Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate referitoare la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2016 pentru modificarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului. Prin O.U.G. nr. 15/2016 (adoptată în data de 11 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 367 din data de 12 mai 2016), după articolul 16 din Legea nr. 3/2000 a fost introdus un nou articol, respectiv articolul 161.

Acest act normativ are ca obiect completarea prevederilor Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, în sensul de a permite organizarea și desfășurarea referendumului local la aceeași dată cu alegerile locale, cu utilizarea acelorași secții de votare, birouri electorale de circumscriptie și ștampile electorale. Ordonanța de urgență a guvernului nr. 15/2016, în integralitatea ei, contravine, pe de-o parte, dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (4) privind regimul ordonanţelor de urgenţă, iar, pe de altă parte, prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție privind obligativitatea deciziilor Curții Constituționale.

Avocatul Poporului a reținut faptul că reglementarea precitată este de natură să aducă atingere prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. În legătură cu motivele invocate de Guvern în Nota de fundamentare și Expunerea de motive, Avocatul Poporului a remarcat faptul că, în realitate, două autorități publice locale au stabilit prin hotărâri emise de consilii locale (acte administrative) ca desfășurarea unor referendumuri locale să aibă loc în 2 aceeași zi cu data stabilită pentru desfășurarea alegerilor locale și anume, 5 iunie 2016, în condițiile în care Legea nr. 3/2000 nu conținea prevederi care să permită organizarea concomitentă a două tipuri distincte de scrutine. În fapt, Avocatul Poporului a apreciat că justificarea adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2016 ține de oportunitate, or, oportunitatea nu satisface exigenţele art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât aceasta este, prin definiţie de natură subiectivă şi nu are, în mod necesar şi univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie şi unor factori subiectivi.

Totodată, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2016 încalcă prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, în condițiile în care legiuitorul delegat a nesocotit considerentele Deciziei nr. 334/2013 a Curții Constituționale, aspect de natură să pună în discuție respectarea principiului loialității constituționale care impune ca adoptarea actelor normative să aibă loc cu respectarea rolului Curții Constituționale și a deciziilor pronunțate de aceasta. Prin decizia menționată, instanța de contencios constituțional a constatat că dispozițiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică referendumurilor organizate în decurs de un an de la data intrării în vigoare a legii. Or, în situația de față, Guvernul a adoptat un act normativ în materie referendară fără a ține cont de cele statuate de instanța de contencios constituțional în considerentele Deciziei nr. 334/2013, Ordonanța de urgență nr. 15/2016 fiind adoptată chiar în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale. Întreaga motivație pe care se bazează opinia Avocatului Poporului se regăsește pe site-ul instituției, la secțiunea Contencios constituțional-Excepții de neconstituționalitate.

• Jumătate din companiile globale plănuiesc fuziuni şi achiziţii în următoarele 12 luni; 40% caută să stabilească alianţe
• Creştere de cinci ori a tranzacţiilor mai mari şi mai îndrăzneţe
• Mai mult de o treime din executivii intervievaţi se aşteaptă ca vânzările de active neperformante să alimenteze revizuirile de portofolii

Perspectivele globale ale pieței de fuziuni şi achiziţii (M&A) rămân pozitive, având în vedere că 50% din companii intenționează să realizeze tranzacţii în acest an, conform celei de-a paisprezecea ediții a studiului EY Global Capital Confidence Barometer (CCB). Studiul EY a fost derulat în rândul a peste 1700 de directori executivi din 45 de ţări.

Ajuns în cel de-al şaptelea an de existenţă, barometrul CCB a identificat un apetit puternic pentru încheierea de tranzacţii şi de alianţe şi un peisaj M&A extrem de competitiv, în cadrul căruia aproape o treime dintre directorii chestionaţi (28%) se aşteaptă la apariţia de noi oferte nesolicitate în următoarele 12 luni.

Subliniind accentul puternic pus pe creşterea non-organică, 40% din reprezentanții managementului de top caută stabilirea de alianţe cu alte companii.

Florin Vasilică, Liderul departamentului de Asistenţă în tranzacţii, EY România, declară:

“O perioadă prelungită de evoluție economică incertă, cuplată cu fenomenele disruptive de pe anumite piețe, generează un interes puternic pentru fuziuni şi achiziţii. Având în vedere presiunea asupra preţurilor şi ritmul schimbării, creşterea organică, de cele mai multe ori, nu mai este suficientă. Companiile sunt tot mai înclinate să încheie tranzacţii şi să formeze alianţe ca să genereze venituri mai mari. Achizițiile şi alianțele reprezintă, în prezent, trăsăturile cheie ale agendei de creștere din mediul corporate.”

Directorii îşi extind mizele şi descoperă prieteni noi printre adversari mai vechi

Studiul EY a identificat existenţa unui mediu favorabil pentru accelerarea tranzacţiilor în anul următor. Evaluările sunt percepute ca stabile, iar executivii continuă să aibă încredere în numărul şi calitatea oportunităţilor disponibile, precum şi în posibilitatea de a încheia tranzacţii.

Apetitul pentru tranzacții rămâne puternic, cu peste 80% din cei care intenționează să încheie fuziuni şi achiziţii planificând cel puţin o tranzacţie în perioada următoare. Un sfert dintre executivi se aşteaptă la o creștere a oportunităţilor de încheiere a tranzacţiilor în anul următor.

Companiile încep să se orienteze către tranzacţii de dimensiuni mai mari, astfel că se înregistrează o creştere de cinci ori a numărului de companii care doresc să achiziţioneze active mai mari de 1 miliard de USD. Această tendinţă era de aşteptat, având în vedere că orice creştere substanţială implică acțiuni mai îndrăznețe.

Florin Vaslică adaugă: “Pe lângă tranzacţii, 40% din companii iau în considerare încheierea de alianţe care să le ajute să facă față impactului transformărilor digitale din mediul de business în care activează. Alianţele sunt tot mai des văzute ca un mijloc prin care poți beneficia de experiența altor companii. Acestea oferă o abordare mai informală, cu riscuri mai scăzute, fapt care permite companiilor să răspundă rapid schimbărilor din piaţă. Companiile pot intra şi ieşi dintr-o alianţă cu mai multă uşurinţă decât dintr-o fuziune sau dintr-o achiziţie.”

Convergenţa sectorială – revizuirile strategice alimentează activitatea tranzacțională

Tehnologia şi schimbarea preferinţelor consumatorilor stimulează convergenţa sectorială şi accelerează apariţia de noi competitori în cadrul multor industrii, iar acest fapt alimentează dorinţa de a încheia tranzacţii şi de revizuire a activelor. Peste o treime din executivi (37%) se aşteaptă la creșterea vânzărilor forțate în anul următor. Această tendinţă este în acord cu comportamentul companiilor din tot mai multe sectoare care se orientează către alte zone şi își revizuiesc strategia, adesea în vederea vânzării activelor slab performante.

Sectoarele în care se înregistrează cel mai puternic apetit pentru achiziţii sunt petrol și gaze (59% din companii plănuiesc cel puţin o tranzacţie), retail și produse de larg consum (59%), energie şi utilităţi (58%), produse industriale (55%) şi sănătate & produse farmaceutice (51%).

Perspectivele economice interne stimulează investiţiile străine

În contextul unei creșteri economice încă modeste, companiile caută să-şi îmbunătăţească perspectivele de creștere în afara graniţelor propriei ţări, 74% dintre acestea luând în considerare încheierea de tranzacţii transfrontaliere. Conform rezultatelor studiului, companiile continuă să-şi revizuiască portofoliile şi să evalueze zonele în care operează. Directorii sunt interesați să caute în afara graniţelor zone de creştere solidă pe măsură ce îşi planifică strategiile de investiţii.

Fluxurile tranzacţiilor M&A arată că firmele explorează o varietate de regiuni geografice pentru a identifica oportunități care să le susțină obiectivele strategice. Europa de Vest este din nou prima opțiune în preferințele acestora, companiile căutând să profite de evaluările financiare relativ mai joase şi de finanţările mai ieftine din această regiune. Tendinţa dominanță a investiţiilor externe derulate de China va continua, pe măsură ce firmele chinezeşti caută să investească în active solide legate de proprietatea intelectuală.

Companiile chineze au cheltuit deja peste 100 miliarde USD în active din afara graniţelor Chinei din februarie 2016 şi până în aprilie 2016 – cea mai mare valoare înregistrată până acum. Principalele cinci destinaţii preferate de investitori sunt: Statele Unite, Marea Britanie, Germania, India şi China.

Perspectivele de creștere robustă sprijină încrederea în fuziuni şi achiziţii

Perspectivele de creștere robustă din anumite zone stimulează intenţiile legate de fuziuni şi achiziţii – directorii executivi rămân relativ liniştiţi atunci când se pune problema volatilităţii pieţei din primul trimestru al anului 2016. Cu toate astea, există unele motive de îngrijorare. Accentuarea instabilităţii politice globale şi regionale, mai ales în Orientul Mijlociu, peninsula Coreea şi Marea Chinei de Sud, este percepută drept riscul cel mai mare.

Un risc potenţial la adresa mega-tranzacţiilor viitoare (de peste 10 miliarde USD) este reprezentat de preocuparea directorilor executivi legată de reglementările pieţelor şi ale competiţiei. Această îngrijorare a afectat deja tranzacţiile recente, pe măsură ce autorităţile au devenit tot mai intervenţioniste în cadrul anumitor consolidări mari, din diverse industrii. Companiile vor fi nevoite astfel să se gândească cum ar putea să răspundă unor astfel de provocări, atunci când evaluează consolidări de mari dimensiuni.

Dincolo de aceste preocupări, încrederea în fuziuni şi achiziţii rămâne la un nivel ridicat, iar directorii executivi nu se aşteaptă la riscuri sistemice majore – fapt evidenţiat de sentimentul pozitiv legat de achiziţii şi de numărul de tranzacții care urmează să fie finalizate.

“În acest context, în care consideră economia globală relativ stabilă, executivii trebuie să-şi genereze propriile oportunităţi într-un mediu economic aflat încă într-o prelungită perioadă de creștere modestă. Una dintre provocările cheie pentru aceștia este menținerea unui control strict al costurilor, simultan cu identificarea unor noi surse de venituri. Achiziţiile, la fel ca şi alianţele, sunt listate ca priorități pe agenda de creştere a corporațiilor în viitorul apropiat”, adaugă Florin Vasilică.

Piaţa românească şi perspectivele sale

„România este a treia țară din regiune atât la nivel de număr de tranzacții înregistrate în cursul anului 2015, dar şi în valoare. Ne așteptăm ca gradul de încredere crescut în economia românească să se reflecte în continuare printr-un apetit susținut de tranzacții și oportunități de investiții în România. Deja asistăm la mutări interesante în anumite sectoare datorate şi unui interes mai mare al antreprenorilor vis-a-vis de tranzacțiile concurenților, precum și al abundenței surselor ieftine de finanțare şi a unui număr mai mare de investitori interesați de țara noastră”, concluzionează Florin Vasilică.

Raportul online poate fi consultat aici http://www.ey.com/ccb

ANAF reaminteşte contribuabililor că 25 mai 2016 este termenul limită pentru depunerea Declaratiei 200 privind veniturile realizate în România în 2015.

Formularul poate fi completat oricând online, prin accesarea „Serviciului Privat Virtual” la adresa https://pfinternet.anaf.ro. Alternativ, utilizând un certificat digital, formularul poate fi completat prin accesarea adresei www.eguvernare.ro, secţiunea „Depunere declaraţii”. De asemenea, formularul completat pe hârtie poate fi trimis prin poştă, sau depus direct la registratura administraţiei fiscale în a cărei rază teritorială se află domiciliul contribuabilului.

Trebuie să completeze această declaratie persoanele fizice care realizează în România, individual sau într-o formă de asociere, venituri în bani şi/sau în natură din:

1. activităti independente;

2. cedarea folosintei bunurilor;

3. activităti agricole, pentru care venitul net se stabileşte în sistem real;

4. piscicultură;

5. silvicultură;

6. transferul titlurilor de valoare, altele decât părtile sociale şi valorile mobiliare în cazul societătilor închise;

7. operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi orice alte operatiuni similare, altele decât cele cu instrumente financiare tranzactionate pe piete autorizate şi supravegheate de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare;

8. jocuri de noroc.

Declaratia 200 se depune şi de către persoanele fizice rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European care obtin venituri din activităti independente din România şi optează pentru regularizarea impozitului în România, începând cu 1 iunie 2015.

Pentru mai multe detalii, consultati acest link.

Legislaţie relevantă:

Legea nr. 317/2004, art. 29 alin. (7)

În virtutea principiului qui prior tempore potior jure, concursul dintre două cereri formulate pentru același post – una de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţia de execuţie aferentă respectivului post iar una de transfer – va fi soluţionat în favoarea cererii de transfer, având în vedere faptul că titularul acestei din urmă cereri are dobândit gradul profesional aferent respectivului post, anterior momentului la care s-a născut vocaţia titularului celei de a doua cereri de a-și valorifica rezultatul obţinut la concursul de promovare.

Decizia nr. 1778 din 3 aprilie 2012

Prin Hotărârea nr.949 din 4 noiembrie 2010,  Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de petenta NLS, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Y, împotriva Hotărârii nr.340 din 30 octombrie 2010 a Secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

În motivarea hotărârii,  Plenul  Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut, în esenţă,  că atât cererea de transfer formulată de petenta ACS, cât și cererea de valorificare formulată de petenta NL, au fost supuse analizei în ședinţa Secţiei pentru procurori, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Y unde exista un post de execuţie vacant.

Totodată, a apreciat ca fiind nefondată contestaţia formulată de către petenta NL, întrucât ambele cereri vizau același post de execuţie, iar Secţia pentru procurori a avut în vedere cele statuate de Plen prin Hotărârea nr.298/2007, respectiv că cererile de valorificare formulate de candidaţii la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaţilor care au fost admiși pentru promovarea pe loc la același concurs și nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer formulate de alţi judecători decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului, conferindu-se astfel prioritate dreptului mai vechi.

Plenul a constatat astfel că petenta ACS a dobândit gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă Curtea de apel, începând cu data de 1 decembrie 2008, când a fost numită procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel X, ca urmare a valorificării rezultatului obţinut la concursul de promovare din data de 5 octombrie 2008.

Având în vedre că dreptul petentei ACS de a solicita transferul la un parchet corespunzător gradului profesional dobândit, este mai vechi decât dreptul de valorificare al doamnei procuror NLS, ca urmare a rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 9 mai 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii  a considerat că Secţia pentru procurori a procedat corect, dând prioritate dreptului mai vechi, prin admiterea cererii de transfer formulate de către petenta ACS.

Împotriva Hotărârii nr.949/2010 NLS a declarat recurs, susţinând că hotărârea atacată  este nelegală și netemeinică, deoarece reglementarea stabilită prin Hotărârea    nr. 298/2007, care se referă la ordinea  de prioritate a cererilor de valorificare a rezultatelor  examenelor de promovare și cererilor de transfer, atunci când   acestea vin  în concurs, nu   se aplică în speţă, pentru   următoarele argumente:

– cererea sa de valorificare a  rezultatului examenului de promovare în funcţia de execuţie, desfășurat la 9.05.2010, este anterioară   cererii   de transfer depusă de d-na  procuror ACS, astfel că nu  se poate   susţine că aceasta are un drept mai vechi;

– nu se poate   susţine   că s-au luat în discuţie, în același timp, în cadrul   Secţiei de  procurori ambele cereri, deoarece nu se face nici o referire, în cadrul   Hotărârii nr. 340 din 30 septembrie  2010, la cererea  sa de valorificare a   rezultatului  obţinut la examenul  de promovare;

– cererea sa era   mult  mai îndreptăţită a fi admisă, deoarece  din data  de 3.08.2009 și până în prezent, prin  ordin al Procurorului General, a  fost   delegată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Y, ultima delegare fiind stabilită prin  ordinul nr. 1515 din 3.08.2010, pe o perioadă    de șase luni de zile.

În consecinţă, recurenta solicită  admiterea  recursului, anularea  Hotărârii Plenului nr. 949 din 4.11.2010 și a  Hotărârii  Secţiei de Procurori nr. 340/30.09.2010, cu obligare   pârâtului C.S.M  la valorificarea rezultatului obţinut la examenul din data de 9.05.2010 și promovarea   la Parchetul de pe lângă Curtea  de Apel Y.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a  formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, pentru   motivele  reţinute în cuprinsul Hotărârii nr. 949/2010 (hotărârea atacată).

La data de 6.05.2011 recurenta a invocat excepţia  de nelegalitate   a  Hotărârii   nr. 298/19.04.2007 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, hotărâre prin care s-a stabilit   că „au prioritate  cererile de valorificare formulate de candidaţii la concursul de  promovare atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaţilor admiși  la promovarea  pe loc și nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer”.

Prin sentinţa civilă  nr. 6225/27.10.2011 Curtea de Apel București – Secţia a VIII-a contencios administrativ și fiscal  a respins, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta NLS. Sentinţa  nu a fost  atacată cu recurs.

Analizând actele depuse de părţi, precum și apărările invocate în cuprinsul recursului și al întâmpinării, Înalta Curte  constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele  considerente:

În fapt, recurenta a formulat la data de 24.06.2010 o cerere având ca obiect valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor din data de 9 mai 2010, cererea sa fiind înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 18000/1154/2010.

La data de 30.06.2010, a fost înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 18558/1154/2010, cererea doamnei procuror ACS, având ca obiect transferul său de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel X la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Y.

După data de 24.06.2010, prima ședinţă în care a fost programată analizarea cererilor de valorificare, respectiv transfer, conform practicii constante în materia programării ședinţelor, avându-se în vedere totodată și perioada vacanţei judecătorești, a fost la 30.09.2010, ședinţă în care, atât cererea de transfer formulată de doamna procuror ACS, cât și cererea privind valorificarea rezultatului obţinut de recurentă la concursul de promovare din 9.05.2010 au fost supuse analizei de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

La momentul analizării cererilor, potrivit evidenţelor direcţiei de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Y exista un singur post de execuţie vacant.

Nemulţumirea recurentei rezidă din faptul că, prin Hotărârea nr. 340 din data de 30.09.2010 a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus transferul doamnei procuror ACS de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel X la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Y, dându-se astfel prioritate cererii de transfer în defavoarea cererii sale de valorificare.

Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei în sensul că cererea sa de valorificare avea prioritate faţă de cererea de transfer despre care s-a făcut anterior vorbire.

Astfel, prin Hotărârea nr. 298/19.04.2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a stabilit că cererile de valorificare formulate de candidaţii la concursul de promovare au prioritate atunci când, vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaţilor care au fost admiși pentru promovarea pe loc la concurs și nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer, formulate de alţi judecători sau procurori decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului.

Potrivit art. 60 din Legea  nr. 303/2004 transferul judecătorilor  și procurorilor de la   o instanţă  la altă instanţă sau de la un parchet  la alt parchet se aprobă, la cererea  celor   în cauză, de către   Consiliul Superior al Magistraturii.

Faţă de aceste  dispoziţii legale și în raport  de principiul qui prior tempore potior jure, Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă a soluţionat în mod corect   concursul dintre   cele   două cereri formulate pentru același post, acordând  prioritate  cererii de transfer formulate de d-na ACS, care a obţinut gradul de procuror de pe lângă curtea de apel începând cu data   de 1.12.2008, când a fost numită  procuror la Parchetul  de pe lângă  Curtea de Apel   X, spre deosebire de recurentă, ce solicită valorificarea   unui drept ce s-a născut abia la 9.05.2010, cu ocazia  examenului de promovare de la acea dată.

Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 29 alin . 7  din Legea nr. 317/2004, recursul urmează a fi respins  ca nefondat.

De menţionat că, în același sens, Înalta Curte s-a pronunţat în situaţii similare prin Deciziile nr. 5275/20.11.2009 și nr. 1227/4.03.2010.

Legislaţie relevantă:

Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. ţ),  art. 22, art. 24, art. 25

Codul de procedură civilă, art. 374 alin. (2)

Din interpretarea – în sensul producerii de efecte – a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 554/2004,  coroborate cu cele ale art. 24-25 din aceeași lege, rezultă că hotărârile judecătorești pronunţate de instanţa de contencios administrativ prin care se instituie obligaţia de plată a unor sume de bani cu titlu de despăgubiri, compensaţii, penalităţi ori cheltuieli de judecată se investesc cu formulă executorie și se execută silit potrivit dreptului comun, reprezentat de Codul de procedură civilă.

Decizia nr. 1897 din 5 aprilie 2012

Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2011 în dosarul nr. 5527/110/2010 al Curţii de Apel Bacău, Secţia de contencios administrativ și fiscal, reclamantul BG a solicitat investirea cu formulă executorie a Deciziei nr. 1574 din 11 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – Secţia de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea dată în camera de consiliu din data de 9 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a-fost respinsă cererea formulată de BG de investire cu formulă executorie a Deciziei nr. 1574 din 11 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – Secţia de contencios administrativ și fiscal ca lipsită de interes, cu motivarea că din interpretarea sistematică a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 rezultă că este necesară investirea cu formulă executorie doar în cazul hotărârilor judecătorești definitive Și irevocabile pronunţate de instanţele de contencios administrativ prin care s-au respins acţiunile formulate și s-au acordat cheltuieli de judecată. Per a contrario, celelalte hotărâri judecătorești pronunţate în materia contenciosului administrativ constituie titluri executorii, nefiind necesară învestirea acestora potrivit dispoziţiilor art. 269 din Codul de procedură civilă.

Împotriva încheierii din data de 9 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen legal BG, prin care s-a învederat că în mod greșit cererea sa de investire cu formulă executorie a Deciziei nr. 1574 din 11 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – Secţia de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca lipsită de interes.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Obiectul cererii recurentului BG îl constituie investirea cu formulă executorie a Deciziei nr. 1574 din 11 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – Secţia de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admis recursul reclamantului împotriva sentinţei civile nr. 427 din data de 12 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5527/110/2010, a fost casată sentinţa recurată și reţinută cauza spre rejudecare, dispunându-se admiterea în parte a acţiunii reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Judeţean Bacău, cu consecinţa obligării pârâtului la plata în favoarea lui BG a sumei   de   1000   lei   daune   morale.   Obligaţia   stabilită   prin   hotărârea  irevocabilă a instanţei de contencios administrativ vizează, indiscutabil, plata unei sume de bani.

Se reţine, cu privire la executarea hotărârilor instanţelor de contencios administrativ, că Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, conţine următoarele prevederi relevante: – art. 2 alin. (1) lit. ţ): „instanţa de executare – instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ”; – art. 22: „Hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins acţiunile formulate potrivit dispoziţiilor prezentei legi și s-au acordat cheltuieli de judecată se investesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului comun”; –art. 24: „(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, sa elibereze un certificat o adeverinţă sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) hi cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere. (3) Neexecutarea sau nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ și după aplicarea amenzii prevăzute la alin. (2) constituie infracţiune și se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 100.000.000 Iei”; – art. 25:„(1) Sancţiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanţa de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgenta, cu citarea părţilor. (2) Cererea prevăzută la alin. (1) este scutita de taxa de timbru. (3) Hotărârea pronunţată de instanţa de executare poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronunţare. (4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică, în mod corespunzător, și pentru punerea în executare a hotărârilor instanţelor de contencios administrativ date pentru soluţionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative”.

In acest context legislativ, se observă că art. 22 din Legea nr. 554/2004 a căpătat conţinutul actual prin modificările aduse Legii contenciosului administrativ prin Legea nr. 262/2002. Anterior, art. 22 din actul normativ în discuţie prevedea că hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au admis acţiunile în contencios administrativ constituie titluri executorii, fără a distinge în raport cu obligaţiile propriu-zise stabilite prin dispozitiv.

Procedând la o interpretare a normei enunţate în sensul de a produce efecte juridice și luând în considerare corelaţiile ce se impun a fi făcute cu procedura specială reglementată în art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că, în pofida caracterului lacunar al art. 22, toate hotărârile judecătorești prin care se instituie – cum este și în cazul recurentului – obligaţia de plată a unor sume de bani cu titlu de despăgubiri, compensaţii, penalităţi ori cheltuieli de judecată se învestesc cu formulă executorie și se execută silit potrivit dreptului comun, reprezentat de Codul de procedură civilă. în materia învestirii cu formula executorie, art. 374 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede, în mod expres, că “Investirea hotărârilor cu formula executorie se face de prima instanţă”, care în speţă este Tribunalul Bacău și nu Curtea de Apel Bacău.

Procedura reglementată în art. 24-25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se aplică prin urmare exclusiv în cazul hotărârilor judecătorești prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o operaţiune administrativă. într-adevăr, este evident că, de vreme ce art. 25 din Legea nr. 554/2004, în care se regăsesc norme privind procedura propriu-zisă de soluţionare a cererilor ce se încadrează în obiectul de reglementare al art. 24, poartă denumirea marginală de „instanţa de executare”, definiţia legală pe care art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004 o oferă noţiunii de „instanţa de executare” nu poate fi circumscrisă decât acestei proceduri speciale.

În raport de cele mai sus arătate, reţinându-se că în mod greșit a fost respinsă ca lipsită de interes cererea reclamantului Butnari Grigore de învestire cu formulă executorie a Deciziei nr. 1574 din 11 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – Secţia de contencios administrativ și fiscal, și că aparţine Tribunalului Bacău competenţa soluţionării acestei cereri, urmează a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 312 alin. (1) – (3) din Codul de procedură civilă, admiterea recursului declarat de reclamantul BG împotriva încheierii din data de 9 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Bacău.

Ministrul Finanțelor Publice, Anca Dragu, a dat startul ședinței de tranzacționare a bursei londoneze (London Stock Exchange), unul dintre cele mai mari și mai importante centre financiare ale lumii. La eveniment au participat secretarul de stat din Ministerul Economiei, Sorana Baciu, ambasadorii României și cel al Marii Britanii și investitori instituționali.

Anca Dragu a subliniat evoluția rapidă a economiei românești, cu un PIB prognozat să crească cu 4.2% anul acesta.

„România are o creștere economică sustenabilă, fapt recunoscut de instituțiile financiare internaționale și de agențiile de rating. Accelerarea reformelor structurale și a investițiilor prin asigurarea unui mediu economic favorabil reprezintă priorități pentru acest Guvern”, a declarat ministrul Anca Dragu, la deschiderea ședinței de tranzacționare.

În cadrul vizitei la Londra, Ministrul Finanțelor Publice a avut o întâlnire cu Greg Hands, secretarul șef al Trezoreriei și membru al Parlamentului Marii Britanii. Temele au fost legate de evoluția economică la nivel european și de prioritățile Ministerului Finanțelor Publice. Printre acestea se numără eficientizarea cheltuielilor, managementul și prioritizarea investițiilor publice, creșterea transparenței bugetare.

Ministerul Finanțelor Publice a inițiat un pachet legislativ pentru creșterea transparenței, integrității pe piața de capital și a competitivității emitenților autohtoni. Acesta are în vedere stimularea și îmbunătățirea mediului de afaceri.

Noile prevederi propuse au ca scop final principal reclasificarea pieței de capital românești în categoria piețelor emergente care, odată atins, va aduce României o vizibilitate crescută la nivel european și mondial şi va crea premisele atragerii unor noi categorii de participanți (de natura intermediarilor, fondurilor de investiții, emitenților, investitorilor instituționali și chiar de retail).

Cele mai importante măsuri vizează transpunerea la nivel legislativ național a Directivelor europene ce obligă emitenții de valori mobiliare admise la tranzacționare pe o piață reglementată, care își au sediul sau își desfășoară activitatea într-un stat membru, la o mai bună informare a investitorilor. De exemplu, când un acționar dobândește sau cedează acțiunile cu drepturi de vot ale unui emitent ale cărui acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, acesta trebuie să notifice emitentului procentajul din drepturile de vot pe care îl deține în urma acestei operații. De asemenea, companiile active în industriile extractive (petrol, gaze și minerale) și în sectorul forestier sunt obligate să declare, într-un raport anual separat, plățile efectuate către guvernele țărilor în care își desfășoară activitatea.

O altă măsură vizează sporirea integrității piețelor financiare europene prin stabilirea de sancțiuni penale pentru cele mai grave abuzuri de piață comise intenționat. Pentru persoanele fizice, utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate și manipularea pieței sunt sancționate cu o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin patru ani. Companiile care se fac vinovate de infracțiuni de abuz de piață sunt pasibile de amenzi penale sau de altă natură. Sancțiunile pot ajunge până la interdicția temporară sau permanentă de a desfășura activități comerciale.

De asemenea, sunt scoase în afara legii trei tipuri de abuz: manipularea pieței; utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate și divulgarea neautorizată a informațiilor fără caracter public.

Și nu în ultimul rând se consolidează sancțiunile administrative care pot fi și ele impuse pentru abuzurile de piață, precum și competențele de investigare ale autorităților naționale de reglementare în vederea detectării abuzurilor de pe piețele financiare.

Adoptarea prezentului act normativ are impact asupra domeniului pieței de capital și asupra economiei românești în general prin crearea premiselor necesare dinamizării procesului de creștere al pieței și evoluției spre o dimensiune superioară a acesteia, și anume aceea de piață emergentă. Obiectivele avute în vedere sunt:

• creșterea gradului de implementare a principiilor de guvernanță corporativă la nivelul emitenților cu implicații benefice asupra transparenței și raportării informațiilor relevante pentru piață;
• optimizarea regimului ofertelor publice și al listărilor de valori mobiliare (acțiuni și obligațiuni);
• întărirea regimului legal care să permită respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale investitorilor, precum dreptul de vot în adunarea generală a acționarilor, dreptul la dividende, etc.

Secretarul de stat în Ministerul Finanțelor Publice, Attila Gyorgy, și Excelența Sa domnul ambasador al Confederației elvețiene, Jean-Hubert LEBET, au semnat astăzi, 11 mai 2016, acordul de proiect “Fondul pentru acțiuni în domeniul managementului energiei durabile”. Parte a acordului este și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în calitate de Organism Intermediar pentru Aria nr.4 din cadrul Programului de Cooperare elvețiano-român. Ministerul Finanțelor Publice are rol de Unitate Națională de Coordonare în program.

Documentul vizează consolidarea managementului energiei durabile la nivel local în România, prin îmbunătățirea infrastructurii municipale, prin creșterea gradului de conștientizare cu privire la eficiența energetică și la energia din surse regenerabile. Scopul este creșterea nivelului de trai, promovarea dezvoltării economice și conștientizarea cu privire la schimbările climatice.

Perioada de desfășurare a proiectului este de 40 luni. Bugetul total se ridică la 9.762.904 CHF, din care 8.350.968 CHF reprezintă grantul acordat de Confederația elvețiană României, ca parte a contribuției Elveției pentru reducerea decalajelor sociale și economice în Uniunea Europeană extinsă.

Ministerul Finanțelor Publice face încă un pas în sprijinul contribuabililor și lansează, pe pagina sa de Facebook, un ghid explicativ pentru formularul D200. Acesta trebuie completat de persoanele fizice care realizează venituri din România.

Ghidul enumeră situațiile în care trebuie depusă declarația, explică cum poate fi procurat formularul și unde trebuie depus.

La finalul ghidului se află un link către site-ul ANAF unde contribuabilii pot găsi instrucțiuni suplimentare pentru completarea formularului.

Ministerul Finanțelor Publice lucrează la un ghid similar pentru persoanele fizice care obțin venituri din străinătate. Acesta va fi lansat până la finalul săptămânii. În aprilie, Ministerul Finanțelor Publice a lansat ghidul informativ despre impozitul pe clădiri datorat persoanelor fizice.

În luna mai, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) rambursează TVA în valoare de peste 500 mil. lei, din care 32,01 mil. lei se compensează, iar 312,82 mil lei se restituie.

Plata efectivă a sumelor este programată în două tranşe:

• 12 mai 116,68 mil. lei şi
• 31 mai: 196,14 mil. lei.

Sunt cuprinse toate deconturile de TVA înregistrate până la 08.04.2016, cu excepţia celor aferente operaţiunilor de import soluţionate până la 25.04.2016.