiect de investiții în viitor reprezintă o situație des întâlnită.

2.3. Alte noutăți:
S-au introdus clarificări cu privire la informațiile despre veniturile derivate de către asociați/administratori persoane fizice din România/din afara României, astfel:
– Pentru veniturile din salarii sau asimilate și din pensii – se ia în considerare venitul brut realizat în ultimele 12 luni înainte de depunerea formularului 088;
– Pentru alte venituri – se ia în considerare venitul brut realizat în ultimul an fiscal anterior celui în care se depune formularul 088, precum și veniturile brute realizate în anul fiscal curent (după caz).

Totodată, s-au introdus clarificări cu privire la completarea informațiilor din cadrul formularului 088.

De reținut:
Clarificările nou-aduse au natura de a aduce puțină lumină cu privire la anumite aspecte care ridicau semne de întrebare în trecut.

Ordin al ministrului finanțelor publice și al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale privind aplicarea cotei reduse de TVA de 9% pentru livrarea de îngrășăminte și de pesticide utilizate în agricultură, semințe și alte produse agricole destinate însămânțării sau plantării, precum și pentru prestările de servicii de tipul celor specifice utilizate în sectorul agricol, Monitorul Oficial nr. 572 /28 iulie 2016

Ordinul definește, pe baza Nomenclaturii Combinate, tipurile de îngrășăminte, pesticide, semințe și alte produse agricole destinate însămânțării sau plantării pentru care va fi aplicată cota redusă de 9%.

De asemenea, este introdusă și o listă exhaustivă de 34 de servicii (cum ar fi, de exemplu, fertilizatul, aratul, semănatul sau plantatul) pentru care va fi aplicată cota redusă.

Prevederile ordinului se vor aplica începând cu 1 august 2016.

Directorii financiari se confruntă cu o schimbare a rolului lor în cadrul organizaţiei, atât din punct de vedere al atribuţiilor deţinute cât şi al percepţiei avute de către directorii generali (CEO) și consiliile de administrație. Astfel, pe lângă aptitudinile tradiționale de management financiar, aceștia trebuie să aibă în egală măsură și abilitatea de a planifica strategic pe termen lung. Acestea sunt concluziile noului studiu EY, The DNA of the CFO, care are la bază o cercetare derulată la nivel global, în rândurile a 769 de directori financiari.

Conform studiului, rolul directorului financiar în cadrul unei organizaţii este mult mai amplu în prezent, fiind din ce în ce mai dificilă realizarea unei fișe a postului corecte și cuprinzătoare. De altfel, 64% dintre directorii financiari sunt de părere că rolul lor presupune o arie mult mai largă decât aspectele şi operaţiunile financiare.

Astfel, așteptările în ceea ce îi priveşte pe directorii financiari sunt din ce în ce mai crescute. Aceştia au devenit multidisciplinari, nevoiţi să îşi dedice timpul nu doar analizelor financiare ci şi dezvoltării liniilor strategice ale companiei, fiind în egală măsură prezenţi în prima linie de comunicare cu părţile direct interesate.

Transformarea digitală redefinește rolul directorului financiar

Aşteptările avute de la directorii financiari şi tranziţia către un rol mult mai important al acestora în cadrul organizaţiilor au fost influenţate de trecerea către mediul digital, disponibilitatea şi natura informaţiilor furnizate, riscurile şi nesiguranţa existente şi controlul autorităţilor şi părţilor interesate.

Tranziţia către mediul digital, devenită prioritate în toate industriile, a impus găsirea un echilibru între creşterea bazată pe inovaţie şi o gestionare corectă a riscurilor. Astfel, 58 % dintre directorii financiari consideră că trebuie să îşi consolideze cunoştinţele în legătură cu mediul digital, noile tehnologii şi tehnicile de analiză.

Informaţia este esenţială, fiind fundamentul consilierii strategice în orice afacere. Programele specializate de colectare a datelor şi înregistrare în timp real a tranzacţiilor sunt instrumente ce oferă avantaje atât din punct de vedere al transparenţei organizaţiilor cu privire la informaţiile furnizate cât şi al costurilor implicate, simţitor mai mici. 57 % dintre directorii financiari sunt de părere că furnizarea de informaţii corecte şi complete este un atu decisiv al acestei funcţii.

CFO 2.0?

Profilul directorului financiar de succes diferă, în funcție de vârstă și de domeniul de activitate. Dintre cei tineri (sub 39 de ani), doar 23% dețin o specializare în contabilitate (spre deosebire de 46%, din generația 40-49 de ani). Majoritatea directorilor financiari tineri consideră că poziția lor e importantă în managementul riscului și în etica luării deciziilor. În plus, ei simt că au nevoie să-și dezvolte abilitățile de conducere și de a forma echipe.

Cum se poate pregăti un CFO pentru viitor? Concentrându-se pe trei elemente: competențele personale, considerațiile strategice și forțele externe. În general, un director financiar are expertiză în operațiuni, finanțe și strategie, dar – în funcție de preferințele sale, de nevoile companiei – se poate concentra doar pe una dintre ele. Însă capacitatea de a conduce stă la baza tuturor celor trei elemente.

Întrucât rolul directorului financiar devine din ce în ce mai complex, acesta trebuie să fie într-un proces continuu de învățare. Pe de altă parte, există profesioniști care cred că, în contextul în care responsabilitățile unui CFO sunt foarte diverse, e nevoie de mai mulți oameni din cadrul organizației care să și le asume.

Cum își va păstra directorul financiar puterea de decizie?

În economia de azi, regulile strategiei și alte competiției sunt într-o permanentă schimbare. E suficient să ne gândim la Amazon, Google sau Uber. Prin urmare, unul dintre rolurile directorului financiar este acela de a identifica strategii alternative – colaborări cu antreprenori și start-up-uri sau investiții în zona de digital.

În concluzie, mediul de lucru al directorului financiar este cel mai complex, mai imprevizibil și mai interconectat de până acum. Și, pentru că acesta va continua să se schimbe, un CFO de succes trebuie să-și definească singur, în mod proactiv, rolul pe care îl va juca în acest mediu și în conducerea organizației pentru care lucrează. Riscul neadaptării la această nouă realitate este eliminarea din cercul factorilor de decizie.

Despre The DNA of the CFO

Acest material se bazează informaţiile obţinute în urma unui studiu efectuat în perioada decembrie 2015 – februarie 2016 în rândul a 769 de directori financiari, derulat la nivel global de către EY. Metodologia a cuprins atât interviuri în profunzime cu 21 de directori financiari cât şi un studiu amănunţit asupra modului în care este schimbat rolul deţinut de directori financiari în diverse sectoare şi industrii, în sensul multidisciplinării acestuia prin prisma unor noi factori direct legaţi de dezvoltarea companiilor. Acesta este al doilea studiu publicat de specialiştii EY pe acest subiect şi doreşte să sublinieze schimbările şi diferenţele rezultate în cei 6 ani de la publicarea primului material. Pentru mai multe informaţii, inclusiv grafice care sintetizează principalele rezultate, vizitaţi: ey.com/dnaofthecfo.

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 212.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 28,7 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2015. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 650 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România este cel mai dorit angajator în România dintre companiile Big 4, conform studiilor Trendence şi Catalyst. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

În data de 12 iulie 2016, a fost adoptată Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne. Directiva va aduce o serie de noutăţi pentru fiscalitatea din România, cea mai importantă fiind introducerea regulilor de impozitare a societăților străine controlate (en. controlled foreign companies). Termenul de transpunere a acestor prevederi în legislația națională este data de 31 decembrie 2018.

În linii mari, o societate străină controlată reprezintă o entitate înregistrată și care desfășoară activități într-o jurisdicție sau țară diferită de cea în care este rezidentă societatea deținătoare sau care o controlează. Scopul noilor reguli de impozitare ce vor fi implementate ca urmare a adoptării Directivei este împiedicarea evitării impozitului pe profit de către societățile rezidente prin devierea veniturilor către filiale/sucursale situate în țări cu un nivel redus de impozitare.

Elaborată pe baza recomandărilor OCDE din 2015 privind combaterea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor (BEPS), Directiva urmează să se aplice tuturor contribuabililor supuși impozitului pe profit într-unul sau mai multe state membre, inclusiv sediilor permanente de pe teritoriul UE ale unor entități rezidente fiscal în afara UE. Ea stabilește norme în 5 domenii ale impozitării: limitarea deductibilității dobânzilor, impozitarea la ieșire (en. exit taxation), norme generale anti-abuz, impozitarea societăților străine controlate și impozitarea aranjamentelor hibride.

„Implementarea regulilor de impozitare a societăților străine controlate (CFC) va avea un impact semnificativ asupra modului în care grupurile multinaționale își desfășoară activitatea. În anumite cazuri probabil va fi necesară o regândire a întregului lanț de dețineri. Regulile CFC nu sunt o noutate absolută în România, în trecut existând inițiative legislative în acest sens, chiar dacă nu sub forma actuală impusă de Directivă.

Regulile CFC reprezintă de ani buni un domeniu destul de controversat al politicilor fiscale la nivelul UE, existând chiar cazuri judecate la Curtea de Justiție a Uniunii Europene – cauza C-196/04 Cadbury Schweppes – unde implementarea acestor reguli de către statele membre a fost găsită ca fiind incompatibilă cu legislația UE. Aşadar, va fi interesant de văzut modul în care autoritățile fiscale din România vor alege să implementeze aceste reguli și, mai ales, modul de gestionare a acestor reguli în contextul unor viitoare inspecții fiscale”, precizează Alex Milcev, liderul departamentului de Asistență fiscală, EY România.

Rezumat: Actualul Cod de procedură fiscală a încercat să găsească soluții unor probleme care s-au dovedit  stringente, conform practicii și jurisprudenței anterioare intrării sale în vigoare.

În contextul emiterii unui număr tot mai mare de Decizii de instituire de măsuri asigurătorii, în proporție semnificativă cauzată de creșterea numărului controalelor desfășurate de Direcția Generală Antifraudă Fiscală, au fost reglementate garanții procedurale care să protejeze mult mai eficient contribuabilul în situația instituirii abuzive a unor astfel de măsuri sau a menținerii acestora în ființă pentru o perioadă nejustificat de mare.

În acest scop, a fost reglementată încetarea de drept a măsurilor asigurătorii, în anumite condiții prevăzute de Cod. Însă ce poate face contribuabilul dacă la expirarea termenului prevăzut de lege organele fiscale nu emit deciziile de ridicare a măsurilor? Acesta are două opțiuni: să aștepte emiterea, într-un final, a deciziei, fără a ști cât va dura așteptarea sau să iasă din pasivitatate, încercând să găsească o modalitate de acțiune.

Summary: The current Tax Procedure Code has tried to find solutions to problems that proved stringent, according to previous  case law  and practice.

In the context of a growing number of decisions imposing precautionary measures, to any significant extent caused by the increased number of checks carried out by the Generale Tax Fraud Authority, it were regulated some procedural safeguards to protect more effectively the taxpayer, when the  measures are established abusively or when they are being maintaind for a period unreasonably high.

For this purpose, it has been introduced the termination by law of the established precautionary measures, under certain condition stipulated by the code.  But what can the taxpayer do, if at the deadline set by the law, the measures are not lifted by the fiscal authorities? They are two options: he can wait, without knowing how long, to recive the lifting measures decision or he can choose to get out of passivity by finding a way to actionate.

Actualul Cod de procedură fiscală a încercat să găsească soluții unor probleme care s-au dovedit stringente, conform practicii și jurisprudenței anterioare intrării în vigoare a noului act normativ.

Printre altele, s-a dorit reglementarea unor garanții procedurale care să protejeze mult mai eficient contribuabilul în situația instituirii abuzive a măsurilor asigurătorii sau a menținerii acestora în ființă pentru o perioadă nejustificat de mare. Modificările au fost unele necesare și îndelung așteptate în contextul emiterii unui număr tot mai mare de Decizii de instituire a unor astfel de măsuri, în proporție semnificativă cauzată de creșterea numărului controalelor desfășurate de Direcția Generală Antifraudă Fiscală.

S-au introdus, astfel, două schimbări importante, prima vizând competența materială în cea ce privește calea de atac îndreptată împotriva deciziei de instituire a măsurii asigurătorii, iar cealaltă vizând desființarea de drept a măsurilor asigurătorii în situația neînceperii inspecției fiscale și a emiterii titlului de creanță într-un anumit termen de la instituire.

Calea de atac împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii a rămas, la fel ca în vechea reglementare, contestația la executare. Fiind însă evidentă absurditatea judecării unor astfel de litigii de către judecătorie, instanță care nu are în competență judecarea fondurilor litigiilor de contencios fiscal, s-a renunțat la competența materială generală prevăzută de Codul de procedură civilă pentru contestația la executare și s-a prevăzut o competență materială „specială”, în favoarea instanței căreia i-ar reveni competența să judece și fondul cauzei, prin urmare în favoarea unui complet specializat.

Cu alte cuvinte, contestația la executare având ca obiect cercetarea legalității instituirii măsurii asigurătorii a fost luată de pe masa completului de judecătorie, care nu se confrunta cu soluționarea altor litigii de contencios fiscal și căruia îi era oarecum „teamă” să examineze, cu adevărat, actul a căruia legalitate trebuia să o verifice, mai ales când acesta era emis de Direcția Generală Antifraudă Fiscală, iar prejudiciul estimat era o sumă semnificativă.

Acțiunile având ca obiect cercetarea legalității instituirii unor astfel de măsuri au ajuns acolo unde le era locul, și anume pe masa judecătorului de contencios fiscal, obișnuit cu problematica specifică și mult mai greu de „impresionat” în fața unor procese-verbale întocmite de Direcția Generală Antifraudă.

A doua schimbare, asupra căreia ne vom opri în analiza noastră, este cea prin care s-a introdus noțiunea încetării măsurilor asigurătorii în situația neînceperii inspecției fiscale și emiterii titlului de creanță în termen de șase luni de la data emiterii deciziei prin care au fost instituite, cu alte cuvinte, a desființării de drept a acestora într-o atare situație.

Dispoziția în discuție este una introdusă, în mare măsură, ca efect al acelorași controale desfășurate de Direcția Generală Antifraudă. Este bine cunoscut faptul că procesul-verbal de control întocmit de această direcție nu este act administrativ fiscal, neproducând, prin el însuși, efecte juridice. În majoritatea covârșitoare a cazurilor în care controlul antifraudă „descoperă” încălcarea unor norme fiscale și estimează obligații suplimentare de plată către bugetul statului, se dispun măsuri asigurătorii, chiar anterior emiterii procesului-verbal de control.

Controlul Antifraudă este finalizat, de cele mai multe ori, într-un termen rezonabil, iar urmarea firească a acestuia ar trebui sa fie demararea, cu celeritate, a inspecției fiscale, căreia îi revine rolul stabilirii, cu titlu de certitudine, a existenței unor obligații suplimentare de plată către bugetul de stat și a clarificării stării de fapt fiscale.

Să nu uităm, totodată, că în cadrul inspecției fiscale contribuabilul are mult mai multe drepturi procedurale și posibilități de a-și argumenta și proba opinia, bine reglementate de Codul de procedură fiscală, spre deosebire de cadrul controlului antifraudă, insuficient sau, mai bine spus, nereglementat din perspectiva drepturilor contribuabilului pe parcursul desfășurării sale.

În practică însă, între efectuarea controlului de către Direcția Generală Antifraudă și instituirea de măsuri asigurătorii, pe de-o parte, și începerea inspecției fiscale, pe de altă parte, trec luni și, în îngijorător de multe situații, chiar ani.

Autor: Lelia Grigore, senior tax lawyer la Dobrinescu Dobrev SCA

Puteți citi continuarea articolului în numarul 6 al revistei Tax Magazine. Găsiți aici mai multe detalii despre abonamentele Tax Magazine 2016.

Moto:

„Swords however never get tired. I hope you’ve saved your energy. If you haven’t, you might not last five minutes”.

„Săbiile totuşi nu obosesc niciodată. Sper că ţi-ai păstrat energia. Dacă n-ai făcut-o, s-ar putea să nu rezişti cinci minute”.

(traducere din japoneză, O-Ren în Kill Bill, partea I)

Rezumat: Relaţia dintre autorităţile fiscale române şi contribuabili români pare să se înrăutăţească. Un motiv anume este anularea codului de înregistrare în scopuri de TVA şi efectul asociat din domeniul TVA: conform legislaţiei fiscale române, un contribuabil căruia i s-a anulat codul de înregistrare în scopuri de TVA trebuie să colecteze în continuare TVA, dar nu poate deduce taxa plătită pentru achiziţii. Din moment ce această stare de lucruri pare să fie inechitabilă, autorul se întreabă dacă şi contribuabilii trebuie să vorbească în stilul lui Quentin Tarantino şi să-l omoare pe Bill.

Summary: The relationship between the Romanian tax authorities and the Romanian taxpayers seems to be getting worse. One particular reason is the anullment of the VAT registration code and the associate effect in the VAT field: according to Romanian tax legislation, a taxpayer who had the VAT code revoked still has to collect VAT, but is unable to deduct VAT paid for the aquisitions. Since this is thought to be unfair, the author wonders whether taxpayers have to speak into Quentin Tarantino’s language and Kill Bill.

1. O recentă şarjă ofensivă a fiscului, care doreşte să anuleze cât mai multe coduri de înregistrare în scopuri de TVA pentru motive puerile sau cu rea-credinţă – de pildă, pentru neprezentarea la chemarea organului fiscal a unui contribuabil aflat în insolvenţă, dar care este citat la un sediu social invalid, în condiţiile în care fiscul cunoştea acest lucru – ridică din nou problema mijloacelor juridice aflate la dispoziţia contribuabililor pentru a contesta anularea, cu efecte imediate (de la data comunicării deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA), a înregistrării în scopuri de TVA.
2. Vom reţine, în context, faptul că toate deciziile de anulare a înregistrării în scopuri de TVA sunt anulabile din mai multe motive. În primul rând, prin raportare la dispoziţiile art. 9 alin. (1) NCPF, anterior anulării înregistrării în scopuri de TVA, contribuabilul ar trebui audiat. Or, în practică, această audiere nu există sau ea nu se referă la proiectul deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA. Prin urmare, valorizând jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi jurisprudenţa naţională deja cristalizată, orice instanţă naţională ar trebui să ajungă, mai devreme sau mai târziu, la concluzia că actul administrativ fiscal în discuţie este nul [caz de nulitate expresă prevăzut de art. 9 alin. (4) NCPF]. Aceeaşi concluzie se impune – şi va deveni probabil şi mai clară, după soluţionarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a întrebării preliminare a Curţii de Apel Cluj din afacerea Ispas – şi datorită lipsei accesului contribuabilului la dosarul administrativ. Cum oare ar putea combate contribuabilul, chiar dacă ar fi invitat să participe la o audiere, rezultatele analizei de risc făcute de fisc, dacă această analiză de risc este nepublică?

Autor: Cosmin Flavius Costaș, lector universitar doctor la Facultatea de Drept, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, respectiv partener şi asociat coordonator al Costaş, Negru & Asociaţii – Societate Civilă de Avocaţi.

Puteți citi continuarea articolului în numarul 6 al revistei Tax Magazine. Găsiți aici mai multe detalii despre abonamentele Tax Magazine 2016.

Companiile industriale din toate sectoarele la nivel global trec printr-o a patra revoluţie industrială, care ar putea fi numită „Industria 4.0”. Tranziţia către această nouă realitate industrială digitală este în plină desfăşurare peste tot în lume: aproximativ o treime dintre companii îşi evaluează deja nivelul digitalizării ca fiind unul ridicat, iar acest nivel este aşteptat să crească în medie de la 33% la 72% în următorii 5 ani.

Liderii companiilor industriale digitalizează activităţi esenţiale în cadrul propriului lanţ vertical al valorii şi de asemenea în relaţia cu partenerii la nivel orizontal din lanţul de aprovizionare. În plus, îşi îmbunătăţesc portofoliul de produse introducând funcţionalităţi digitale şi servicii de date inovatoare. La nivel mondial, companiile intenţionează să investească anual aproximativ 5% din venitul realizat din vânzările digitale în procesul de digitalizare. Pe baza sondajelor realizate în rândul sectoarelor industriale, 5% din venitul realizat din vânzările digitale corespunde cu o investiţie totală de 907  miliarde de dolari. Aceste investiţii se vor axa în principal pe dezvoltarea de tehnologii digitale precum senzori sau dispozitive de conectare, software şi aplicaţii precum sisteme de prelucrare. Mai mult decât atât, companiile investesc în formarea angajaţilor şi în implementarea schimbării organizaţionale necesare. Mai mult de jumătate dintre aceste companii (55%) consideră că îşi vor amortiza aceste cheltuieli în decursul a doi ani. Acestea sunt rezultatele studiului global PwC Industry 4.0: Building the digital enterprise în cadrul căruia au fost chestionate peste 2.000 de companii din nouă sectoare industriale din 26 de ţări.

Pe parcursul acestei tranziţii, managerii companiilor analizate estimează o reducere a costurilor în medie de 3,6% pe an şi venituri suplimentare anuale în medie de 2,9%. În termeni absoluţi, acest fapt corespunde cu o reducere a costurilor în valoare de 421 de miliarde de dolari şi cu o creştere concomitentă a veniturilor de 493 de miliarde de dolari.

 “Companiile se aşteaptă ca digitalizarea să aducă beneficii uriaşe şi, în consecinţă, investesc sume mari în acest proces. Studiul nostru arată că această tranziţie are loc în egală măsură în toate ţările analizate, nu numai în cele industrializate.  Dacă cel puţin jumătate dintre aşteptările legate de Industria 4.0 se concretizează, acest lucru va schimba în mod fundamental mediul concurenţial în următorii cinci ani”, a declarat Mircea Bozga, Partener, Servicii de Audit, PwC România

La sfârşitul acestui proces de transformare, companiile industriale de succes vor deveni cu adevărat întreprinderi digitale, având produse fizice la bază, completate de  interfețe digitale şi servicii de date inovatoare. Aceste întreprinderi digitale vor colabora cu clienţii şi furnizorii în ecosisteme industriale digitale.

Analiza datelor este motorul Industriei 4.0

Peste 80% dintre companii se aşteaptă ca metodele de analiză a datelor să aibă o influenţă semnificativă asupra proceselor de luare a deciziilor în decursul următorilor cinci ani. “Analizarea datelor în mod profesional oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care sunt utilizate produsele şi face posibilă relaţia pe termen lung cu clienţii. ”Instrumentele de analiză a datelor permit dezvoltarea produselor şi totodată le permit companiilor să-şi extindă serviciile şi să-şi alinieze si mai bine ofertele cu nevoile clieţilor”, a adăugat Mircea Bozga.

Lipsa expertizei: o barieră în calea Industriei 4.0

Problemele identificate de companiile analizate în implementarea Industriei 4.0 sunt mai degrabă cele ce ţin de lipsa unei culturi, viziuni sau formări interne în domeniul digital, precum şi lipsa specialiştilor, decât cele legate de achiziţionarea tehnologiei necesare. De exemplu, aproximativ 40% dintre companiile participante la sondaj se bazează pe expertiza angajaţilor de analiză a datelor, dar nu au departamente dedicate pentru aceste sarcini. “Dezvoltarea unei expertize sănătoase în analiza datelor şi digitalizare în cadrul propriei companii este o decizie înţeleaptă. Experţii individuali care colectează şi evaluează datele nu sunt suficienţi pentru implementarea cu succes a strategiilor asociate Industriei 4.0. Pentru a le putea folosi ca bază în procesul de luare a deciziilor, companiile au nevoie de baze de date, algoritmi şi recomandări care pot fi implementate, pregătite în mod profesionist”, precizează Mircea Bozga.

Studiul subliniază încă o precondiţie necesară în vederea unei digitalizări de succes în domeniul securităţii datelor.

„Ecosistemele digitale pot funcţiona numai dacă toţi participanţii pot avea încredere că datele lor nu vor ajunge pe mâini nepotrivite. Acest lucru necesită eforturi considerabile din partea companiilor, investiţii substanţiale în securitatea sistemelor şi standarde clare de protecţie a datelor” adăugă Mircea Bozga.

Digitalizarea are un impact atât la nivel orizontal cât şi vertical asupra lanţului valoric. Acest fapt presupune că, pe de o parte companiile trebuie să să-şi integreze şi să-şi digitalizeze mai bine fluxul vertical de date, de la dezvoltarea produselor şi achiziţii până la prelucrare şi logistica transporturilor. Iar pe de altă parte, presupune o colaborare orizontală cu furnizori cheie, clienţi şi alţi parteneri din lanţul valoric, de exemplu utilizând soluţii de identificare si monitorizare a produselor. Pentru companii aceste aspecte implică crearea unor soluţii digitale complexe.

În plus, companiile dezvoltă noi produse şi servicii având caracteristici digitale, care acoperă întregul ciclu de viaţă al produsului şi prin urmare facilitează un contact mai apropiat cu consumatorii finali. Companiile investesc de asemenea în servicii digitale şi creează soluţii complete adaptate ecosistemului clienţilor lor, de cele mai multe ori în colaborare cu partenerii din lanţul valoric.

Obiectivele digitalizării variază de la ţară la ţară

Deşi la nivel mondial companiile avansează în procesul de implementare a Industriei 4.0, studiul dezvăluie anumite caracteristici regionale la nivelul obiectivelor: companiile din Japonia şi Germania implementează digitalizarea în primul rând pentru a-şi spori eficienţa şi calitatea produselor. În SUA tendinţa este de a dezvolta noi modele de afaceri cu ajutorul ofertelor şi serviciilor digitale şi să asigure aceste produse şi servicii în manieră digitală cât mai rapid posibil. Companiile din industria prelucrătoare din China se concentrează pe metode de a face faţă competitorilor internaţionali prin reducerea costurilor. „Studiul nostru arată că nivelul integrării digitale va fi în linii mari comparabil între regiuni în următorii cinci ani, în frunte cu ţări precum Japonia, Germania şi SUA. Nu ne aşteptăm ca Industria 4.0 să divizeze regiuni, ci să creeze o legătură puternică între companii şi ţări, prin urmare chiar să promoveze globalizarea”, conchide Mircea Bozga.

Despre studiu:

Pentru mai multe informaţii şi pentru vizualizarea întregului raport, vă rugăm să accesaţi: pwc.com/industry40

Metodologie:

Studiul se bazează pe  cercetarea derulată în perioada noiembrie 2015 – ianuarie 2016, implicând peste 2.000 de directori executivi din companii de produse industriale din 26 de ţări. Majoritatea participanţilor au fost Directori de digitalizare şi alţi directori executivi cu responsabilităţi la înalt nivel  în companiile lor în ceea ce priveşte strategia şi activităţile din cadrul proiectului Industria 4.0. Rezultatele au fost ponderate în raport cu PIB-ul pe ţară pentru a asigura o perspectivă echilibrată asupra rezultatelor globale.

Definirea Industriei 4.0 – cea de-a patra revoluţie industrială

Industria 4.0 se axează pe digitalizarea de la un capăt la altul a tuturor activelor fizice şi proceselor precum şi integrarea în ecosisteme digitale împreună cu partenerii din lanţul valoric. Managementul şi analiza datelor (Data&Analytics) reprezintă o capacitate de bază pentru Industria 4.0. Aplicaţiile Industriei 4.0 sunt facilitate de tehnologii specifice.

Despre PwC

Firmele din reţeaua PwC ajută organizaţiile şi indivizii să creeze valoarea adăugată de care au nevoie. Suntem o reţea de firme prezentă în 157 de ţări cu mai mult de 208.000 de specialişti dedicaţi oferirii de servicii de calitate de audit, consultanţă fiscală şi consultanţă pentru afaceri. Spuneţi-ne care sunt lucrurile importante pentru dumneavoastră şi descoperiţi mai multe informaţii despre noi vizitând site-ul www.pwc.ro.