Odată cu intrarea în vigoarea a Noului Cod Fiscal au intervenit următoarele modificări legate de declarațiile fiscale și/sau informative și termenele acestora de depunere. Prezentăm în cele ce urmează declarațiile care se depun până pe 31 ianuarie 2018:

Pe 22 ianuarie 2018 se depune formularul 089 „Declarație pe propria răspundere de către persoanele înregistrate în scopuri de TVA”, care au obținut licență de furnizare a energiei electrice în perioada 1 – 31 decembrie și care au activitate principală revânzarea energiei electrice, iar consumul propriu din energia electrică cumpărată este neglijabil. Pe 25 ianuarie 2018 se depune o solicitare privind pro-rata specială sau comunicarea deciziei de renunțare la aplicarea pro-ratei speciale aprobată în perioada anterioară de către persoana impozabilă cu regim mixt.

Pe 25 ianuarie 2018 se depune formularul 094 „Declarație privind cifra de afaceri” de către persoanele impozabile care au utilizat trimestrul ca perioadă fiscală în anul precedent, care nu au efectuat achiziții intracomunitare de bunuri și care nu au depășit plafonul de 100.000 euro, al cărui echivalent în lei se calculează conform prevederilor legale în vigoare.

Pe 25 ianuarie 2018 se depune formularul 100 „Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat” de către persoanele impozabile ale căror obligații de plată intervin lunar / trimestrial.

Prin urmare, până pe data de 25 ianuarie 2018 se va plăti și impozitul reținut la sursă în luna precedentă de către persoanele ce au obținut venituri din următoarele surse:

– venituri din drepturi de proprietate intelectuală;

– venituri din premii și jocuri de noroc;

– venituri obținute de nerezidenți;

– venituri din alte surse.

Pe 25 ianuarie 2018 se depune formularul 112 „Declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate” de către angajatori și entitățile asimilate.

Pe 25 ianuarie 2018 se depune formularul 208 „Declarație informativă privind impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, aferente semestrului precedent” de către notarii publici.

Pe 25 ianuarie 2018 se va depune formularul 224 „Declarație privind veniturile sub formă de salarii din străinătate obținute de către persoanele fizice care desfășoară activitate în România”. Se completează și se depune de către persoanele fizice care își desfășoară activitatea în România și care obțin venituri sub formă de salarii sau asimilate salariilor de la angajatori care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanță în România și care datorează contribuțiile sociale obligatorii pentru salariații lor, potrivit prevederilor legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și ale acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, și care nu au încheiat cu angajatorul un acord referitor la obligația declarării și plății contribuțiilor sociale obligatorii.

Pe 25 ianuarie 2018 se are în vedere depunerea formularului 300 „Decontul de taxă pe valoarea adăugată” pentru persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA.

Pe 25 ianuarie 2018 se depune formularul 301 „Decontul special de taxă pe valoarea adăugată”. Decontul special de taxă se depune la organele fiscale competente de către persoanele care nu sunt înregistrate și care nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal (procedura normală de înregistrare), astfel:

1.  pentru achiziții intracomunitare de bunuri taxabile, altele decât cele prevăzute la lit. b) și c) de mai jos, de către persoanele impozabile înregistrate conform art. 317 din Codul fiscal pentru achiziții intracomunitare sau pentru servicii;
2.  pentru achiziții intracomunitare de mijloace de transport noi, de către orice persoană, indiferent dacă este sau nu înregistrată conform art. 317 din Codul fiscal menționat anterior;
3.  pentru achiziții intracomunitare de produse accizabile, de către persoanele impozabile și persoanele juridice neimpozabile, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate conform art. 317 din Codul fiscal;
4.  pentru operațiunile și de către persoanele obligate la plata taxei, conform art. 307 alin. (2) – (4) și alin. (6) din Codul fiscal (beneficiar al serviciilor cu locul prestării în România, furnizate de o persoană nestabilită în România, persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA beneficiar al unei livrări ulterioare efectuate în cadrul unei operațiuni triunghiulare, etc);
5.  pentru operațiunile și de către persoanele obligate la plata taxei conform art. 307 alin. (5) din Codul fiscal (persoana din cauza căreia bunurile ies din regimuri vamale), cu excepția situației în care are loc un import de bunuri sau o achiziție intracomunitară de bunuri.

Pe 25 ianuarie 2018 se depune formularul 307 „Declarație privind sumele rezultate din ajustarea/corecția ajustărilor/regularizarea taxei pe valoare adăugată” pentru următoarele categorii de contribuabili:

– persoana impozabilă, beneficiară a transferului de active prevăzut la art. 270 alin. (7) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal, în calitate de succesor al cedentului în ceea ce privește ajustarea dreptului de deducere, dacă nu este înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal și nici nu se înregistrează în scopuri de TVA ca urmare a transferului, locatarul/utilizatorul activelor corporale fixe achiziționate printr-un contract de leasing, dacă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor are loc după scoaterea din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA a locatarului/utilizatorului în baza prevederilor art. 310 alin. (7) din Codul fiscal (persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA care în anul precedent nu a depășit plafonul de scutire);

– persoana impozabilă pentru care înregistrarea în scopuri de TVA a fost anulată conform art. 316 alin. (11) lit. a) – e) sau h) din Codul fiscal (persoană inactivă, asociații/administratorii/persoana impozabilă au cazier, nu s-au depus deconturi pentru 6 luni consecutive/pentru două trimestre consecutive, în deconturi nu sunt evidențiate operațiuni pentru 6 luni consecutive/două trimestre consecutive, persoană cu risc fiscal ridicat) care a efectuat ajustări incorecte sau nu a efectuat ajustările de taxă aferentă bunurilor de capital, conform prevederilor legale în vigoare;

– persoana impozabilă care a solicitat scoaterea din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în vederea aplicării regimului special de scutire pentru întreprinderi mici sau a regimului special pentru agricultori și care:

1.  nu a efectuat ajustările de taxă prevăzute de lege în ultimul decont depus înainte de scoaterea din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA sau a efectuat ajustări incorecte;
2.  trebuie să efectueze regularizările/ajustările specifice prevăzute de legislația în vigoare, pentru operațiuni realizate înainte de anularea înregistrării;

Pe 25 ianuarie 2018 se depune formularul 311 „Declarație privind taxa pe valoarea adăugată colectată, datorată de către persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat” datorită următoarelor motive:

– contribuabili declarați inactivi;

– administratorii/asociații și/sau persoana impozabilă însăși au înscrise în cazierul fiscal infracțiuni și/sau s-a atras răspunderea solidară cu debitorul, stabilită prin decizie a organului fiscal competent;

– nu s-a depus niciun decont de taxă în ultimele 6 luni consecutive;

– în ultimele 6 luni consecutive/ultimele două trimestre în deconturile de taxă nu s-au evidențiat operațiuni realizate în cursul acestor perioade;

– în situația persoanelor impozabile care solicită scoaterea din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în vederea aplicării regimului special de scutire pentru întreprinderi mici sau a regimului special pentru agricultori prevăzut;

– persoana impozabilă prezintă risc fiscal ridicat.

Pe 25 ianuarie 2018 se depune formularul 390 „Declarație recapitulativă privind livrările/ achizițiile/ prestările intracomunitare de bunuri pentru luna precedentă” de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA.

Pe 25 ianuarie 2018 se depune formularul 097 „Notificare privind aplicarea/încetarea aplicării sistemului TVA la încasare” de către persoanele impozabile care aplică sistemul TVA la încasare si au realizat o cifră de afaceri peste pragul admis de 2.250.000 lei, le revine obligația să depună această notificare, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare perioadei fiscale în care au depășit plafonul.

Pe 30 ianuarie 2018 se depune formularul 394 „Declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național de persoane înregistrate în scopuri de TVA”.

Pe 31 ianuarie 2018 se au în vedere depunerea următoarelor categorii de formulare:

Formularul 010 „Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni pentru persoane juridice, asocieri și alte entități fără personalitate juridică”;

Formularul 070 „Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere” de către angajatorii care optează pentru schimbarea perioadei fiscale de la trimestru la lună în vederea depunerii Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate (Declarația 112).

Pe 31 ianuarie 2018 se depune formularul 220 „Declarație privind venitul estimat/norma de venit” după cum urmează:

Pentru schimbarea, prin opțiune, în condițiile legii, a sistemului de impunere pentru persoanele fizice (de la impunere în sistem real la normă de venit sau invers) de către următoarele categorii de contribuabili:

1. contribuabilii care obțin venituri din activități independente, impuși pe bază de norme de venit, și care doresc, prin opțiune, să treacă la impunere în sistem real;
2. contribuabilii care obțin venituri din activități independente, impuși în sistem real și care doresc, prin opțiune, să treacă la impunere la normă de venit;
3. contribuabilii care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală și doresc să treacă la impunere în sistem real;

– Contribuabilii persoane fizice pentru care venitul net se determina pe bază de norme de venit și care în anul fiscal anterior au înregistrat un venit brut anual mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro; aceștia au obligația determinării venitului net anual în sistem real începând cu anul fiscal următor;

– Contribuabilii care realizează venituri din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuințe proprietate personală, având o capacitate de cazare cuprinsă între 1 și 5 camere inclusiv;

Pe 31 ianuarie 2018 se depune formularul 600 „Declarație privind venitul asupra căruia se datorează contribuția de asigurări sociale și cu privire la încadrarea veniturilor realizate în plafonul minim pentru stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate”.

Acesta se depune de către persoanele fizice care realizează venituri asupra cărora se datorează contribuție pentru asigurări sociale (exemplu: venituri din activități independente realizate din una sau mai multe surse de venit) și/sau contribuție de asigurări sociale de sănătate (exemplu: în anul fiscal precedent s-au realizat venituri anuale cumulate ce depășesc plafonul de 12 salarii minim brute, 12 x 1.900 = 22.800 lei, din una sau mai multe surse de venituri precum: venituri din activități independente, venituri din asocierea cu o persoană juridică, venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din investiții, venituri din activități agricole, venituri din alte surse).

Aprobarea modelului și conținutului formularului 108
Ordin nr. 3.391/27 noiembrie 2017 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru aprobarea modelului și conținutului formularului 108 „Declarație privind impozitul pe reprezentanță” publicat în Monitorul Oficial al României nr. 966/ 6 decembrie 2017
Formularul 108 înlocuiește vechiul format al Declarației anuale privind impozitul pe reprezentanțe.

Noul formular se va completa cu ajutorul programului de asistență, depunerea acestuia fiind obligatorie până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului de impunere. Noul formular se aplică începând cu declararea obligațiilor fiscale aferente anului 2018.
Aprobarea modelului și conținutului formularelor 010, 015, 016, 020, 030, 040, 050, 060, 061, 070, 700, Certificat de înregistrate în scopuri de TVA, Certificat de înregistrate în scopuri de TVA

Ordin nr. 3.725/19 decembrie 2017 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru aprobarea formularelor de înregistrare fiscal a contribuabililor și a tipurilor de obligații fiscale care formează vectorul fiscal publicat în Monitorul Oficial nr. 1027/ 27 decembrie 2017

Ordinul aprobă formatul, conținutul și instrucțiunile de completare ale următoarelor declarații:
•    Formularul 010 – “Declarația de înregistrare fiscală/ Declarația de mențiuni/ Declarația de radiere pentru persoane juridice, asocieri și alte entități fără peronalitate juridică“
•    Formularul 015 – “Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru contribuabilii nerezidenți care nu au sediu permanent în România”
•    Formularul 016 – “Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru persoanele juridice străine care au locul de exercitare a conducerii efective în România”
•    Formularul 020 – “Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni pentru persoane fizice române și străine care dețin cod numeric personal”
•    Formularul 030 – “Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni pentru persoane fizice care nu dețin cod numeric personal”
•    Formularul 040 – “Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru instituții publice”
•    Formularul 050 – “Cerere de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal al contribuabilului”
•    Formularul 060 – “Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru sediile secundare”
•    Formularul 061 – “Declarație privind sediile secundare”
•    Formularul 070 – “Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere”
•    Formularul 700 – “Declarație pentru înregistrarea/modificarea categoriilor de obligații fiscale declarative înscrise în vectorul fiscal”
•    Certificat de înregistrate în scopuri de TVA
•    Certificat de înregistrare fiscală

Modificările principale sunt aduse formularelor de înregistrare fiscală și se referă la nivelul secțiunilor contribuțiilor datorate de anagajat /angajator, pentru a se alinia cu noile prevederi aduse de OUG nr. 79/2017. Specific, au fost eliminate secțiunile 4.4. – 4.9 din vechiul formular și au fost înlocuite cu secțiunile 4.4. ‘Contribuție de asigurări sociale (datorată de angajat)’, 4.5. ‘Contribuție de asigurări sociale de sănătate (datorată de angajat)’ și 4.6. ‘Contribuție asiguratorie pentru muncă (datorată de angajator)’.

Modificarea vectorului fiscal se realizează, din inițiativa organului fiscal competent, până la data de 15 ianuarie 2018.

Aprobarea modelului și conținutului formularului 013
Ordin nr. 3.769/22 decembrie 2017 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind modificarea anexei nr. 2 la Ordinul nr. 3.140/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare fiscală a contribuabililor nerezidenți care desfășoară activitate în România prin unul sau mai multe sedii permanente, precum și a modelului și conținutului formularului 013 „Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru contribuabili nerezidenți care desfășoară activitate în România prin unul sau mai multe sedii permanente”publicat în Monitorul Oficial nr. 1033/28 decembrie 2017

Modificările aduse se referă la nivelul secțiunilor contribuțiilor datorate de anagajat/angajator, pentru a se alinia cu noile prevederi aduse de OUG nr. 79/2017. Specific, au fost eliminate secțiunile 4.4. – 4.9 din vechiul formular și au fost înlocuite cu secțiunile 4.4. ‘Contribuție de asigurări sociale (datorată de angajat)’, 4.5. ‘Contribuție de asigurări sociale de sănătate (datorată de angajat)’ și 4.6. ‘Contribuție asiguratorie pentru muncă (datorată de angajator)’.
Modificarea vectorului fiscal se realizează, din inițiativa organului fiscal competent, până la data de 15 ianuarie 2018.
Aprobarea modelului și conținutului formularelor 100 si 710
Ordin nr. 3.781/22 decembrie 2017 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind modificarea și completarea Ordinului nr. 587/2016 pentru aprobarea modelului și conținutului formularelor 100 și 710 publicat în Monitorul Oficial nr. 1037/28 decembrie 2017

Ordinul modifică nomenclatorul declarației 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat (i.e. se introduc cinci noi coduri privind impozitul pe venit).

Formularele aprobate de ordin (100 și 710) se aplică începând cu declararea obligațiilor fiscale aferente anului 2018 și se depun exclusiv prin mijloace electronice de transmitere la distanță.

Impozit pe venit

Imigrare în România

Hotărârea Guvernului nr. 891/2017 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 35/2017 privind stabilirea contingentului pe tipuri de lucrători nou-admiși pe piața forței de muncă în anul 2017

Cotele de autorizații de muncă pentru anul 2017 se suplimentează, la următoarele valori:
•    lucrători permanenți – 5000;
•    lucrători detașați – 1700.
Hotărârea Guvernului nr. 946/2017 privind stabilirea contingentului pe tipuri de lucrători nou-admiși pe piața forței de muncă în anul 2018

Cotele de autorizații de muncă pentru anul 2018 se stabilesc după cum urmează:
•    lucrători permanenți – 4000;
•    lucrători detașați – 1200;
•    persoane transferate în cadrul aceleiași companii – 700;
•    lucrători înalt calificați – 500;
•    lucrători sezonieri – 400;
•    lucrători stagiari – 100;
•    lucrători transfrontalieri – 100.

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2017 pentru modificarea Legii nr. 186/2016 privind unele măsuri în domeniul asigurării unor categorii de persoane în sistemul public de pensii

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2017 prelungește termenul limită până la 31 decembrie 2018 (anterior termenul era 31 decembrie 2017) pentru persoanele care nu au contribuit la sistemul public de pensii din România în ultimii 5 ani să contribuie retroactiv la sistemul menționat și să plătească contribuția de pensie aferentă în vederea completării stagiului de cotizare.
Plățile pot fi efectuate fie integral, fie lunar, până la 31 decembrie 2018.
Ordinele nr. 3.726/2017 si 3.780/2017 ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind aprobarea modelului și instrucțiunilor de completare ale unor formulare utilizate în administrarea impozitului pe venit și contribuțiilor sociale

Ordinele menționate aprobă modelul și instrucțiunile de completare ale următoarelor formulare: 201, 205, 207, 220, 221, 222, 223, 224, 256, 257 și 260.
Proiect de Ordonanță de Urgență a Guvernului pentru modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative

Proiectul menționat prevede ca nereținerea și/sau neplata anumitor impozite și contribuții sociale devine infracțiune – evaziune fiscal.
Ordinul nr. 4.140/2017 al Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare utilizate pentru stabilirea contribuției de asigurări sociale și a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de unii contribuabili persoane fizice

Ordinul aprobă modelul și instrucțiunile de completare a formularelor 600 („Declarație privind venitul asupra căruia se datorează contribuția de asigurări sociale și cu privire la încadrarea veniturilor realizate în plafonul minim pentru stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate”) și 610 („Decizie de impunere privind stabilirea contribuției de asigurări sociale și a contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru persoane fizice”).

Începând cu anul 2018, formularul 600 trebuie depus și în vederea stabilirii obligației de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorată de contribuabilii persoane fizice care în anul fiscal precedent au realizat venituri cumulate din:
•    activități independente
•    asocierea cu o personalitate juridică, contribuabili potrivit titlurilor II și III sau Legii nr. 170/2016, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 125
•    cedarea folosinței bunurilor
•    investiții
•    activități agricole, piscicultură și silvicultură
•    alte surse
peste nivelul a 12 salarii de bază minime brute pe țară.

Anterior, acest formular era folosit doar în legatură cu obligațiile privind contribuția de asigurări sociale datorată de persoanele care obțin venituri din activități independente.
Termenul de depunere a declarației pentru anul în curs este 31 ianuarie.

TVA
Hotărâre ce consideră esențială consolidarea parteneriatului Comisiei Europene cu statele membre ale UE în identificarea celei mai potrivite abordări pentru crearea unui sistem de TVA comun și eficient.
Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European: În continuarea planului de acțiune privind TVA – Către un spațiu unic pentru TVA în UE – Momentul acțiunii – COM (2017)566, publicat în Monitorul Oficial nr. 990 din 13 Decembrie 2017

Hotărârea adoptată de Camera Deputaților susține modernizarea și revizuirea sistemului actual de TVA în contextul eforturilor de creare a unei zone solide europene unice în materie de TVA, dar consideră că este necesară o abordare prudentă, deoarece capacitatea administrațiilor fiscale naționale este diferită și punerea în aplicare a unui astfel de sistem ar necesita o mai bună cooperare între administrațiile fiscale ale statelor membre ale UE.
Întrucât sistemul de TVA reprezintă o sursă majoră de venit pentru statele membre ale UE, iar sistemul actual de TVA nu mai corespunde nevoilor unei economii moderne, bazate pe progresul tehnologic al cărui motor îl reprezintă serviciile, statul român apreciază că este oportună modernizarea sistemului prezent de TVA.

Printre măsurile oportune enumerăm:
•    E-invoicing (colectarea de date în timp real privind operațiunile supuse TVA)
•    Ghișeul Unic (introducerea unui portal la nivelul UE pentru plata în regim on-line a TVA-ului)
•    Garantarea faptului că TVA-ul este plătit în statul membru al consumatorului final, permițând o distribuție mai echitabilă a veniturilor fiscal între statele membre
•    Recomandă identificarea unor soluții de apărare împotriva fraudei de TVA, o modalitate ar fi instituirea unei obligații a autorităților fiscale de pe teritoriul Uniunii de a avertiza entitățile impozabile că tranzacționează într-un lanț în care a fost decoperită frauda

Hotărâre privind simplificarea anumitor norme în domeniul sistemului TVA și introducerea unui sistem definitiv de impozitare a comerțului dintre statele membre
Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește armonizarea și simplificarea anumitor norme din sistemul taxei pe valoarea adăugată și introducerea sistemului definitiv de impozitare a comerțului dintre statele membre – COM (2017) 569, publicat în Monitorul Oficial nr. 990 din 13 Decembrie 2017

Decizia sprijină modernizarea și revizuirea sistemului actual de TVA în contextul eforturilor de creare a unui spațiu unic european de TVA, însă consideră că este necesară o abordare prudentă, deoarece capacitatea administrațiilor fiscale naționale este diferită, iar punerea în aplicare a unui astfel de sistem ar necesita o mai bună cooperare între administrațiile fiscale ale statelor membre ale UE
De asemenea, constată că propunerea Comisiei Europene introduce conceptul de persoana impozabilă atestată și criteriile generale de desemnare a ei, confirmând în acest fel anumitor întreprinderi statusul de contribuabili de încredere.

Ordin care stabilește o nouă formă de implementare a unui grup fiscal unic, printre care și unele modificări minore ale ordinului anterior
Ordin pentru modificarea și completarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3006/2016 privind aprobarea Procedurii de implementare și de administrare a grupului fiscal unic, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial nr. 995 din 14 Decembrie 2017.
Ordinul modifică formularul vechi și stabilește un nou formular pentru implementarea unui grup fiscal unic.
De asemenea, a fost adăugat un nou articol, 501, care detaliază că paragrafele 48 și 49 ale procedurii de implementare și administrare a grupului fiscal unic nu se aplică atunci când există o schimbare în structura grupului, în cazul în care unul dintre membrii grupului este un contribuabil mare.
Hotărârea Senatului ce consideră că propunerea de armonizare și simplificare a sistemului TVA respectă principiile subsidiarității și proporționalității

Hotărârea referitoare la propunerea de Directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în cea ce privește armonizarea și simplificarea anumitor norme din sistemul taxei pe valoarea adăugată și introducerea sistemului definitiv de impozitare a comerțului dintre statele membre – COM (2017) 569 final, publicat în Monitorul Oficial nr.1003 din 18 decembrie 2017

Hotărârea Senatului consideră că propunerea de modificare a Directivei 2006/112/CE de reglementare a sistemului TVA respectă principiile subsidiarității și proporționalității deoarece orice inițiativă privind comerțul transfrontalier implică o aprobare din partea Comisiei, iar amendamentele propuse sunt direcționate către și limitate la un număr restrâns de norme în materie de TVA.

Lege de aprobare a sistemului de plată defalcată a TVA, introducând o serie de modificări față de varianta ințială.
Legea pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.23/2017 privind plata defalcată a TVA, aprobată în Monitorul Oficial nr. 1036 din 28 Decembrie 2017.
Principalele modificări aduse mecanismului de plată defalcată a TVA sunt detaliate în buletinul fiscal nr. 39 după cum urmează:

Persoanele înregistrate în scopuri de TVA, care se află în următoarele situații sunt obligate să deschidă și să utilizeze cel puțin un cont de TVA:
•    La 31 decembrie 2017 înregistrează obligații fiscale reprezentate de TVA în cuantum mai mare de 15 000 lei în cazul contribuabililor mari, 10 000 lei în cazul contribuabililor mijlocii și 5 000 lei pentru restul contribuabililor, dacă aceste obligații nu sunt achitate până la data de 31 ianuarie 2018.

Cu excepția cazului în care executarea silită a obligațiilor este suspendată în baza art 235 Codul de procedură fiscală.
•    Începând cu 1 ianuarie 2018 înregistrează obligații fiscale reprezentate de TVA restante și neachitate în termen de 60 de zile lucrătoare de la scadență în cuantum mai mare de 15 000 lei în cazul contribuabililor mari, 10 000 lei în cazul contribuabililor mijlocii și 5 000 lei pentru restul contribuabililor. Cu excepția cazului în care executarea silită a obligațiilor este suspendată în baza art 235 Codul de procedură fiscal
•    Se află sub incidența legislației naționale privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
Legea prevede reguli pentru ieșirea din mecanismul plății defalcate a TVA
Anumite operațiuni au fost excluse explicit de la aplicarea mecanismului plății defalcate a TVA, cum ar fi:
•    plățile efectuate în numele altei persoane
•    finanțările acordate de instituțiile de credit și instituțiile financiare nebancare prin preluarea creanțelor
•    plățile efectuate în natură
•    compensările
Contravenția de 50% din valoarea plății eronate efectuate în alt cont decât cel de TVA a fost înlocuită de o contravenție de 0,06%/zi.

Vamă
Ordin de aprobare a unor serii de formulare care trebuie transmise prin intermediul sistemului electronic.
Ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind utilizarea sistemului de decizii vamale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1014 din 21 Decembrie 2017.
Ordinul aprobă transmiterea și prelucrarea cererilor, precum și emiterea și gestionarea ulterioară a autorizațiilor vamale, cum ar fi modificarea, revocarea, anularea și suspendarea, să se efectuează prin sistemul decizional vamal electronic, elaborat la nivelul al Uniunii Europene și pus la dispoziția operatorilor economici și a autorităților vamale de către Comisia Europeană.
Ordinul stabilește o serie de cereri de autorizare care trebuie transmise în format electronic, dar și o serie de excepții.
 
Autori:
Claudia Chiran – Tax Manager
Niclas Butan – Tax Manager

Există noțiuni care prin frecvența folosirii lor conduc la un fel de sațietate. Parcă nu vrei să le mai auzi. Se poate spune, cu unele argumente, că digitalizarea este într-o astfel de situație. Și totuși subiectul se impune companiilor prin impactul pe care îl generează. Integrezi digitalizarea, ai șansa creșterii afacerii. Nu faci asta, poți să devii istorie.

Dacă digitalizarea este un proces care pleacă din interiorul companiei, atunci  trebuie să înceapă cu funcțiunile interne ale acesteia. Iată care sunt tendințele anului 2018 în digitalizare ținând cont de principalele 5 funcțiuni interne ale unei companii.

Tendința 1– Marketing –>Conținutul video
Astăzi, majoritatea interacțiunilor cu clienții au loc prin intermediul e-mailului, telefonului și chat-ului. Cu toate acestea, videoclipul este mai ușor de folosit decât oricând. Potrivit Hubspot 43% dintre oameni doresc mai mult conținut video, iar 52% dintre experții în marketing clasifică videoclipul drept instrumentul cu cel mai mare randament.Materialele video cu o durată mai mică de 90 de secunde conduc la o rată de retenție a utilizatorilor de 53%. Acest lucru înseamnă că mai multe videoclipuri scurte în e-mailurile de marketing și ferestrele de chat ar putea fi o mare oportunitate. Popularitatea conținutului video va plasa clipurile video în centrul campaniilor de marketing și vânzări în 2018.

Tendința 2 – Vânzări –>Colectarea automată a datelor
Colectarea automată a datelor a permis companiilor să creeze profiluri foarte detaliate ale clienților în managementul relațiilor cu aceștia. Folosind colectarea de date noi, companiile pot să re-prospecteze conturi vechi și să le satisfacă și mai personalizat cerințele. Hubspot raportează că 69% dintre clienți doresc ca echipele de vânzări să lecunoasca foarte bine nevoile și 61% dintre clienți doresc ca reprezentanții de vânzări să le ofere informații relevante. Conturile de client pot deveni incredibil de dense în informații, iar un profil mai bun al clienților ar putea conduce la o creștere a vânzărilor bazată pe valorificarea informațiilor din aceste conturi.

Tendința 3 – Financiar -> Facturarea digitală
În 2018 standardizarea și automatizarea vor ajuta departamentele financiare să facă procesele de facturare complet automatizate. Universal Business Language (UBL) este o bibliotecă deschisă de standarde XML pentru documente cum ar fi comenzi de achiziție, facturi și logistică de transport. Deși este folosit de un deceniu, UBL trebuia să fie mandatat de directivele europene în 2018. Acum se pare că anul 2019 va fi termenul la care firmele europene vor fi obligate să primească și să proceseze facturile electronice folosind UBL. Unul dintre cele mai mari beneficii ale adoptării UBL este faptul că facturile devin instantaneu propuneri de rezervare, pe care clienții le pot procesa apoi în sistemele lor financiare sau în ERP. Profesioniștii financiari vor economisi mult timp și efort prin faptul că nu va mai fi necesar să recreeze datele facturii. UBL elimină potențialul de eroare umană în copierea datelor.

Tendința 4 – IT –>Cloud
Migrarea către cloud este o altă tendință prezentă în 2017, care prinde mai bine contur în 2018. Cloud computing ajută organizațiile să aibă grijă de procese centralizate, cum ar fi să permită organizațiilor stocarea datelor într-un loc accesibil de oriunde. Migrarea către cloud este relevantă din perspectivă financiară, deoarece scade costurile de hardware și de personal asociate cu hosting-ul și serverele interne. De asemenea este relevantă din perspectiva productivității, deoarece angajații pot comunica și accesa fișiere de oriunde și nu doar în birou. Migrarea către cloud aduce cu sine și provocări în zona securității cibernetice care va fi o tendință asociată migrării către cloud. Așadar deviza este migrare în cloud,către un furnizor cu resurse și experiență în lupta împotriva malware și data breaches.

Tendința 5 – Resurse umane –>Reducerea echipelor
Potrivit  HR Trend Institute numărul locurilor de muncă în departamentele de resurse umane va scădea pe măsură ce nivelul automatizării va crește. De exemplu selecția candidaților pe care acum o fac mulți recrutori, este preluată rapid de mașini inteligente. Consilierii de HR, asistenții, partenerii de afaceri vor deveni mai puțin necesari. Personalul de HR de top va fi necesar în serviciile de resurse umane, iar un arhitect HR de nivel înalt poate (și ar trebui) să joace un rol important în transformarea organizațiilor.

General Data Protection Regulation
GDPR va avea un impact transversal în departamentele de vânzări, marketing și HR. Accentul va cădea pe lucrul cu noile reguli în jurul terminologiei cheie – “consimțământ”, “drept de a fi uitat”, “opt-in”, “date personale sensibile”. Acesta va fi principalul efort pentru departamentele de vânzări, dar și în ce privește cercetarea de marketing și resursele umane în 2018.

În concluzie, 2018 va fi anul în care multe companii își vor da seama că transformarea digitală nu este un moft, un accesoriu la modă, sau ceva util doar pentru companiile mari de tehnologie. Digitalizarea este un imperativ în peisajul de afaceri de astăzi, pentru firmele care vor un avantaj competitiv. Efectul disruptiv al digitalizării în toate industriile va amenința modelele tradiționale de afaceri.

Autor: Constantin Măgdălina, Expert, Tendințe și Tehnologii Emergente

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1032 / 28.12.2017 a fost publicată Legea 258 / 2017 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază („Legea 258”).

Aceasta transpune Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23.07.2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 257 din 28.08.2014.

Legea 258 va intra în vigoare în 30 de zile de la data publicării, mai exact în data de 27 ianuarie 2018.

Excepțiile de la regula menționată anterior sunt reprezentate de capitolele referitoare la înștiințarea consumatorilor cu privire la comisioanele suportate de către aceștia în relația cu insitituția bancară. Aceste măsuri vor fi obligatorii într-un termen de 9 luni de la intrarea în vigoare a standardelor tehnice adoptate de Comisia Europeană privind terminologia standardizată pentru acele servicii care sunt comune unei majorități a statelor membre.

Legea 258 se aplică oricărui prestator de servicii de plată, în conformitate cu prevederile OUG 113/2009 privind serviciile de plată. Menționăm faptul că, potrivit OUG 113/2009, termenul de “prestator de servicii de plată” include termenul de “instituție de credit”. Prin urmare, mențiunile din lege referitoare la prestatorul de servicii de plată vor trebui respectate și de instituțiile de credit.

Legea 258 se aplică conturilor de plăți, prin care consumatorii pot să efectueze cel puțin următoarele operațiuni:
– depunerea fondurilor într-un cont de plăți;
– retragerea de numerar dintr-un cont de plăți;
– executarea și sau primirea de operațiuni de plată, inclusiv transferuri de credit, către și de la terți.

În cazul în care un consumator rezident al Uniunii Europene solicită sau accesează un cont de plăți, instituțiilor de credit le este interzisă discriminarea din motive de naționalitate, reședință sau alte motive garantate de Carta Drepturilor Omului. Cu toate acestea, instituțiile de credit pot refuza deschiderea unui astfel de cont în cazul în care ar determina o încălcare a dispozițiilor privind prevenirea spălării banilor.

Un element de noutate este reprezentat și de reglementarea contului de plăți cu servicii de bază, acesta cuprinzând următoarele servicii:
– servicii care permit toate operațiunile necesare pentru deschiderea, administrarea și închiderea unui cont de plăți;
– servicii care permit depunerea de fonduri într-un cont de plăți;
– servicii care permit retrageri de numerar pe teritoriul Uniunii Europene dintr-un cont de plăți la ghișeu sau la bancomate, în timpul sau în afara programului de lucru al instituției de credit;
– efectuarea debitărilor directe, a operațiunilor de plată printr-un card de plată ori a transferurilor de credit.

În acest sens, Legea 258 elimină perceperea comisioanelor pentru serviciile care implică operațiunile necesare pentru deschiderea/închiderea acestui tip de cont, precum și pentru cele de retragere a numerarului pe teritoriul Uniunii Europene. În cazul consumatorilor vulnerabili din punct de vedere financiar, gratuitatea se extinde și asupra operațiunilor care permit depunerea de fonduri, precum și asupra primelor 10 operațiuni lunare efectuate de aceștia prin debitare directă, plată cu cardul și transfer de credit.

Legea 258 reglementează termenul de consumator vulnerabil din punct de vedere financiar ca fiind acel consumator al cărui venit lunar nu depășește echivalentul a 60% din câștigul salarial mediu brut pe economie, sau al cărui venit din ultimele 6 luni nu depășește echivalentul a 60% din câștigul salarial mediu brut pe economie.
În acest sens, instituțiile de credit au obligația de a stabili, prin proceduri proprii transparente, mecanisme de verificare a îndeplinirii criteriului de vulnerabilitate de către consumatori. În plus, acestea sunt obligate să ofere anumite facilități prevăzute de Lege categoriei de consumatori considerată vulnerabilă.

Legea 258 reglementează comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți. În acest sens, este prevăzută obligația autoritățillor naționale de a adopta o Listă a celor mai reprezentative servicii (denumită în continuare ”Lista”) aferente unui cont de plăți, în maximum 3 luni de la intrarea în vigoare a standardelor tehnice adoptate de Comisia Europeană.
În ceea ce privește serviciile cuprinse în Listă, prestatorii de servicii de plată vor transmite, cel puțin o dată pe lună și ori de câte ori operează modificări, informații cu privire la comisioanele percepute pentru serviciile de plăți, precum și date cu privire la sediile și localizarea bancomatelor.
De asemenea, prestatorul de servicii de plată va trebui să pună la dispoziția consumatorului, înaintea încheierii contractului privind un cont de plăți, “Documentul de informare cu privire la comisioane”. Acest act va fi transmis pe suport tipărit sau pe un alt suport durabil și va conține termenii standardizați prevăzuți de Listă.

În plus, prestatorii de servicii financiare sunt obligați să pună la dispoziția consumatorilor, în mod gratuit, cel puțin o dată pe an, o situație a tuturor comisioanelor suportate pe o perioadă anterioară de 12 luni împlinite, mijlocul de comunicare stabilindu-se de comun acord cu respectivul consumator. De asemenea, prestatorii de servicii de plată furnizează autorității competente toate informațiile solicitate în termenul precizat de aceasta.
Legea 258 introduce serviciul de schimbare a conturilor. Acesta reprezintă transferul de la un prestator de servicii de plată la altul, la cererea consumatorului, fie al informațiilor referitoare la toate sau la unele dintre ordinele de plată programate pentru transferurile de credit, debitările directe recurente și încasările prin transferuri de credit recurente, executate într-un cont de plăți, fie al eventualului sold pozitiv al contului de plăți dintr-un cont de plăți într-altul sau ambele.

Cu ocazia desfășurării procesului de schimbare a conturilor, prestatorul de servicii de plată va fi obligat să restituie consumatorului orice pierdere financiară, inclusiv comisioane și dobânzi, rezultată din nerespectarea prevederilor stipulate de Legea 258.
Referitor la informațiile generale privind conturile de plăți cu servicii de bază, Legea 258 instituie, în sarcina instituțiilor de credit și a autorităților competente, îndatorirea de a informa publicul larg în legătură cu disponibilitatea acestui tip de cont, condițiile generale de tarifare, procedurile necesare pentru deschiderea și utilizarea acestuia, precum și cu privire la metodele extrajudiciare de soluționare a diferendelor în legătură cu drepturile și obligațiile reieșite din Legea 258, potrivit prevederilor OG 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți.

În partea de final a Legii 258/2017, este reglementată răspunderea contravențională în cazul încălcării prevederilor acesteia. Prin urmare, încălcarea de către prestatorii de servicii de plată a prevederilor instituite de Lege se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 de lei. Totodată, agentul constatator poate aplica una sau mai multe obligații complementare, între care amintim:
– respectarea clauzelor contractuale care au fost încălcate începând cu data încălcării;
– restituirea sumelor încasate fără temei legal, într-un termen de maximum 15 zile de la data înmânării sau, după caz, a comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției;
– aducerea contractului în conformitate cu prevederile legale, în termen de maximum 15 zile de la data înmânării sau, după caz, a comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției;
– corectarea oricăror neconformități cu prevederile legale constatate prin procesul-verbal, în termen de maximum 15 zile de la data înmânării sau, după caz, a comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției.

Neaducerea la îndeplinire a obligațiilor prevăzute anterior, în termenele și condițiile prevăzute în procesele-verbale de constatare a contravenției, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei. Odată cu aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, agentul constatator poate propune aducerea tuturor contractelor similare în conformitate cu prevederile legale, în termen de 30 de zile.

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) vine în ajutorul contribuabililor. Formularul 600 privind determinarea contribuției de asigurări sociale (CAS) și a contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS) va putea fi depus și on-line din data de 15 ianuarie 2018, pe site-ul www.anaf.ro.

Contribuabilii au la dispoziție și posibilitatea transmiterii acestui formular fără a se deplasa la sediile ANAF, prin poștă cu confirmare de primire.

Termenul pentru depunerea formularului 600 este 31 ianuarie 2018.

În urma evaluării realizată la nivelul ANAF, a rezultat că un număr estimativ de 210.000 de contribuabili persoane fizice au obligația de a depune, până la data de 31 ianuarie 2018, formularul 600 în vederea determinării contribuției de asigurări sociale (CAS) și a contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS). Prin comparație, în anul 2017, numai în cazul Formularului 200 ”Declarație privind veniturile realizate în România”, ANAF a procesat documentele aferente depuse de 515.845 de contribuabili.

Formularul 600, reprezentând “Declarația privind venitul asupra căruia se datorează contribuția de asigurări sociale și cu privire la încadrarea veniturilor realizate în plafonul minim pentru stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate”, este prevăzut prin O.P.A.N.A.F. nr. 4140/2017 elaborat în baza O.U.G. nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 885 din 10 noiembrie 2017.

De la 1 ianuarie 2018, în cazul contribuabililor persoane fizice, care în anul fiscal precedent au obținut venituri din activități independente, din cedarea folosinţei bunurilor, din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, din asocieri cu persoane juridice, din investiţii sau venituri din alte surse, CAS și CASS se datorează astfel:

– CAS se datorează doar de către persoanele care au realizat venituri lunare din activități independente, cumulate din toate sursele în anul fiscal precedent, peste nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului de impunere (pentru anul fiscal 2018 salariul minim brut este de 1.900 lei);

– CASS se datorează doar de către persoanele care au realizat venituri în anul fiscal precedent, din activități independente, din cedarea folosinţei bunurilor, din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, din asocieri cu persoane juridice, din investiţii sau venituri din alte surse, cumulate din toate sursele, cel puțin egale cu 12 salarii de bază minime brute pe țară (22.800 lei pentru anul fiscal 2018).

Începând cu 1 ianuarie 2018, indiferent de numărul activităților desfășurate și de nivelul venitului realizat, când acesta este cel puțin egal cu plafonul minim, CAS (25%) se datorează la un venit ales cel puțin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară (1.900 lei în anul 2018), iar CASS (10%) se datorează la salariul de bază minim brut pe țară.

Formularul 600 se depune doar de către persoanele care realizează venituri cel puțin egale cu plafoanele minime menționate. Persoanele fizice care obțin venituri sub plafon nu au obligația depunerii declarației, dar pot opta pentru depunerea acesteia în vederea asigurării în sistemele sociale.

Apariţia O.U.G. nr. 79/2017 în luna noiembrie a anului trecut a stârnit un val de nemulţumiri. Încercăm să analizăm în articolul ce urmează câteva dintre întrebările rămase deocamdată fără un răspuns în Codul fiscal aplicabil de la 1 ianuarie.
Prima dintre problemele identificate și discutate aici (aşa cum ştim deja, sunt mai multe aspecte controversate în Codul fiscal) se referă la deductibilitatea contribuțiilor sociale (de asigurări sociale, pe scurt CAS, şi de sănătate – CASS)  datorate de contribuabil în nume propriu, şi nu în eventuala sa calitate de angajator.

Ca modificare adusă de O.U.G. nr. 79/2017, începând cu anul 2018, CASS datorat în nume propriu de contribuabil nu mai este deductibil la calculul impozitului pe venit. Deşi, la prima vedere, acest tratament diferit în cazul CASS faţă de CAS plătită în nume propriu, care şi-a păstrat deductibilitatea în ciuda unor modificări faţă de anul 2017, pare nejustificat, dacă ne uităm la condiţiile în care se datorează CASS, această diferenţă pare justificată. Astfel, în câteva cuvinte, urmând să dezvoltăm ulterior, începând cu anul 2018 CASS că se datorează nu pentru fiecare sursă de venit în parte (ne referim la venituri din activităţi independente, la cele din chirii și altele menţionate de Codul fiscal), ci dacă veniturile cumulate din sursele desemnate explicit la art. 155 alin. (2) C.fisc. depăşesc 12 salarii minime pe economie. În lipsa unei legături directe între veniturile din activităţi independente şi CASS, pare logic să nu se considere contribuţia ca fiind deductibilă. Spre exemplu, un contribuabil ar putea declara pentru anul anterior venituri nete din activităţi independente de 1.000 de lei şi din chirii de 30.000 de lei, iar alt contribuabil ar putea avea venituri din activităţi independente de 50.000 lei. Ambii contribuabili ar avea de plată o sumă egală pentru CASS, în ciuda diferenţelor semnificative dintre veniturile nete din activităţi independente.

Legat de regimul deductibilităţii CAS, art. 68 alin. (5) pct. l precizează că sunt deductibile limitat „cheltuielile reprezentând contribuția de asigurări sociale datorată de contribuabil potrivit prevederilor titlului V – Contribuții sociale obligatorii, indiferent dacă activitatea se desfășoară individual și/sau într-o formă de asociere. Deducerea cheltuielilor respective se efectuează de organul fiscal competent la recalcularea venitului net anual/pierderii nete anuale, potrivit prevederilor art. 75”.
Înţelegem din textul de lege că, în cursul anului, contribuabilul care obţine venituri din activităţi independente nu deduce CAS plătit sau datorat, ci doar organul fiscal o va face la recalcularea venitului net anual.

Alineatul (1) al articolului 75 menţionat precizează că „organul fiscal competent are obligația recalculării venitului net anual/pierderii nete anuale, determinat/determinată în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, stabilit/stabilită potrivit Declarației privind venitul realizat, prin deducerea din venitul net anual a contribuției de asigurări sociale datorate de contribuabil potrivit prevederilor titlului V – Contribuții sociale obligatorii”.
Întrebarea care se naşte este dacă aceste cheltuieli cu CAS datorat în nume propriu sunt luate în considerare la determinarea venitului net sau nu de către contribuabil. Această noţiune de „venit net” este importantă pentru a determina fie anumite cheltuieli deductibile plafonat (cum ar fi cheltuielile de sponsorizare, mecenat, pentru acordarea de burse private sau cheltuielile de protocol). Baza de calcul pentru aceste cheltuieli se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat, pentru acordarea de burse private şi cheltuielile de protocol.

Poate mai important chiar decât determinarea corectă a cheltuielilor deductibile limitat menţionate anterior este luarea unei decizii corecte dacă se datorează sau nu CASS.

Astfel, art. 170 alin. (2) C.fisc. precizează: „Veniturile care se iau în calcul la verificarea plafonului prevăzut la art. 155 alin. (2) sunt cele realizate din una sau mai multe surse de venituri, din categoriile de venituri menționate la art. 155 alin. (2), respectiv:
a) venitul net din activități independente, stabilit potrivit art. 68 – 70, după caz;
b) venitul brut din asocieri cu persoane juridice, contribuabili potrivit titlului II, III sau Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activități, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 125 alin. (7) – (9);
c) venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, stabilite potrivit art. 84 – 87;
d) venitul/câștigul din investiții, stabilit conform art. 94 – 97;
e) venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din activități agricole, silvicultură și piscicultură, stabilite potrivit art. 104 – 106;
f) venitul brut/venitul impozabil din alte surse, stabilit potrivit art. 114 – 116.
(3) Încadrarea în plafonul anual prevăzut la art. 155 alin. (2) se efectuează prin însumarea veniturilor anuale menționate la alin. (2), realizate în anul fiscal precedent”.

Cel puţin trei aspecte trebuie clarificate de Ministerul Finanţelor în ceea ce priveşte modul de calcul al veniturilor care se compară cu plafonul anual:
1.    Trebuie să scadă contribuabilul CAS datorat în nume propriu pentru a determina veniturile nete în sensul art. 170?
2.    Veniturile nete din activităţi independente impuse pe bază de norme de venit sunt cele înaintea corecţiilor (mai mari) sau cele de după corecţii (mai mici)? Corecţiile sunt detaliate în normele Codului fiscal şi în ordine emise de ANAF, nu în textul acestuia.
3.    Ce se înţelege prin venit din investiţii, mai exact venit din dobândă şi dividende? Valoarea netă sau valoarea brută?

Prin comparaţie, pentru a decide dacă se datorează CAS pentru veniturile din activităţi independente, contribuabilul trebuie să cumuleze venitul net realizat în anul precedent, stabilit în conformitate cu art. 68 Reguli generale de stabilire a venitului net anual din activități independente, determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuția de asigurări sociale, raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului, cu alte venituri din activităţi independente (cum ar fi cel din drepturi de autor sau cele impozitate pe baza normelor de venit) şi să compare dacă această valoare lunară netă cumulată este cel puțin egală cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția.
Tot prin comparaţie cu modul de determinare a veniturilor pentru a decide dacă se datorează CAS, în cazul veniturilor nete din activităţi independente impuse pe bază de norme de venit, art. 148 C.fisc. menţionează explicit că valoarea lor este cea rezultată în urma aplicării corecţiilor menţionate la art. 69, pe când art. 170 nu o face.

Remarcăm că pentru a face viaţa contribuabilului dacă nu grea, măcar incomodă, Codul fiscal foloseşte metode diferite de calcul al veniturilor care determină plată CAS faţă de cele ce determină plata CASS.
O diferenţă semnificativă între modalitatea de calcul a plafonului pentru CAS faţă de cel pentru CASS (în fara celei prezentate anterior) se referă la modul de calcul al veniturilor: pentru CAS calculăm venituri lunare, pentru CASS calculăm veniturile anuale.
Astfel, în cazul drepturilor de proprietate intelectuală care se impozitează prin reţinerea impozitului anticipat  sau final la sursă, contribuabilul analizează venitul net lunar realizat în anul precedent, rămas după scăderea din venitul brut a cheltuielii deductibile de 40% prevăzute la art. 70, raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului.

În primul rând, sintagma „luni de activitate în cursul anului” în cazul drepturilor de autor ar trebui definită. Asta deoarece nu există un control asupra perioadei de activitate a contribuabililor care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectuală şi nu există niciun indiciu legat de ce se înţelege prin acestă perioadă de activitate. Dacă lucrez 6 luni la un articol, îl public şi încasez o sumă de bani, cât timp am avut activitate? O lună sau şase? Cum pot proba?

În cazul în care contribuabilul obţine 3.000 de lei drepturi nete de proprietate intelectuală, prezumând că a avut activitate 3 luni (poate că a declarat că obţine astfel de venituri începând cu octombrie sau a avut contracte pentru astfel de venituri doar 3 luni) şi are alte venituri nete din activităţi independente de 12.000 de lei pe o perioadă de 12 luni, plafonul pentru CAS pare că a fost depăşit, pe când cel pentru CASS nu, şi persoana va datora CAS, dar nu va datora CASS pentru anul următor.
Se mai naşte o întrebare importantă: dacă am pierderi fiscale în activitatea independentă (sau chiar din chiriile impozitate în sistem real), le pot scădea din celelelate venituri pe care le analizez?
În vechiul Cod fiscal se menţiona explicit [spre exemplu, la art. 175 alin. (5)] că pierderile fiscale nu se iau în considerare la determinarea bazei de calcul a contribuţiilor de asigurări de sănătate, pe când în forma Codului fiscal, modificată de O.U.G. nr. 79/2017, nu mai există nicio precizare. Deşi în cazul anului 2017, spre exemplu, precizările din Codul fiscal se refereau la baza de calcul (care în cazul anului 2018 este fixă), întrebările analizate şi precizările care lipsesc considerăm că sunt relevante.

În ceea ce priveşte ultimul aspect semnalat, dacă formula de calcul a câştigurilor din investiţii este dată la articolele 94-97, despre modul de determinare a venitului din dobândă şi dividend nu avem multe detalii (există definiţia acestor venituri la art. 7 C.fisc., dar definiţiile vorbesc de sume care trebuie plătite, astfel: pct 11 – „dividend – o distribuire în bani sau în natură […]”, pct 12 – „dobânda – orice sumă ce trebuie plătită sau primită pentru utilizarea banilor, […]”).
Opinia noastră este că interpretarea noţiunii de „venit din dobândă şi din dividende” trebuie să se refere la valorile brute cuvenite beneficiarilor, înainte de scăderea impozitelor reţinute la sursă, şi nu la sumele primite în numerar, nete de impozitul pe venit reţinut.
Această interpretare este consecventă cu celelalte noţiuni de venituri sau câştiguri menţionate la art. 170 alin. (2), care toate se referă la venituri înainte de scăderea impozitului pe venit datorat, fie că este reţinut de către plătitorul venitului, fie că este plătit de către beneficiarul venitului.

O problemă legată de această interpretare este aceea că, de cele mai multe ori, beneficiarul veniturilor din dobânzi şi dividende nu primeşte de la plătitorul veniturilor informaţii privind veniturile brute calculate, impozitele reţinute şi alte detalii. Beneficiarul vede cel mult sumele nete încasate, iar plătitorul venitului declară la organul fiscal competent reţinerile la sursă potrivit art. 132 C.fisc. până la finalul lunii februarie, deci după ce contribuabilul ar fi trebuit să depună formularul D 600 pentru anul în curs. Mai mult, plătitorul venitului nu are nicio o obligaţie să notifice beneficiarul despre veniturile brute, impozitele reţinute şi veniturile nete plătite sau nu (cel puţin în cazul veniturilor din dividende şi dobânzi).
Spre deosebire de actuala formă a Codului fiscal, rezultată în urma modificărilor aduse de O.U.G. nr. 79/2017, vechiul Cod fiscal menţiona explicit la art. 176 alin. (2) că „pentru persoanele fizice care realizează venituri din dividende, baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate reprezintă totalul veniturilor brute din dividende, în bani sau în natură, distribuite de persoanele juridice, realizate în cursul anului fiscal precedent, raportat la cele 12 luni ale anului”, în cazul dobânzilor fiind prezentată o regulă similară la alin. (3).
O dificultate suplimentară pentru persoanele care analizează dacă datorează sau nu CASS este faptul că analiza veniturilor trebuie să se facă până la 31 ianuarie a anului următor, în condiţiile în care obligaţia de a depune declaraţia finală de impozit pe venit este scadentă abia în 25 mai, iar plătitorii de venituri au obligaţia de a trimite declaraţiile lor (venituri brute plătite şi reţineri la sursă) până pe 28 februarie, aşa cum am menţionat.
Alt aspect care trebuie clarificat de urgenţă este ce se întâmplă în cazul dividendelor care au fost declarate anterior anului 2017 și au fost impozitate (societatea repartizând profitul net către dividende şi plătind impozitul pe dividendele neplătite până la finalul anului). Dacă acţionarul a încasat sumele în anul 2017, în condiţiile în care declararea dividendelor şi impozitarea acestora s-au făcut anterior şi în condiţiile în care poate nici să nu mai fie acţionar, va avea obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale de sănătate dacă depăşeşte pragul menţionat de Codul fiscal, cu aceste dividende?

Noul Cod fiscal nu aduce lămuriri nici asupra acestui aspect. Spre comparaţie, în norma de aplicare a vechiului Cod fiscal (punctul 171 dat în aplicarea art. 176) se menţiona explicit că dacă se repartizau dividende, chiar şi în lipsa încasării lor efective, acestea intrau în baza de calcul al contribuţiei pentru asigurări de sănătate şi, ca atare, se datora CASS pentru ele (dacă nu existau excepţii aplicabile).
Interpretarea noastră este că, în cazul acestor dividende, odată ce impozitarea s-a făcut anterior anului 2017, contribuabilul nu ar trebui să considere sumele încasate ca fiind venit al anului 2017. Mai mult, dacă societatea distribuie dividende deja impozitate în alt an, nu mai are nicio obligaţie de a notifica ANAF că a efectuat plata efectivă a dividendelor nete. Cu alte cuvinte, ANAF nu mai poate ști dacă şi când s-au încasat efectiv dividendele odată ce ele au fost declarate şi impozitate (cu excepţia unei eventuale informări de la bănci sau de la societăţile plătitoare de dividende).
Cumva similar, noul Cod fiscal nu precizează în acest moment dacă dividendele declarate şi nedistribuite în anul 2017 trebuie luate în considerare de acţionari când decid dacă au sau nu de plată CASS pentru anul 2018. Suntem de acord că, înainte de 1 ianuarie 2018, norma vechiului Cod fiscal clarifica acest aspect (în sensul lămuririi că venitul neîncasat din dividendele distribuite este considerat venit realizat), dar se apropie termenul limită de depunere a declaraţiei D 600 şi nu avem nicio clarificare care să ne ajute să decidem corect dacă datorăm sau nu CASS.
Nu putem să nu ne gândim la situaţia acţionarilor care au câteva acţiuni în diverse firme (fie ca rezultat al Cuponiadei, fie ca rezultat al investițiilor la bursă) şi care acum trebuie să alerge să se informeze la societăţile unde deţin acţiuni dacă li s-au repartizat dividende în cursul anului. Sau la acţionarii care poate au împrumutat firmele lor stabilind o dobândă, care curge, dar nu e încasată. Atenţie! Acţionarii sau cei ce încasează bani din dobândă nu au obligaţia să îşi ţină evidenţa veniturilor din dividende şi dobânzi, deci nu li se poate imputa faptul că nu au o evidenţă detaliată a veniturilor cuvenite (care pot să nici nu fie încasate).

O situaţie care cu siguranţă va nemulţumi mulţi contribuabili va fi aceea ȋn care ȋn anul anterior au avut venituri care au depăşit plafonul, iar ȋn anul curent nu mai obţin astfel de venituri. Astfel, dacă ȋn anul 2017 un contribuabil a obţinut venituri din chirii, din dividende sau din dobȃnzi de 50.000 de lei şi tot ȋn cursul anului 2017 a terminat contractul de chirie, a vȃndut acţiunile sau a lichidat depozitele constituite, va mai datora ȋn anul 2018 CASS? În prezent, ȋn baza Codului fiscal şi ţinȃnd cont şi deformularul D 600, se poate stopa obligaţia de plată a CASS doar dacă contribuabilul ȋşi ȋncetează sau ȋşi suspendă activitatea. Dar ȋn cazul veniturilor din investiţii, spre exemplu, putem vorbi despre o suspendare sau ȋncheiere a activităţii? Mai ales ţinȃnd cont de faptul că a avea acţiuni nu-ţi garantează nici ȋncasarea dividendelor şi cu atȃt mai puţin ȋncasarea unor sume fixe sau măcar minime.
În cazul persoanelor care obţin venituri din activităţi independente, această situaţie este rezolvată mai facil ȋn sensul că pot dovedi că şi-au ȋncheiat activitatea sau şi-au suspendat-o şi se se poate stopa obligaţia de plată a CASS. Dar dacă ȋn anul anterior am avut venituri care au depăşit pragul menţionat şi tot ȋn cursul anului anterior mi-am ȋncheiat/suspendat activitatea, mai am obligaţia să depun D 600? Trebuie să depun două declaraţii? Una că am avut venituri, alta că am ȋncetat activitatea?
Ultimul aspect analizat  este cel legat de o eventuală dublă impozitare în cazul CASS datorat pentrul anul 2018. O să simplificăm şi o să presupunem că avem fie un contract de chirie care generează venituri nete de 50.000 de lei, fie că am încasat dividende de 50.000 lei în anul 2017, neavând alte venituri menţionate la art. 155 alin. (1) lit. a)-d), g), i)-l). În ambele cazuri, pentru anul 2018 datorăm CASS. Vechiul Cod fiscal precizează că ANAF este cel ce determină pentru anul 2017 contribuţia de asigurări de sănătate datorată şi ne va trimite o decizie de impunere anuală pentru veniturile din anul 2017, decizie pe care trebuie să o plătim în termen de 60 de zile. Dacă decizia vine în anul 2018, contribuabilul va fi neplăcut surprins să realizeze că trebuie să plătească în anul 2018 de 2 ori CASS.
Aceasta deoarece până pe 31 ianuarie 2018 contribuabilul, încasând mai mult de 22,800 lei în anul 2017, are obligaţia să depună D 600 şi să plătească CASS (trimestrial, datorat la salariul minim pe economie).

În loc de concluzie, nu putem decȃt să constatăm că este necesar ca Ministerul Finanţelor Publice să vină cȃt mai repede cu interpretări ale problemelor semnalate anterior. Fie că va fi o modificare a normelor Codului fiscal, fie că, la fel ca ȋn situaţii anterioare, un Ordin ANAF de completare a formularelor va sugera răspunsul la aceste probleme (ceea ce ne ridică semne de ȋntrebare privind legalitatea acestor Ordine ale preşedintelui ANAF care, uneori, vin să adauge la lege), cert este că ȋn acest moment majoritatea contribuabililor şi inspectorilor ANAF par depăşiţi de situaţie.
Dacă ne mai gȃndim şi la faptul că termenul limită de depunere a formularului D 600 privind venitul asupra căruia se datorează contribuția de asigurări sociale și cu privire la încadrarea veniturilor realizate în plafonul minim pentru stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate este la o distanţă de mai puţin de 3 săptămȃni, nu putem decȃt să ne bucurăm că profesia aleasă ne dă posibilitatea să trăim o viaţă palpitantă.

Autor: Mirela Păunescu – PhD, ACCA

Proiect de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicat pe website-ul Ministerului de Finanțe

În data de 10 ianuarie 2018 pe pagina de internet a Ministerului de Finanțe a fost publicat un proiect de Hotărâre a Guvernului privind modificarea

Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Se propun o serie de modificări în ceea ce privește:

•    Impozitul pe profit
•    Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
•    Impozitul pe reprezentanțele firmelor străine înființate în România
•    Impozitul pe venit
•    Contribuțiile sociale obligatorii
•    Accize

Am rezumat în cele ce urmează cele mai importante modificări propuse:
•    Impozit pe profit

Se va putea deduce doar 30% din valoarea creanțelor înstrăinate, indiferent că scoaterea din evidență a acestora se va contabiliza pe seama conturilor de cheltuieli sau nu. De asemenea, în măsura în care nu sunt contabilizate ca și venituri, anularea provizioanelor anterior deduse, precum și prețul de cesiune al creanțelor, vor fi considerate elemente similare veniturilor.Se aduc clarificări cu privire la modul de calcul a limitei deductibile în ceea ce privește costurile excedentare ale îndatorării, reglementări ce înlocuiesc vechile limite privind deductibilitatea fiscală cheltuielilor cu dobânzile aplicabile până la 31 decembrie 2017.

•    Impozit pe veniturile microîntreprinderilor
Se aliniază normele cu noile prevederi privind impozitul pe veniturile microîntreprinderilor incluse în Codul fiscal și aplicabile începând cu 1 ianuarie 2018. Pentru aceasta, printre altele, se elimină referințele la veniturile realizate din consultanță și management, precum și la persoane juridice care activează în domeniul bancar, al asigurărilor, piețelor de capital, etc., având în vedere că aceste condiții nu mai sunt relevante pentru încadrarea în sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor începând cu 1 ianuarie 2018.

•    Impozit pe reprezentanțele firmelor străine înființate în România
Sunt abrogate din norme prevederile privind modul de stabilire al impozitului, pentru reprezentanțele care se înființează/desființează în cursul anului, ca urmare a preluării acestor prevederi în Codul fiscal.

•    Impozit pe venit
Se corelează normele cu noile prevederi privind modul de calcul al bazelor de impunere și reducerea cotei de impozit pe venit de la 16% la 10% pentru veniturile din activități independente, salarii și asimilate salariilor, cedarea folosinței bunurilor, investiții, pensii, activități agricole, silvicultură și piscicultură, premii și din alte surse, și de la 10% la 7% în cazul stabilirii plăților anticipate efectuate în contul impozitului anual pentru veniturile din drepturile de proprietate intelectuală. Se aduc clarificări cu privire la plafonul neimpozabil de 450.000 lei pentru transferul mai multor proprietăți imobiliare din patrimoniul personal, printr-un singur act juridic.

•    Contribuții sociale
Sunt modificate normele având în vedere noile prevederi privind contribuțiile sociale din Codul fiscal și aplicabile începând cu 1 ianuarie 2018, fiind abrogate capitolele distincte alocate contribuțiilor asigurărilor pentru șomaj, contribuției pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, contribuției de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale și contribuției la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale și este introdus un nou capitol pentru Contribuția asiguratorie de muncă. Ca element de noutate, sunt aduse exemplificări privind modul de încadrare a veniturilor realizate în anul fiscal 2017, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente, activități agricole, silvicultură și piscicultură, asocieri cu persoane juridice, cedarea folosinței bunurilor, investiții și din alte surse, în plafonul minim echivalentul a de 12 ori salariul de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie 2018, pentru stabilirea obligației de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2018, în contextul noului sistem de contribuții sociale.

•    Accize
Se aliniază Normele metodologice la prevederile Codului Fiscal cu privire la stabilirea autorităților competente care vor efectua autorizarea antrepozitelor fiscale, a destinatarilor înregistrați, a expeditorilor înregistrați și a importatorilor înregistrați. Astfel, această autorizare va fi făcută de către Autoritatea fiscală teritorială. Totodată, operatorii economici care extrag cărbune sau produc cocs, dar și cei care importă sau achiziționează intra-comunitar aceste tipuri de produse, dar și producătorii, distribuitorii sau redistribuitorii de energie electrică sau de gaz natural vor trebui să se înregistreze la autoritațile fiscale teritoriale. A fost modificată formula utilizată pentru denaturarea completă a alcoolului etilic.Au fost stabilite modalitățile și condițiile de restituire a accizelor plătite la Bugetul de stat în România, pentru produsele din tutun încălzit fabricate în România și supuse accizelor nearmonizate, dar care fac obiectul unei livrări intra-comunitare sau export.

Autori:
Răzvan Ungureanu – Manager, Impozite directe
Andreea Cosmanescu – Manager, Impozit pe venit și contribuții sociale
Cristina Galin – Senior Manager – Impozite indirecte

Lege nr. 275/27.12.2017 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA („Legea de aprobare”)

Noul sistem de plată defalcată a TVA

Prin Buletinul Fiscal transmis în data de 4 septembrie 2017, am anunțat introducerea sistemului de plată defalcată a TVA prin Ordonanța Guvernului nr. 23/2017. După ce Ordonanța a parcurs și etapa aprobării în Parlament printr-o lege și Legea de aprobare nr. 275/27.12.2017 a fost publicată în Monitorul Oficial, sistemul de plată defalcată a TVA a suferit modificări majore – în sens pozitiv pentru cei mai mulți dintre contribuabili, așa cum vom arăta în continuare.

Cum va funcționa sistemul de plată defalcată a TVA?

Principalele coordonate ale sistemului de plată defalcată a TVA (schimbate față de forma inițială) sunt după cum urmează:

•    Aplicarea obligatorie de la 1 martie 2018 de către contribuabilii cu obligații fiscale reprezentând TVA restante la 31 decembrie 2017 și neachitate până la 31 ianuarie 2018 (15.000 lei – mari contribuabili; 10.000 lei – contribuabili mijlocii; 5.000 lei – alți contribuabili – cu excepția debitelor a căror executare silită este suspendată conform Codului de Procedură Fiscală) și de către contribuabilii în insolvență;
•    Aplicarea obligatorie, începând cu data de 1 a celei de a doua luni următoare împlinirii termenului de 60 de zile de la scadență, pentru contribuabilii care înregistrează obligații fiscale restante reprezentând TVA în timpul anului (a se vedea plafoanele menționate mai sus) și, respectiv, începând cu data de 1 a lunii următoare pentru contribuabilii care au intrat sub incidența legislației privind insolvența;
•    Aplicarea opțională la cererea contribuabililor – beneficiul fiind, începând cu 1 ianuarie 2018, o reducere de 5% a impozitului pe profit/pe veniturile microîntreprinderilor. În acest caz, ieșirea din sistem se poate face la sfârșitul anului fiscal, dar nu mai devreme de un an de la data la care au început să aplice plata defalcată a TVA;
•    Contribuabilii neînregistrați în scopuri de TVA nu vor trebui să facă plăți defalcate către furnizori. Pentru contribuabilii înregistrați în scopuri de TVA care nu efectuează plata defalcată către furnizorii înscriși în sistem, penalitatea este de 0,06% pe zi din suma netransferată în contul special de TVA, până la remedierea situației. Verificarea furnizorilor în ceea ce privește aplicarea sistemului de plată defalcată a TVA se poate efectua interogând Registrul publicat pe site-ul ANAF;
•    Debitarea conturilor de TVA se va face fără aprobarea ANAF, aceasta fiind una din cele mai mari surprize ale noii modalități de funcționare a sistemului. Din lista operațiunilor de debitare și creditare a contului de TVA au fost excluse operațiunile de decontare între membrii grupului fiscal unic;
•    Virarea în contul de TVA propriu a sumelor încasate prin card, numerar și substitute de numerar trebuie efectuată în termen 30 de zile (în loc de 7 zile);
•    Penalitățile pentru erori / nerespectarea anumitor prevederi (e.g. neplata în/din contul de TVA) au fost în general reduse, fiind eliminată amenda de 50% din TVA plătită eronat (această amendă se mai aplică într-o singură situație, respectiv la debitarea conturilor de TVA în alte condiții decât cele permise și dacă eroarea nu este remediată în termen de 30 de zile). În noua formă, penalitățile sunt în principal de 0,06% pe zi, iar în unele situații, dacă nu se remediază eroarea în 30 de zile, se aplică o amendă de 10% din suma de TVA;
•    Alte vești bune sunt: plățile parțiale pot urma alocările stipulate în contract/ordin de plată, dacă este cazul, iar plățile prin intermediar, plățile în natură, compensările, plățile în numerar, card, substitute de numerar, conturi de garanții sau escrow și operațiunile de finanțare de instituții de credit/IFN prin preluarea creanțelor au fost excluse de la aplicarea sistemului.

Autori: Echipa de consultanţi fiscali din cadrul Ţuca Zbârcea & Asociaţii Tax

EY a lansat aplicația EY VAT check ce permite verificarea automată a codurilor de TVA ale furnizorilor și beneficiarilor dumneavoastră.
EY VAT check verifică dacă furnizorii și clienții dumneavoastră:

– Sunt înregistrați în scopuri de TVA în România;

– Au un cod valid de TVA;

– Aplică TVA la încasare;

– Aplică plata defalcată a TVA.

Răspunsurile la întrebările de mai sus pot genera costuri suplimentare cu TVA nedeductibilă, dobânzi și penalități de întârziere și amenzi. Din experiența noastră, adesea companiile nu efectuează aceste verificări iar problemele sunt identificate în cadrul inspecțiilor fiscale. Acest lucru se întâmplă deoarece o verificare manuală implică multiple baze de date ANAF și necesită o perioadă mare de timp.

Detalii privind aplicația EY VAT check și persoanele de contact le puteți găsi aici: http://eyromania.ro/tva/.

EY VAT check nu necesită adaptări ale sistemului ERP, întrucât verificările pot fi efectuate online folosind un nume de utilizator și parolă. EY VAT check permite și verificarea tranzacțiilor precedente, nu doar a celor curente. De asemenea, EY VAT check poate fi integrată în sistemul ERP în cadrul unui proiect separat.

Decizia Curții Europene de Justiție („CEJ”) privind Cazul Hamamatsu (C-529/16) din data de 20 decembrie 2017

CEJ a decis ca legislația vamală europeană nu permite ca valoarea de tranzacție compusă dintr-o valoare facturată și declarată inițial și o ajustare retroactivă realizată după încheierea perioadei contabile să fie considerată ca bază pentru valoarea în vamă, atunci când la momentul importului nu se știe dacă această ajustare o să fie pozitivă sau negativă la finalul perioadei contabile.

Autor: Cristina Galin – Senior Manager, Impozite indirecte