• China și Europa și-au majorat cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare, iar investițiile globale în acest domeniu au ajuns la 782 de miliarde de dolari;
• 88 de companii își depășesc rivalii din industria în care activează în ceea ce privește succesul financiar, în condițiile unei investiții reduse în cercetare și dezvoltare;
• Amazon își păstrează prima poziție în topul companiilor cu cele mai mari investiții pentru cercetare și dezvoltare la nivel global;
• Apple recapătă prima poziție în clasamentul celor mai inovative companii, după ce fusese depășită de Alphabet; Netflix intră pentru prima dată în topul primelor 10 cele mai inovative companii, conform unui sondaj derulat la nivel global în rândul managerilor de cercetare și dezvoltare;

Cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare ale companiilor au crescut cu 11% în 2018 la nivel global, ajungând la un total de 782 de miliarde de dolari, conform unei analize anuale efectuate de echipa PwC Strategy& a celor mai mari 1000 de companii listate din lume în funcție de investițiile pentru cercetare și dezvoltare.

Cea de-a 14-a ediție a clasamentului global PwC Strategy& Global Innovation 1000 arată felul în care investițiile în inovație sunt corelate cu strategiile de dezvoltare pe termen lung, cheltuielile de cercetare și dezvoltare fiind în creștere în toate regiunile și în aproape toate sectoarele economice.

La nivel global, toate regiunile au înregistrat o creștere a investițiilor în cercetare și dezvoltare în ultimul an, majorări semnificative înregistrându-se în China (+34%) și Europa (+14%), în vreme ce în America de Nord (+7,8%) și Japonia (+9,3%) ratele de creștere ale investițiilor în acest domeniu au fost mai lente. Per total, intensitatea investițiilor în cercetare și dezvoltare – raportul dintre cheltuielile acestea și vânzările totale ale companiilor – rămâne la un nivel record de 4,5%.

„În ultimii ani, companiile au fost nevoite să investească tot mai mult în cercetare și dezvoltare pentru a rămâne competitive. În ciuda unui nivel record al investițiilor în acest domeniu, concluziile studiului arată că performanța în inovație nu se obține doar prin creșterea cheltuielilor. Este rezultatul unei atenții minuțioase acordate strategiei, culturii organizaționale și a implicării top managementului în acest proces. Dar mai mult decât atât, este foarte importantă înțelegerea profilului consumatorilor, dar și a disciplinei în execuția strategiei pe tot parcursul ciclului de inovare”, a declarat Ionuț Simion, Country Managing Partner, PwC România.

”Pe plan local, exemplele recente de succes precum UiPath, Bitdefender sau Gecad ne dau încrederea că sectorul tehnologiei informației din România poate da jucători care să fie relevanți la nivel global. Mai mult, există premisele ca, în ariile lor de competență, aceștia să creeze tehnologii care să conducă următorul val al dezvoltării pe o piață extrem de competitivă și care investește considerabil în cercetare și dezvoltare”, a adăugat Ionuț Simion.

Într-un studiu derulat pe parcursul a cinci ani în privința performanțelor companiilor și a investițiilor în inovație, 88 de companii la nivel global, din toate regiunile și sectoarele industriale, au fost evaluate ca fiind ”inovatori de top”.

Aceste companii își depășesc competitorii din același sector de activitate la șapte indicatori cheie în privința reușitei financiare pe termen mediu, însă în același timp cheltuie mai puțin decât mediana sectorului în care operează pe cercetare și dezvoltare ca procent din vânzările lor. Acești 7 indicatori cheie includ creșterea veniturilor, creșterea capitalizării de piață, marja operațională, marja brută, creșterea profitului operațional, creșterea profitului brut, și randamentul total pentru acționari.

În vreme ce inovatorii de top aveau marje brute și operaționale similare cu cele ale altor companii din clasamentul Global Innovation 1000, aceștia au demonstrat o creștere a vânzărilor de 2,6 ori mai mare decât a celorlalte companii în ultimii 5 ani, precum și o creștere a capitalizării de piață de 2,9 ori mai ridicată. Inovatorii de top au generat o performanță financiară cel puțin dublă față de cea a celorlalte firme, raportat la toți cei șapte indicatori luați în calcul.

Caracteristicile comune ale acestor companii cu creștere ridicată includ:

• Alinierea cu obiectivele strategice: 77% dintre companiile cu creștere rapidă declară că strategiile lor de inovare sunt puternic aliniate cu strategia generală de afaceri, comparativ cu 32% în cazul respondenților care au raportat creșteri mai lente.
• Cultura organizațională: 71% dintre respondenții care au declarat că veniturile companiilor lor cresc într-un ritm mai rapid decât cel al competitorilor subliniază alinierea dintre cultura lor organizațională și strategia de inovare, comparativ cu 33% în cazul companiilor cu creșteri mai lente.
• Leadership: 78% dintre companiile care raportează creșteri ale veniturilor peste cele ale competitorilor punctează faptul că echipa de conducere este concentrată îndeaproape pe strategia de investiții în cercetare și dezvoltare și pe strategia de inovare, comparativ cu 53% în cazul companiilor cu creștere mai lentă.

La nivel regional, clasamentul reflectă creșterea explozivă a companiilor chineze – de la 3% dintre inovatorii de top din clasamentul din 2007, la 17% dintre aceștia în 2017. Europa de asemenea a înregistrat o creștere semnificativă, de la 18% în 2007, la 30% în 2017. În schimb, numărul inovatorilor de top din America de Nord și Japonia a scăzut cu 45% și respectiv 8% în același interval.

În funcție de industrie, numărul inovatorilor de top a crescut între 2007 și 2017 în telecomunicații, industria bunurilor de larg consum, servicii medicale, producție industrială, sectorul auto, cel aerospațial și industria de apărare, în vreme ce numărul inovatorilor de top s-a redus în industria petrochimică și cea energetică, în industria electronică, producția de software și servicii de internet.

Dintre cele 1.000 de companii analizate de-a lungul unor perioade de 5 ani finalizate în 2007, 2012 și 2017, numai 2 și-au menținut statutul de inovator de top în tot acest interval: Apple și Stanley Black& Decker.

”Succesul acestor inovatori de top este încă o dovadă că pe termen lung nu există o corelație între cheltuielile de cercetare și dezvoltare ale unei companii și succesul său financiar. În schimb, ceea ce contează este modul în care utilizează companiile fondurile destinate activității de cercetare-dezvoltare, precum și calitatea personalului, a proceselor și mecanismelor de decizie, pentru a crea produse și servicii care să răspundă nevoilor consumatorilor”, a explicat Ionuț Simion.

Global Innovation 1000

Studiul Strategy&Global Innovation 1000, aflat la a 14-a ediție, analizează cheltuielile celor mai mari investitori și cercetare și dezvoltare din rândul celor mai mari 1000 de companii listate.

Alte concluzii cheie ale raportului includ:

• Amazon și-a menținut prima poziție drept cel mai mare investitor în cercetare și dezvoltare din acest clasament, pentru al doilea an la rând. Sanofi și Siemens au revenit în top 20 cei mai mari investitori în cercetare și dezvoltare.
• Apple revine pe poziția de cea mai inovativă companie din lume, după ce anul trecut acest titlu a fost deținut de Alphabet, în vreme ce Netflix intră în topul primelor 10 cele mai inovative companii pentru prima dată, potrivit unui sondaj global derulat în rândul managerilor de cercetare și dezvoltare.
• Industria bunurilor de larg consum a depășit sectorul producătorilor de software și al serviciilor de internet pentru prima dată în ultimii 5 ani, înregistrând cea mai rapidă rată de creștere a cheltuielilor de cercetare și dezvoltare (26% vs. 20,6%).
• Sectorul aparaturii și serviciilor medicale este pe cale să devină cel mai mare investitor în cercetare&dezvoltare până în 2020.
• Industria electronică, cea a aparaturii și serviciilor medicale, precum și industria auto, însumează peste 60% din cheltuielile de cercetare&dezvoltare din 2018.
• China și Europa au înregistrat creșteri ale numărului de companii incluse în Top 1000, în vreme ce America de Nord și Japonia au înregistrat scăderi, cu 5% și respectiv 6%.

Despre raport

1. Studiul complet și informațiile despre metodologia acestuia pot fi accesate la adresa
   www.strategyand.pwc.com/innovation1000

Despre Strategy&

Strategy& este o echipă globală de consultanți de strategie dedicați obiectivului de a vă ajuta să valorificaţi avantaje competitive esenţiale. Facem acest lucru colaborând cu dumneavoastră pentru a rezolva cele mai dificile probleme şi ajutându-vă să valorificaţi cele mai bune oportunităţi. Aducem 100 de ani de experienţă în constultanţa de strategie şi capacităţile funcţionale de neegalat în industrie ale rețelei PwC. Facem parte din reţeaua de companii PwC din 158 de țări, cu mai mult de 250.000 de oameni dedicați asigurării de calitate în consultanţă, taxe şi servicii de audit.

Deşi implementarea şi respectarea regulamentului GDPR cade, de obicei, în grija unei persoane desemnate sau a unei echipe, toţi angajaţii din companie vor trebui să fie puşi la curent cu noile norme. Când vine vorba de GDPR în IT, miza este destul de mare, având în vedere cantitatea considerabilă de date preluate şi prelucrate în mod constant.

Chiar şi o mică neglijenţă sau neatenţie poate avea consecinţe deosebit de grave cu privire la nivelul de securitate al datelor sensibile. Deoarece persoanele desemnate să aibă grijă de implementarea regulamentului ştiu ce au de făcut, breşa de securitate poate exista în rândul angajaţilor. Iată ce trebuie făcut pentru a te asigura că nu vor exista probleme.

Toţi angajaţii trebuie să fie informaţi cu privire la noile norme de securitate

Atâta timp cât o persoană activează în cadrul companiei dumneavoastră, trebuie să fie mai mult decât conştientă de existenţa noilor norme de securitate în ceea ce priveşte datele cu caracter personal. Puteţi opta pentru servicii GDPR în acest sens, aducând în cadrul companiei persoane care vor informa corect toţi angajaţii dumneavoastră. GDPR Advisors este o companie de consultanţă GDPR care oferă acest tip de servicii, aşadar nu ezitaţi să solicitaţi ajutor adecvat. Atunci când informarea este făcută de persoanele potrivite, procesul este mai scurt şi eficient, astfel încât toată lumea îşi reia activitatea cât mai curând cu putinţă.

Ce trebuie un angajat să ştie?

Orice angajat trebuie să cunoască modalitatea corectă de autentificare şi delogare în şi din sistemele folosite de companie. O operaţiune de acest gen efectuată greşit sau ignorată poate crea breşe de securitate.

Dacă se utilizează aplicaţii, angajaţii trebuie să ştie cum şi când acestea se folosesc. Trebuie determinate aplicaţiile pentru care este permisă operarea de date cu caracter personal, iar lista va trebui înmânată fiecărui angajat.

Dacă utilizaţi filtre pentru traficul realizat pe Internet sau ce privesc folosirea e-mail-ului, aveţi grijă să spuneţi angajaţilor că acest lucru se întâmplă şi scopul pentru care aceste filtre sunt folosite. Filtrarea este recomandată pentru că sporeşte securitatea, nepermiţând clonarea website-urilor pentru a putea obţine informaţii din interiorul lor.

Este recomandat să monitorizaţi şi modul în care calculatoarele din cadrul companiei sunt folosite, astfel încât să puteţi găsi erorile atunci când ele se întâmplă. Dar, acest lucru este unul ce trebuie adus şi la cunoştinţa angajaţilor. Ei trebuie să ştie că echipamentele pe care le folosesc sunt monitorizate, din motive de securitate şi respectare a GDPR-ului.

Dacă supravegheaţi birourile cu camere web sau aveţi access la conversaţiile, atât telefonice cât şi pe chat, între angajaţi, asiguraţi-vă că toată lumea ştie despre aceste lucruri. Compania dumneavoastră poate face astfel de monitorizări atunci când vine vorba de sporirea securităţii şi calitatea proceselor din cadrul companiei. Aşadar, angajaţii trebuie să înţeleagă că nu e vorba de spionaj sau monitorizare a persoanelor, ci doar măsuri sporite de protecţie care vor ajuta la găsirea sursei problemelor, dacă şi când acestea vor avea loc.

În cazul în care angajaţii dumneavoastră primesc dispozitive mobile şi au voie să le folosească în afara companiei, aduceţi-le la cunoştinţă modalitatea în care le pot folosi. De asemenea, ar fi ideal să criptaţi astfel de dispozitive, atfel încât să nu existe scurgeri accidentale de date.

Învăţaţi angajaţii să folosească parole adecvate şi ce înseamnă o parolă de încredere. Instruiţi-i şi cu privire la utilizarea memoriilor de tip flash, a USB-urilor, şi a conexiunilor Bluetooth. Dacă există o politică de backup în cadrul companiei, şi angajaţii trebuie să ştie despre ea şi cum se face un backup de date corect.

Alte recomandări

O autentificare bazată pe doi factori, în loc de unul singur, este mai sigură, în cazul în care parola setată ajunge să fie compromisă.

Ar trebui puse la punct procedure special pentru cazurile în care compania angajează sau se desparte de un angajat, pentru că şi aici vorbim de managementul datelor cu caracter personal, iar GDPR-ul trebuie respectat şi în cazul persoanelor ce lucrează într-o companie, nu doar pentru persoanele din exteriorul instituţiei.

Nu este deloc recomandat ca mai mulţi utilizatori să folosească acelaşi tip de user şi parolă pentru a se loga la un sistem. În cazul în care o problem va apărea, va fi greu să determinaţi cine este responsabil. Pe lângă acest aspect, folosirea aceluiaşi user şi aceleaşi parole pentru toata lumea va face sistemul vulnerabil.

Concluzie

Menţineţi o evidenţă clară a tipurilor de acces pe care le permiteţi în companie, cu cine şi la ce tip de informaţie sau sistem are acces. De asemenea, setaţi limitări şi nu oferiţi cheile de acces decât persoanelorautorizate.

Sursa: GDPR Advisors 

La nivel european, asistăm la o dezbatere aprinsă între statele membre pe propunerea directivei privind impozitul pe servicii digitale (“Digital Services Tax” – DST)

De ce ne interesează DST?

Propunerea de directivă europeană DST intenționează să stabilească un sistem comun de impozitare a serviciilor digitale, pentru veniturile rezultate din furnizarea anumitor servicii de acest tip. O companie stabilită într-un stat membru care oferă servicii digitale în alte state membre ar fi nevoită să plătească DST, un impozit stabilit la 3%, în fiecare stat membru din care respectivele venituri au fost generate.

Un exemplu de serviciu digital menționat de propunerea de directivă ar putea fi punerea la dispoziția utilizatorilor (persoane fizice sau juridice) a unei interfețe digitale multilaterale care să permită utilizatorilor să găsească alți utilizatori și să interacționeze cu aceștia. Alte exemple sunt cele privind reclamele sau colectarea de date despre utilizatorii de pe interfețe digitale.

Însă, din punct de vedere administrativ, încă nu este clar dacă declararea și plata DST de către o companie ar urma să aibă loc într-un singur stat membru, urmând ca de aici să se asigure și să se transfere partea ce corespunde celorlalte state membre, așa cum prevedea prima propunere de directivă DST. Sau compania ar trebui să plătească DST direct fiecărui stat membru, conform ultimelor propuneri de modificare a propunerii de directivă.

Această propunere de directivă, ce se dorește a fi doar o măsură temporară de impozitare a veniturilor obținute din prestarea serviciilor digitale, până în momentul obținerii și implementării unei soluții solide și de lungă durată, a apărut ca urmare a lucrărilor la nivel UE și OCDE privind asigurarea unor reguli echitabile privind impozitarea economiei digitale între țări și este orientată către companiile care oferă servicii digitale. Astfel, obiectivul este de a aloca impozitul de 3% aplicat veniturilor obținute de aceste companii, fiecărui stat membru, proporțional cu valoarea veniturilor generate în fiecare stat.

Abordare unitară în rândul Statelor Membre? Nu tocmai!

Părerile statelor membre privind utilitatea acestei măsuri temporare de impozitare a serviciilor digitale sunt împărțite, fără a reuși încă, după mai multe întâlniri, să se contureze o abordare unitară, deși intențiile inițiale erau promițătoare.

Austria, care deține în acest moment președinția Consiliului UE și este unul dintre jucătorii de bază ai echipei “pro-DST”, și-a exprimat suportul continuu în implementarea unui sistem temporar de impozitare a serviciilor digitale până la sfârșitul anului 2018.

Franța și Germania, de asemenea susținători DST, au avut, din nou, în cadrul întâlnirii ECOFIN din 4 decembrie 2018, o poziție solidă, supunând dezbaterii o declarație comună ce conținea inclusiv o recomandare fermă la adresa Consiliului de a adopta directiva DST până în martie 2019 și intrarea acesteia în vigoare începând cu 1 ianuarie 2021, în măsura în care o soluție internațională permanentă nu este agreată până atunci.

În tabăra adversă, cei mai hotărâți jucători par să fie țările nordice, motivând că DST poate genera costuri de administrare mult mai mari decât veniturile ce pot fi obținute din colectarea acestei taxe și de aceea, o astfel de măsură ar trebui gândită cu atenție.

Alte state membre, care par să nu fie de acord cu DST, au avut reacții mai puțin tranșante, menționând că lucrările pentru identificarea unei soluții permanente de impozitare a tranzacțiilor digitale ar trebui să continue, fără a implementa o soluție temporară.

Nu putem să nu remarcam poziția Marii Britanii, programată să devină un outsider oficial al UE începând cu sfârșitul lunii martie 2019, care va implementa un DST începând cu aprilie 2020, similar cu cel propus la nivelul UE. Cu toate acestea, între sistemul DST avut în vedere de Marea Britanie și cel de la nivelul UE, observăm câteva diferențe, respectiv un impozit de 2% în Marea Britanie, comparativ cu 3% la nivelul UE și praguri diferite ale veniturilor peste care să se aplice DST. Totuși, mecanismul de funcționare pare să fie asemănător.

Se schimbă regulile jocului?

Indiferent de rezultatul final al adoptării DST, una dintre inițiativele importante din domeniul taxării, menționată de Jean-Claude Juncker – Președintele Comisiei Europene, este aceea de a schimba modelul de vot, prin trecerea de la modelul de votare unanim, aplicabil în prezent, către cel majoritar.

Această modificare ar putea schimba semnificativ regulile jocului, fiind în defavoarea celor aflați în minoritate, al căror cuvânt ar putea să valoreze din ce în ce mai puțin în contextul deciziilor importante.

Care este poziția României?

Ministrul Finanțelor Publice, Eugen Teodorovici, precizează că România susține eforturile la nivelul UE și pledează pentru identificarea unei soluții comune și echitabile pe termen lung pentru toate statele membre.

Totuși, o poziție concretă pro sau contra DST se lasă încă așteptată. Un lucru este sigur, România va trebui să analizeze impactul unei astfel de directive și să decidă, în baza unei analize temeinice, în ce echipă joacă. Mai devreme sau mai târziu, o astfel de directivă va trebui adoptată în legislația fiscală românească.

Având în vedere că sectorul IT este un sector dinamic ce reprezintă în momentul de față aproximativ 6% din produsul intern brut al României, miza implementării unei astfel de directive nu este una (doar) teoretică. Astfel, deciziile (inclusiv cea privind DST) din următoarea perioadă – când România va asigura președinția Consiliului UE – vor fi extrem de importante pentru economia țării și își vor pune serios amprenta pe următorii ani (când estimările arată că sectorul IT se va ridica la un nivel de aproximativ 11-12% din produsul intern brut, conform calculelor EY).

La ce să ne așteptăm în continuare?

Principala întrebare ar fi: vor ajunge statele membre la o înțelegere privind conținutul directivei DST? Greu de spus în acest moment, având în vedere părerile împărțite în rândul reprezentanților statelor membre.

Un lucru cert este acela că dezbaterile și lucrările privind directiva DST vor continua și la începutul anului următor. Conform discursului lui Pierre Moscovici, comisarul european pentru afaceri economice și financiare, impozitare și vamă, în cadrul întâlnirii ECOFIN din 4 decembrie 2018, termenul de definitivare a unei abordări unitare privind impozitul pe servicii digitale este stabilit pentru martie 2019.

Notă:

EY a publicat două articole ce conțin cele mai recente evenimente petrecute la nivel european în ceea ce privește adoptarea DST precum și opiniile mai multor State Membre. De asemenea, articolele prezintă inițiative similare cu DST întreprinse la nivel mondial. Articolele se pot consulta aici:

1. Global Tax Policy and Controversy Briefing, Issue 23, November 2018
2. ECOFIN agrees to extend discussions on Digital Services Tax, taking into account a new proposal from France and Germany

Autor: Alexander Milcev, Partener, Liderul Departamentului de Asistență Fiscală și Juridică, EY România

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 260.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 34,8 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2018. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei 800 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

După revoluția din 1989, economiile din est intră intr-o nesistematizabilă tranziție către economia de piață. Efecte?! Inflație, privatizări, restructurări, tensiuni sociale, instabilitate guvernamentală. Într-un final voință de aderare la spațiul comunitar. Agitații ani ’90 sunt în cele din urmă depășiți și economiile central și est europene trăiesc experiența creșterii.

Proximitatea față de UE a încă excentricelor economii estice trezește interesul companiilor multinaționale. Aderarea acestora la UE conduce la decizia conglomeratelor globale să investească în țările acestei regiuni datorită predictibilității „câștigate”, costului scăzut și nivelului de pregătire tehnică ridicată a forței de muncă. Creșterea investițiilor străine a condus la o acumulare de capital, concomitent cu fasonarea competențelor, transferul de tehnologie și alte beneficii. De asemenea a permis creșterea productivității și recuperarea decalajelor față de economiile avansate.

Capcana veniturilor medii limitează creșterea

Criza din 2008-2010 a temperat elanul de creștere al acestora. Investițiile străine au scăzut, iar productivitatea și-a moderat creșterea. Majorarea salariilor, absența unor produse și servicii cu valoare adăugată au afectat exporturile și au condus la un deficit de competitivitate.

Capcana veniturilor medii, așa cum este cunoscut fenomenul descris, arată limitele acestei creșteri. Modelul transformărilor structurale și creșterii capitalului investit per angajat nu mai funcționează. Atragerea invesţiilor străine și încurajarea inovației venită pe această cale au susținut politica salariilor mici. Numai că în acest moment provocările din piața forței de muncă pun presiune asupra nivelului salarial mediu obligând aceste țări să inoveze.

Noile tehnologii digitale aduc oportunități pentru inovație

Inteligența artificială este noul petrol al economiilor iar inteligența lucrurilor (IoT), computerele cuantice și noile tehnologii, derivate ale acestui combustibil al viitorului. Pentru țările central și est europene în anii ’90 tranziția a însemnat trecerea la un sistem economic deschis și liber. Astăzi tranziția înseamnă trecerea la un model economic de creștere bazat pe inovație. Țările din această regiune, fără un sistem de inovație coerent articulat și funcțional, riscă să rămână în urmă. România este extrem de expusă ținând cont că în 2017 se afla pe ultimul loc, potrivit indicelui de inovație al UE.

Factorul comun al țărilor acestei regiuni este accentul pus pe disciplinele tehnice (STEMS). Nivelul mediu spre ridicat al educației și cercetării în aceste discipline a avut uneori evoluții diferite în unele țări. Este și cazul României. Cu toate acestea, în special aderarea la UE, a deschis aceste țări către invesțiile străine ce au condus la consolidarea sectorului de producție, achiziționarea de tehnologie, dezvoltarea managementului și intrarea acestora pe autostrada globală de creștere a valorii.

Țările din Europa de Est punctează câteva reușite 

Transformările economice și sociale din ultimele trei decenii au modificat atitudinile sociale cu privire la inovație și libera inițiativa. Noile tehnologii se bucură de promovare, sunt încurajate start-up-urile în tehnologie și formele de organizare în hub-uri. Viteza, strategiile și tacticile adoptate se reflectă în locul ocupat de țările din regiune în clasamentul inovației UE. Din țările acestei regiuni provin Skype, TransferWise, AVAST, AVG, ESET, Prezi, Bitdefender sau UiPath.

Deși importante, rezultatele sunt puțin semnificative numeric și se datorează mai degrabă inițiativelor solitare. De aceea, crearea unui ecosistem de inovație în țările acestei regiuni cere îndeplinirea următoarelor patru măsuri minime la nivel macro:

1. Creșterea bugetelor alocate cercetării și dezvoltării (România alocă un sfert din media UE), dar și la nivelul companiilor private cu atragerea finanțării din fonduri cu capital de risc (doar 2% la nivel regional)
2. Creșterea calității cercetării (referințele în articolele internaționale la cercetările din regiune sunt puține), iar rezultatele cercetărilor să-și găsescă aplicare în produse cu succes comercial prin colaborarea cu mediul de business (numărul de patente în regiune este scăzut)
3. Adresarea problemei exodului creierelor prin creșterea nivelului de educație terțiară capabilă să producă oameni calificați pentru cerințele pieței muncii interne și creșterea numărului de studenți
4. Adaptarea cadrului de reglementare la avansul tehnologic dar și stabilitatea și predictibilitatea acestuia (cele mai multe start-up-uri de succes își au sediul central în țările vestice sau US)

Autor: Constantin Măgdălina, Expert, Tendințe și tehnologii emergente

* * *

Despre Constantin Măgdălina

Constantin Măgdălina are o experienţă profesională de 8 ani, timp în care a lucrat la companii multinaţionale, atât în ţară cât şi în străinătate. Constantin are un Master în Marketing şi Comunicare la Academia de Studii Economice Bucureşti. Este certificat Lean Six Sigma şi ITIL (IT Information Library®) ceea ce-i facilitează o bună înţelegere a proceselor şi transformărilor din cadrul organizaţiilor. Pe de altă parte certificarea obţinută de la Chartered Institute of Marketing îi completează expertiza de business. În cei peste 4 ani de activitate în cadrul unei companii din Big 4 a iniţiat şi coordonat studii ce analizau aspecte legate de mediul de afaceri din România. Printre acestea se află previziunile economice de creştere ale firmelor în 2013-2016, managementul cunoştinţelor, experienţa de cumpărare în era consumatorilor digitali, social media și mediul de afaceri românesc, utilizarea dispozitivelor mobile în România. Este autor a numeroase articole cu teme legate de inovaţie, eficientizarea proceselor de afaceri, social media, transformarea digitală, tendinţe şi tehnologii emergente. Este invitat ca vorbitor la numeroase evenimente şi conferinţe de business.

Autor: Alina Făniță, CEO PKF Finconta

Diversificarea produselor, avansul tehnologic și intensificarea competiției globale au imprimat mediului de afaceri o dinamică fără precedent. Performerii acestui climat sunt companiile care răspund rapid schimbării. Strategiile adaptate la cultura organizației sunt cele mai sustenabile. Influența acestora este foarte mare asupra șanselor de reușită ale planurilor de schimbare.

Cu cât cultura organizațională este mai aliniată misiunii și valorilor companiei cu atât șansele de schimbare sunt mai mari. Cu toate acestea managerii trebuie să fie conștienți că, pentru colegi, adevărata cultură a companiei este cea a comportamentelor recompensate și mesajelor transmise implicit în acest fel. De aceea înțelegerea culturii unei companii ajută în două feluri:

1. Îi face pe decidenți să înțeleagă gradul de acceptanță al schimbării și
2. Identifică cauza rădăcina a provocărilor care împiedică un nivel de performanță mai ridicat.

Abilitatea angajaților de a influența

Față de companiile globale, afacerile de familie prezintă anumite particularități. În general, dimensiunea companiilor de familie îi aduce pe oameni mai aproape. Însă disponibilitatea angajaților de a propune și implementa schimbarea este scăzută. De cele mai multe ori proprietarul și cei din conducere își exercită prerogativele fără să țină prea mult cont de părerea angajaților. Consecința? Aceștia din urmă se simt descurajați și își pierd motivația de a veni cu idei de îmbunătățire.

Munca în echipă

Chiar dacă aceste companii spun că munca în echipa este esențială, de multe ori nivelul de încredere este scăzut și tocmai coeziunea muncii în echipă este afectată. Lipsa de comunicare și colaborare între diversele funcțiuni ale companiei și chiar la aceleași nivele ierarhice au un impact negativ asupra mediului de lucru. Liantul unei organizații este încrederea și predictibilitea comportamentelor și acțiunilor celor implicați. Siguranța pe care puterea grupului o dă fiecărui angajat în parte conduce la construirea unui cadru de cooperare care generează eficiență în atingerea obiectivelor comune.

Raportarea la timp

Deoarece raportarea angajaților la timp este o altă dimensiune esențială în evaluarea unei culturi organizaționale, în cazul multor afaceri de familie studiile au arătat că orientarea spre trecut sau spre prezent influențează acceptanța schimbării. Deoarece schimbarea înseamnă stabilirea viitorului dorit ca să escaladezi provocările din prezent, concentrarea atenției asupra a ceea ce a fost dă percepția unei lipse pe plan strategic, creează incertitudine, naște comportamente disfuncționale.

Potențiale soluții 

• Oferirea posibilității angajaților, clienților și furnizorilor de a contribui cu idei care să îmbunătățească politicile și procedurile de lucru.
• Forumurile interne pentru angajați și implementarea sondajelor privind calitatea relațiilor cu clienții și satisfacția furnizorilor sunt foarte utile.
• Organizarea unui grup de management strategic care să se întâlnească săptămânal pentru a discuta provocările de afaceri, pentru a coordona activitățile dintre funcțiuni cu scopul de a construi încredere și coeziune.
• Stabilirea viziunii companiei și declarației de misiune, cu participarea managementului fiecărei funcțiuni, pentru a încuraja un sentiment de apartenență.
• Realizarea unui panou cu fotografiile companiei din primii ani ajută angajații să cunoască istoria și longevitatea companiei și încurajează muncă în echipă între colegi.

În concluzie

Îmbunătățirile organizaționale sunt puțin probabile fără schimbarea culturii companiei. Dar schimbarea culturii este de durată, necesită intervenții continue și este fie prea costisitoare, fie prea consumatoare de timp. De aceea realizarea schimbărilor structurale necesare poate servi drept intervenție inițială pentru schimbarea culturii. Îmbunătățirea colaborării, în special în rândul echipei de conducere, creează posibilitatea unui dialog continuu între toți colegii și netezește calea ca acest comportament să fie întegrat în relațiile lor de lucru. La fel, socializarea poate aduce un angajament față de valorile organizaționale și poate încuraja o mentalitate orientată spre lucrul în echipă. Schimbarea culturii este un elefant ce se consumă în doze mici.

* * *

Despre PKF Finconta

De peste 23 de ani, PKF Finconta este una dintre principalele 10 firme de servicii profesionale din România. Ca membri ai PKF International Ltd. suntem parte dintr-o rețea internațională de firme independente din punct de vedere legal, care oferă consultanță și audit oriunde în lume.Grupul PKF Finconta este format din patru societăți cu capital românesc: PKF Finconta, PKF Finconta Consultanță, PKF Finconta HR și Finconta Consulting SPRL, membre ale organismelor profesionale naționale CECCAR, CAFR, CCFR și UNPIR. Prin intermediul acestora oferim servicii de audit financiar, analiză financiară corporativă, consultanță fiscală, întocmirea dosarului prețurilor de transfer, servicii de contabilitate, salarizare, resurse umane, insolvență, auditarea fondurilor nerambursabile și due diligence de achiziții.

Investitorii imobiliari din Europa se orientează tot mai mult către active care asigură venituri pe termen lung, pe măsură ce sectorul se pregătește de potențiale majorări ale dobânzilor, pe fondul unui climat geopolitic incert, potrivit raportului EmergingTrends in Real Estate® Europe 2019.

Acest raport anual, realizat împreună de PwC și de Urban Land Institute (ULI), are la bază răspunsurile a peste 800 de profesioniști din domeniul imobiliar din Europa, incluzând investitori, dezvoltatori, finanțatori și consultanți.

”Investitorii sunt din ce în ce mai prudenți, iar deciziile de investiții și demararea de noi construcții sunt din ce în ce mai influențate de factori fundamentali pentru sectorul imobiliar, așa cum sunt perspectivele de creștere economică, precum și de starea piețelor imobiliare locale. Sentimentul investitorilor este din ce în ce mai negativ în orașele și țările care se confruntă cu riscuri geopolitice crescute, care generează incertitudini și de care investitorii se feresc în general. Brexitul este un exemplu clar în această privință, iar o serie de respondenți sunt de părere că Marea Britanie își va pierde o parte din avantajele competitive, ceea ce va afecta atât perspectivele pentru investiții, cât și cele privind dezvoltarea de noi proprietăți”, a declarat Francesca Postolache, Partner, Servicii de Audit, Liderul echipei de servicii pentru sectorul imobiliar, PwC România.

”Pe piața imobiliară din România, deși am văzut o apreciere constantă a prețurilor activelor în ultimii ani, suntem încă cu 30-40% sub nivelurile de preț înregistrate în 2008. Cu toate că analiza fundamentală arată că mai este loc de creștere pentru prețurile activelor imobiliare din România, cel puțin în orașele mari, investitorii dau dovadă de prudență când vine vorba de lansarea unor noi proiecte majore și se uită la contextul mai larg european atunci când iau deciziile de investiții”, a adăugat Francesca Postolache.

Această prudență este reflectată și la nivelul așteptărilor privind disponibilitatea capitalului propriu și a datoriilor, aproape 28% dintre respondenți considerând că sumele disponibile pentru refinanțări și noi investiții vor crește în 2019, comparativ cu 50% care afirmau acest lucru anul trecut. Cu toate acestea, nivelul de încredere manifestat anul trecut era neobișnuit de ridicat, iar anul acesta, în afară de subsectorul spațiilor de retail, care se confruntă cu o situație mai dificilă, sunt totuși puține îngrijorări referitoare la lichiditatea pieței, fapt demonstrat și de majoritatea respondenților (54%) care consideră că disponibilitatea capitalului va fi la aproximativ același nivel ca și în 2018.

Una dintre principalele bariere pentru investiții continuă să fie disponibilitatea activelor atractive pentru achiziții, pe măsură ce fluxurile de capital continuă să se îndrepte spre piețele europene, îndeosebi cele provenind din Asia. Acest lucru pune presiune asupra activelor de clasă A, 70% dintre respondenți declarând că aceste active sunt supra-evaluate.

Interesul pentru clasele alternative de active continuă să crească în condițiile unor piețe de capital volatile

Ca răspuns la această situație mai dificilă de pe piețele de capital, investitorii se îndreaptă spre clase de active a căror apreciere este susținută de factori demografici, și care sunt mai puțin susceptibile să fie afectate în actualul ciclu. Dar raportul EmergingTrends in Real Estate® Europe arată că aceasta este doar una dintre strategii.

”În ultimii 5 ani am văzut o tendință remarcabilă a investitorilor de a se orienta către clase alternative de proprietăți, sau către sectoare de nișă. Parțial, acest lucru este rezultatul conjuncturii economice actuale și al căutării unor fluxuri de venituri sigure. Dar este totodată răspunsul multor investitori la valul de inovație care influențează sectoarele mai tradiționale ale pieței imobiliare, precum și la tendințele pe termen lung la nivel de urbanizare și demografie”, a adăugat Francesca Postolache.

Preferatul investitorilor pare a fi sub-sectorul rezidențial, 7 din primele 10 cele mai atractive clase de active fiind din acest sub-sector, incluzând și soluțiile de con-locuire, căminele studențești, căminele pentru vârstnici, sau locuințele sociale.

În afară de segmentul rezidențial, spațiile de logistică și sectoare de nișă precum cel al centrelor de date și spațiile flexibile de birouri se regăsesc printre cele mai atractive 10 clase de active. Spațiile logistice continuă să beneficieze de expansiunea comerțului online. În schimb, segmentele tradiționale precum clădirile de birouri din zonele centrale și din suburbii, precum și spațiile de retail, se regăsesc la coada clasamentului celor mai atractive active imobiliare.

Perspectivelor primelor zece cele mai atractive clase de active în 2019

*un număr semnificativ mai mic de respondenți au evaluat aceste sectoare

Topul orașelor europene în privința perspectivelor de investiții și de construcții

Clasamentul anual al celor mai atractive orașe europene pentru investițiile imobiliare reflectă apetitul investitorilor pentru piețele mai mici, care au înregistrat creșteri mai mici în acest ciclu investițional, precum și precauția față de câteva dintre piețele mai mari, mature, ținând cont și de riscurile geopolitice. Lisabona a făcut un salt de 10 poziții în clasamentul EmergingTrends in Real Estate® Europe devenind cea mai atractivă destinație de investiții imobiliare din Europa, respondenții apreciind de asemenea calitatea vieții din oraș, precum și conducerea politică a acestuia.

Piețele imobiliare mai mature din orașele germane domină în continuare top-ul primelor 10 orașe cele mai atractive pentru investițiile imobiliare, Berlinul clasându-se pe al doilea loc, urmat de Frankfurt, Hamburg și Munchen clasate pe locurile 5, 7 și respectiv 10. Cu toate acestea, pentru unele, popularitatea pentru investiții din ultimii ani începe să-și spună cuvântul, mulți dintre respondenți menționând problema activelor supraevaluate din aceste orașe.

Alte metropole din topul celor mai atractive orașe sunt Madrid, Amsterdam, Helsinki, Viena și Dublin, care înregistrează un scor pozitiv în privința datelor fundamentale și a perspectivelor de creștere, dar și în privința calității vieții, conectivității, potențialului de inovație și a capacității de a atrage talente.

 Topul celor mai atractive orașe europene pentru investițiile imobiliare 2019

În ciuda volumelor investiționale ridicate și a cererii pentru spații de birouri din Londra, care a rămas la un nivel bun, temerile legate de impactul Brexitului au umbrit perspectivele pe termen scurt ale pieței imobiliare londoneze. În acest sens, 70% dintre respondenții europeni fiind de părere că atractivitatea Londrei pentru talente de nivel mondial va scădea după finalizarea ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Valoarea socială a sectorului imobiliar continuă să crească în importanță 

Raportul a examinat de asemenea influența crescândă a valorii sociale a sectorului imobiliar, în paralel cu randamentele financiare ale investițiilor. Aproape 60% dintre respondenți sunt de părere că sectorul imobiliar se îndreaptă către utilizarea unei mai mari varietăți de instrumente de măsurare non-financiară pentru a evalua impactul construcțiilor imobiliare și a afacerilor din domeniu. În mod similar, 59% dintre aceștia sunt de acord că indicatorii non-financiari sunt din ce în ce mai importanți în măsurarea impactului investițiilor imobiliare.

Despre raport

Raportul  EmergingTrends in Real Estate 2019 poate fi accesat la următoarea adresa de Internet https://www.pwc.com/etre2019europe

Despre Urban Land Institute

The Urban Land Institute este o organizație neguvernamentală pentru educație și cercetare susținută de proprii membri. Misiunea sa este aceea de fi o autoritate în domeniul utilizării terenului și în crearea și susținerea comunităților la nivel mondial. Fondat în 1936, institutul are peste 40.000 de membri la nivel mondial care acoperă toate aspectele folosirii terenului și disciplinei dezvoltării imobiliare. Mai multe informații sunt disponibile pe europe.uli.org, Twitter, sau pe grupul nostru de LinkedIn.

Despre PwC

Misiunea PwC este de a construi încredere în cadrul societății și de a contribui la rezolvarea unor probleme importante. Firmele din rețeaua PwC ajută oamenii și organizațiile să creeze valoarea adăugată de care au nevoie. Suntem o rețea de firme prezentă în 158 de țări cu mai mult de 250.000 de profesioniști ce oferă servicii de calitate în domeniul auditului, consultanței fiscale și consultanței pentru afaceri. Spuneți-ne care sunt lucrurile importante pentru dumneavoastră și descoperiți mai multe informații despre noi vizitând site-ul www.pwc.ro.

Deși toți directorii financiari incluși în sondajul efectuat de EY România consideră că au aplicat corect legea fiscală, aproape 60% dintre ei sunt de părere că inspectorii ANAF le-ar impune, cel mai probabil, impozite și taxe suplimentare de plată, în situația în care compania lor ar fi supusă unei inspecții fiscale.

În același timp, 51% dintre respondenți se așteaptă la o inspecție fiscală în următoarea perioadă din partea ANAF.

Rezultatele sondajului derulat recent în rândul a 80 de companii din România relevă o imagine deloc surprinzătoare a realității fiscale. Povara administrării fiscale este principala îngrijorare a acestora.

Astfel, 65% dintre directorii financiari ai companiilor din România declară că petrec mai mult de două zile în fiecare lună pentru a pregăti declarații fiscale pentru ANAF. Deși utilizează un software pentru pregătirea automatizată a acestor declarații, 77% dintre directorii financiari spun că pregătirea declarațiilor de TVA le ocupă cel mai mult timp.

Având în vedere aceste aspecte contradictorii, putem identifica două posibile explicații:

1. fie soluțiile IT utilizate nu sunt eficiente sau adaptate suficient
2. fie modificările fiscale sunt atât de dese, încât soluțiile IT nu ajung să țină pasul.

Una dintre cauzele posibile ale acestei stări de fapt ar putea fi schimbările dese ale regulilor fiscale și complicarea mecanismelor de raportare. O asemenea volatilitate nu face decât să consume resursele companiilor în vederea conformării cu regulile fiscale și să facă mai complicată administrarea fiscală din partea ANAF.

În ultimii 10 ani, România a redus durata de completare și plătire a taxelor cu aproximativ 40 de ore/an, ajungând ca, în anul 2017, să ocupe locul 21 în clasamentul european, cu 163 de ore pe an, aproximativ 2 zile lucrătoare/lună. În comparație cu media europeană, România pregătește și plătește taxele într-un interval de timp mai mare, cu 14 ore/an mai mult timp petrecut în derularea acestor acțiuni.

Estonia este țara cu cea mai redusă durată de timp petrecut cu pregătirea și plata taxelor, cu 50 de ore pe an sau o jumătate de zi lucrătoare pe lună. Aceasta este urmată în top de San Marino (52 de ore) și Luxembourg (55 ore).  La polul opus, cu cele mai multe ore înregistrate pe an pentru pregătirea și plata taxelor se afla bulgarii cu 453 de ore/an adică 56 de zile, dar și Bosnia și Herțegovina (411 ore/an). (Sursa: Banca Mondială)

“Este surprinzător că, deși vedem în jurul nostru un avans uriaș al tehnologiilor de orice fel, simpla raportare fiscală în România încă dă bătăi de cap directorilor financiari. Dacă ne uităm la alte state membre UE, precum Ungaria, Polonia, Spania, observăm că este posibilă implementarea unor modalități electronice de raportare fiscală extrem de eficiente. Sperăm ca aceste soluții să fie adoptate și de ANAF. Acest lucru ar face viața mai ușoară nu doar companiilor, ci ar ajuta și la identificarea mult mai facilă a celor care eludează legea”, a declarat Adrian Teampău, Partener Asociat, Diviza de Impozite Indirecte, EY România.

Cât privește interacțiunea cu ANAF, deși majoritatea directorilor financiari (59%) declară că se așteaptă la taxe și impozite suplimentare de plată în urma controalelor fiscale, 55% dintre aceștia nu știu dacă vor contesta impozitele și taxele suplimentare impuse de ANAF. Doar 42,5% au declarat că ar depune contestație într-o asemenea situație.

În relația cu ANAF, o majoritate covârșitoare a directorilor financiari din România (95%) sunt de acord că derularea unor controale prin metode electronice ar fi mai eficientă și, probabil, mai puțin intruzivă în activitatea companiilor. Nu de puține ori, contribuabilii au denunțat faptul că multe dintre inspecțiile fiscale derulate s-au întins pe perioade destul de mari de timp, unele dintre acestea depășind chiar termenul legal.

„Această situație reflectă în mod fidel abordarea organelor fiscale în cadrul inspecțiilor fiscale, în practică fiind din ce în ce mai rare cazurile în care inspecțiile se încheie fără impunerea de obligații suplimentare de plată. Industrii care până acum câțiva ani se confruntau cu sume simbolice la sfârșitul unei inspecții fiscale trebuie să facă față unor ajustări ale bazei de impozitare de ordinul sutelor de milioane de euro. Chiar și societățile aflate în top 10 al celor mai mari plătitori de taxe și impozite, care nu se mai confruntaseră cu inspecții fiscale pe perioade mari de timp, unele chiar și de zece ani, au fost controlate în ultima perioadă. În consecință, plata de sume consistente cu titlu de impozite nu te scapă de inspecția fiscală. A crescut frecvența cu care organele fiscale recalifică forma unei tranzacții sau consideră că o anumită activitate nu are scop economic în baza art. 11 din Codul fiscal. Recomandăm clienților să atace actele de impunere, cu atât mai mult cu cât instanțele de judecată au acumulat o practică bogată în materie fiscală în ultimii ani și pot discerne, de cele mai multe ori, între o impunere valabilă și un abuz de interpretare”, spune Emanuel Bancilă, coordonatorul practicii de litigii și controverse fiscale din cadrul Radu și Asociații SPRL.

Despre studiu

Studiul EY România analizează răspunsurile a 80 de directori financiari din companiile din România cu privire la impactului declarațiilor fiscale asupra mediului de afaceri, așteptările în relația cu ANAF și identificarea eventualelor soluții. Acesta are la bază un chestionar aplicat în perioada 5-19 octombrie 2018.

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 260.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 34,8 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2018. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei 800 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

PwC România anunță extinderea echipei de consultanță specializată în tehnologie și transformare digitală prin recrutarea unui nou Partener în cadrul departamentului de consultanță în afaceri și management.

Cu o experiență de peste 20 de ani în managementul unora dintre cele mai mari companii din domeniul tehnologiei informației, Gabriel Voicilă vine să consolideze practica de consultanță de management a PwC România.

“Activitatea noastră de consultanță în materie de tehnologie se dezvoltă rapid, pe măsură ce am introdus noi produse și servicii menite să ajute clienții noștri să navigheze cu succes provocările puse de transformarea digitală. Fie că vorbim despre servicii de RPA, de utilizarea comercială a dronelor și a aplicațiilor de analiză de Big Data, de implementarea de sisteme SAP sau de servicii de securitate informatică, aceste activități cunosc creșteri semnificative de la un an la altul și au o pondere tot mai mare în cifra de afaceri a PwC în România. Pentru a susține această creștere am simțit nevoia completării echipei noastre cu un consultant reputat precum Gabriel, care cunoaște în profunzime piața tehnologiei informației din România” a declarat Ionuț Simion, Country Managing Partner, PwC România.

”Am convingerea că experiența, abilitățile și cunoștințele dobândite de-a lungul carierei sale sunt elemente importante care ne vor ajuta să contribuim cu soluții inovative  la proiectele de transformare digitală derulate în sprijinul clienților noștri. Îi urez bun venit lui Gabriel în familia PwC și mult succes în proiectele viitoare!”, a adăugat Ionuț Simion.

Gabriel Voicilă este licențiat al Universității Politehnice București și posedă un Executive MBA absolvit la Universitatea din Sheffield.

„Mă simt onorat să mă alătur unei echipe prestigioase de profesioniști, așa cum este echipa de consultanță a PwC. Tehnologiile digitale transformă radical felul în care companiile operează și se dezvoltă. Sunt încrezător că, prin experiența dobândită, voi contribui la oferirea unor soluții creative pentru clienții PwC pentru a se adapta la această adevărată revoluție industrială 4.0”, a declarat Gabriel Voicilă.

Despre PwC

Misiunea PwC este de a construi încredere în societate și de a contribui la rezolvarea unor probleme importante. Firmele din rețeaua PwC ajută organizațiile și indivizii să creeze valoarea adăugată de care au nevoie. Suntem o rețea de firme prezentă în 158 de țări cu mai mult de 250.000 de specialiști dedicați oferirii de servicii de calitate de audit, consultanță fiscală și consultanță pentru afaceri. Spuneți-ne care sunt lucrurile importante pentru dumneavoastră și descoperiți mai multe informații despre noi vizitând site-ul www.pwc.ro.

Companiile care închiriază proprietăți sau prestatorii de servicii pe bază de abonament precum: telecomunicațiile (telefonie, internet, televiziune), utilitățile publice, publicațiile electronice și altele sunt afectate de o decizie recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Sumele încasate de aceste companii pentru încetarea contractelor de către clienți sau din motive imputabile acestora, înainte de expirarea perioadei minime de contractare, vor fi supuse TVA.

De cele mai multe ori, pentru repararea prejudiciului creat și descurajarea nerespectării angajamentelor contractuale dintre părți, prestatorii prevăd în contract sume datorate pentru rezilierea sau denunțarea anticipată din motive imputabile clienților. În majoritatea cazurilor, sumele pentru denunțare/reziliere sunt facturate ca penalități contractuale, în afara sferei de aplicare a TVA (fără TVA).

Totuși, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a emis recent o hotărâre în cauza C–295/17 MEO – Serviços de Comunicações e Multimédia SA. Potrivit acesteia, perceperea unor astfel de sume reprezintă remunerații pentru prestări de servicii care intră în sfera de aplicare a TVA (sunt supuse TVA).

Practic, în cazul în care astfel de sume corespund celor pe care prestatorul le-ar fi primit până la finalul perioadei contractuale dacă nu ar fi avut loc o reziliere anticipată de către client sau din motive imputabile acestuia, acestea trebuie facturate cu TVA, deoarece remunerează prestările de servicii contractate inițial.

În domeniul imobiliar, penalitățile/clauza penală constituie un element des întâlnit în contractele de închiriere. De acum înainte, modalitatea de formulare a acestei clauze poate conduce la un tratament TVA diferențiat: se aplică sau nu TVA la respectivele sume.

De aceea, în contractele de închiriere, clauza penală trebuie să reglementeze cât mai detaliat natura obligațiilor financiare ale chiriașului și termenii și condițiile de plată: între momentul denunțării contractului și cel al predării spațiului către proprietar, precum și ulterior preluării spațiului de către proprietar, pentru a reflecta cu acuratețe substanța economică a operațiunii comerciale.

Pe lângă mai vechea preocupare legată de posibilitatea instanței judecătorești de a interveni asupra cuantumului penalităților/clauzei penale stabilit contractual, tratamentul fiscal aplicabil (în special din perspectiva TVA) are relevanță majoră.

Aplicarea TVA la cuantumul penalității agreate comercial pentru denunțarea/rezilierea anticipată a contractelor de închiriere poate conduce la așteptări nerealiste din partea proprietarului și/sau la expunere financiară suplimentară pe partea chiriașului.

De asemenea, amintim că legislația română prevede în mod expres posibilitatea părților de a agrea prin contract o prestație în schimbul dreptului de denunțare anticipată.

În ceea ce privește TVA aferentă acestor sume, aceasta va fi dedusă de către beneficiarii înregistrați în scopuri de TVA cu drept integral de deducere. O problemă va apărea în cazul companiilor care nu au drept integral de deducere a TVA, cum ar fi cele din sectorul bancar, asigurări, leasing sau medical, pentru care această taxă reprezintă un cost irecuperabil dacă achizițiile de utilități sunt alocate unor operațiuni scutite.

În plus, precizăm că un impact major al acestei decizii a Curții de Justiție a Uniunii Europene va fi resimțit în rândul persoanelor juridice neînregistrate în scopuri de TVA, dar și în rândul persoanelor fizice care vor suporta costul cu TVA impusă sumelor de reziliere anticipată a contractelor. Cel mai clar exemplu este cel al contractelor de servicii telecom (internet, telefonie, cablu TV).

Nu în ultimul rând, amintim și necesitatea companiilor afectate de această decizie de a efectua o analiză istorică asupra tratamentului de TVA aplicat sumelor încasate deja pentru rezilierea anticipată a contractelor până la momentul emiterii acestei hotărâri de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Ca urmare a deciziei, pot fi declanșate obligații suplimentare de TVA asupra acestor sume istorice.

Prin urmare, în cazul rezilierii anticipate a contractelor la inițiativa sau din vina consumatorului, acesta din urmă va fi nevoit să suporte plata penalităților contractuale care sunt, de regulă, egale cu contravaloarea abonamentului până la finalul contractului, precum și a TVA aferentă.

Autori: Adrian Teampău, Partener Asociat, Divizia Impozite indirecte, EY România,

Lucian Vițelaru, Coordonatorul practicii de drept imobiliar Radu și Asociații SPRL

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 260.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 34,8 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2018. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei 800 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

Auzim aproape zilnic de bitcoin, blockchain, de automatizare, de inteligență artificială și ajungem să ne întrebăm cum reacționează companiile și autoritățile la aceste tendințe.

La nivelul Uniunii Europene, autoritățile fiscale sunt primele care au reacționat și au implementat procese de raportare fiscală digitalizate. Activitatea de administrare fiscală, precum și procesul de combatere a fraudei în domeniul TVA au fost mult eficientizate în anumite state membre, iar relațiile de cooperare economică și financiară dintre state se află într-un proces semnificativ de îmbunătățire.

Spre exemplu, SAF-T este un standard internațional de document electronic definit de OECD prin care sunt transmise informații fiscale către autoritățile fiscale naționale. Acest SAF-T este din ce în ce mai adoptat în rândul statelor membre UE. State precum Spania, Franța, Polonia, Ungaria și Marea Britanie l-au implementat deja și acum au în plan integrarea de procese digitale și metode mai rapide de culegere a informațiilor de ordin fiscal de la contribuabili.

Dacă, până în prezent, vorbeam despre declarații fiscale completate și depuse electronic sau SAF-T transmis către autoritățile fiscale, acum vorbim despre conectarea autorităților fiscale direct la serverele companiilor pentru a prelua informații de ordin fiscal.

Conectarea autorităților fiscale la serverele companiilor face ca greșelile de ordin fiscal să fie vizibile în timp real de către inspectorii fiscali. De regulă, companiile aveau un răgaz de timp să corecteze un eventual tratament fiscal greșit de la data la care intervenea o tranzacție, până la data la care se completa declarația fiscală. Odată cu conectarea la serverele companiilor, autoritățile fiscale vor preleva informația brută despre tranzacție imediat după ce aceasta a avut loc.

Așadar, eventualele corecții de tratament fiscal greșit vor fi puțin mai complicat de realizat decât în prezent.

Ca urmare, la nivelul companiilor, administrarea funcției fiscale va avea un rol crucial în modelarea afacerii și a tranzacțiilor. Analiza fiscală se va efectua înainte de a lua orice decizie de afaceri și de a efectua orice tranzacție.

Iar în administrarea eficientă a funcției fiscale va căpăta importanță o nouă profesie, și anume, cea de specialist în tehnologie fiscală (“taxtechnology”), cu atribuții în zona de aplicare a legislației fiscale și în utilizarea tehnologiilor menite să eficientizeze raportarea fiscală și relația cu autoritățile fiscale. Profesia se numește “taxolog” (“taxologist” în engleză) și, cel puțin la nivelul Uniunii Europene, apar tot mai multe cereri de angajare din partea companiilor.

În concluzie, tehnologia implementată în relația autoritate fiscală-contribuabil va conduce la necesitatea unui comportament preventiv și de administrare a riscului fiscal în timp real din partea contribuabililor. Orice analiză fiscală se va face înainte de derularea oricărei afaceri sau tranzacții, în caz contrar este posibil să apară costuri fiscale suplimentare și eventualele corecții să se realizeze mai dificil. Potențialele costuri fiscale trebuie calculate și, eventual, incluse în costul derulării unei tranzacții de la bun început.

Într-un asemenea context general se pretează să deschidem cu adevărat discuția despre prevenție și pro-activitate din partea contribuabililor, a consultanților și a ANAF.

Autor: Adrian Teampău, Partener Asociat, Divizia Impozite indirecte

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 260.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 34,8 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2018. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei 800 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.