Rata de recrutare externă a fost de 13,5% la nivelul întregii pieţe din România, în creştere cu 13 procente faţă de anul  precedent (când a fost de 11,9%), potrivit studiului de analiză a eficienţei a capitalului uman PwC Saratoga 2015. Mare parte a recrutărilor externe au fost în scop de înlocuire (10,3%), în vreme ce doar 2,2% au fost recrutări pentru posturi nou-înfiinţate.

“Acest lucru arată, pe de o parte, o creştere a dinamicii piaţei muncii, pe fondul unui context macro-economic mai favorabil, ce a permis unui număr destul de mare de angajaţi să îşi schimbe locul de muncă. Pe de altă parte, numărul mic al angajărilor pe posturi noi poate arata că organizaţiile româneşti sunt în continuare precaute  când vine vorba de crearea de posturi noi în cadrul structurii organizaţionale existente” a declarat Horaţiu Cocheci, Senior Manager, Lider al echipei de consultanţă în resurse umane, PwC România.

Pe categorii de personal, se observă o creştere a ratei de recrutare externă pentru posturile administrative/de suport, în vreme ce la nivelul specialiştilor şi al muncitorilor valorile sunt similare anului precedent. Deşi la nivelul posturilor de management rata de recrutare externă este semnificativ mai mică decât  media pieţei generale (5,1%), se observă o creştere a numărului de angajări pe posturi noi (1,3%, spre deosebire de 0,7% în 2014).

La nivel sectorial, retailul rămâne domeniul cu o rată de recrutare externă semnificativ mai mare decât media pieţei  (52,1%); sectoarele cu o rată de recrutare mai mică decât media pieţei sunt cel al producţiei industriale (10,3%) şi cel farmaceutic (12,6%).

În ceea ce priveşte costurile recrutării per angajat, acestea s-au situat la acelaşi nivel ca anul precedent şi variază între 65 de Euro per angajat recrutat în retail şi 1000 de Euro per angajat, în sectorul farmaceutic.

“Costurile recrutării unui angajat sunt direct proporţionale cu nivelul de specializare al acestuia.

Astfel, în sectoare de tipul Retail, în care fluctuaţia de personal şi sezonalitatea activităţii sunt mari, iar nivelul de specializare pentru majoritatea angajaţilor (cu precădere a celor operaţionali) este unul de bază, costurile sunt mai mici, în timp ce în sectoarele în care este nevoie de cunoştinţe de specialitate şi expertiză dificil de găsit pe piaţă, costurile de recrutare sunt semnificativ mai mari”,  explică Horaţiu Cocheci.

Rata încetării contractelor de muncă este similară cu cea din anii trecuţi; cu toate acestea se observă o uşoară creştere a plecărilor voluntare / demisiilor(de la 9,6% la 10,3%), concomitent cu o scădere simţitoare a încetărilor involuntare (de la 4,6% la 2,7%).

“Scăderea încetărilor involuntare a contractelor de muncă arată că angajatorii au depăşit în linii mari perioada restructurărilor masive de personal. Singurul sector în care se observă o creştere a ratei de încetare involuntară a contractelor de muncă este cel al producţiei industriale, unde, cel mai probabil, se continuă procesele de eficientizare operaţională (prin tehnologizare sau modernizare a liniilor de producţie), care determină, în general, scăderea numărului de angajaţi” a arătat Nicoleta Dumitru, Manager, Servicii de consultanţă pentru Resurse Umane, PwC România.

La nivel sectorial, retailul rămâne în continuare domeniul cu o fluctuaţie foarte mare de personal, mai mult de jumătate din angajaţi (56,6%) părăsind organizaţia în decursul unui an. La polul opus sunt sectoarele farmaceutic (10,2%) şi producţie industrială (13,5%).

Studiul PwC Saratoga Romania 2015 prezintă date exhaustive referitoare la indicatori ai capitalului uman pe baza datelor colectate de la 64 de companii participante din cinci  sectoare economice (industria farmaceutică, producţie industrială, retail, bănci şi leasing financiar).

• Editorial
  Cosmin Flavius Costaș
  Conferința Cluj Tax Forum – 19 februarie 2016

• Impozite directe
  Cosmin Flavius Costaș
  An Account of Romania’s Green Taxes
  Maria Claudia Andrieș
  Despre taxele de mediu în România. Clasificare şi implicaţii (I)
  Tudor Vidrean-Căpușan
  Timbrul de mediu. Incompatibilitate sau nu cu dreptul Uniunii Europene?

• Impozite indirecte
  Horaţiu Sasu
  (Încă) un abuz la adresa contribuabililor şi soluţiile în favoarea afacerilor de bună-credinţă

• Procedură fiscală
  Andrei Iancu
  Executarea silită a redevenţelor miniere şi petroliere majorate prin ordonanţe de Guvern

• Contribuții
  Cosmin Flavius Costaș
  Ecotaxa. Tehnologia oxo-biodegradabilă. Nelegalitatea impunerii

• Jurisprudență fiscală națională
  Viorel Terzea
  Impozit pe venit. Transmisiunea succesorală a bunurilor

• Jurisprudența fiscală a instanțelor europene
  Sinteza hotărârilor în materie fiscală pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în intervalul 29 octombrie – 30 noiembrie 2015

Pe 20 octombrie 2015, instanţa de contencios constituţional pare să fi spulberat unul din ultimele bastioane ale fiscului: termenul călduţ de (cel puţin) 45 zile pentru formularea unui răspuns la cererea contribuabilului.

Curtea Constituţională a admis excepția de neconstituționalitate şi a constatat că prevederile art. 124 alin. (1) raportate la cele ale art. 70 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituţionale. Curtea a reţinut că normele criticate generează îmbogăţirea fără justă cauză a statului în  detrimentul patrimoniului contribuabilului ca urmare a imposibilităţii folosirii sumei de bani percepută nelegal şi privarea persoanei de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata respectivei sume. Această pierdere este direct proporţională cu durata indisponibilizării sumei plătite fără temei juridic pe perioada cuprinsă între data plăţii sumei nedatorate şi data restituirii acesteia şi are drept consecinţă încălcarea dreptului de proprietate al contribuabilului, consacrat de art. 44 din Constituţie.

Sigur, Cutia Pandorei fusese deschisă mai devreme, pentru că în afacerile Mariana Irimie şi Rafinăria Steaua Română Curtea de Justiţie a Uniunii Europene ne avertizase asupra aceleiaşi probleme, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a clarificat recent faptul că odată cu restituirea taxelor pentru înmatricularea vehiculelor se datorează dobânzi fiscale, de la data plăţii taxei şi până la data restituirii efective.

Ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale, se deschide calea obţinerii unor despăgubiri adecvate în toate situaţiile în care diferite sume de bani sunt blocate de fisc (plăţi nedatorate, sume ce fac obiectul unor măsuri asigurătorii, cauţiuni consemnate pentru suspendarea unor acte administrative fiscale etc.).

Desigur, contribuabilii îşi mai pot propune un obiectiv: asigurarea deplinei egalităţi între contribuabili şi fisc, prin obligarea fiscului şi la plata de penalităţi, în cazul în care acesta nu restituie la termen şi din oficiu sumele datorate contribuabililor.

Acest material a fost publicat în Newsletterul Costaș, Negru & Asociații

Potențial câștig pentru economie de 1,2 trilioane de dolari pentru țările OECD din valorificarea acestui potenţial la maximă capacitate

Cel mai recent raport al economiștilor PwC compară performanţele a 34 de țări din OECD privind gradul de participare a tinerilor pe piaţa muncii, precum şi programele educaționale și de formare pe care statele le oferă, şi prezintă următoarele rezultate:

• Elveția și Germania se află în fruntea clasamentului pentru anul 2014, urmate de Austria, Islanda, Norvegia și Canada
• Majoritatea țărilor au avut o scădere a scorurilor în cadrul Indexului în perioada 2006-2011, urmare a impactului negativ al crizei financiare globale asupra forţei de muncă tinere; din 2011 până în prezent, dinamica pieței muncii s-a îmbunătățit în multe state, însă în altele, aceasta a rămas neschimbată. Din acest motiv, scorurile medii ale indicelui din 2014 pentru toate statele OECD rămân cu mult sub nivelurile din 2006, dinainte de criză.
• Dacă țările ar putea reduce până la nivelul din Germania numărul tinerilor cu vârste între 20 și 24 de ani care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare, majoritatea statelor OECD ar putea obține o creștere substantială pe termen lung a nivelului PIB, cu aproape 1% în Suedia și Danemarca, 3% în Marea Britanie și SUA, și chiar 7-9% în Spania, Grecia, Italia și Turcia.
• La valorile PIB-ului din 2015, creșterea potenţială pe termen lung a PIB-ului total al OECD poate fi în jur de 1,2 trilioane de dolari.

 Statele central-europene, Elveția, Germania și Austria, ocupă primele trei locuri în noul PwC Young Workers Index (Indicele PwC al Forţei de Muncă Tinere), ce urmărește gradul de reușită a încercărilor statelor de a dezvolta potențialul tinerilor sub 25 de ani.

Conform raportului PwC, țările ce ocupă poziții mai joase în ierarhie pot aduce miliarde de dolari la bugetele de stat, pe termen lung, dacă aplică cele mai bune practici în valorificarea acestui potenţial. Concluziile raportului sunt similare celui ale Golden Age Index lansat de PwC în iunie 2015 şi care se referă la integrarea în muncă a persoanelor vârstnice.

PwC Young Workers Index este calculat ca media ponderată a 8 indicatori ce reflectă activitatea de pe piaţa muncii şi participarea în programe educaţionale şi de formare a tinerilor cu vârsta sub 25 de ani, din 34 de ţări din Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD).

“Spre deosebire de studiile noastre precedente despre forţa de muncă vârstnică şi despre cea din rândul femeilor, în care ţările scandinave ocupau primele poziţii în indicele ierarhice, se pare că ţările central-europene, şi-anume Germania, Elveţia şi Austria, oferă cele mai bune modele de urmat pentru dezvoltarea potenţialului tinerilor. Aceste state au avut o creştere mai mică a şomajului în rândul tinerilor datorită sistemelor educaţionale, de formare vocaţională şi ucenicie, ce minimizează numărul de tineri ce nu se pot integra pe piaţa muncii”, a precizat John Hawksworth, economist şef al PwC şi co-autor al raportului.

Tabel 1: PwC Young Workers Index – ierarhia pe ţări şi evoluţii în timp

Sursa: analiza PwC, bazată pe date provenind de la OECD 

Raportul estimează, de asemenea, posibila creştere pe termen lung a economiilor ţărilor OECD care ar putea fi obţinută prin atingerea nivelurilor relativ scăzute de tineri (cu vârste între 20 şi 24 de ani) care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare (cunoscuţi ca NEETs) ale ţărilor cele mai performante. După cum se poate vedea în tabelul 2, posibilele câştiguri pot porni de la aproximativ 1% din PIB în cazul Suediei şi Danemarcei, şi pot ajunge în jur de 3% pentru SUA, Marea Britanie şi Franţa, iar cele mai mari ar putea fi obţinute în Turcia, Italia, Grecia şi Spania, unde PIB-ul ar putea creşte cu 7-9% din ocuparea forţei de muncă tinere. Pentru toate ţările OECD, potenţialul câştig pe termen lung pentru PIB-ul total ar fi de ordinul a 1,2 trilioane de dolari (estimat la valorile PIB din 2015).

Tabelul 2: Creşterea pe termen lung estimată pentru economiile ţărilor OECD, având ca punct de reper atingerea nivelurilor de integrare a tinerilor cu vârste între 20 şi 24 de ani pe piaţa muncii ale Germaniei

Sursa: Analiză PwC bazată pe datele cu privire la tinerii NEET (majoritatea pentru anul 2013) şi pe ultimele estimări FMI ale valorilor PIB pentru anul 2015. Elveţia, Olanda, Islanda şi Luxemburg nu sunt incluse întrucât scorurile lor sunt egale sau uşor mai mici decât cele ale Germaniei. Japonia este exclusă din analiză din cauza lipsei de date comparabile cu cele provenite de la OECD pe subiectul tinerilor NEET. Ultima coloană reprezintă impactul estimat asupra valorilor pentru anul 2015, însă trebuie subliniat faptul că aceste beneficii nu pot fi atinse imediat, ci numai pe termen lung.

“Analiza noastră arată că există posibile beneficii economice mari ce pot proveni din reducerea numărului de tineri care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare. De-a lungul ţărilor OECD, câştigurile posibile pe termen lung pot depăşi 1,2 trilioane de dolari dacă toate ţările pot ajunge la nivelurile de performanţă din Germania. Guvernele şi companiile trebuie să coopereze pentru a se asigura că toţi tinerii capătă competenţele şi ofertele necesare pentru obţinerea acestor beneficii într-o economie modernă, globalizată”, a explicat John Hawksworth.

Alte măsuri pentru îmbunătăţirea performanţei în privinţa integrării tinerilor pe piaţa muncă pot include creşterea ofertelor de ucenicie şi formare vocaţională pentru tineri, precum şi creşterea interesului acordat incluziunii sociale şi reintegrării celor ce sunt în pragul abandonului şcolar sau al locului de muncă. Raportul PwC dă ca exemplu de bună practică o serie de măsuri guvernamentale germane ce vizează acest grup ţintă, ajungând la concluzia că şi alte state ar putea obţine beneficii substanţiale dacă ar adopta astfel de bune practici internaţionale.

Raportul PwC se uită şi la oportunităţile şi provocările pentru afaceri ce reies din indice, legându-le de alte studii PwC despre lipsa unor competenţe de pe piaţa munii şi diferitele stiluri de lucru ale aşa-numitei generaţii a Mileniului.

“Companiile se pot confrunta cu provocări pe termen scurt sub forma lipsei unor competenţe, şi din cauza şomajului crescut în rândul tinerilor. Dar aceste lipsuri pot avea un impact pe termen lung sub forma unei productivităţi scăzute şi unui grad mai scăzut de inovaţie. Este crucial pentru companii să se adapteze ca să atragă şi să păstreze noi tinere talente, una dintre modalităţile prin care pot face asta fiind chiar investirea în stagii de practică şi în formare profesională pentru tineri”, a declarat Ionuţ Simion, Country Managing Partner, PwC România.

„România la rândul său ar putea beneficia foarte mult prin creşterea participării tinerilor pe piaţa muncii. După cum ştim, aproximativ un sfert dintre tinerii din România sub 24 de ani nu lucrează şi nici nu urmează o formă de învăţământ sau de formare profesională. Aceşti tineri reprezintă un uriaş depozit de creativitate şi productivitate pe care ca naţiune ar trebui să-l valorificăm. Pentru a îmbunătăţi situaţia va fi nevoie de politici coerente în domeniul educaţiei, de creşterea investiţiilor în domeniu, de alinierea programelor şcolare cu necesităţilor pieţei muncii, dar şi de implicarea sectorului privat în sistemul de educaţie şi de formare profesională”, a adăugat Ionuţ Simion.

Despre raport:

Metodologie: Indicele PwC Young Workers este o medie ponderată a opt indicatori ce includ scorurile NEET (tineri care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare), gradul de participare pe piaţa muncii şi rata şomajului, incidenţa şomajului de lungă durată, rata abandonului şcolar şi a participării în programe educaţionale. Grupul ţintă al studiului reprezintă, în principiu, tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani, însă poate varia în funcţie de specificul fiecărui indicator.

Aceşti indicatori sunt standardizaţi, ponderaţi şi adunaţi pentru a genera scorurile indicilor pentru fiecare ţară. Scorurile sunt recalibrate pentru valori cuprinse între 0 şi 100, valoarea medie de 50 fiind stabilită, prin definiţie, pentru toate cele 34 de ţări OECD pe anul 2016. Scorurile indicelui au fost calculate, de asemenea, pentru 2011 şi 2014 (sau pentru anii cei mai apropiaţi pentru care existau date disponibile pentru o comparaţie internaţională).

Mai multe detalii cu privire la metodologie, incluzând calculul pentru posibila creștere pe termen lung a PIB-ului pentru scorurile NEET mai mici, sunt prezente în raportul complet.

Raportul Indicelui PwC Young Workers poate fi descărcat la adresa de internet www.pwc.co.uk/youngworkers.

Dr. Cosmin Flavius Costaş

Editor, Tax Magazine

Toamna lui 2015, în dreptul fiscal, aduce mai degrabă cu imaginea vie, tridimensională şi nefiltrată a unei săli de scrimă, la o competiţie importantă. Imense planşe albe, strălucitoare, în deplin contrast cu umbrele negre în care sunt învăluiţi antrenorii şi spectatorii. O tăcere apăsătoare în jurul fiecărei planşe, ce aminteşte mai degrabă de tensiunea unui duel matinal între doi toreadori ai lumii bune pariziene, din urmă cu un secol. Actori muţi, în armuri uşoare de-un alb imaculat, fluturând mobilizator o floretă, o sabie sau o spadă şi mimând o fandare, înainte de a pleca la atac. Apoi paşi iuţi, balans, atacă, parează, contraatacă, parează, fandează, evită, loveşte. Şi, în fine, tuşa izbăvitoare pentru unul dintre cavaleri. Scenariu replicabil, pe fiecare planşă, cu alţi actori, cu aceeaşi intensitate a ciocnirilor între două arme letale.

Actorii toamnei fiscale româneşti sunt, evident, fiscul şi contribuabilii, într-un veritabil duel. Pe de-o parte, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi noul prodigee, Direcţia Generală Antifraudă, lovesc cu armele din dotare, poleite pentru vremuri moderne: operaţiunea „Cristal”; invocarea jurisprudenţei Halifax în cadrul inspecţiilor fiscale; 1.000 mercenari noi pregătiţi să intre în luptă; accesul neţărmuit la toate datele personale, în pofida jurisprudenţei Bara; ameninţări de sesizări penale dacă nu se achită imediat obligaţiile fiscale suplimentare, pentru a obţine bunăvoinţa conducătorului inspecţiei fiscale.

Contribuabilii, avocaţii şi consultanţii fiscali par aruncaţi pe planşă ca într-un sacrificiu ritualic, uneori fără spadă, alteori fără armură. Procedura fiscală rămâne, în multe cazuri, doar o formă fără fond, atunci când dreptul la apărare este ignorat, accesul la dosarul inspecţiei fiscale este imposibil anterior momentului sesizării instanţei de judecată, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este declarată de economişti şi juzi drept inaplicabilă în Republica ANAF, iar prejudecata lui „sigur o fi făcut el ceva” din instanţele de contencios fiscal devine argument juridic.

Saga continuă pentru simplul motiv că, sporadic, un uşor echilibru e restabilit printr-o decizie de principiu. Fie ne spune Curtea de Justiţie a Uniunii Europene că unele taxe sunt incompatibile cu dreptul european, fie ne reamintesc judecătorii de la Strasbourg faptul că e imposibil să ai soluţii fiscale şi penale contradictorii asupra aceleiaşi stări de fapt, fie determină Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că o procedură prealabilă de contestare a unei decizii de calcul sfidează principiile echivalenţei şi efectivităţii, fie Curtea Constituţională încearcă să restabilească egalitatea pe planşă, cel puţin în privinţa perioadei pentru care se acordă dobânzile fiscale. Motiv pentru încă o rundă pe planşă, cum s-ar zice.

În sport, En garde, rostit de arbitru, e semnul că începe o luptă dreaptă, cu reguli acceptate şi respectate de cavaleri. În dreptul fiscal român, fiecare dimineaţă începe cu En garde, ca un semn al unui nou episod din seria autohtonă Hunger Games. N-ai opţiuni pentru a evita confruntarea şi speri ca, la sfârşitul zilei, să nu lipsească de la apel contribuabilul pe care-l reprezinţi.

Noul Cod Fiscal şi Codul de Procedură Fiscală, prin elementele de clarificare legislativă şi de predictibilitate a politicii fiscale pe care le introduc, reprezintă un câştig pentru mediul de afaceri din România. În plus, reprezentanţii PwC au prezentat cele mai importante 10 teme fiscale care vor influența semnificativ mediul de afaceri și vor marca evoluția economiei românești în următoarea perioadă.

Cele 10 teme fiscale sunt:

• Reconsiderarea modului de organizare a grupurilor de companii şi gestionarea cash-flowului la nivelul acționariatului prin introducerea cotei reduse de 5% pentru impozitul pe dividende începând cu 1 ianuarie 2016;
• Îmbunătățirea fluxului de numerar şi încurajarea consumului prin reducerea, simplificarea şi diversificarea cotelor de TVA şi, în același timp, reducerea costurilor si a poverii administrative prin eliminarea accizelor nearmonizate;
• Statuarea principiului că jurisprudența europeană în materie fiscală se aplică în mod direct la nivel național, iar daca legislația națională este mai puțin restrictivă, trebuie să se recunoască dreptul contribuabilului de a beneficia de aceasta;
• Atragerea în România a cât mai multor companii de tip holding prin recalificarea companiilor străine ca fiind impozitate în România dacă locul conducerii efective a acestor companii este în România (corelat şi cu reducerea impozitului pe dividende);
• Reducerea costurilor aferente fluxului de numerar prin simplificarea procedurii privind grupul unic fiscal;
• Reducerea perioadei de timp în care companiile pot beneficia de recuperarea TVA în cazul clienților aflați în insolvență;

• Tendința de uniformizarea a bazei de impunere a persoanelor fizice, indiferent de sursa de venit, corelat şi cu noua metodologie de inspecție asupra persoanelor fizice;
• Schimbarea metodologiei de control în ceea ce priveste inspecțiile fiscale și a modului de administrare a marilor contribuabili;
• Recent introdusa aministie fiscală este o măsură care încurajează conformarea voluntară;
• Măsuri introduse in codul de procedura fiscală precum penalitatea de nedeclarare, ar trebui însoțite şi de alte măsuri pentru stimularea conformării, cum ar fi declararea voluntară, similar sistemului anglo-saxon;

„Într-un climat internaţional în continuă schimbare din punct de vedere fiscal, adoptarea noului Cod Fiscal şi a Codului de Procedură Fiscală pune România într-o situaţie favorabilă. După cum ştim, un rol important în economie îl joacă aşteptările consumatorilor şi agenţilor economici. Având în faţă perspectiva unei relaxări fiscale treptate, România va deveni mai atractivă în ochii investitorilor”, a declarat Mihaela Mitroi, Liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică, PwC România.

„Suntem în faţa unui nou început din punct de vedere fiscal, însă măsurile fiscale singure nu sunt suficiente pentru a repune România în mod durabil pe o traiectorie de creştere. Va fi totodată nevoie de continuarea reformelor structurale şi de accelerarea investiţiilor în infrastructură pentru a putea construi economia performantă pe care ne-o dorim cu toţii”, a conchis Mihaela Mitroi.