Autor: Sorin Biban, Tax Partner Biriș Goran

Companiile trebuie să își revizuiască procedurile de decontare în cazul deplasărilor salariaților, după ce Normele Codului fiscal au fost modificate, fiind eliminate prevederile care permiteau deducerea TVA și pentru facturile de cazare sau transport emise pe numele angajaților. Din 30 aprilie, această posibilitate a dispărut din legislație, astfel că singurele facturi care mai pot fi folosite ca documente justificative pentru deducerea TVA sunt cele emise direct pe numele angajatorilor. Regulile vor deveni și mai stricte din 1 iulie, când aceste facturi vor trebui transmise în mod obligatoriu prin sistemul național de facturare electronică, e-Factura.

Regulile de deducere a TVA pentru facturile emise pe numele salariaților au fost modificate semnificativ din 30 aprilie, odată cu publicarea HG nr. 451/2024, act normativ care a actualizat Normele Codului fiscal. Prin această Hotărâre, Guvernul a abrogat prevederile care permiteau unei persoane impozabile să își deducă TVA inclusiv în baza facturilor emise pe numele salariaților săi, aflați în deplasare în interesul serviciului, pentru transport sau cazare în hoteluri ori în alte unități similare, dacă acestea erau însoțite de decontul de deplasare.

Eliminarea acestei prevederi schimbă semnificativ practicile de deducere, obligând companiile să își revizuiască procedurile interne de decontare. Practic, angajatorii vor trebui să se asigure că facturile prezentate de salariați pentru decontare au fost emise corect, respectând întocmai dispozițiile art. 299 și 319 din Codul fiscal, care stabilesc că, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să dețină o factură care să conțină denumirea/numele și adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului.

Această schimbare de abordare în privința deducerilor de TVA vine în contextul în care, de la 1 iulie, comunicarea facturii electronice prin sistemul RO e-Factura va deveni obligatorie în relațiile B2B.

Modificarea pregătește practic terenul pentru migrarea către facturarea electronică a tuturor operațiunilor realizate business-to-business de la 1 iulie, eliminând astfel aproape orice scenariu sau practică în care deducerea TVA să mai fie permisă pentru facturi care nu sunt emise conform noului standard digital. Singurele facturi care nu vor trebui emise în format electronic și transmise în e-Factura nici începând de la 1 iulie sunt cele simplificate, cele emise în tranzacții cu persoane neînregistrate în scopuri de TVA în România, precum și pe cele emise pentru livrări intracomunitare sau exporturi.

Vă reamintim că, începând de la 1 iulie, termenul pentru transmiterea facturilor în sistemul RO e-Factura va fi de cinci zile calendaristice, iar nerespectarea lui va aduce amenzi diferențiate în funcție de mărimea contribuabililor: companiile mari riscă amenzi de la 5.000 la 10.000 de lei, cele mijlocii – de la 2.500 la 5.000 de lei, iar cele mici și persoanele fizice – de la 1.000 la 2.500 de lei.

Mai mult chiar, tot de la 1 iulie, apare și o altă sancțiune pentru nerespectarea obligației de a transmite factura prin sistemul RO e-Factura, sau pentru primirea și înregistrarea unor facturi ce nu au fost transmise prin sistem –  pentru astfel de practici, companiile vor risca o amendă de 15% din valoarea facturii (inclusiv TVA).

Autor: Cristina Săulescu, Cabot Transfer Pricing

Autoritățile au modificat din nou cadrul legal de funcționare al sistemului național e-Transport, de data aceasta printr-o ordonanță de urgență aplicabilă deja. Actul normativ extinde, printre altele, lista contribuabililor obligați să facă raportări în e-Transport, stabilind reguli de declarare pentru transporturile internaționale de mărfuri care intră în sfera nontransferurilor și stocurilor la dispoziția clientului. De asemenea, sunt introduse și noi operațiuni scutite de raportări în sistem, dar și precizări suplimentare legate de aplicarea regimului de sancționare aferent e-Transport.

Modificările au fost făcute prin OUG nr. 43/2024, în vigoare din 30 aprilie, care reglementează noi categorii de contribuabili care au obligații de raportare e-Transport pentru transporturi rutiere internaționale de mărfuri.

Astfel, pentru operațiuni comerciale reprezentând un nontransfer, obligația de raportare revine:

• prestatorilor de servicii din România, atât pentru bunurile descărcate pentru prestarea de servicii, cât și pentru bunurile rezultate reexpediate în statul partenerului comercial;
• beneficiarilor din România, atât pentru bunurile expediate în scopul prestării de servicii în UE, cât și pentru bunurile reexpediate în România;

De asemenea, tot în cazul transporturilor internaționale de mărfuri, pentru operațiunile ce se subscriu regimului de stocuri la dispoziția clientului, obligația de raportare revine:

• clienților din România, în situația în care România este statul membru către care au fost expediate sau transportate bunurile atât pentru bunurile descărcate pe teritoriul României, cât și pentru bunurile livrate într-un stadiu ulterior după sosire, către altă persoană impozabilă din România sau în cazul în care bunurile respective sunt returnate în statul membru din care au fost expediate sau transportate inițial;
• furnizorilor din România , în situația în care România este statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile atât pentru bunurile expediate din România, cât și în cazul în care bunurile respective sunt returnate în România.

Același act normativ mai stabilește și două noi tipuri de operațiuni exceptate de la raportări: transporturile de produse accizabile pentru care se utilizează sistemul EMCS, precum și transporturile de colete poștale cu o greutate maximă de 31,5 kg și care conțin bunuri cu sau fără valoare comercială, realizate de furnizorii autorizați de asemenea servicii.

În plus, Ordonanța mai aduce și o serie de clarificări punctuale privind aplicarea sancțiunilor aferente e-Transport.

Mai exact, autoritățile au clarificat, printr-o prevedere expresă, că amenzile pentru neraportarea transporturilor internaționale de bunuri, care vor fi cuprinse între 20.000 și 100.000 de lei, se vor aplica numai pentru faptele săvârșite și constatate începând cu 1 iulie 2024.

Suplimentar, actul normativ relaxează ușor regimul sancțiunilor complementare care se aplică transporturilor fără coduri UIT, stabilind că sancțiunea confiscării bunurilor nu se mai impune dacă bunurile respective au fost înregistrate corect și complet în evidențele contabile ale contribuabilului.

Sumar Tax Magazine Nr. 2/2024

Autor: Luisiana Dobrinescu, 

doctor în drept și avocat, managing partner al Dobrinescu Dobrev SCA

Sfârșitul primului trimestru al anului fiscal 2024 nu se poate lăuda a fi fost unul foarte optimist.

Cu un număr de contribuabili plătitori în scădere, dar cu nevoi bugetare în creștere, guvernul a considerat oportun să crească impozitarea celor care oricum plăteau.

Nicio evoluție cu privire la recuperarea marilor arierate și nicidecum cu privire la cinstita evaziune (adică acea profundă, complet la negru).

Aflat în an electoral, cu un număr al pensionarilor în creștere – de la 48 de ani cei speciali – guvernul, în diferitele sale culori, trebuie să atragă fonduri și, deci, voturi ale marii mase, însă cu minim de efort.

În această ordine de idei, au crescut de la 7.000 lei la aproximativ 20.000 lei plafonul maxim pentru contribuția anuală la CASS a tuturor PFA-urilor, au eliminat dramatic și fără o justificare coerentă majoritatea microîntreprinderilor, au instituit impozitul minim pe cifra de afaceri pentru marile companii. În plus, creșterea repetată a salariului minim este resimțită dramatic și constant în creșterea plafonului contribuțiilor obligatorii.

Disperarea după bani a fost atât de mare, încât legislația privind microîntreprinderile s-a schimbat în cursul lunii martie 2024, cu impact de la 1 ianuarie 2024.

Mai mult, a existat un experiment social pentru testarea nivelului de cunoștințe în drept avansat, prin faptul că, timp de aproape trei luni, definiția de care depindea încadrarea unei societăți la statutul de microîntreprindere sau de plătitoare de impozit pe profit era preluată din legislația privind IMM-urile, nici contribuabilii și nici reprezentanți autorităților fiscale neavând nicio idee despre modul de interpretare.

Concret, plafonul maxim de 500.000 euro cifră de afaceri, care limitează încadrarea în statutul de microîntreprindere, a fost stabilit a se aplica cumulat, tuturor întreprinderilor legate.

În acest context, tot mediul de afaceri care deținea calitatea de asociat în mai multe societăți a început să analizeze dacă acestea îndeplinesc condițiile de întreprindederi legate, partenere sau autonome și dacă, cumva, domeniile de activitate în care acesta activau se situau pe o piață adiacentă sau nu.

Am avut un client care mi-a solicitat stânjenit o întâlnire, în cursul termenului de împăcare din cadrul procedurii de divorț pe care o inițiase, întrucât atât el, cât și soția lui erau asociați (în procente diferite și alături de terți asociați diferiți) în două societăți cu profil complet diferit. Or acest lucru ducea la pierderea statutului de microintreprindere pentru ambele societăți.

Pe lângă propriile cuvinte de bine pe care le aveam oricum la adresa acestor modificări legislative care încalcă la rând toate principiile enumerate în primele articole ale Codului fiscal, am simțit șocul vieții reale, în care doi oameni, căsătoriți de mai bine de 25 de ani, divorțau din rațiuni… fiscale. Cât de multă lipsă de asumare a legiuitorului aflat în an electoral în a evita să spună fățiș că elimină pur și simplu microîntreprinderile, găsind tot felul de combinații pompoase? Câtă disperare pe doi oameni modești din punct de vedere financiar, dar hotărâți să supraviețuiască într-un oraș mic din România?

Vom vedea statisticile de la sfârșitul anului, însă cu siguranță vor fi mii de firme lichidate voluntar, ale micilor antreprenori.

Din păcate, un tratament la fel de agresiv l-au primit și liber profesioniștii – fix aceia de care spunem că România are nevoie – pentru că nu mai găsim un zugrav, un instalator, un electrician, cineva care să ne repare prin casă.

Ei bine, toți aceștia vor plăti CASS plafonată la 60 de salarii minime pe țară (față de 24, anterior) și vor mai plăti încă o contribuție la CASS dacă obțin orice alte tipuri de venituri (chirii, dividende, activități agricole). Poate că cei care se decurcă pe cont propriu au două vieți și atunci trebuie să fie asigurați dublu la sănătate!?

Nu înțeleg ce matematică urmează legiuitorul nostru și ce politică de emigrare, pentru că în ultimele luni, de la micii meseriași, până la persoanele cu afaceri semnificative, am auzit ba de opțiunea de a a pleca la muncă în străinătate, ba de cea de a-și deschide firme în afara României, cu ideea serioasă de a-și schimba chiar rezidența fiscală.

Și uite așa am închis cercul vicios, ajungând în punctul din care am plecat, acela al numărului în scădere al contribuabililor, comparativ cu nevoile bugetare în creștere (reconstrucția Ucrainei, creșterea pensiilor etc.).

Tot înainte, către luna decembrie, când vor crește taxele despre care acum se declară că sigur nu vor crește!

Acesta este Editorialul nr. 2/2024 al revistei Tax Magazine. Detalii despre abonament găsiți aici.

Autori: Andra Cașu, Partener, liderul departamentului Taxe directe, EY România

Teona Braia, Manager, Taxe directe, EY România

Legislația fiscală din România oferă pentru anul în curs, în ciuda mutitudinii de modificări legislative din ultimii doi ani, un cadru bun prin care sunt sprijinite activitățile de cercetare-dezvoltare (C&D). Cu toate că unele facilități fiscale au fost modificate (spre exemplu, facilitatea fiscală pentru lucrătorii din IT) pe linia asigurării unor venituri mai mari la bugetul de stat, companiile au oportunitatea să valorifice ceea ce a rămas încă valabil din sfera facilităților fiscale, iar beneficiile recunoscute pentru segmentul de C&D nu sunt deloc de neglijat.

Anul 2024 deschide noi orizonturi și provocări pentru companiile care desfășoară activități de cercetare și dezvoltare, fiind important din mai multe puncte de vedere.

În primul rând, schimbările propuse în cadrul BEPS 2.0 au potențialul de a revoluționa peisajul fiscal internațional, impunând un impozit minim global pentru marile companii multinaționale (MNEs) cu o cifră de afaceri de peste 750 milioane euro anual. Aceste modificări vor avea un impact semnificativ asupra modului în care sunt gestionate operațiunile fiscale și strategiile de planificare ale MNEs.

BEPS 2.0 impune un impozit minim de 15% pentru companiile multinaționale, urmând ca orice diferență dintre impozitul efectiv și acest procent să fie plătit în țara în care se datorează, cu anumite excepții. Astfel, orice element prin care se reduce baza impozabilă, inclusiv facilitățile fiscale, ar putea duce la un impozit efectiv sub 15%, anulând astfel relevanța acestor stimulente fiscale. Deși impozitul minim global impus de BEPS 2.0 se va plăti abia în 2026, acesta se aplică începând cu anul 2024. Este relevant, prin urmare, pentru companiile care aplică facilități fiscale sau care doresc să le aplice (precum profitul reinvestit, supra-deducerea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare) să aibă în vedere și acest aspect. Momentan, legiuitorul nu a venit să clarifice aceste aspecte.

Anul acesta a marcat închiderea anului 2017 din punct de vedere fiscal, întrucât pentru acesta s-a împlinit termenul de prescripție extinctivă. Practic, împlinirea termenul de prescripție a avut drept consecință închiderea căii pentru aplicarea retroactivă a facilității fiscale pentru anul 2017. Este important de precizat faptul că suspendarea termenului de prescripție în perioada pandemiei a condus la extinderea acestuia, oferind implicit și o extindere a termenului pentru care facilitățile fiscale pot fi aplicate retroactiv. În acest context, cu titlu de exemplu, precizăm că anul 2018 urmează să se prescrie în martie 2025, ceea ce oferă companiilor posibilitatea revizuirii proiectelor de cercetare-dezvoltate inițiate în trecut și identificarea acelora pentru care se poate aplica această facilitate.

Nu în ultimul rând, putem spune că în prima parte a acestui an a fost sedimentată noua procedură privind certificarea activităților de cercetare și dezvoltare de către experții desemnați, având în vedere faptul că există deja certificări acordate. Fiind aplicabilă din 2023, această nouă procedură a reprezentat o modalitate de consolidare și recunoaștere a eforturilor de inovare ale companiilor și oferă o cale pentru accesarea într-un mod mai sigur a beneficiilor fiscale aferente cheltuielilor de cercetare-dezvoltare.

În lumina acestor provocări și oportunități, considerăm prioritară pentru companii analiza proactivă a potențialului aplicării facilităților fiscale pentru C&D. O evaluare atentă a situației actuale și a opțiunilor disponibile în domeniul C&D poate ajuta în optimizarea strategiei fiscale, maximizarea economiilor de costuri, dar și poziționarea companiilor în rândul unor angajatori inovatori.

Nu mai puțin important este contextul global, în care domeniului cercetării-dezvoltării îi este recunoscut rolul primordial în avansul tehnologiei și al inovației, prin urmare, la nivel global, stimularea C&D și susținerea prin măsuri fiscale a depășit stadiul de trend, devenind parte esențială a strategiilor de dezvoltare a companiilor și a guvernelor pe următorii ani.

Practica acestui început de an ne-a arătat că limitarea facilității fiscale pentru sectorul IT a stimulat tot mai multe companii să se orienteze către oportunitatea de a aplica facilitatea de C&D.

În acest context, acum este momentul să se analizeze proiectele prezente ale companiei și – de ce nu? – și cele din trecut (i.e., 2018 inclusiv, an care încă nu este prescris din punct de vedere fiscal) și acolo unde există un element de noutate, inovație, creativitate în activitatea desfășurată, este momentul să se demareze o analiză de eligibilitate și cost-beneficiu în vederea concluzionării asupra impactului pozitiv al aplicării facilităților de C&D pentru companie.

Perioada festivă care se apropie aduce, ca în fiecare an, provocări legate de stabilirea și planificarea bugetelor pentru cumpărături, cadouri sau vacanțe. Cum arată deciziile de consum și cumpărare, care sunt cele mai importante criterii de achiziție pentru consumatorii români în contextul economic actual, dar și ce perspective iau în considerare pentru perioada următoare, au fost principalele aspecte urmărite de EY România prin studiul derulat în avansul Sărbătorilor de Paște 2024.

Din punctul de vedere al cheltuielilor, care vin la pachet și cu o perioadă de vacanță, Studiul EY a analizat răspunsurile privind sumele alocate pentru cadouri, pentru masa de Paște, dar și pentru eventuale vacanțe. La întrebarea privind așteptarea unor posibile reduceri, doar puțin peste jumătate au răspuns pozitiv (51%), restul nefiind interesați de asemenea campanii pentru a cumpăra cadouri. Nicio surpriză din punct de vedere al sursei de achiziții preferate, în sensul că majoritatea optează pentru cumpărături într-o combinație de magazine online și fizic (41%). În comparația între cele două canale în campanii de reduceri, aproape o treime din total au bifat varianta „în principal online” (29%), depășindu-i categoric pe cei care au indicat variantele singulare: doar magazine online – 3% sau doar magazine fizice – 2%.

Respondenții Studiului au indicat, în proporție de 77%, și faptul că nu au economisit pentru a realiza achizițiile de Paște. Acest răspuns poate fi corelat cu tipul de venituri realizate de respondenți, care s-au situat, în marea lor majoritate, în segmentul de venituri peste medie, mari și foarte mari.

Cheltuielile pentru masa de Paște vor fi superioare celor pentru cadouri, având în vedere că aproape jumătate dintre respondenți au spus că vor cheltui de la 400 până la 1.000 de lei (49%), iar procentul imediat următor, cu 25%, este cel al persoanelor care vor cheltui între 1.000 și 1.500 lei și peste acest prag.

„Concluzia din răspunsurile primite este că românii nu vor face rabat nici în acest an, în pregătirea mesei de Paște, prilej de reunire a familiilor, prin urmare bugetele alocate sunt semnificative pentru circa trei sferturi dintre cei intervievați”, a spus Georgiana Iancu, Partener, coordonator al practicii de Impozite indirecte și liderul sectorului de Retail şi Produse de Consum, EY România.

Cum apreciați valoarea cumpărăturilor de Paște de anul acesta, față de anul anterior, în contextul inflației actuale, a fost următoarea întrebare, la care o treime dintre respondenți au apreciat că aceasta va fi mai mare cu 30%. Evaluarea consumatorilor s-a bazat pe tendința observată deja în acest an, de creștere a prețurilor, chiar dacă inflația comunicată oficial se situează cu mult sub acest procent. La polul opus celor menționați sunt cei care au spus că vor cheltui sume mai mici de 400 lei (27%).

„Este evident că inflația a erodat puterea de cumpărare, mai ales în rândurile celor care au avut venituri constante, astfel că aproape o treime dintre respondenți au indicat că vor cheltui la fel sau mai puțin ca anul trecut. Cât îi privește pe cei 25% din respondenți care au spus că vor cheltui mai mult, este de așteptat ca aceștia sa se regăsească în categoria celor cu venituri peste medie și mari, care, de regulă, nu resimte la fel de acut majorările de prețuri ale produselor de bază”, a completat Georgiana Iancu.

La întrebarea privind achiziția biletelor de avion sau a unor pachete de vacanță de 1 mai sau de Paște, majoritatea covârșitoare a celor intervievați au răspuns negativ (87%). Pare că nu este ceva ieșit din comun, având în vedere că sărbătoarea Paștelui este una în care familiile se reunesc acasă, dar dacă avem în vedere faptul că aproape cinci milioane de români lucrează în afara țării, ar fi fost de așteptat o mai mare efervescență pe zboruri și vacanțe planificate, cel puțin din partea acestui segment.

Partea a doua a sondajului EY s-a referit la aspecte calitative și a vizat criterii de achiziții, atât în contextul economic general, cât și în legătură cu situația personală – materială și financiară. Astfel, la întrebarea cu răspunsuri multiple privind importanța unor criterii specifice de achiziție, respondenții au fost rugați să le clasifice pe o scară de la 1 la 5 (1 = complet neimportant, 5 = foarte important). Majoritatea (93%) au indicat calitatea ca fiind cea mai importantă, urmați de cei pentru care prețul contează (80%), proveniența produselor (63%) și proximitatea (53%). Au urmat criterii precum varianta livrării la domiciliu, sustenabilitatea și rezonanța cu brandul.

În ceea ce privește impactul financiar al contextului actual (criză geopolitică, economică, creșterea inflației) asupra situației personale, cei mai mulți respondenți nu au indicat o scădere a veniturilor, pierderi financiare, sau adăugarea altor locuri de muncă prin care să suplimenteze veniturile. De asemenea, 62% dintre respondenți au spus că acum încearcă să economisească mai mult decât în trecut, iar mai mult de jumătate (60%) spun că au reușit să-și atingă obiectivele financiare.

„Vedem din răspunsurile primite o tendință evidentă de economisire, ceea ce poate părea paradoxal în vremuri economice destul de dificile. Faptul că două treimi dintre cei intervievați au declarat că încearcă să economisească și tot atâția spun că au reușit să își atingă obiectivele financiare, vine ca o veste bună pe fondul contextului economic actual”, a adăugat Georgiana Iancu.

Autor: Anca Iulia Zegrean, Partener Biriș Goran SPARL

La mai puțin de patru luni de la introducerea obligației de a plăti o contribuție de sănătate de 10% pentru toate concediile medicale, Guvernul a revenit asupra deciziei și, printr-o ordonanță de urgență publicată și intrată deja în vigoare, a limitat taxarea lor, în sensul în care a restrâns tipurile de concedii medicale pentru care contribuția va mai trebui plătită.

Taxarea concediilor medicale a fost revizuită prin OUG nr. 34/2024, oficializată în 12 aprilie, dată de la care noile prevederi au și devenit aplicabile. Actul normativ modifică regulile de plată a contribuției de 10% pentru concedii medicale și stabilește că CASS va mai fi datorată doar pentru trei tipuri de concedii medicale, precizate expres în actul normativ. Pentru restul indemnizațiilor de concediu medical, plata contribuției va fi eliminată.

Noile reguli vin în contextul în care, de la 1 ianuarie 2024, regimul fiscal al indemnizațiilor de concediu medical, acordate în baza OUG nr. 158/2005, fusese modificat substanțial, pentru aceste tipuri de venituri devenind obligatorie contribuția la sănătate, ceea ce diminua sumele nete încasate de salariați. Angajatorii erau cei obligați să calculeze și să rețină la sursă contribuția de sănătate pentru fiecare salariat aflat în concediu medical, calculată ca 10% din cuantumul indemnizaţiei pe care o primea acesta.

Acum, prin OUG 34/2024, Guvernul a nuanțat regulile de taxare și a limitat aplicarea lor, stabilind că CASS va fi datorat și în continuare numai pentru indemnizațiile de concediile medicale identificate prin următoarele coduri:

• Cod 01 – Boală obișnuită;
• Cod 07 – Carantină;
• Cod 10 – Reducerea cu o pătrime a duratei normale de lucru.

Pe cale de consecință, concediile acordate pe alte coduri medicale decât cele din lista de mai sus vor fi scutite de plata CASS. Este vorba despre:

• Cod 02 – Accident în timpul deplasării la/de la locul de muncă;
• Cod 03 – Accident de muncă,
• Cod 04 – Boala profesională,
• Cod 05 – Boala infectocontagioasă din grupa A,
• Cod 06 – Urgență medico-chirurgicală,
• Cod 08 – Sarcină și lăuzie,
• Cod 09 – Îngrijire copil bolnav,
• Cod 11 – Trecerea temporară în altă muncă
• Cod 12 – Tuberculoză,
• Cod 13 – Boala cardiovasculară
• Cod 14 – Neoplazii, SIDA
• Cod 15 – Risc maternal.
• Cod 16 – Unele tipuri de arsuri, inclusiv pentru perioada de recuperare
• Cod 17 – Îngrijire pacient cu afecțiuni oncologice

Ordonanța precizează în mod expres ca regulă tranzitorie că noile prevederi privind plata CASS pentru indemnizațiile medicale se aplică inclusiv concediilor care sunt în desfășurare la data de 12 aprilie, a căror perioadă de acordare încetează după această data.

De asemenea, merită subliniat că rămân scutite de CASS în continuare și indemnizațiile acordate persoanelor care se află în concedii medicale pentru incapacitate temporară de muncă, acordate în urma unor accidente de muncă sau a unor boli profesionale.

Concediile medicale de acest tip nu fuseseră afectate nici până acum de impunerea cu 10%, ele fiind reglementate în baza Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, și nu a OUG nr. 158/2005 la care făcea referire legislația fiscală. Regimul lor de acordare stabilește că ele se suportă în primele trei zile de către angajator și, începând din a patra zi, de către fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale (deci nu din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate ca celelalte).

În plus, spre deosebire de concediile medicale „clasice”, acordate în baza OUG nr. 158/2005, unde indemnizațiile variază între 75% și 100% din câștigurile salariale ale unui angajat (calculate pe baza unei formule mai complexe, care ține cont de salariul brut și de stagiul de contribuție), indemnizația pentru concediile de accidente de muncă sau boli profesionale este egală cu 100% din media veniturilor salariale brute realizate în ultimele șase luni.

Autor: Cristina Săulescu, Cabot Transfer Pricing

Aplicarea sistemului e-Transport ar urma să fie extinsă semnificativ începând cu luna iulie, după cum reiese dintr-un proiect de ordin, aflat încă în proces de aprobare la ANAF, prin care instituția adaugă noi categorii de produse de larg consum în lista celor riscante pentru care trebuie făcute raportări în sistemul național de monitorizare a transporturilor rutiere. Luna iulie reprezintă un moment important în dezvoltarea și extinderea e-Transport, având în vedere că, tot de atunci devin efective și alte noutăți care lărgesc și mai mult aria de monitorizare a transporturilor rutiere .

Proiectul publicat de ANAF recent în dezbatere publică (disponibil aici, în fișier .zip) propune ca, din 1 iulie 2024, lista de produse riscante vizată de monitorizare prin sistemul e-Transport să fie completată cu alte nouă categorii de bunuri. Astfel, pe lista existentă de bunuri cu risc fiscal care cuprinde în prezent opt categorii de produse, ar urma să fie introduse alte nouă tipuri de mărfuri considerate cu risc fiscal ridicat, pentru care companiile vor trebui să declare anticipat deplasarea și să obțină codul unic UIT pentru a-l trece pe documentele de transport.

Printre noile tipuri de produse care vor trebui raportate în e-Transport de la 1 iulie se numără, printre altele, o serie de bunuri de larg consum: carne și organe comestibile (codurile NC de la 0201 la 0210), pește și crustacee (codurile NC 0302, 0304, 0306), lapte, produse lactate, ouă, miere și alte produse comestibile de origine animală (codurile NC de la 0401 la 0407 și 0409), precum și mai multe tipuri de tutunuri și înlocuitori de tutun, inclusiv deșeuri de tutun, extracte sau esențe (cod NC 2401 și NC 2403).

De asemenea, pe lista de bunuri riscante din punct de vedere fiscal ar urma să mai intre și alte categorii de mărfuri: combustibili minerali și uleiuri minerale (coduri NC: 2710 19 66, 2710 19 99, etc.), săpunuri și preparate pentru spălat (coduri NC: 3403 19 10 și 3403 19 80), produse ale industriei chimice (cod NC 3814 00 90), dar și articole textile uzate și purtate (întreg capitolul NC 6309).

Acestea nu sunt singurele modificări preconizate în perioada următoare pentru sistemul e-Transport. Într-un alt proiect de ordin (fișier.zip), pus în dezbatere publică cu câteva luni în urmă, și care nu a fost încă nici aprobat, dar nici retras, ANAF propunea și o serie de optimizări la procedura de funcționare a sistemului e-Transport, inclusiv reguli care să permită confirmarea datelor declarate de operatori, precum și schimbări în procesul de verificare automată a transporturilor.

Modificările impuse prin aceste două proiecte par să întărească monitorizarea și controlul în sfera transporturilor și se aliniază unor tendințe de extindere deja conturate în dezvoltarea sistemului național de supraveghere rutieră. În acest sens, chiar și data de 1 iulie în sine coincide cu momentul când va fi pusă efectiv în aplicare și cealaltă extindere a obligațiilor de raportare, deja oficializată, care vizează de data aceasta transporturile internaționale de mărfuri.

Vă reamintim că, încă din luna decembrie, autoritățile au impus companiilor, prin OUG nr. 115/2023, să obțină coduri UIT și pentru toate transporturile internaționale de mărfuri, care tranzitează teritoriul României, indiferent de ce tipuri de bunuri sunt transportate. Obligația, deși a intrat în vigoare imediat, a fost totuși temporizată astfel încât regimul de sancționare pentru încălcarea ei să se aplice cu aproximativ șase luni mai târziu – de la 1 iulie 2024, oferind în acest mod companiior o perioadă de timp pentru a-și adapta procedurile interne ca să se conformeze noilor cerințe.

Mai mult, Ordonanța 115 a impus suplimentar operatorilor de transport să își echipeze vehiculele cu dispozitive de poziționare prin satelit și să asigure monitorizarea datelor de poziționare a vehiculului pe toată durata traseului. În același scop, șoferii vehiculelor au obligația să pornească dispozitivele de poziționare înainte de începerea transportului pe teritoriul național și să îl oprească după livrare sau după părăsirea teritoriului României. Și pentru aceste obligații, termenul de conformare este tot 1 ianuarie 2024, dar sancțiunile intervin doar de la începutul lunii iulie.

• Legea nr. 49/2024 pentru modificarea și completarea Legii nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare publicată în data de 18 martie 2024 și în vigoare începând cu 21 martie 2024.
Prin această Lege sunt avute în vedere următoarele măsuri:

◦ Prevenirea risipei alimentare prin vânzarea la preț redus a alimentelor aproape expirate, redistribuirea gratuită a alimentelor și utilizarea lor pentru hrana animalelor;

◦ Restaurantele trebuie să ofere clienților posibilitatea de a lua la pachet mâncarea neconsumată, fără costuri suplimentare;

◦ Societățile care donează alimente beneficiază de reducerea impozitului pe profit și reducerea bazei de impozitare. Pentru alimentele donate nu se datorează TVA iar contractele de donație nu trebuie să respecte forma autentică;

◦ Autoritățile vor avea obligația de a întocmi o strategie națională pentru prevenirea risipei alimentare și crearea unei platforme naționale pentru colectarea informațiilor despre acest fenomen sub sancțiunea aplicării unor amenzi;

• Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 30/2024 privind modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal și a art. LIX din Legea nr.296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung.

◦ Prin intermediul acestei OUG se prorogă termenul în care nu se sancționează netransmiterea facturilor prin sistemul RO e-Factura de la 31 martie 2024, la 31 mai 2024;

◦ Se introduce regimul de marcare cu timbre fiscale și a produselor care conțin tutun, destinate inhalării fără ardere, similar produselor din tutun prelucrat;

• Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 31/2024 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea și completarea unor acte normative.

◦ Prin intermediul acestei OUG este redefinită noțiunea de întreprinderi legate, fiind eliminată trimiterea către art. 4^4 alin. (1) din Legea nr. 346/2004;

◦ Termenul pentru comunicarea către organele fiscale a mențiunilor privind aplicarea/ieșirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor va fi prelungit de la data de 31 martie 2024 la data de 15 aprilie 2024, inclusiv.

Primele raportări CESOP, care trebuie transmise autorităților fiscale până la finalul acestei luni, vor fi făcute de procesatorii de plăți pe ultima sută de metri, în condițiile în care Agenția Națională de Administrare Fiscală abia a publicat, momentan sub formă de proiect, formularul fiscal ce va trebui completat pentru raportarea plăților transfrontaliere. Formularul ce urmează a fi introdus de ANAF în circuitul fiscal va trebui adoptat și publicat rapid în Monitorul Oficial pentru a permite transmiterea lui de către companii până la termenul din 30 aprilie.

Autoritățile fiscale au publicat în dezbatere publică proiectul formularului 396, cel care va trebui depus trimestrial de procesatorii de plăți împreună cu un fișier XML pentru raportarea, la nivel de tranzacție, a plăților transfrontaliere. Acest formular, denumit „Declarație informativă privind plățile transfrontaliere efectuate de prestatorii de servicii de plată” este unul de tip informativ, deci nu generează niciun fel de obligații de plată.

Formularul 396 apare cu întâziere evidentă, cu mai puțin de trei săptămâni înainte de termenul de depunere, dar acest lucru nu ne poate mira, având în vedere că și cadrul general pentru preluarea acestei noi obligații în Codul fiscal a fost publicat abia recent. Vă reamintim că noile raportări CESOP, deși obligatorii prin directivă de la 1 ianuarie 2024 în toate statele membre UE, au fost transpuse în legislația noastră abia luna trecută prin Legea nr. 33/2024.

Noul formular fiscal se va transmite prin portalul e-guvernare.ro, secțiunea  Depunere declarații ANAF, sub forma unui fişier PDF cu XML atașat, semnat electronic, prin mijloace de transmitere la distanţă.

Formularul 396 are mai multe secțiuni, iar prestatorii de servicii de plată trebuie să completeze, dincolo de datele lor identificare (denumirea, forma juridică, adresa sediului social și codurile de identificare fiscală și comercială), și detalii amănunțite despre tranzacțiile intermediate, printre care: codul de identificare și numele beneficiarului plății,  codul TVA/NIF și numărul de identificare al contului beneficiarului, codul BIC sau alt identificator relevant, adresa beneficiarului și informații despre eventualele restituiri, precum și date exacte privind data, ora, suma ori moneda tranzacției.

În situația în care prestatorii de servicii de plată constată anumite erori în formularul depus iniţial, aceștia pot să corecteze informațiile referitoare la datele eronate prin depunerea unui nou formular (396), cel târziu înainte de sfârșitul perioadei de 5 ani de păstrare a datelor.

Datele declarate prin acest nou formular vor fi stocate centralizat într-o bază de date europeană numită Sistemul Electronic Central de Informații privind Plățile (CESOP), scopul acestui sistem fiind să ofere experților antifraudă din statele membre UE informațiile de care au nevoie pentru a identifica mai ușor vânzătorii din străinătate care furnizează bunuri sau prestează servicii pe teritoriul lor.

Cine trebuie să depună formularul și pentru ce tipuri de plăți

Obligația de raportare este incidentă pentru patru categorii de prestatori de servicii de plată: instituțiile de credit ( bănci, IFN-uri, leasing), instituțiile emitente de monedă electronică, instituțiile de plată, precum și instituțiile de virament poștal care prestează servicii de plată. Totuși, raportările nu trebuie făcute pentru orice serviciu de plată, ci numai pentru cele care vizează executarea operațiunilor de plată și a transferurilor de fonduri în conturile de plăți, executarea operațiunilor de plată acoperite de o linie de credit, emiterea de instrumente de plată și achiziționarea de operațiuni de plată sau remiterea de bani. Sunt scutite de la raportări, printre altele, servicii ca: depunerea și retragerea de numerar, serviciile de inițiere a plăților, precum și activitățile ce presupun doar furnizarea de informații cu privire la conturi.

De asemenea, mai merită menționat că nu toate plățile trebuie raportate, existând mai multe condiții care declanșează obligația de raportare: plătitorul se află în UE și realizează trimestrial mai mult de 25 de plăți transfrontaliere către același beneficiar. Aceste două condiții trebuie să fie verificate și îndeplinite în fiecare trimestru calendaristic.