În considerarea art. 278 din noul Cod de procedură fiscală, de la 1 ianuarie 2016 există modificări în regimul juridic al suspendării actelor administrative fiscale, conform art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004. Principala noutate este aceea că nivelul cauţiunii va fi predeterminat de art. 278 alin. (2) din noul Cod de procedură fiscală, astfel: 10%, pentru creanţe fiscale de până la 10.000 lei; 1.000 lei + 5% din ceea ce depăşeşte 10.000 lei, pentru creanţe fiscale de până la 100.000 lei; 5.500 lei + 1% din ceea ce depăşeşte 100.000 lei, pentru creanţe fiscale de până la 1.000.000 lei; 14.500 lei + 0,1% din ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei, pentru creanţe fiscale ce depăşeşc acest prag. Este de aşteptat ca art. 278 alin. (4) din noul Cod de procedură fiscală să genereze în practică situaţii controversate, din moment ce pare să recunoască doar în parte efectele unor hotărâri judecătoreşti de suspendare a actelor administrative fiscale.

Cota de TVA standard redusă la 20%. Cu începere de la 1 ianuarie 2016, cota de TVA standard în România a fost redusă la 20% (faţă de valoarea anterioară, aplicată în perioada 1.07.2010 – 31.12.2015, de 24%). Rămân în continuare aplicabile cotele reduse de TVA de 9% şi 5%, în cazurile şi condiţiile limitativ prevăzute de noul Cod fiscal. Ca urmare a modificării cotei de TVA, va fi nevoie să se acorde o atenţie specială situaţiilor în care, anterior datei de 1.01.2016, s-au facturat avansuri cu utilizarea cotei standard de 24%. Normele de aplicare clarifică, cel puţin în parte, asemenea situaţii.

Noua situaţie juridică a măsurilor asigurătorii aplicate de organele antifraudă fiscală. În practica fiscală au existat în 2014 şi 2015 numeroase cazuri în care s-au aplicat măsuri asigurătorii, care au fost menţinute pe o lungă perioadă de timp – uneori şi datorită insuccesului contestaţiilor judiciare împotriva acestor măsuri asigurătorii – fără a exista un control fiscal propriu-zis, care să conducă la emiterea unui raport de inspecţie fiscală şi a unei decizii de impunere. O parte din aceste măsuri asigurătorii sunt încă în forţă. Prin urmare, în cazul lor este incident art. 352 alin. (9) din noul Cod de procedură fiscală, cu trimitere la dispoziţiile art. 213 alin. (7) din noul Cod de procedură fiscală. Astfel, pentru măsurile asigurătorii aplicate de organele fiscale sau de organele antifraudă fiscală, în forţă la 1 ianuarie 2016, a început să curgă un termen de 6 luni în intervalul căruia este obligatorie clarificarea regimului juridic al obligaţiilor fiscale estimate. Dacă în acest termen de 6 luni nu se finalizează niciun control fiscal care să “definitiveze” obligaţiile fiscale, măsurile asigurătorii se desfiinţează de drept, iar bunurile, veniturile sau soldul creditor al conturilor bancare care au făcut obiectul măsurilor asigurătorii devin libere de orice sarcini. Este de aşteptat, în context, o creştere a numărului inspecţiilor fiscale, în acele cazuri în care contribuabilii au fost deja vizaţi de un control antifraudă fiscală.

Dr. Cosmin Flavius Costaş

Finalul anului 2015 ne găseşte, pe mulţi dintre noi, la birou, într-o sală de judecată, în camera de consiliu, la o întâlnire cu clientul stresat de vreun control fiscal sau, în cazul cel mai fericit, în faţa ultimei revizuiri a materialelor care vor intra în Tax Magazine nr. 12/2015. Indiferent de ipostază, 2015 a fost pentru toţi un an intens, pe care e bine poate să-l lăsăm în urmă.

Pentru revista Tax Magazine, anul 2015 a fost un an al începuturilor. După câteva numere publicate în 2014, credem noi că în acest an ne-am găsit un ritm de lucru, o echipă de colaboratori şi energia de a scrie, în fiecare lună, pe teme de actualitate din domeniul fiscalităţii naţionale şi europene. Un exemplu viu este faptul că, pe 24 decembrie 2015, trimitem cititorilor Tax Magazine un cadou de Crăciun, numărul din decembrie.

Provocările pe care le-am întâmpinat sunt dintre cele mai dificile. Practicienii cu 18 ore de muncă pe zi sunt greu de convins să-şi sacrifice şi puţinul timp rămas pentru a colabora cu o revistă de specialitate în domeniul fiscal. Unii magistraţi sunt în continuare reticenţi atunci când vine vorba de publicarea unui articol, pentru a nu risca o antepronunţare. Din lipsă de timp şi spaţiu, revistele în format clasic, tipărit pe hârtie, sunt tot mai puţine, pentru că viaţa socială şi viaţa juridică se desfăşoară online, iar bibliotecile s-au mutat în spaţiul virtual. Deşi în domeniul fiscal sunt puţine publicaţii active, teoreticienii şi practicienii au pus oarecum deoparte bunul obicei al abonamentului la o revistă de specialitate.

Credem însă că toate aceste dificultăţi au definit în anul 2015 caracterul revistei Tax Magazine. Nopţile şi firele noastre albe sunt mai puţin importante, atât timp cât cei care ne citesc identifică în paginile revistei soluţii pentru problemele cu care se confruntă, explicaţii pertinente, informaţii „calde” şi un strop din pasiunea inerentă fiecărui rând scris în această revistă.

La final de an, ne înclinăm cu respect în faţa celor care ne citesc şi ne susţin şi îi salutăm cordial pe ceilalţi. Promitem să fim mai buni în 2015, convinşi că seriozitatea pe care încercăm să o transmitem nu poate fi decât de bun augur.

Şi pentru că nu ne plac neapărat aşa-numitele Season Greetings, vă spunem creştineşte Crăciun Fericit şi un An Nou 2016 sănătos, prosper şi stabil, în care gândurile noastre bune şi materialele noastre şi mai bune să vă fie mereu aproape!

Dr. Cosmin Flavius Costaş

Editor, Tax Magazine

• Editorial
  Cosmin Flavius Costaș
  Gânduri de final de sezon fiscal
  Conferința Cluj Tax Forum – 19 februarie 2016
• Politici fiscale
  Proceduri de infringement în materie fiscală la nivelul Uniunii Europene (decembrie 2015)

• Impozite directe
  Cosmin Flavius Costaș, Tudor Vidrean-Căpuşan
  Tratamentul fi scal al veniturilor obținute din vânzarea fotografi ilor prin intermediul unor site-uri
  de specialitate localizate în Statele Unite ale Americii
  Maria Claudia Andrieș
  Despre taxele de mediu în România. Clasifi care şi implicaţii (II)
• Impozite indirecte
  Septimiu Ioan Puţ
  Puterea argumentului fiscal

• Procedură fiscală
  Cosmin Flavius Costaș
  Identitatea chestiunii litigioase în procesul fiscal român

• Jurisprudență fiscală națională
  Cosmin Flavius Costaş, Lia Sabou
  Cursul de schimb valutar, pe masa Curţii Constituţionale
  Decizie de instituire a măsurilor asigurătorii. Lipsă motivare. Nulitate

• Jurisprudența fiscală a instanțelor europene
  Sinteza hotărârilor în materie fiscală pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în intervalul 1 – 22 decembrie 2015

Andreea Mihnea, EY: Avem nevoie de tinerii plecaţi din ţară. Cred că au multe oportunităţi în România

Autor: Andreea Mihnea, Director HR, EY România

Schimbările profunde care au loc, nu doar în România, ci în întreaga lume necesită noi generaţii de lideri, de profesionişti care să transforme oportunităţile în valoare pentru comunităţi şi pentru societate în ansamblu. Mobilitatea fără precedent a forţei de muncă şi digitalizarea au aruncat însă companiile din întreaga lume într-un adevărat war for talent. Companiile din România încep să resimtă, la rândul lor, tot mai acut această tendinţă globală.

România este recunoscută pentru capitalul uman valoros şi accesibil. Este motivul pentru care numeroase companii au înființat aici centre de servicii pentru operaţiunile lor din întreaga lume. De cealaltă parte însă, un procent semnificativ de români cu pregătire superioară au ales să plece din ţară pentru a-şi valorifica mai bine potenţialul. Complexitatea schimbărilor din ultimul deceniu pune o presiune din ce în ce mai mare pe oameni, iar companiile au nevoie de angajaţi tot mai bine pregătiţi, mai flexibili, mai deschişi la nou, şi mai creativi. Banii nici nu mai sunt uneori parte din această ecuaţie, pentru că este din ce în ce mai greu să atragi şi să păstrezi astfel de oameni în organizaţie.

În acest context, efortul pe care îl facem pentru a recruta cei mai talentaţi absolvenţi din România nu mai este suficient. De aceea, în ultimul an ne-am îndreptat atenţia către numeroşii români foarte bine pregătiţi care au plecat din ţară şi care poate s-ar întoarce dacă ar identifica oportunităţile potrivite. Cred că România are multe astfel de oportunităţi pentru ei, de la poziţiile-cheie din domeniul serviciilor profesionale, până la alternativa antreprenoriatului, ce cunoaște o dezvoltare fără precedent la nivel local.

În paralel, aş vrea să subliniez că atât companiile multinaţionale care operează aici, cât şi cele locale, sunt foarte interesate să angajeze tineri profesionişti români, cu solide cunoştinţe aplicabile în business în acest moment. Mă refer la tinerii care excelează în domeniul în care studiază, care sunt permanent la curent cu cele mai noi fenomene şi tendinţe din economie şi care au abilităţile necesare pentru a construi relaţii profesionale bazate pe colaborare şi încredere.

EY are peste 212.000 de angajați la nivel mondial în peste 150 de țări. Numai în acest an, compania a angajat aproape 60.000 de specialiști, practic o persoană nouă la fiecare 9 minute. În România, în 2015, EY a angajat doar în septembrie 101 absolvenți de facultate – cel mai mare număr recrutat până acum de la deschiderea biroului EY în România, în 1992, şi cu 20% mai mulţi faţă de anul trecut. Numărul angajaţilor din cele 5 birouri din România şi Republica Moldova a depăşit astfel pentru prima dată 650 de persoane.

EY în top 10 angajatori vizați de tinerii români

Conform studiilor derulate de Trendence şi Catalyst, tinerii profesionişti din România pun tot mai mult accent pe beneficii non-financiare şi pe echilibrul între viaţa profesională şi cea personală în alegerea unui angajator. Conform celor două studii, Trendence Graduate Barometer şi Most Desired Employers Survey 2015, EY a urcat pentru prima dată în topul preferinţelor tinerilor, devenind cel mai dorit angajator din domeniul serviciilor profesionale pentru absolvenţii de studii superioare. EY este şi în top10 în clasamentul general al celor mai doriţi angajatori din România, conform studiului Trendence, şi este angajatorul preferat din grupul Big4 pentru absolvenţii de elită şi pentru femei, conform ambelor studii.

Respondenţii care au participat la cele două sondaje percep EY România drept compania de servicii profesionale cea mai inovativă, care oferă cele mai bune programe de formare şi care are cel mai atractiv mediu de lucru. De asemenea, EY este perceput de tinerii români drept compania din acest domeniu care angajează cei mai mulţi absolvenţi şi care are cea mai bună prezenţă la târgurile de job-uri.

Studenţii de elită care termină astăzi facultatea ştiu foarte bine ce vor – ei îşi doresc o carieră solidă şi posibilitatea de a promova într-o companie până la vârf. Vor să facă parte din organizaţii globale, unde să aibă acces la resurse şi oportunităţi pe măsura lucrurilor pe care ei şi le doresc de la viaţă. Dar îşi doresc şi flexibilitate, autonomie şi timp mai mult pentru viaţa privată. Pentru a atrage cei mai talentaţi astfel de tineri români, fie că locuiesc în ţară sau că sunt stabiliţi în afară şi vor să se întoarcă, trebuie să le oferi acele avantaje care să îi motiveze să crească personal și profesional alături de companie. Dar mai mult decât atât, trebuie să le oferi o misiune şi un set de valori relevante pentru ei în această eră a transformării.

• Investiţiile fixe totale din Zona Euro în 2016 sunt estimate să înregistreze cea mai mare creştere din 2007 încoace

Condiţiile economice din Zona Euro continuă să se îmbunătățească, stimulate inițial de consumul din 2014 și 2015 și de investiţiile de capital din Zona Euro, care vor sta la baza unei redresări constante pe termen mediu, se arată în ediţia din decembrie 2015 a prognozei EY Eurozone Forecast (EEF). Previziunile EEF estimează o creştere a Produsului Intern Brut (PIB) de 1,5% în 2015, urmată de o accentuare a creşterii, la 1,8% în 2016 şi 2017.

Creşterea exporturilor şi revenirea cererii interne generează presiune asupra capacitații de răspuns în mai multe sectoare, cum ar fi serviciile financiare, serviciile profesionale, turism şi agrement. În plus, relaxarea creditării şi menţinerea unor rate mai scăzute ale dobânzilor vor duce la creşterea cererii de credite în viitorul apropiat. Conform EEF, investiţiile fixe totale sunt așteptate să crească cu 2,4% în 2016 – cel mai rapid ritm de creştere din 2007 încoace – şi să se accelereze la 3,1% în 2017. Pentru anii 2018 şi 2019, investiţiile fixe totale sunt estimate să crească cu un ritm anual de 2,5%.

Cheltuielile de capital au devenit din ce în ce mai vizibile, pe măsură ce companiile și-au recăpătat încrederea în revenirea economică şi constată o îmbunătățire a profitabilității. Măsurile recente luate de BCE pentru extinderea programului de achiziţii de obligaţiuni şi reducerea dobânzilor la depozite oferă asigurări suplimentare privind costurile scăzute ale creditelor pentru perioada care urmează. Acest fapt ar trebui să stimuleze și mai mult cererea de credite în 2016 şi să susțină revenirea economică prin investiţii de capital.

Perspectivele exporturilor afectate de încetinirile creşterilor de pe pieţele emergente

Investiţiile suplimentare de capital ar trebui să completeze reformele privind creşterea competitivităţii, care au impulsionat exporturile unora dintre ţările Zonei Euro în ultimii ani. Cu toate acestea, încetinirea ritmului de creştere din pieţele emergente va afecta estimările pentru perioada următoare.  În pofida unui curs de schimb mai mic – influențat de prelungirea programului de achiziţii de active de către BCE şi de aşteptata încordare a politicii monetare din Statele Unite – şi în pofida redresării din economiile avansate, EEF se aşteaptă la o încetinire a ritmului de creştere a exporturilor de la 4,5% în 2015 la 3,7% în 2016 şi de 3,4%, anual, din 2017 până în 2019.

Veniturile din muncă vor deveni principalul motor al consumului în gospodării

Ajutat de impactul preţurilor mai mici la combustibili, consumul a fost principalul motor de creştere și de susținere a redresării economice a Zonei Euro de până acum. Privind în perspectivă, deşi EEF se aşteaptă la o revenire mai echilibrată, pe parcursul căreia cheltuielile cu investiţiile şi cele de consum vor avea contribuții relativ similare la creşterea economică, cheltuielile gospodăriilor vor rămâne cruciale.

Creşterea veniturilor din muncă va fi principalul factor care va influența creşterea cheltuielilor gospodăriilor. EEF estimează o creştere a consumului de 1,7% în 2015 şi de 1,6% în 2016, iar pe termen mediu, o creştere anuală de aproximativ 1,4%. Generarea de noi locuri de muncă şi încurajarea persoanelor inactive de a-şi căuta de lucru vor fi elemente esențiale ale prosperităţii în anii care vin. Investiţiile vor fi de ajutor din acest punct de vedere, însă va fi în continuare nevoie ca guvernele să facă mai mult pentru micşorarea costurilor asociate muncii în unele economii din Zona Euro.

Perspectivele României

Perspectivele macroeconomice ale României rămân pozitive, în pofida schimbării guvernului din luna noiembrie. Cererea internă a continuat să alimenteze creşterea în trimestrul trei, PIB-ul ridicându-se la 1,4% în acest trimetru (după ce a rămas neschimbat în trimestrul doi) şi ajungând la un nivel anual de 3,6%. Încă nu a fost efectuată o analiză separată pe componente pentru trimestrul trei, dar ne aşteptăm ca tendinţa crescătoare înregistrată în consum şi investiţii să fi continuat.

Menținerea unor creșteri reale ale veniturilor, susținute de inflaţia mică sau chiar negativă şi de o scădere treptată a şomajului, vor sprijini consumul şi în anul 2016. Reducerile de taxe şi creşterile salariale din sectorul public vor stimula şi mai mult veniturile disponibile. Exporturile nete vor continua să aibă un impact moderat asupra creşterii economice. Per ansamblu, ne aşteptăm ca PIB-ul României să crească cu 3,7% în 2015, cu puţin peste previziunea noastră din septembrie.

„Cheltuielile cu investiţiile reprezintă principalul motor de creştere, pe măsură ce guvernul va accelera rata de absorbţie a fondurilor structurale europene. Investiţiile private au cunoscut şi ele o creştere pe fondul dobânzilor mai mici la creditele corporate şi a nivelului mai mare de încredere din mediul de afaceri. De asemenea, consumul dovedeşte o rată de creştere puternică, alimentat de creşterea salariilor, de rata foarte scăzută a inflaţiei, și de reducerea semnificativă a taxei pe valoarea adăugată din iunie 2015”, declară Bogdan Ion, Country Managing Partner EY România.

Odată cu intrarea în vigoare a altor reduceri de TVA în ianuarie 2016, creşterea consumului este aşteptată să atingă un nivel de 5,3% în 2015 şi de 5,5% în 2016. Pe măsură ce revenirea economică a Zonei Euro se va accentua, creşterile exporturilor se vor consolida, însă vor fi depășite de cele ale importurilor. În condiţiile în care revenirea economică a Zonei Euro nu își va încetini ritmul, creşterea PIB-ului va atinge 3,9% în 2016, pe fondul unei cereri interne solide şi a reducerii balanţei negative a exporturilor nete.

Cu creşteri salariale anuale, medii, de aproximativ 8% şi în condiţiile scăderii preţurilor de consum, se poate afirma că tendinţa consumului este în mod ferm pozitivă.

Puteţi consula raportul integral aici.

EY România are plăcerea de a vă invita la cea de-a 10-a Conferinţă Anuală de Fiscalitate. Conferinţa va fi organizată ca un eveniment de o zi, în cadrul căruia vor fi prezentate informaţii actualizate privind reglementările fiscale din România cu impact asupra raportării fiscale pe anii 2015 şi 2016 în ceea ce priveşte impozitele directe şi impozitele indirecte. De asemenea vor fi prezentate şi ultimele evoluţii în domeniul fiscalităţii internaţionale şi modificările noului Cod de Procedură Fiscală.

În cea de-a doua parte a zilei, evenimentul va trata principalele modificări ale reglementărilor contabile aplicate societăţilor comerciale, precum şi noul Cod de Procedură Fiscală şi amnistia fiscală, în cadrul a două seminarii interactive speciale.

Prezentările vor fi susţinute în limba română. Veţi putea beneficia de traducere simultană în limba engleză.

Program

09:00 – 09:30 Înregistrarea participanţilor
09:30 – 13:30 Sesiunea I
13:30 – 14:30 Prânz
14:30 – 16:00 Sesiunea II

Sesiunea I
1.1. Impozitele directe – noutăţi şi aspecte de practică pentru 2016
1.2. Reforma BEPS în taxarea internațională și impactul în România
1.3. Principalele modificări privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale
1.4. Cele mai importante modificări din domeniul legistaţiei privind TVA
1.5. Noul Cod de Procedură Fiscală
1.6. Sesiune de întrebări şi răspunsuri

Sesiunea II – Seminarii interactive
2.1. Principalele modificări ale reglementărilor contabile aplicate societăţilor comerciale
2.2. Noul Cod de Procedură Fiscală şi amnistia fiscală

Vorbitori principali
Alex Milcev
Partener, Directorul Departamentului de Asistenţă Fiscală şi Juridică
Andra Caşu
Director, Impozite Directe
Adrian Rus
Partener, Coordonatorul diviziei de Preţuri de Transfer
Arcadie Parfenie
Senior Manager, Taxare Internatională
Claudia Sofianu
Director Executiv, Impozit pe Venit şi Contribuţii Sociale
Jean-Marc Cambien
Partener, Impozite Indirecte
Ioana Iorgulescu
Director Executiv, Impozite Indirecte
Radu Tudoran
Director Executiv, Contabilitate şi Conformitate Fiscală
Diana Lupu
Director Executiv, Contabilitate şi Conformitate Fiscală
Emanuel Băncilă
Director Executiv, Litigii şi Dispute Fiscale

Pentru mai multe informaţii consultaţi Invitatie Annual Tax Conference.

Aceste norme vin să clarifice prevederile Codului Fiscal fără a modifica în vreun fel regulile stabilite de acesta. Actualele norme insistă asupra unor exemple concrete cu privire la interpretarea unor prevederi ale Codului Fiscal susceptibile de neclarități.

Primul capitol, „Dispoziţii generale”, clarifică ce se încadrează la „activități independente”, sfera și modalitatea de aplicare a metodelor utilizate la estimarea prețului de piață, pentru tranzacțiile între persoane afiliate. De asemenea, vine cu precizări despre tratamentul fiscal aplicabil în cazul reîncadrării formei unei tranzacții/activități de către autoritățile fiscale.

Clarificări generale:

Activitatea independentă versus activitatea dependentă este reglementată prin Codul fiscal și normele metodologice date în aplicarea acestuia astfel:

Prevederile Legii 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare definesc activitatea independentă ca fiind orice activitate desfăşurată de către o persoană fizică în scopul obţinerii de venituri, care îndeplineşte cel puţin patru din următoarele criterii:

1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a activităţii, precum şi a programului de lucru,

2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi,

3. riscurile inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică ce desfăşoară activitatea,

4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară,

5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de specificul activităţii,

6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective,

7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane în condiţiile legii.

În acest context, orice activitate care nu îndeplinește condițiile pentru a fi independentă poate fi reîncadrată ca activitate dependentă.

Titlul II, „Impozitul pe profit”, stabilește regulile de încadrare și impunere pentru impozitul pe profit a diferitelor categorii de contribuabili, în funcție de formele de organizare și funcționare și de statutul lor fiscal. Stabilește regulile de determinare a rezultatului fiscal în cazul contribuabililor care aplică scutirea de impozit a profitului reinvestit și exemplifică elementele de calcul ale rezultatului fiscal care sunt incluse în baza impozabilă. Tot aici sunt aduse clarificări privind determinarea rezultatului fiscal al sediului permanent, legate de evitarea dublei impuneri precum și de alte aspecte internaționale. Se clarifică și încadrarea în sistemul trimestrial/anual de calcul și plată a impozitului pe profit a contribuabililor, în funcție de statutul acestora.

Titlul III, „Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor”, stabilește sistemul de impunere a veniturile microîntreprinderilor, detaliază categoriile de persoane juridice române care nu intră sub incidenţa sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderilor și clarifică începerea/încheierea perioadei impozabile în cazul înființării/lichidării unei microîntreprinderi, precum și data depunerii declarației în cazul microîntreprinderilor care îşi încetează existenţa în cursul anului. Totodată, clarifică în ce măsură microîntreprinderile nou-înființate aplică regimul favorabil prevăzut de Codul fiscal și aspecte legate de determinarea bazei impozabile pentru microîntreprinderi.

Titlul IV, „Impozitul pe venit” vine cu următoarele precizări:

• condițiile în care se acordă scutirea de la plata impozitului pe veniturile din activități independente, salarii și asimilate salariilor, pensii, activități agricole, silvicultură și piscicultură realizate de persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat;
• actualizarea veniturilor neimpozabile, în înțelesul impozitului pe venit, pentru a corespunde cu legislația specifică, în baza cărora sunt acordate aceste drepturi;
• orice activitate desfășurată de o persoană fizică în scopul obținerii de venituri, pentru a fi considerată activitate independentă, trebuie să îndeplinească cel puțin 4 din criteriile prevăzute de lege;
• corelarea prevederilor Titlului IV- Impozitul pe venit cu cele cuprinse în Titlul II – Impozitul pe profit, în ceea ce privește deductibilitatea cheltuielilor efectuate în scopul desfăşurării activităţii independente, la stabilirea venitului net anual pe baza datelor din contabilitate;
• precizarea cursul de schimb utilizat la stabilirea echivalentului în lei a cheltuielilor deductibile limitat reprezentând contribuţii la un fond de pensii facultative, potrivit Legii nr.204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările şi completările ulterioare și prime de asigurare voluntară de sănătate, conform Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sume plătite în scopul personal al contribuabilului;
• stabilirea tratamentului fiscal aplicabil veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală;
• clarificarea tipurilor de venituri cuprinse în venitul brut din salarii sau considerate asimilate salariilor;
• precizări privind includerea în venituri impozabile a avantajelor reprezentând contravaloarea contribuţiilor la un fond de pensii facultative potrivit legii și a primelor de asigurare voluntară de sănătate, conform legii suportate de angajator pentru angajații proprii, precum și pentru alți beneficiari peste limita prevăzută de lege;
• clarificarea acordării deducerii personale fiecărui părinte/tutore pentru copiii minori în întreținerea căruia se află aceștia;
• precizarea elementelor deductibile luate în calcul la stabilirea bazei impozabile pentru veniturile din salarii și asimilate salariilor;
• exemplificarea tipurilor de entități cuprinse în categoria “ entităților nonprofit“;
• precizarea elementelor care sunt incluse în cota forfetară de 40% reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului, pentru care contribuabilul nu este obligat să prezinte documente justificative;
• stabilirea regulii de determinare a venitului impozabil obținut de persoana fizică în urma operațiunilor de lichidare a unei persoane juridice;
• exemplificarea tipurilor de instrumente financiare care generează venituri impozabile din dobânzi;
• precizarea modalității de stabilire a venitului din operațiuni cu instrumente finaciare derivate;
• clarificarea modalității de acordare a plafonului neimpozabil lunar pentru veniturile din pensii reprezentând drepturi primite în conformitate cu prevederile Legii nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat și Legii nr.204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările și completările ulterioare;
• precizarea modalității de alocare a cheltuielor efectuate în comun în situația în care un contribuabil desfășoară o activitate agricolă pentru care venitul net se determină pe bază de normă de venit și o altă activitate agricolă pentru care nu există obligaţia stabilirii normelor de venit;
• clarificarea modalității de stabilire a bazei de calcul a impozitului în cazul în care transferul dreptului de proprietate se realizează prin hotărâre judecătorească.

Potrivit Titlului V, „Contribuţii sociale obligatorii” , contribuabilii, persoane fizice, obligați la plata contribuțiilor sociale obligatorii, în sensul că aceștia includ și acele persoane fizice care nu au domiciliul sau reşedinţa în România și care, potrivit legislației europene aplicabilă în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, datorează contribuţii sociale obligatorii în România.

Angajatorii care nu au sediul, respectiv domiciliul sau reşedinţa în România şi care, potrivit legislației europene aplicabilă în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, datorează în România contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor.

Același capitol stabilește sumele care se includ în baza lunară de calcul al contribuțiilor sociale obligatorii, in cazul veniturilor din salarii și asimilate salariilor.

Tot aici sunt specificate modalitățile de stabilire a bazei de calcul al contribuțiilor sociale obligatorii datorate de angajatori sau de persoanele asimilate acestora și de persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente şi care determină venitul net anual pe baza normelor anuale de venit.

Observații:

Cetățenii români cu domiciliul în România, care realizează venituri din salarii de la angajatorii dintr-un stat membru al Uniunii Europene, al unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, respectiv, de la cei dintr-un stat care aplică un acord bilateral de securitate socială cu România nu datorează contribuții de asigurări sociale în România pentru aceste venituri în România. În cazul lor, se aplică regula potrivit căreia lucrătorii care se deplasează pe teritoriul Uniunii Europene trebuie sa facă obiectul unei singure legislații în materie de securitate socială, potrivit Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.

Persoanele fizice, cetățeni români cu domiciliul în România, care realizează venituri din salarii de la angajatori români și sunt detașate într-un stat membru al Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, se supun legislației din România și datorează contribuțiile sociale obligatorii în România, numai în situația în care dețin formularul portabil A1 eliberat de Casa Națională de Pensii din România. Formularul A1 dovedește exclusiv menținerea titularului acestuia la sistemul de securitate socială (asigurare pentru pensie, accidente de muncă și boli profesionale, asigurări sociale de sănătate, prestații familiale) din statul de trimitere (statul de care aparține instituția care a emis respectivul document).

Pentru persoanele fizice, cetățeni români cu domiciliul în România, care realizează venituri din salarii de la angajatorii dintr-un stat care aplică un acord bilateral de securitate socială cu România se aplică prevederile din acordurile bilaterale în domeniul securității sociale. Condiţiile detaşării sunt similare celor prevăzute de regulamentele comunitare, singurul element care diferă fiind durata perioadelor de detaşare şi de prelungire a acestora. Instituţia competentă în ceea ce priveşte determinarea legislaţiei aplicabile în cazul lucrătorilor migranţi este Casa Naţională de Pensii Publice.

Persoanele fizice, cetățeni români cu domiciliul în România, care realizează venituri din salarii într-un stat care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene aplicabilă în domeniul securității sociale şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, la angajatori din aceste state, care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanţă în România, nu datorează în România contribuții sociale obligatorii pentru aceste venituri.

Titlul VI, „Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România”, clarifică termenului ”redevență” și regularizarea impozitului reținut la sursă pentru următoarele categorii de venituri:

– veniturile obţinute de artişti sau sportivi rezidenți în state UE sau cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri;
– veniturile reprezentând dobânzi obţinute din România de o persoană juridică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European;
– veniturile din activităţi independente care sunt obţinute din România de o persoană fizică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European.

Titlul VII, „Taxa pe valoarea adăugată” vine cu următoarele precizări:

• extinderea posibilității de a crea un grup fiscal și în cazul persoanelor care sunt administrate de organe fiscale diferite;
• clarificări cu privire la determinarea regimului de impozitare în cazul serviciilor complexe și a operațiunilor accesorii unei livrări/prestări, în concordanță cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și cu prevederile Directivei 2006/112/CEE privind sistemul comun al TVA;
• reglementarea aspectelor ce țin de aplicarea cotelor de TVA, ținându-se cont de modificările aduse prin Legea nr. 227/2015 și jurisprudența în materie.
• în ceea ce privește deducerea taxei pe valoarea adăugată, au fost preluate principiile generale pe care se bazează deducerea TVA care derivă din jurisprudența CJUE, situațiile în care potrivit jurisprudenței autoritatea fiscală poate anula dreptul de deducere exercitat de persoana impozabilă, precum și limitele stabilite de jurisprudența CJUE în ce privește dovezile care trebuie solicitate operatorilor economici în ce privește deducerea TVA;
• în ceea ce privește ajustările de taxă, s-au stabilit norme adaptate modificărilor aduse Codului fiscal, în principal cu privire la aria de cuprindere a noțiunii de bunuri de capital și situațiile care impun ajustarea taxei. De asemenea, s-au stabilit detalii cu privire la normele tranzitorii aplicabile în cazul activelor corporale fixe care sunt considerate bunuri de capital numai începând cu data de 1 ianuarie 2016;
• referitor la regimul special de scutire pentru întreprinderile mici, normele de aplicare au fost adaptate la jurisprudența recentă a CJUE, cu privire la exercitarea dreptului de deducere încă înainte de înregistrarea în scopuri de TVA;
• în ceea ce privește facturarea, s-au inclus prevederi referitoare la autofacturile emise pentru ajustarea taxei deductibile de către beneficiari în situația în care intervin evenimentele care generează ajustarea bazei și furnizorii nu emit facturi pentru reflectarea acestora, în conformitate cu noile prevederi din Codul fiscal care vizează aceste aspecte. De asemenea s-au reglementat cu claritate informațiile care trebuie înscrise într-o factură cu privire la adresa furnizorului/beneficiarului în cazul în care aceștia nu sunt stabiliți în România, sau sunt sedii secundare ale unor operatori stabiliți în România, precum și data care trebuie înscrisă într-o factură în funcție de momentul emiterii acesteia față de faptul generator de taxă;
• referitor la asocierile în participațiune, au fost stabilite criterii clare de aplicabilitate a prevederilor referitoare la asocicieri și la modul în care funcționează acestea din punct de vedere al TVA, în concordanță cu jurisprudența CJUE în materie și, de asemenea, au fost incluse exemple în acest sens;
• s-au clarificat unele aspecte referitoare la aplicarea taxării inverse, în funcție de jurisprudența CJUE în domeniu și modificările/completările aduse prin Codul fiscal rescris. Au fost exemplificate în special livrările de construcții și terenuri pentru care se aplică taxare inversă, datorită complexității acestora.

Titlul VIII, „Accize şi alte taxe speciale”, simplifică modul de constituire a garanțiilor pentru utilizatorul final care deține și calitatea de destinatar înregistrat. În acest sens garanția aferentă calității de utilizator final acoperă și garanția aferentă calităţii de destinatar înregistrat.

Reglementează regimul fiscal de acordare a scutirii de la plata accizelor pentru produsele energetice obținute în totalitate din biomasă, respectiv, biocarburanți și biocombustibili, prin introducerea în sarcina utilizatorului a obligației de a notifica utilizarea acestora în scop scutit. De asemenea, au fost introduse condiții suplimentare de acordare a scutirii care trebuie îndeplinite de operatorul economic utilizator al acestor produse energetice.

Titlul VIII clarifică regulile aplicabile în cazul marcării și colorării motorinei scutite de la plata accizelor, precum și a păcurei și a produselor asimilate acesteia din punct de vedere al nivelului accizelor, precum și a substanțelor admise pentru marcare. Totodată, stabilește condițiile și modalitățile de aplicare a regimului accizelor nearmonizate pentru lichidele care conțin nicotină ce poate fi inhalată cu ajutorul unui dispozitiv electronic și pentru produsele din tutun încălzit.

Titlul IX, „Impozite şi taxe locale”, clarifică procedura prin care autoritățile locale pot stabili majorarea impozitului pentru clădirile și terenurile neîngrijite situate în intravilanul localității.
Totodată, vine cu precizări legate de modul de calcul a impozitului pe clădiri în funcție de destinația clădirii, respectiv pentru clădiri rezidențiale, clădiri nerezidențiale aflate în propietatea persoanelor fizice și juridice. Este clarificat și modul de calculul al taxei pe clădiri/teren în cazul contractelor de concesiune, închiriere, administrare sau folosință încheiate pe o perioadă mai mică de 1 an.

Observații:

În cazul clădirilor cu destinație mixtă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, la adresa cărora este înregistrat un domiciliu fiscal, la care nu se desfășoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457 din Codul fiscal (se consideră clădire cu utilizare rezidențială)

În cazul unei clădiri cu destinație mixtă, aflată în proprietatea persoanelor fizice, la adresa căreia este înregistrat un domiciliu fiscal, la care se desfășoară o activitate economică, când se cunosc suprafețele folosite în scop rezidențial și cele folosite în scop nerezidențial, impozitul se calculează prin însumarea impozitului aferent suprafeței folosite în scop rezidențial, calculat potrivit art. 457 din Codul fiscal, cu impozitul aferent suprafeței folosite în scop nerezidențial, calculat potrivit art. 458 din Codul fiscal.

Titlul X, „Impozitul pe construcţii”, clarifică aspectele legate de stabilirea bazei impozabile asupra căreia se aplică impozitul pe construcții.

Ordin al Ministrului Finanțelor Publice privind aprobarea procedurii de aplicare a Deciziei Comisiei fiscale centrale nr. 2/2015

Ordinul nr. 2963/2015, publicat în Monitorul Oficial nr. 879/24 noiembrie 2015, aprobă procedura de aplicare a Deciziei Comisiei fiscale centrale nr. 2/2015, privind anumite categorii de persoane fizice care nu datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor.

În plus, ordinul aprobă modelul și conținutul formularului 602 – „Declaraţia pe proprie răspundere pentru exceptarea de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate a persoanelor fizice care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor”.

Pentru exceptarea de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, persoanele fizice avute în vedere de Decizie depun la organul fiscal competent formularul 602, însoțit de documente justificative cu privire la asigurarea socială de sănătate încheiată în celălalt stat, după cum urmează:

• Documentul portabil A1;
• TR/R1 – Formular privind legislația aplicabilă;
• PM/RO101 – Certificat privind legislația aplicabilă;
• MD/R0101 – Certificat privind legislația aplicabilă etc.

Prevederile Ordinului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial.

Economiştii PwC au analizat tendinţele în privinţa cheltuielilor de consum

Tendinţele recente în privinţa cheltuielilor de consum arată o creştere între 2 şi 4% faţă de anul trecut în termeni reali în cele mai multe economii occidentale (vezi graficul 1), ceea ce reprezintă o veste bună pentru retaileri şi companii în perspectiva apropierii sărbătorilor de iarnă.

„Cheltuielile de consum sunt fundamentale pentru companii şi pentru economii în general, iar în multe dintre statele analizate, consumul reprezintă două treimi din activitatea economică. De asemenea, consumul este principalul motor al veniturilor companiilor, ceea ce se corelează cu intenţiile de angajare ale acestora”, a declarat Bogdan Belciu, Partener, Consultanţă pentru Management, PwC România.

„În România consumul creşte cu 6-7% anual pe fondul creşterii veniturilor populaţiei şi al reducerii TVA la alimente. În condiţiile în care începând cu 1 ianuarie 2016 se va reduce şi cota standard de TVA şi vor intra în vigoare majorări salariale semnificative în sectorul public, ne aşteptăm la o creştere susţinută a consumului şi pe parcursul anului viitor. Din păcate însă, o parte a acestui consum sporit va fi satisfăcută din importuri, ceea ce s-ar putea să antreneze o majorare a deficitului balanţei comerciale şi chiar presiuni de depreciere pentru moneda naţională. România ar trebui să gestioneze cu prudenţă acest moment de accelerare a creşterii economice pentru a nu reveni la dezechilibrele macroeconomice ce au caracterizat perioada anterioară crizei financiare din 2008-2009”, a precizat Bogdan Belciu.

Potrivit economiştilor PwC, ambele motoare ale cheltuielilor de consum – venitul real disponibil şi rata de economisire – au jucat un rol în această tendinţă ascendentă. Cele mai multe dintre ţările analizate sunt într-o poziţie favorabilă în care venitul real disponibil al populaţiei a crescut, iar rata de economisire a scăzut, însă în Germania rata de economisire a crescut, în ciuda creşterii veniturilor.

Cu toate acestea, Grecia şi Italia, rămân într-o situaţie dificilă, în care veniturile au scăzut, iar consumatorii au fost nevoiţi să-şi consume din economii pentru a contrabalansa această situaţie.

În perioada următoare ne aşteptăm la o evoluţie pozitivă a consumului în cele mai multe economii dezvoltate. În schimb, unele dintre economiile emergente – precum Rusia şi Turcia (din pricina evenimentelor geopolitice) şi Brazilia (din pricina problemelor economice) – s-ar putea confrunta cu o scădere a consumului.

„În situaţia în care consumatorii vor continua să dea dovadă de largheţe în perioada următoare şi de mai puţină parcimonie, întregul sector de retail ar trebui să înregistreze vânzări foarte bune în perioada sărbătorilor de iarnă. În schimb, companiile şi retailerii din unele economii emergente care se confruntă cu incertitudini geopolitice şi economice ar trebui să implementeze planuri de contingență în situaţia în care s-ar materializa riscurile cu care economiile lor se confruntă”, a conchis Bogdan Belciu.

Lipsa documentelor justificative „suficiente” poate fi considerată în prezent principala vulnerabilitate pentru companii în cadrul inspecțiilor fiscale, în special pentru cele care achiziționează servicii. În practică, pentru a permite deducerea TVA, autoritățile fiscale pun accent pe justificarea prestării serviciilor prin solicitarea unui volum mare de documente justificative, o atenție sporită fiind acordată serviciilor de management sau de consultanţă.

Nu era însă clar dacă această abordare era justificată în toate cazurile. Recent au fost aduse clarificări în acest sens. În urma unei decizii a Curţii de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), companiile care achiziționează servicii, cum ar fi, de exemplu, servicii de consultanţă în baza unui abonament (servicii „on-call”), au dreptul să deducă TVA, numărul documentelor justificative necesare fiind redus în comparație cu alte tipuri de contracte.

Cazul unei companii din Bulgaria a clarificat problema

În cazul C-463/14 Asparuhovo Lake Investment Company OOD (ALIC), o companie bulgărească ce desfășura afaceri în zona de agricultură, horticultură şi creșterea animalelor, a încheiat diverse contracte de abonament cu firme specializate în consultanţă financiară, juridică şi comercială.

Prin acele contracte, firmele de consultanţă şi-au asumat în contractul cu ALIC anumite angajamente, printre cele mai importante fiind: să fie disponibile pentru ALIC pentru consultanţă, întâlniri şi diferite angajamente, în fiecare zi de la orele 09:00 la 18:00 şi, dacă este nevoie, şi în afara orelor obișnuite de lucru; să asigure prezenţa unei persoane competente la birourile ALIC atunci când este necesar; să nu încheie contracte cu alte firme ale căror interese erau contrare cu cele ale ALIC.

În schimbul acestor angajamente, ALIC s-a angajat să plătească firmelor de consultanţă o remuneraţie săptămânală, indiferent dacă beneficia sau nu de consultanţă. ALIC a dedus TVA inclusă pe facturile emise de firmele de consultanţă.

În urma unei inspecții fiscale, autoritățile fiscale din Bulgaria au refuzat dreptul de deducere al TVA pentru ALIC pe motiv că simpla încheiere a unui contract de abonament sub forma angajamentelor mai sus menţionate nu constituie un serviciu în sfera de aplicare a TVA, întrucât nu se poate determina tipul, natura şi cantitatea serviciilor efectiv prestate. În mod particular, nu există documente care să ateste numărul de ore efectuate şi nicio informație nu a fost furnizată legată de modul în care au fost stabilite preţurile.

Într-adevăr, aşa cum a notat şi CJUE, respectivele contracte defineau doar scopul serviciilor de consultanţă, dar nu indicau un rezultat specific care să fie atins, un termen limită, modul în care vor fi primite respectivele servicii sau preţul pe fiecare unitate.

Care a fost concluzia CJUE?

Întrebarea principală adresată CJUE a fost dacă un contract de abonament, precum cel încheiat cu firmele de consultanţă poate constitui o prestare de servicii care să intre în sfera TVA sau dacă este nevoie să fie efectuate servicii de consultanţă determinate în mod specific pentru a putea da naştere dreptului de a deducere a TVA.

Pornind de la regulile generale ale legislației de TVA, CJUE şi-a pus problema dacă există o legătură directă între serviciul efectuat şi remunerația obținută de firmele de consultanţă. Din start trebuie menționat că în materie de TVA acest principiu al legăturii directe stă la baza calificării unei tranzacții în sfera TVA sau nu.

CJUE a decis că, în condiții de legitimitate, se poate considera că angajamentele asumate de firmele de consultanţă în contractele de abonament (prin care un furnizor a agreat să fie la dispoziția unui client pe durata contractului) pot fi considerate servicii care intră în sfera TVA. Prin urmare, ALIC ar trebui să poată deduce TVA pentru serviciile primite, chiar şi în lipsa unor documente justificative suplimentare care să demonstreze prestarea efectivă a activităților.

De ce este importantă această decizie pentru companiile din România?

În contextul în care, în cadrul controalelor fiscale, inspectorii pun un accent deosebit pe aspecte de formă, în special pe documente justificative, acest caz ar putea reprezenta un mijloc de susținere a dreptului de deducere a TVA pentru firmele care achiziționează servicii de consultanţă şi al căror drept de deducere a TVA este pus la îndoială de organele de inspecţie fiscală în situaţii similare cu cele ale ALIC. Acest caz este de asemenea aplicabil în cazul contractelor intragroup (e.g. servicii de management, servicii juridice, financiare, resurse umane etc.) care permit solicitarea acestor servicii în baza unui abonament de la societatea-mamă sau de la un centru de servicii al grupului.

Acest caz este important mai ales în condiţiile în care, noul Cod Fiscal, care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2016, prevede în mod expres ca “în domeniul taxei pe valoarea adăugată şi al accizelor, autoritățile fiscale şi alte autorităţi naţionale trebuie să ţină cont de jurisprudența Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.”  Totuşi, şi în prezent autorităţile fiscale sunt obligate să ţină cont de deciziile CJUE.

După aderarea la Uniunea Europeană, România s-a obligat, printre altele, să respecte acquis-ul comunitar în domeniul TVA, precum şi deciziile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, astfel că interpretările CJUE trebuie urmate de autorităţile fiscale din România, în vederea aplicării uniforme a legii de TVA, ţinându-se cont şi de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte.

Decizia CJUE este într-adevăr una favorabilă pentru companiile care achiziţionează servicii în baza unui abonament. Însă, aceste companii trebuie să ţină în continuare cont de prevederile din Codul fiscal privind reconsiderarea unei tranzacţii.

Astfel, Codul fiscal stabileşte că autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei tranzacţii / activităţi pentru a reflecta conţinutul economic al acesteia.

De la 1 ianuarie 2016, organul fiscal va fi obligat sa motiveze în fapt decizia de impunere emisă ca urmare a neluării în considerare a unei tranzacţii sau, ca urmare a reîncadrării formei unei tranzacţii, prin indicarea elementelor relevante în legătură cu scopul şi conţinutul tranzacţiei ce face obiectul neluării în considerare / reîncadrării, precum şi a tuturor mijloacelor de probă avute în vedere pentru aceasta.  Astfel, autorităţile fiscale vor avea în sarcină demonstrarea necesităţii reîncadrării unei tranzacţii.

Concluzii:

• Justificarea prestării serviciilor achiziţionate pe baza unui contract de tip abonament poate fi efectuată cu un volum redus de documente justificative;
• Începând cu 1 ianuarie 2016, autoritățile fiscale române vor fi obligate să respecte hotărârile CJUE în baza unor prevederi exprese din Codul fiscal (dar şi în prezent autorităţile fiscale trebuie să respecte aceste decizii);
• Începând cu 1 ianuarie 2016, autorităţile fiscale române vor fi nevoite să motiveze necesitatea reîncadrării unei tranzacţii.

Autor: Costin Manta, Manager Asistenţă fiscală, EY România