Autor: Dan Dascălu, Partener, D&B David și Baias

•    2017, un an care va rămâne în istoria dreptului fiscal ca unul al provocărilor şi surprizelor legislative dintru început până la final

Când în sfârşit credeam că le-am văzut pe toate în cursul anului 2017 în materie de ”Revoluție Fiscală” şi că ne-am putea bucura de o bine meritată pauză în aşteptarea provocărilor pe care eram și suntem siguri că anul ce vine ni le rezervă, am realizat totuşi încă o dată că şi în acest domeniu este pe deplin adevărată zicala din fotbal că meciul se joacă până când fluieră arbitrul finalul de meci şi trebuie să rămâi concentrat pe balon, pentru că altfel, până în ultimul moment, surprize pot încă să apară.

Astfel, în 27 decembrie 2017, Guvernul a adoptat OUG nr.116/2017 pentru a face posibilă plata de premii către funcţionarii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală („ANAF”) prin alocarea unei cote de 15% din încasările provenind din obligaţii fiscale principale şi accesorii ca urmare a unor impuneri suplimentare, din valorificarea bunurilor confiscate în cazul de contravenţii constatate de ANAF, precum şi din prejudiciile şi confiscările de sume din dosare penale iniţiate ca urmare a unor sesizări ale funcţionarilor ANAF. Faţă de aşteptatul și inevitabilul impact al acestui act normativ asupra contribuabililor, credem că se impune formularea unor comentarii sumare în privinţa sa, mass-media semnalând deja apariţia sa, fără a îi „diseca” însă şi conţinutul.

•    Contextul în care a apărut şi a fost adoptată OUG nr. 116/2017

Desigur că oricine a urmărit procesul legislativ din domeniu trebuie să fi observat deja că dispoziţiile din cuprinsul OUG nr.116/2017 au fost pentru prima oară puse în dezbatere publică la începutul lunii decembrie 2017, atunci când a fost lansat un proiect de ordonanţă de urgenţă¹ vizând modificarea şi completarea Legii evaziunii fiscale nr.241/2005, cu privire la care am formulat la momentul respectiv o serie de comentarii punctuale din perspectiva incriminării total nejustificate a nereţinerii la sursă². Nu am abordat la acel moment şi subiectul dispoziţiilor din cuprinsul proiectului legislativ referitoare la acordarea de premii salariale funcţionarilor Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, întrucât mult grave prin impactul lor direct asupra contribuabililor ni s-au părut aspectele ce făceau obiectul principal de reglementare al respectivului proiect, chiar dacă nici cele ce fac obiectul OUG nr.116/2017 nu sunt deloc de neglijat, după cum vom arăta. Ulterior, subiectul părea că a fost cu totul abandonat, urmând eventual a fi reluat în cursul anului 2018, astfel că nu am mai revenit asupra lui, aşteptând să vedem încotro se îndreaptă lucrurile. Nu a fost să fie însă aşa, pentru că în ultimele zile ale lunii decembrie 2017, aveau să apară din nou ”în dezbatere publică” dispoziţiile mai sus-menţionate referitoare la premiile salariale acordate funcţionarilor ANAF din încasările acestei instituţii.

În plină vacanță de Crăciun pentru o mare parte a companiilor din sectorul privat, Guvernul a  adoptat OUG nr.116/2017. Acesta este un act normativ cu bune intenţii, scopuri declarate perfect justificate şi pe deplin acceptabile, anihilate însă de utilizarea unor concepte legislative care credem că nu sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale şi nici nu sunt corelate cu dispoziţiile altor legi şi în plus ridică  serioase semne de întrebare din perspectiva proporţionalităţii şi cea a echităţii fiscale

Cu titlu preliminar, trebuie să precizăm cu tărie că nivelul salarizării funcţionarilor ANAF reprezintă o problemă extrem de importantă şi de sensibilă pentru întreaga societate,  acesta fiind în mod evident un criteriu important în asigurarea continuă a unor resurse de personal de înaltă calitate umană şi profesională ale acestei instituţii, care să manifeste interes pentru a ocupa şi a-şi păstra în timp funcţiile publice respective. Aceasta reprezintă practic o chestiune cheie nu doar pentru statul român, pentru că pe această cale sunt asigurate resurselor financiare pentru o bună finanţare a serviciilor publice, ci şi pentru contribuabili, care au nevoie acută de a beneficia de servicii de administrare fiscală de calitate. În această activitate trebuie deci să fie implicate persoane care să fie interesate pentru munca pe care o derulează şi din perspectivă materială, prin plata unor salarii corespunzătoare, pentru că nimeni nu poate să accepte la nesfârşit o salarizare modestă, iar, în cele din urmă, tot cei mai buni dintre funcţionarii Fiscului vor încerca să-şi găsească alte ocupaţii, mai bine remunerate.

O spunem deci răspicat şi fără nicio rezervă pentru ca demersul nostru să nu fie unul greşit înţeles: funcţionarii ANAF trebuie să aibă salarii mari, pentru ca în acest fel întreaga societate va avea de câştigat. Că aceasta este soluţia potrivită o dovedeşte schimbarea fundamentală a politicii salariale a statului român în privinţa magistraţilor, în urmă cu mai bine de două decenii, cumulată cu un proces foarte selectiv de triere a candidaţilor care îşi doresc să o practice, elemente absolut necesare pentru creşterea nivelului actului de justiţie, care ar trebui să fie cu siguranţă urmată şi în domeniul fiscal, desigur, alături de alte mecanisme ce ar trebui implementate concomitent (selecţia, educaţia iniţială şi continuă a personalului, tehnologizarea etc.), dată fiind importanţa capitală pe care o are această activitatea de realizare a veniturilor publice.

În schimb, ceea ce OUG nr.116/2017 îşi propune să aducă nu are nimic de-a face cu valorizarea muncii funcţionarilor publici ANAF, ci, practic reprezintă o introducere pe uşa din spate a legislaţiei noastre a unor dispoziţii legale şi practici aferente acestora de tristă amintire, cunoscută anterior sub denumirea „stimulente” acordate funcţionarilor fiscului, abandonate de ceva vreme spre uşurarea contribuabililor, odată cu adoptarea legislaţiei referitoare la salarizarea unitară a personalului bugetar, date fiind anomaliile pe care le generau³. Conceptul de ”stimulente” este reluat acum sub o formă uşor cosmetizată, care nu poate însă să acopere marile deficienţe de ordin conceptual care afectează măsura legislativă.

În primul rând, OUG nr.116/2017 vorbeşte despre înfiinţarea unei activităţi a ANAF începând cu 1 ianuarie 2018, finanţată integral din venituri proprii (sic!), din care această instituţie poate reţine o cotă de 15% din încasările provenind din obligaţii fiscale principale şi accesorii ca urmare a unor impuneri suplimentare, din valorificarea bunurilor confiscate în cazul de contravenţii constatate de ANAF, precum şi din prejudiciile şi confiscările de sume din dosare penale iniţiate ca urmare a unor sesizări ale funcţionarilor ANAF. Ceea ce „uită” însă să ne spună actul normativ este care anume ar fi activitatea pe care ANAF o va înfiinţa cu această ocazie (?!). Cum cu aceeași ocazie nu a fost modificat şi Codul de procedură fiscală, pentru specialiştii acestei materii, răspunsul la această întrebare este mai simplu decât cel din celebra ghicitoare referitoare la „pălaria într-un picior”, fiind evident că activitatea care va genera ”venituri proprii” este tocmai o parte din activitatea de administrare fiscală, anume, controlul fiscal şi colectarea.

Mult mai grav este însă ceea ce actul normativ încearcă să ascundă în prea multe cuvinte – sperând probabil că astfel va trece neobservat – și anume, motivul pentru care ANAF ar reține 15% din încasările bugetare ca venituri aferente activităţii finanţate integral din venituri proprii, acesta ajungând să sugereze, de fapt, că asemenea sume stabilite în sarcina contribuabililor ar fi în cele din urmă veniturile proprii ale ANAF. În alte cuvinte, ceea ce în realitate stabileşte OUG nr.116/2017 este că sumele aferente impozitelor şi taxelor încasate în procedura de inspecţie fiscală sau cele reprezentând prejudiciile aferente unor evaziuni de evaziune fiscală nu mai sunt practic venituri ale statului, aşa cum Codul de procedură fiscală o spune (art.17) în aplicarea dispoziţiilor Constituţiei (art.56) și pe care ANAF doar le administrează, ci devin venituri proprii ale acestei instituţii publice, pentru simplu motiv că se ocupă de ele.  

Neconstituţionalitatea unei asemenea măsuri rezultă credem din aceea că sumele încasate ca impozite datorate statului de către contribuabili sunt menite a alimenta bugetul public consolidat şi nevoile întregii societăţii româneşti şi urmează a se întoarce apoi sub forma de alocări bugetare pentru a acoperi cheltuielile salariale ale funcţionarilor ANAF, doar în strânsă corelare cu celelalte nevoi de ordin bugetar ale instituţiilor statului, vor rămâne practic de aici încolo la dispoziţia exclusivă a acestor funcţionari, ca şi cum această porţiune din taxele şi impozitele ar fi instituită doar pentru plata salariilor acestei instituţii care se ocupă de colectarea lor la buget. Chiar dacă o analiză tehnică de detaliu ar evidenţia cu siguranţă necorelarea actului normativ cu normele aplicabile în domeniul legislaţiei finanţelor publice, ne mărginim pentru moment la a pune doar câteva alte întrebări, desigur, la fel de absurde ca însăşi măsura legislativă analizată, dar, de ce nu, plauzibile, în situaţia dată, cum ar fi: de ce sunt venituri proprii ale ANAF doar sumele reprezentând încasări din impuneri suplimentare şi cele similare mai sus-expuse, iar nu toate încasările bugetare, pentru că tot aceeaşi instituţie derulează activităţi de administrare fiscală pentru ele (e.g. colectarea)? Sau, de ce doar 15%, iar nu 50% sau chiar 85% din aceste sume considerate „venituri proprii” ale instituţiei să fie păstrate pentru plata de premii salariale pentru funcţionarii ANAF? De ce doar ANAF şi nu şi celelalte instituţii care colectează taxe şi impozite să-şi înfiinţeze o asemenea activitate proprie de administrare fiscală a sumelor respective, nu ca venituri ale bugetului general consolidat, ci ca venituri proprii?

Şi, în fine, atât timp cât se acceptă alocarea ca atare a unei cote-părţi din încasările din impozite şi taxe către cei chemaţi să le realizeze, de nu s-ar lansa în discuţie o „externalizare” a activităţii de control fiscal către entităţi private, care, gestionând potrivit criteriilor de eficienţă specifice mediului economic, ar putea să genereze şi mai multe resurse pentru stat, cum asemenea experimente legislative se derulează în unele jurisdicţii non-europene în prezent (deşi, în Franţa, acesta a fost considerat atunci la momentul la care a fost aplicat a fost aplicat, sub denumirea de Ferma Generală, una dintre cauzele decisive care au declanşat Revoluţia din 1789).

În al doilea rând, OUG nr.116/2017 încercă, aşa cum anticipam mai sus, să dea o aparenţă de legitimitate măsurii legislative pe care o conţine, în contextul în care, nu de multă vreme, legiuitorul a adoptat o lege a salarizării unitare a personalului bugetar de la care în mod indirect OUG nr.116/2017 derogă în mod semnificativ. Astfel, am dori să readucem în atenţie că în ultimii ani s-a vorbit destul de intens în societatea noastră de nivelul salarizării în cadrul instituţiilor publice şi, mai mult, despre necesitatea asigurării unui sistem unitar de salarizare în cadrul sistemului public, care a fost pus în aplicare odată cu adoptarea Legii cadrul nr. 284/2010, ocazie cu care a fost abandonat mai vechiul sistem al stimulentelor acordate salariaţilor fiscului, făcându-se însă şi ajustări salariale care să compenseze trecerea la noul sistem salarial pentru această categorie de funcţionari. Ulterior, după discuţii îndelungi şi dezbateri, inclusiv în contradictoriu cu sindicatele din diferitele domenii de activitate ale economiei naţionale,  a fost adoptată o nouă lege unitară a salarizării (Legea nr. 153/2017), menită a corecta unele discrepanţe observate în practică în legătură cu reglementarea anterioară, dar şi pentru a permite creşteri salariale pentru funcţionarii bugetari, potrivit planificării în timp propuse de programul de guvernare.

Desigur, în continuare se pot purta discuţii şi se pot exprima nemulţumiri despre modul în care legiuitorul nostru a decis să „valorizeze” la nivelul societăţii munca diferitelor categorii de funcţionari publici şi, respectiv, a altor categorii de personal ale căror salarii sunt plătite de la bugetul de stat, iar asemenea chestiuni ar trebui analizate cu seriozitate şi pe îndelete, pentru a stabili ce anume trebuie stabilit, prin consens social, a fi prioritar pentru noi toţi ca trebuind a fi plătit mai mult, în condiţiile în care resursele publice sunt totuşi limitate.

Fără dorinţa de a intra în prea multe detalii tehnice, trebuie totuşi să arătăm că ceea ce este important este faptul că legislaţia salarizării unitare este menită a promova valoarea individuală, prin dezvoltarea unui sistem de distribuire a resurselor bugetare alocate pentru cheltuielile de personal (art.1 din Legea nr.153/2017). Sunt stabilite totodată o serie de principii  incidente în aplicarea sa (a se vedea art.6 din Legea nr.153/2017), printre care şi acela al importanţei sociale a muncii (în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar, prin stabilirea indicilor de salarizare reglementaţi, se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activităţii şi nivelul studiilor) sau cel al transparenţei mecanismului de stabilire a drepturilor salariale (în sensul asigurării predictibilităţii salariale pentru personalul din sectorul bugetar). Or, deşi face referire la aplicarea unor reguli limită din noua lege de salarizare unitară a personalului bugetar, care reprezintă practic nişte simple detalii de ordin numeric, OUG nr.116/2017 calcă în picioare înseşi principiile de bază ale reglementării cadrul din domeniul salarizării unitare. Astfel, această ordonanţă face practic mai importanţi nişte funcţionari ai statului în procesul de salarizare, nu prin urmarea regulilor pe care însuşi acesta le-a stabilit ca fiind aplicabile tuturor funcţionarilor bugetari, ci prin crearea unor reguli speciale prin care nu se modifică indicii salariali unitari, ci se alocă practic direct o parte din marea „plăcintă” a încasărilor bugetare din care se stabilesc salariile tuturor funcţionarilor din sistem (inclusiv celor din ANAF) direct către funcţionarii ANAF.

Deci, în loc să se modifice, aşa cum ar fi fost firesc indicii de salarizare bugetară pentru această categorie de funcţionari bugetari în legea cadru de salarizare, creându-se desigur şi proceduri de evaluare şi selecţie, pentru a se face diferenţierea la salarizare între diferiţii funcţionari fiscali, în funcţie de implicarea lor în activitatea de administrare fiscală, se creează practic un statut privilegiat acestora din urmă, pentru a beneficia de alocări directe de bugete salariale din sumele reprezentând încasările bugetare ale statului, menite a conduce în caz de creştere a lor la o alocare corespunzătoare la nivelul întregii societăţi şi, în mod indirect, al aparatului bugetar, încercând a se crea aparenţa unei activităţi finanţate din venituri proprii, pentru a se putea astfel susţine necesitatea aplicării unui tratament salarial mai favorabil pentru această categorie de funcţionari decât cel care i-ar fi fost în mod normal aplicabil, conform legii salarizării unitare.

În al treilea rând, deşi în dorinţa sa de a se îndepărta pe cât posibil de stimulentele din vechea reglementare fiscală, OUG nr.116/2017 condiţionează alocarea sumelor ca venituri proprii pentru plata de premii pentru funcţionarii ANAF de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, iar nu de simpla emitere a deciziilor de impunere/ formulare a sesizărilor penale/ întocmire a unor procese verbale de constatare a contravenţiilor prin care se şi confiscă anumite bunuri, un progres desigur faţă de vechea reglementare, acesta rămâne practic totuşi unul marginal pentru contribuabili, prin impactul de ansamblu pe care este de aşteptat ca acest act normativ să îl aibă, mai ales în condiţiile în care recompensa funcţionarilor publici nu este dublată şi de răspunderea materială a acestora, care să fie consacrată ca atare în cadrul actului normativ, pentru asigurarea unui minim echilibru absolut necesar funcţionării mediului fiscal.

Astfel, este evident că o condiţionare a alocării sumelor efective cu titlu de încasări bugetare ca „venituri proprii” ale ANAF ar trebui să tempereze efectele unui „avânt” nejustificat al funcţionarilor fiscali, pentru că ce anume va intra efectiv sau nu în această categorie va fi rezultatul unei decizii a unui judecător, care are o poziţie independentă de părţile disputei fiscale (ANAF şi contribuabili), fiind chemat să pronunţe o soluţie în acord cu legea.

Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că legile noastre fiscale sunt de atâtea ori neclare şi interpretabile, iar misiunea judecătorilor complicată, mai ales faţă de lipsa unor instanţe specializate. De multe ori contribuabilii resimt o abordare formalistă a acestora din urmă în soluţionarea disputelor fiscale, mult prea adesea percepută la nivelul societăţii în ansamblul său chiar ca un sentiment de injustiţie fiscală. Or, o creştere semnificativă a numărului acestor dispute, ca urmare a unei abordări şi mai agresive a funcţionarilor fiscali, alimentată de tentaţia firească a creşterilor salariale ce pot fi astfel obţinute, va duce în mod inevitabil şi la o creştere a sentimentului negativ pe care contribuabilii îl vor resimţi acut din această perspectivă, motiv pentru care este absolut necesară şi o responsabilizare a funcţionarilor fiscali, cu atât mai mult cu cât în aceste zile se vorbeşte atât de intens în spaţiul public despre necesitatea legiferării unei răspunderi materiale a magistraţilor, în condiţii mult mai stricte decât în reglementările prezente.

Pe de altă parte, nu trebuie uitat că în trecutul recent, contribuabilii oneşti şi care au resurse financiare au resimţit un alt sentiment extrem de negativ în legătură cu activitatea de administrarea fiscală, anume, că sunt practic de prea multe ori o „ţintă” convenabilă şi facilă a organelor fiscale, pentru a suporta sume mai mari decât cele datorate, sau pentru a răspunde în locul altor contribuabili necinstiţi şi fără resurse, în timp ce aceştia nu erau deloc controlaţi sau, şi controlaţi fiind, în lipsă de resurse, nu aveau cu ce să plătească. În aceste condiţii, chiar dacă după dispute de ani de zile, uneori cu intermezzo-uri de natură penală, ajungeau să câştige, costurile suportate, nu doar cu consultanţii şi avocaţii, ci uneori pentru a plăti sumele stabilite în sarcina lor sau pentru a garanta executarea acestora, rămâneau semnificative, fiind de puţine ori recuperate şi, oricum, nu în totalitate. Din păcate, însă, unii dintre aceştia, chiar au ajuns în insolvenţă şi faliment, întrucât efectul executoriu al actelor de impunere sau cel preventiv al măsurilor asigurătorii a fost practic devastator, fiindu-le imposibil să-şi mai revină, după ani de zile, când câştigau bătălia cu organele fiscale.

Este credem deci extrem de previzibil ca OUG nr.116/2017 să stimuleze comportamentele echipelor de control fiscal spre a viza exact contribuabilii care au bani, pentru că încasarea sumelor stabilite în acest fel este una dintre condiţiile alimentării bugetului activităţii cu „venituri proprii” reglementate de acest act normativ, fiind de aşteptat ca fenomenul evazionist sau de încălcare a legii fiscale să nu mai facă în niciun fel obiectul interesului, dacă nu are şi capacitate de finanţare a sumelor stabilite în sarcina contribuabililor, ceea ce desigur nu corespunde cerinţelor de echitate socială şi egalitate în faţa legii, chiar şi dacă în cele din urmă actele de impunere vor fi anulate sau persoanele pentru care s-au făcut sesizări penale nu vor fi condamnate. Astfel, consumul de nervi, energie, timp şi bani pentru aceşti contribuabili vor rămâne o realitate de neîndepărtat şi de necompensat nici măcar parţial, pentru că integral este oricum de neconceput, în timp ce cei vinovaţi de toate acestea, doar pentru că au forţat în mod nejustificat aplicarea legii, în dorinţa de a acumula cât mai multe sume în fondul de „stimulente”, nu vor răspunde în niciun fel, atât timp cât Noul Cod de procedură fiscală prevede exclusiv răspunderea statului pentru prejudiciile create prin acte administrative nelegale, spre deosebire de vechiul Cod, în care răspundeau şi funcţionarii fiscali vinovaţi, potrivit regulilor de drept comun din contenciosul administrativ.

Or, tocmai această latură este total scăpată din vedere de OUG nr.116/2017, care, proclamând nevoia de recompensare a funcţionarilor fiscali din înseşi sumele pe care urmează să le stabilească în sarcina contribuabililor, devenind practic titularii unui veritabil „onorariu de succes” din sumele reprezentând impozitele şi taxele datorate de aceştia din urmă statului, „uită” că întotdeauna orice sistem de recompensă nu poate să meargă decât mână în mână cu răspunderea celor care beneficiază de el. Dacă acest apetit crescut pentru stabilire de sume suplimentare pentru a obţine venituri salariale mai mari nu va fi din varii motive limitat de judecători prin anularea sau infirmarea actelor întocmite de către organele fiscale (e.g. lege neclară, lipsa unor instanţe specializate, incapacitatea contribuabilului de a purta disputa etc.), statul va câştiga, din colectarea unor sume suplimentare la buget, iar cei supuşi unor asemenea măsuri vor rămâne doar cu sentimentul de inechitate fiscală. În schimb, şi contribuabilii care care vor câştiga în cele din urmă în litigiul contra statului, recuperând apoi dobânzi sau daune pentru actele nelegale ale acestor funcţionari publici, tot vor pierde în mod indirect, întrucât, alături de ceilalţi cetăţeni vor suporta scăderea sumelor cuvenite bugetului, ca urmare a plăţilor făcute pentru acoperirea prejudiciilor generate de funcţionarii care, dorind să-şi crească propriile venituri, nu sunt chemaţi să şi răspundă material în mod direct, pentru situaţiile în care ar greşi, putând să ridice ulterior senin din umeri şi să spună că doar au aplicat legea fiscală, crezând că procedează în mod corect.

În fine, sunt o serie de alte aspecte criticabile în cuprinsul OUG nr.116/2017, cum ar fi delegarea legislativă a procedurilor aferente constituirii şi funcţionării activităţii generatoare de venituri proprii şi respectiv a acordării de premii pe cale de ordin al Ministrului finanţelor publice, respectiv, al Preşedintelui ANAF, în condiţiile în care în discuţie sunt sume importante de bani, iar modul în care acestea se vor constitui şi, respectiv, utiliza ar trebui să facă obiectul unui act cu putere de lege. Cum la fel de criticabile sunt unele dintre aspecte evidenţiate în Nota de fundamentare a OUG nr.116/2017 în susţinerea motivelor adoptării actului normativ, în special din perspectiva modului în care acestea sunt prezentate. Astfel, unele tendinţele invocate în cuprinsul Notei de fundamentare s-ar putea dovedi îngrijorătoare – este, de exemplu, cazul numărul situaţiilor de încetare în cursul primelor trei trimestre ale anului 2017 a raporturilor de funcţie ale funcţionarilor ANAF. Cu toate acestea, documentul menţionat nu are precizia necesară pentru a contura dimensiunea reală a fenomenului reliefat, prin evidenţierea procentajului pe care îl reprezintă această cifră din numărul total de funcţionari ANAF, poziţiile pe care le ocupa funcţionarii care au plecat, variaţia în timp a acestui fenomen şi, în special, prin ce diferă anul 2017 faţă de anii anteriori etc.

În plus, alte aspecte reliefate ca motive pentru adoptarea actului normativ, cum ar fi presiunea la care sunt supuşi funcţionarii ANAF cu ameninţări din partea celor controlaţi, chiar cu plângeri penale nu sunt întâlnite doar în cazul acestora, poziţia altor funcţionari ai statului fiind poate chiar şi mai expusă din această perspectivă, fără ca cineva să-şi fi pus vreodată problema ca aceştia să păstreze în mod direct o parte dintre sumele cu care operează în actele lor (e.g. judecătorii, procurorii, poliţiştii etc.). Or, desigur, este o diferenţă salarială între aceste categorii de personal bugetar, dar, după cum arătam mai sus, un sistem de salarizare unitară nu poate permite în niciun caz aproprierea directă a unei părţi din sumele de bani ale bugetului de stat de către cei implicaţi în administrarea lor. Mai mult, dacă ne raportăm la luarea în considerare în cadrul acestor „venituri proprii” a sumelor reprezentând prejudiciile de infracţiune de evaziune fiscală pentru care s-au pronunţat condamnări la sesizarea organelor fiscale, ne aflăm practic în singura situaţie în care o persoană (funcţionarul fiscal) este recompensat pentru că şi-a făcut treaba (i.e. a formulat o sesizare penală pentru că a identificat fapte ce ar putea să constituie elementele constitutive ale unei asemenea infracţiuni) în condiţiile în care dacă nu ar fi făcut-o, săvârşea la rândul său o infracţiune, conform Codului penal.

În concluzie, o analiză sumară evidenţiază că OUG nr.116/2017, adoptată în mare grabă la finalul anului care tocmai s-a încheiat, suferă de o serie de carenţe structurale şi conceptuale majore, cel mai probabil încălcând Constituţia şi nefiind corelată cu alte acte normative esenţiale din domeniul fiscal şi bugetar, iar impactul său asupra contribuabililor oneşti ne aşteptăm să fie unul devastator, întrucât chiar dacă banii nu vor ajunge la funcţionarii fiscali înainte de finalizarea cu succes pentru aceştia din urmă a litigiului dintre cele două părţi, contribuabilii vor fi afectați, pentru că vor avea de finanţat activitatea în toată aceasta perioadă, în condiţiile în care resursele lor vor fi afectate de actele de impunere, precum şi diferitele costuri aferente ducerii acestui litigiu. Or, dacă acest fenomen se va intensifica şi chiar generaliza, în mod previzibil, alimentat fiind, precum o flăcară mocnită de un jet proaspăt de oxigen, de speranţa unor câştiguri salariale suplimentare pentru funcţionarii fiscului, fără însă nici un fel de riscuri sau răspundere personală, este cu adevărat greu de estimat câţi dintre contribuabilii oneşti vor putea face față acestei noi provocări de natură fiscal-bugetară.

Fiind la început de an, însă, rămâne, desigur, speranţa ca Noul An să aducă acte normative mai bune, iar măsura legislativă mai sus-menţionată să fie eliminată sau măcar corectată în mod corespunzător cu ocazia adoptării ordonanţei prin lege sau printr-o altă ordonanţă de urgenţă, iar la extrem, în măsura în care va ajunge să fie sesizată, rămâne totuşi Curţii Constituţionale să înlăture anomaliile semnalate cu privire la colectarea sumelor cuvenite statului ca impozite şi taxe.

[1] A se vedea http://www.mfinante.ro/pagina.html?pagina=acasa&d-2575674-p=2&locale=ro&menu=Transparenta&categoriebunuri=proiecte-acte-normative
[2] https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-22174885-modificarea-legii-evaziunii-fiscale-pentru-incriminarea-neretinerii-sursa-partea-nevazuta-icebergului-fiscal-recent-lansat-apa.htm
[3] Se arată, de exemplu, într-un material din mass-media că veniturile din stimulente ale funcţionarilor fiscului ajunseseră să depăşească veniturile salariale – http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7928459-veniturile-functionarilor-ministerul-finantelor-aprilie-2010-stimulentele-mai-mari-decit-salariile.htm

Legea nr. 275/2017 pentru aprobarea O.G. nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA, în vigoare de la 31 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1036 din 28 decembrie 2017

Contribuabilii care aplică obligatoriu mecanismul, atât la încasări, cât și la plăți, sunt cei înregistrați în scopuri de TVA, inclusiv instituțiile publice care:

a) la 31 decembrie 2017 înregistrează obligații fiscale restante reprezentând TVA în cuantum mai mare de 15.000 de lei în cazul contribuabililor mari, 10.000 de lei în cazul contribuabililor mijlocii, 5.000 de lei pentru restul contribuabililor, dacă aceste obligații nu sunt achitate până la data de 31 ianuarie 2018;

b) începând cu data de 1 ianuarie 2018 înregistrează obligații fiscale reprezentând TVA neachitate în termen de 60 de zile lucrătoare de la scadență, în cuantum mai mare de 15.000 de lei în cazul contribuabililor mari, 10.000 de lei în cazul contribuabililor mijlocii, 5.000 de lei pentru restul contribuabililor;

c) se află sub incidența legislației naționale privind procedurile de prevenire a insolvenței.

Nu se consideră obligații restante și nu atrag obligativitatea aplicării sistemului split TVA:

– obligațiile fiscale pentru care s-au acordat și sunt în derulare înlesniri la plată;
– obligațiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale a căror executare este suspendată în condițiile Legii contenciosului administrativ;
– obligațiile fiscale cu termene de plată viitoare stabilite în planul de reorganizare judiciară;
– obligațiile fiscale restante administrate de organul fiscal central și local, neadmise la masa credală sau în planul de reorganizare și care nu se sting decât la data închiderii procedurii;
– creanțele fiscale înscrise în titlurile executorii ce au stat la baza sechestrului pentru care s-a realizat valorificarea bunului cu plata în rate, în limita diferenței de preț ce a fost aprobată la plata în rate;
– obligațiile fiscale datorate de contribuabil, în condițiile în care acestea sunt mai mici sau egale cu suma de rambursat/restituit pentru care există cerere în curs de soluționare.

Contribuabilii pot aplica opțional mecanismul split TVA, notificând organele fiscale competente.

Facilități fiscale oferite pentru aplicarea opțională a mecanismului split TVA: reducere cu 5% a impozitului pe profit/pe veniturile microîntreprinderilor aferent perioadei în care aplică sistemul.

Nu sunt obligate să facă plăți defalcate pentru facturile primite de la furnizori:

– instituțiile publice;
– persoanele fizice impozabile;
– persoanele nestabilite în România și care nu au obligația de a se înregistra în România.

Mecanismul split TVA se aplică operațiunilor impozabile care au locul livrării/prestării în România și persoana obligată la plată nu este beneficiarul, în condițiile în care factura este întocmită sau avansul este încasat ulterior datei de 1 ianuarie 2018.

Nu li se aplică mecanismul split TVA:

– operațiunilor supuse taxării inverse;
– operațiunilor supuse regimurilor speciale (aurului din investiții, bunurilor second hand etc).

Data de la care se aplică efectiv mecanismul – ziua următoare înregistrării în Registrul persoanelor care aplică plata defalcată a TVA, respectiv:

– maximum 3 zile lucrătoare de la data depunerii notificării de către persoanele impozabile care optează pentru acest mecanism sau care intră în procedură de insolvență;
– 1 martie 2018, pentru persoanele impozabile cu debite fiscale restante la 31 decembrie 2017 și neachitate până la 31 ianuarie 2018;
– 1 martie 2018, pentru persoanele impozabile aflate în procedură de insolvență la 31 decembrie 2017;
– data de 1 a celei de a doua luni următoare celei în care s-a împlinit termenul de 60 de zile de la data scadentă a obligației fiscale constând în TVA de plată.

Registrul contribuabililor care aplică split TVA poate fi accesat de la următoarea adresă:
https://www.anaf.ro/RegPlataDefalcataTVA/

Data de la care încetează a se mai aplica mecanismul – data radierii din Registrul persoanelor care aplică plata defalcată a TVA, respectiv:
– maximum 5 zile lucrătoare de la data depunerii notificării conform căreia persoana impozabilă care a avut debite constând în TVA nu se mai află în niciuna dintre situațiile de aplicare obligatorie a sistemului de cel puțin 6 luni;
–  maximum 5 zile lucrătoare de la data depunerii notificării conform căreia persoana impozabilă a ieșit din procedura de insolvență;
– maximum 5 zile lucrătoare de la data depunerii notificării conform căreia persoana impozabilă renunță la opțiunea de aplicare a mecanismului, însă nu mai devreme de un an de la data la care au fost înscriși în Registru.

Obligații ale persoanelor care aplică mecanismul:

– să notifice autoritățile fiscale intrarea în starea de insolvență;
– să notifice clienții aplicarea mecanismului și să comunice contul special de TVA;
– să facă plățile către furnizorii care aplică mecanismul split TVA numai în contul dedicat pentru TVA și din propriul cont special de TVA.

Operațiuni pe contul special de TVA:

– din contul de TVA se achită numai TVA-ul datorat bugetului de stat sau TVA-ul aferent facturilor emise de furnizori;
– nu se fac retrageri de numerar sau plăți către conturile curente, din contul de TVA;
– plățile parțiale ale facturilor primite se consideră că includ TVA (calculat cu suta mărită);
– dacă o factură conține mai multe bunuri și servicii cu cote diferite de TVA și dacă pe ordinul de plată nu se face mențiune cu privire la serviciile/bunurile care se doresc a fi achitate, alocarea se face automat pentru bunurile/serviciile cu cota mai mare de TVA;
– încasările care nu au fost făcute corect în contul de TVA trebuie redirecționate către acest cont special în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la încasarea lor (inclusiv sume încasate prin substitute de numerar, cu cardul sau sume încasate din instrumente de plată emise anterior intrării în sistemul split TVA, dar încasate ulterior sau sume eliberate din conturi escrow);
– diferența dintre încasările efectuate în numerar și plățile efectuate în numerar trebuie direcționată către contul special de TVA în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la încasarea lor;
– încasările care au fost înregistrate ulterior intrării furnizorului în sistemul split TVA, pentru facturi emise anterior aplicării acestui mecanism, trebuie redirecționate către acest cont special în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la încasarea lor.

Operațiuni care prin excepție nu implică contul special de TVA:

– plățile în numerar, cu substitute de numerar sau cu cardul;
– plățile în natură;
– compensările;
– plățile care nu se fac direct de beneficiar către furnizor;
– plățile din conturile escrow sau de garanție;
– finanțările acordate de instituțiile de credit, prin preluarea creanțelor.

Reguli general aplicabile:

– persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA și care nu aplică mecanismul split TVA, trebuie să facă plățile în mod defalcat către furnizorii care aplică sistemul.
– rambursarea sumelor negative de TVA cuprinse în deconturi cu opțiune de rambursare se efectuează în alt cont decât contul de TVA, cu excepția situației în care titularul solicită rambursarea în contul de TVA.
– contul de TVA poate fi executat silit numai pentru plata TVA datorate bugetului de stat, precum și în baza unor titluri executorii, potrivit legii, pentru TVA aferentă unor achiziții de bunuri și/sau servicii.
– contribuabilii care, la data de 31 decembrie 2017, inclusiv, au cereri de rambursare în curs de soluționare pentru care, ulterior acestei date, organul fiscal central respinge total sau parțial rambursarea beneficiază de anularea penalităților de întârziere dacă achită obligațiile de plată în 30 de zile lucrătoare de la data comunicării deciziei prin care se respinge rambursarea.

Sancțiuni pentru încălcarea regulilor split TVA:

a) penalitate de 0,06% pe zi pentru:
– plățile efectuate eronat în alt cont decât cel de TVA sau din alt cont decât cel de TVA, dacă se corectează într-un termen între 7 și 30 de zile lucrătoare;
– nevirarea în contul de TVA a sumelor eliberate din conturi escrow sau primite în urma cesiunii de creanță, în termen de 7 zile lucrătoare de la încasarea lor, dar nu mai mult de 30 de zile lucrătoare;
– debitarea contului de TVA cu alte sume decât cele reprezentând TVA de plată la bugetul de stat sau către furnizori, dacă nu se întregește suma în termen de 7 zile lucrătoare , dar nu mai mult de 30 de zile lucrătoare;

b) amendă de 10% din suma de TVA virată/încasată incorect, în următoarele situații:
– plățile efectuate eronat din alt cont decât cel de TVA, dacă nu se corectează într-un termen de 30 -de zile lucrătoare;
– nevirarea sumelor încasate eronat în alt cont decât cel de TVA, în termen de 30 de zile lucrătoare;
– nevirarea în contul de TVA a sumelor eliberate din conturi escrow sau primite în urma cesiunii de creanță, în termen de 30 de zile lucrătoare;

c) penalitate de 50% din suma extrasă din contul de TVA dacă nu se reîntregește suma debitată eronat în termen de 30 de zile lucrătoare;

d) amendă între 2.000 lei și 4.000 lei pentru nedepunerea notificării intrării în stare de insolvență și pentru necomunicarea contului de TVA către clienți.

• Dan Șova
  Gânduri fi nanciar-bugetare de sărbători
  Evoluţii fiscale recente
• Andra Cătălina Iftemie
  Calificarea activității desfășurate de avocați din perspectiva impozitului pe venit și efectele asupra obligației de a achita contribuții sociale
• Izabela Stoicescu
  Decizii ale CJUE în materie de TVA mai favorabile decât Codul fiscal românesc. Retrospectiva anului 2017
• Septimiu Ioan Puț
  Inocența fiscală în deducerea TVA: de la jurisprudență la normă
• Luisiana Dobrinescu
  Procedura fiscală a anului 2017, pe drumul de la Uniunea Europeană la Roma Antică
• Petre Lăzăroiu, Ionița Cochințu
  Ajutorul de stat – parte a domeniului concurenței. Competență cedată Uniunii Europene
• Alexandra Tomuța
  Proiectul „Codul Contribuabilului European” – Cenușăreasa fiscalității europene
• Cristina Oneț
  Contribuțiile sociale obligatorii. Contribuția de asigurări sociale de sănătate și contribuția asiguratorie pentru muncă (II)
• Jurisprudență fiscală națională
  Septimiu Ioan Puț – Sinteză de jurisprudență fiscală națională comentată
  
• Jurisprudența fiscală a instanțelor europene
  Alexandra Mureșan – Sinteza hotărârilor în materie fiscală pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în luna decembrie 2017
  

Am rezumat în cele ce urmează cele mai importante noutăți aduse de Hotărâre de Guvern nr. 905/14 decembrie 2017 (“HG 905/2017”) în ceea ce privește cadrul de reglementare cu privire la registrul general de evidență al salariaților (“REVISAL”).

Intrare în vigoare

HG 905/2017 înlocuiește Hotărârea de Guvern nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților (“HG 500/2011” în cele ce urmează).
Cu câteva excepții, HG 905/2017 intră în vigoare la data publicării sale în Monitorul Oficial, respectiv pe 19 decembrie 2017.
Prevederile HG 905/2017 care reglementează regimul sancționator intră în vigoare în termen de 10 zile de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial.

Dispoziții generale

Printre principalele noutăți aduse de HG 905/2017 menționăm: (i) modificări privind structura REVISAL, (ii) introducerea unor noi date care trebuie completate în REVISAL, (iii) modificarea unor termene în care trebuie transmise unele date în REVISAL.
Modificări privind structura REVISAL
Se revine la structura unică a REVISAL atât pentru angajatorii privați cât și pentru instituții sau autorități publice, eliminându-se noțiunile de registru privat și public și adaptându-se textele legale în consecință.

Date noi ce trebuie completate în REVISAL

Ca un element de noutate, HG 905/2017 prevede că trebuie completate în REVISAL și următoarele date:
Pe lângă salariul de bază lunar brut și sporurile reglementate de contractul individual de muncă, începând cu data intrării în vigoare a HG 905/2017 vor trebui înregistrate și: indemnizațiile precum și alte adaosuri, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă sau, după caz, în contractele colective de muncă.

Modificarea unor termene

Transmiterea în REVISAL a datelor privind perioada, cauzele de suspendare și data încetării suspendării contractului individual de muncă se face cel târziu în ziua anterioară datei suspendării/datei încetării suspendări, cu excepția situației absențelor nemotivate când transmiterea în registru se face în termen de 3 zile lucrătoare de la data suspendării. Anterior, transmiterea acestor date se făcea în maximum 20 de zile lucrătoare de la data suspendării /datei încetării suspendării.

Orice modificare a datelor privind salariul de bază lunar brut, indemnizațiilor, sporurilor sau alte adaosuri se transmite în REVISAL în termen de 20 de zile lucrătoare de la data producerii modificării. Anterior, transmiterea acestor date se făcea anterior producerii modificării.

Prin excepție de la această prevedere, orice modificare a datelor privind salariul de bază lunar brut și a oricăror adaosuri care se produce de la data intrării în vigoare a prevederilor HG 905/2017 și până la data de 31 martie 2018 se transmite până la 31 martie 2018.

Autor: Nicoleta Gheorghe, Manager – Avocat, coordonatorul practicii de dreptul muncii

PwC România vine în ajutorul companiilor care vor trebui, începând cu 1 ianuarie 2018, să achite facturi către furnizori ce aplică plata defalcată de TVA, prin lansarea aplicației ANAFcheck. Aceasta se conectează la bazele de date ale ANAF și permite verificarea automată a tuturor codurilor de înregistrare fiscală ale furnizorilor, pentru a identifica acele companii care aplică plata defalcată de TVA.

ANAFcheck este o interfață între serverul unei companii și Registrul fiscal român, care permite automatizarea schimbului de date. Aplicația aduce 19 atribute fiscale ale codului TVA căutat (ex. date despre stare înregistrare în scopuri de TVA, plata TVA defalcată, contribuabil activ/inactiv, sistem TVA la încasare etc.), interogarea putând fi individuală sau multiplă. Acest instrument funcționează cu orice sistem de operare, și mai mult decât atât, este ușor de integrat cu sistemele SAP sau alte sisteme de tip ERP.

„Ideea ANAFcheck a pornit de la faptul că sistemul de plată defalcată nu va afecta doar contribuabilii care aplică mecanismul, ci și mare parte din partenerii acestora.  Astfel, chiar și contribuabilii care nu sunt în sistem, dar sunt înregistrați în scopuri de TVA, vor fi nevoiți să verifice începând cu 1 ianuarie 2018 care dintre furnizorii acestora aplică mecanismul.  O verificare manuală ar crea o povară administrativă semnificativă și ar putea necesita resurse și timp suplimentar”, a declarat Daniel Anghel, Partener, Liderul echipei de Taxe și Impozite Indirecte, PwC România.
”PwC a dezvoltat această aplicație online pentru a ajuta companiile să automatizeze și să eficientizeze cât mai mult procesul de verificare a furnizorilor ce aplică plata defalcată a TVA, ușurând activitatea departamentelor financiar-contabile și facilitând tranziția către regulile impuse de noul mecanism”, a declarat Daniel Anghel.

”Prin folosirea aplicației ANAFcheck, departamentele financiar-contabile vor putea economisi timp și vor putea preveni riscul de eroare umană. În vreme ce o căutare manuală a unui furnizor pe site-ul ANAF durează între 20 și 40 de secunde, ANAFcheck poate verifica în medie 80 de coduri de TVA pe minut, eficientizând astfel foarte mult activitatea angajaților din departamentul financiar și permițându-le să se concentreze pe proiectele cu valoare adăugată ridicată pentru companie”, a declarat Daniel Anghel, Partener, Liderul echipei de Taxe și Impozite Indirecte, PwC România.

Nu în ultimul rând, ANAFcheck permite identificarea furnizorilor inactivi sau cu coduri de TVA invalidate precum și evitarea unor penalități generate de plăți incorecte către furnizori care aplică sistemul de plată defalcată a TVA (de 0.06%/zi din valoarea TVA, înmulțit cu numărul de zile de la data plății eronate până la data corecției).

Pentru mai multe detalii, puteți accesa pagina de Internet:
https://www.pwc.ro/en/services/tax-services/splitvat.html

• Gabriel Sincu
  Fiscalitatea în 2017: Revoluție sau Involuție?
  Evoluţii fiscale recente
• Ionuț Măstăcăneanu, Marius Rogoz
  Beneficiarul efectiv: clarifi carea ariei de aplicare devine mai necesară decât oricând
• Marilena Ene
  Efectele deciziilor de politică fiscală privind calificarea ca persoană impozabilă a asocierilor de persoane
• Ionița Cochințu
  Constituționalitatea modalității de stabilire a prejudiciului în cazul în care, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, nu se pot stabili, pe baza evidențelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat
• Cristina Oneț
  Contribuțiile sociale obligatorii. Contribuția de asigurări sociale (I)
• Jurisprudență fiscală națională
  Viorel Terzea – Sinteză de jurisprudență fiscală națională comentată
  
• Jurisprudența fiscală a instanțelor europene
  Alexandra Mureșan – Sinteza hotărârilor în materie fiscală pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în luna noiembrie 2017 
  

Consacrat drept un bătrânel care împarte daruri celor mici, Moș Crăciun este un simbol ce cheamă. Este capital de relație pe care îl investim în ceilalți prin simpla dăruire de cadouri. Se naște o economie de circumstanță care își are regulile ei specifice.

Dăruim și primim în baza unui comportament de reciprocitate care consolidează relațiile cu ceilalți și stimulează consumul. Comunități întregi sunt antrenate simultan în jocul social al schimbului de daruri cu încarcatură simbolică și efect în economie.

Venituri mai mari, cadouri mai multe

În România vacanța de Crăciun coincide cu o creștere a consumului pe toate planurile, de la alimente și îmbrăcăminte la electrocasnice, credite, vacanțe și creșterea vânzărilor de mașini. Zeci de milioane de euro sunt puși în mișcare în numele lui Moș Crăciun. În această perioadă, producția bunurilor de larg consum cunoaște un boom care turează motoarele tirurilor ce aprovizionează supermarketurile și antrenează o forță de muncă sezonieră.

Cu o creștere a consumului de 7,7% în acest an, România petrece. Moș Crăciun anima și mai mult frenezia achiziției pe fond sonor de cadouri despachetate și șampanii desfăcute. Potrivit sondajului realizat de Ferratum Grup, într-un top al cheltuielilor cu ocazia sărbătorilor de iarnă, anul acesta România este pe locul 2 (după Mexic) din cele 20 de țări analizate, în funcție de procentul veniturilor alocate per gospodărie (31,9%), adică aproximativ 280 de euro.

Cumpărăm cadouri online sau în magazine

Doar 25% dintre românii care au participat la acest sondaj spun că preferă cumpărăturile online, diferența fiind reprezentată de cei care colindă magazinele în căutarea de cadouri. Potrivit aceleași surse, top 3 cadouri pentru care este alocat bugetul este format din: haine (20,9%), dulciuri (19,4%) și jucării (12,7%). Pentru respondenții la acest studiu 28% din bugetul de sărbători este alocat pentru călătorii, 40% dintre români preferând serviciile AirBnb.

Monetizarea lui Moș Crăciun în magazine este parte din atmosfera în care sunt angrenați producători, furnizori, distribuitori, buyeri, merchandiseri și promoteri. Aranjamente de basm care reconstituie satul Moșului, improvizate în mall-uri ca să-i primească pe cei chemați, completează peisajul contra-cost. Punctele de contact cu consumatorul sunt diversificate pe toate categoriile de consumatori pentru ca toți să cumpere ceva.

Moș Crăciun, de la simbol la mercantilism

Un Moș Crăciun fără entertainment, uitat într-un sat din Finlanda, nu inspiră. El devine un bun al lumii globalizate numai dacă este amuzant, dacă stimulează consumul, dacă vinde. În acest tip de lume Moș Crăciun înseamnă să mergi la mall, să te distrezi, să alergi printre rafturi după cadouri.

Chiar dacă în copilaria omenirii darul avea multiple semnificații, în momentul de față cea economică predomină. Morișca consumului învârte indicatorii economici și desenează grafice de bunăstare statistică. Darul creșterii economice pe baza de consum nu poate dura la nesfârșit. Dacă vine Moș Crăciun și ne ia darul înapoi?

Autor: Constantin Magdalina, Expert, Tendințe si Tehnologii Emergente

Conducerea unei organizații antreprenoriale este un lucru provocator. Departe de a beneficia/de a avea nevoie de gradul de procedurizare al unei corporații, firma antreprenorială ajunsă la un colectiv de 50-80 de angajați poate testa abilitățile de lider ale oricărui executiv de top.

Atunci când, însă, este condusă chiar de antreprenorul fondator apar niște elemente suplimentare care fac acest exercițiu și mai dificil. Iată de ce, în cele ce urmează, voi puncta cele mai mari provocări pe care le poate întâmpina un antreprenor pe acest drum.

1. Valorile antreprenorului și valorile companiei

La început de drum, când echipa era alcătuită din 2-3 oameni, transmiterea valorilor antreprenorului și transformarea lor în valorile companiei era ușoară. Dorința de succes, activitatea derulată în stransă legatură zi de zi, fluiditatea rolurilor și concentrarea pe rezultate se realizau în mod natural și firesc. Nu neapărat fără puncte de vedere diferite sau fară momente mai tensionate, dar toate se rezolvau prin comunicarea cu și prin implicarea tuturor.
Odată compania ajunsă la o echipă de 20-30 de oameni, mecanismele de comunicare devin mai complexe, dar oamenii cheie, cei care au fost alături de antreprenor de la început, sunt cei care asigură coerența și consecvența dintre cele două seturi de valori.
Lucrurile se schimbă radical atunci când echipa trece de 50-80 de oameni. Mecanismele de comunicare în proximitate nu mai asigură alinierea valorilor, iar interpunerea unui nivel din ce în ce mai consistent de middle management poate introduce factori perturbatori.

2. Control versus delegare

Nivelul de control pe care îl are antreprenorul asupra companiei sale este imens, față de cel pe care îl au mulți dintre managerii din corporații. Nevoia de control, mult mai scăzută, este susținută, în ambele contexte, de aceleași argumente de mangement: generarea rezultatelor de business în mod recurent și predictibil. Discrepanța dintre cele două (posibilitatea de a controla și nevoia de a controla tot) este cost de oportunitate pentru organizație.
Acest lucru este învățat destul de greu de unii antreprenori și se poate traduce în scăderea gradului de implicare al managerilor. Cel mai grav este faptul că poate rezulta în delegarea în sus (la antreprenor) a multora dintre responsabilitățile acestora.
Atunci când firma are un număr mai mic de angajați aceste aspecte, deși active, rămân de multe ori sub radar. Imediat ce organizația crește la 50-80 de angajați, efectul perturbator al micro-mangementului, al exercitării unui control direct, nestructurat și în afara rolului de lider al antreprenorului, produce fricțiuni majore în mecanismul firmei.

3. Proceduri și autonomie

Introducerea încă de la început a unui nivel adecvat de proceduri, în funcție de nivelul de dezvoltare al firmei antreprenoriale, este un lucru bun. Chiar dacă se poate trăi/face business și fără proceduri, este mult mai ușor de crescut o firmă care are o bună organizare în interior.
Să procedurizezi o firmă abia când a ajuns la 50-80 de angajați aduce cu sine, la pachet, o dimensiune de management al schimbării care poate fi dificil de navigat. Chiar și cu cele mai bune intenții, oamenii vor descoperi că sunt atașați de vechiul mod de lucru și vor integra mai greu procedurile în activitatea de zi cu zi. Mai mult, vor face o legătură (de multe ori falsă) între procedurizare și limitarea autonomiei rolurilor lor, ceea ce va spori gradul de rezistență la schimbare.
Trebuie menționat aici că procedurile și autonomia pot fi termeni care nu se exclud reciproc atunci cănd primul dă structura pe care se bazează cel de-al doilea, fără ca autonomia să devină subiect de procedurizare.

4. Leadership și management

Antreprenorul are nevoie de o capacitate foarte bună de a mixa aceste două moduri de funcționare în companie. În funcție de fiecare situație în parte, și nu doar de etapa de dezvoltare a companiei, în viața lui de fiecare zi dozajul dat de rolul de lider și cel de manager poate varia semnificativ. Este esențial ca antreprenorul să aibă capacitatea de a se auto-observa pentru a gestiona in mod conștient aceste două roluri.

Totuși, pe măsură ce afacerea crește, rolul de lider și capacitatea antreprenorului de a influența la distanță o organizație din ce în ce mai mare devin esențiale. Modelul comportamental, structura valorilor, startegiile de decizie ale antreprenorului vor ajunge la marea masă a angajaților prin canale de comunicare preponderent indirecte. De aceea este foarte important ca acesta să internalizeze funcționarea ca lider, să o ancoreze în valorile personale fundamentale și să devină un comunicator foarte bun.

Înțelegerea și stăpânirea superioară a comunicării (verbale/non-verbale, directe/indirecte, etc) va face ca transpunerea în realitate a rolului de lider să fie relevantă pentru antreprenor, pentru organizație și pentru oamenii din echipa acesteia.

Autor: Florentina Șușnea, Managing Partner, PKF Finconta

În data de 19 decembrie 2017 a fost publicată Hotărârea nr. 905 din 14 decembrie 2017 privind registrul general de evidență a salariaților (prin care se abrogă HG 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților) în care se menționează că, prin excepție, orice modificare a prevederilor contractului individual de muncă referitoare la salariul de bază lunar brut, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri care se produc de la data intrării în vigoare a hotărârii și până la 31 martie 2018, se transmit în registrul general de evidență a salariaților (REVISAL) până la 31 martie  2018.
Netransmiterea de către angajator a informațiilor privind modificarea salariului lunar brut în termenul menționat constituite contravenție și se sancționează cu amenda de la 5.000 lei la 8.000 lei.

Ulterior datei de 31 martie, regula de transmiterea în REVISAL a oricărei modificări a salariului de bază lunar brut, precum  şi a indemnizațiilor, sporurilor și ale altor adaosuri stabilite contractual, este de 20 de zile lucrătoare de la data producerii acesteia.

Amintim că extinderea termenului de transmitere a informațiilor privind modificarea salariului brut până la 31 martie 2018 a intervenit în contextul modificării legislației fiscale privind impozitarea indivizilor, respectiv trecerea contribuțiilor sociale suportate de angajator în sarcina angajatului și majorarea salariului minim brut pe economie la suma de 1.900 lei.

În plus, actul normativ prevede că înregistrarea în REVISAL a următoarelor informații despre persoanele angajate se face cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către fiecare persoană care urmează să se afle într-un raport de muncă cu angajatorul:

a) datele de identificare ale angajatorului cum ar fi: denumire, cod unic de identificare – CUI, codul de identificare fiscală – CIF, sediul social şi numele şi prenumele reprezentantului legal – pentru persoanele juridice, respectiv: numele, prenumele, codul numeric personal – CNP, domiciliul – pentru persoanele fizice;

b) datele de identificare ale salariaţilor, cum ar fi: numele, prenumele, codul numeric personal – CNP, cetăţenia şi ţara de provenienţă – Uniunea Europeană – UE, non-UE, Spaţiul Economic European – SEE;

c) data încheierii contractului individual de muncă şi data începerii activităţii;

d) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România (COR) sau altor acte normative;

e) tipul contractului individual de muncă;

f) durata contractului individual de muncă, respectiv nedeterminată/determinată;

g) durata timpului de muncă şi repartizarea acestuia, în cazul contractelor individuale de muncă cu timp parţial;

h) salariul de bază lunar brut, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă sau, după caz, în contractul colectiv de muncă;

i) datele de identificare ale utilizatorului, în cazul contractelor de muncă temporară.

Angajatorul mai are obligația de a transmite către inspectoratul teritorial de muncă și  modificări ale contractului individual de muncă privind:
•    detașarea (data la care începe şi data la care încetează detaşarea, precum şi datele de identificare ale angajatorului la care se face detaşarea), cel târziu în ziua anterioară datei de începere/încetare a detaşării salariatului;
•    detașarea transnațională (data la care începe şi data la care încetează detaşarea transnaţională sau detaşarea pe teritoriul unui stat care nu este membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European), cel târziu în ziua anterioară datei de începere/încetare a detaşării salariatului pe teritoriul altui stat;
•    suspendarea contractului de muncă (perioada, cauzele de suspendare şi data încetării suspendării contractului individual de muncă, cu excepţia cazurilor de suspendare în baza certificatelor medicale), cel târziu în ziua anterioară datei suspendării/datei încetării suspendării, cu excepţia situaţiei absenţelor nemotivate când transmiterea în registru se face în termen de 3 zile lucrătoare de la data suspendării;
•    încetarea contractului de muncă ( data şi temeiul legal al încetării contractului individual de muncă), cel târziu la data încetării contractului individual de muncă/la data luării la cunoştinţă a evenimentului ce a determinat încetarea contractului individual de muncă.

În ceea ce privește corecția erorilor survenite în completarea registrului, se face la data la care angajatorul a luat cunoștință de aceste erori.
Datele în registru se completează și se transmit on-line pe portalul Inspecției Muncii.

HG nr. 905/2017 intră în vigoare la data de 19 decembrie 2017, data publicării în Monitorul Oficial, cu excepția prevederilor privind sancțiunile aplicabile în caz de nerespectare a hotărârii care intră în vigoare la 10 zile de la data publicării.

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 79/8 noiembrie 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 885 din 10 noiembrie 2017

Legea nr. 209/3 noiembrie 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 875 din 7 noiembrie 2017

Legea aprobă modificările și completările aduse art. 456 și art. 464 cu privire la scutirea de impozit pe clădiri și impozit pe teren aplicabilă:

•  clădirilor clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, indiferent de proprietar, care au fațada stradală și/sau principal renovată sau reabilitată în conformitate cu Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu excepția încăperilor care sunt utilizate în scopuri economice;

•  suprafețelor construite ale terenurilor aferente clădirilor clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, astfel cum sunt menționate mai sus. Potrivit legii, consiliile locale pot reduce impozitul pe teren pentru suprafețele neconstruite ale terenurilor cu regim de monument istoric. Legea va intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 2018.

Impozit pe profit

Raportul pentru fiecare țară în parte („Raportul CBCR”)

Ordinul nr. 3049/24 octombrie 2017 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind aprobarea modelului și conținutul formularului „Raportul pentru fiecare țară în parte” publicat în Monitorul Oficial al României nr. 894/14 noiembrie 2017

Obligația de a negocia colectiv implementarea ultimelor modificări aduse Codului Fiscal

Obligația de a iniția negocieri colective, indiferent de numărul angajaților din unitate, pentru punerea în aplicare a modificărilor aduse de OUG 79/2017 la Codul Fiscal cu privire la cuantumul cotelor de contribuții de asigurări sociale datorate de angajați.

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 82/8 noiembrie 2017 privind modificarea și completarea unor acte normative.

Impozitare internațională

Convenția pentru evitarea dublei impuneri încheiată între România și Bosnia și Hertegovina a fost supusă spre ratificare
Decretul nr. 988/16 noiembrie 2017 privind supunerea spre ratificare a Parlamentului a Convenției dintre România și Bosnia și Herțegovina pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit publicat în Monitorul Oficial nr. 903/17 noiembrie 2017

A fost supusă spre ratificare Convenția de evitare a dublei impuneri cu privire la impozitul pe venit și prevenirea evaziunii fiscale dintre România și Bosnia și Hertegovina, semnată la Sarajevo la 6 decembrie 2016.

OCDE a aprobat actualizarea pentru anul 2017 a Convenției Model OCDE

Consiliul OCDE a aprobat Convenția Model actualizată pentru anul 2017.

Actualizarea din 2017 cuprinde în primul rând modificări ale Convenției Model OCDE aduse de acțiunile proiectului BEPS inclusiv cu privire la următoarele articole:

•         Articolul 1 – Persoane vizate;
•         Articolul 2 – Impozite vizate;
•         Articolul 5 – Sediu permanent;
•         Articolul 7 – Profiturile intreprinderii;
•         Articolul 9 – Intreprinderi asociate;
•         Articolul 25 – Procedura amiabilă;
•         Introducerea unui nou articol, 29 – Dreptul la beneficii

TVA

Procedura de restituire a TVA către persoanele impozabile stabilite în afara Uniunii Europene

Ordin al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală 3.159/1 noiembrie 2017 pentru aprobarea Procedurii de soluționare a cererilor de rambursare a TVA formulate de către persoane impozabile neînregistrate și care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilite pe teritoriul Uniunii Europene, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial nr. 892 din 14 noiembrie 2017

Prevederile Ordinului se aplică cererilor de rambursare depuse după data intrării acestuia în vigoare. Cererile depuse anterior se soluționează potrivit Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 5/2010, cu modificările și completările ulterioare.

Principalele modificări aduse de Ordin sunt următoarele:
– Alinierea referințelor la prevederile Codului fiscal valabil de la 1 ianuarie 2016 (Legea nr. 227/2015);
– Introducerea de prevederi privind dreptul solicitantului de a fi ascultat în cazul refuzului acordării rambursării TVA de către autoritățile fiscale competente;
– Se menționează că, în situația în care solicitantul își desemnează alt reprezentant fiscal pentru rambursări ulterioare, autoritățile fiscale îi vor atribui un cod de identificare fiscală diferit de codul atribuit vechiului reprezentant fiscal.

Procedura de înregistrare în scopuri de TVA la cererea persoanelor impozabile cărora le-a fost anulată anterior înregistrarea în scopuri de TVA
Ordinul nr. 3300/16 noiembrie 2017 privind modificarea și completarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2011/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare, la cerere, în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, potrivit prevederilor art. 316 alin. (12) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial nr. 938 din 28 noiembrie 2017

Principalele modificări introduse prin Ordin se referă la următoarele:

– Se menționează în mod expres ca, în cazul în care persoanei impozabile i-a fost anulat codul de TVA urmare a depunerii de deconturi de TVA fără tranzacții timp de 6 luni sau 2 trimestre consecutive, persoana impozabilă va trebui să declare că aceasta va efectua activități economice (în Formularul 099) în vederea înregistrării în scopuri de TVA;
– Autoritățile fiscale vor respinge cererea de înregistrare în scopuri de TVA depusă de societățile comerciale românești în cazul în care se stabilește că acestea prezintă risc fiscal ridicat.
– Înaintea luării deciziei de respingere a cererii de înregistrare, autoritățile fiscale îi vor asigura contribuabilului exercitarea dreptului de a fi ascultat și posibilitatea de a oferi probe suplimentare relevante.

Limitarea dreptului de deducere a TVA în legatură cu autoturisme

Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/2012 a Consiliului din 7 noiembrie 2017 de modificare a Deciziei de punere în aplicare 2012/232/UE de autorizare a României în vederea aplicării unei măsuri de derogare de la articolul 26 alineatul (1) litera (a) și de la articolul 168 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 292 din 10 noiembrie 2017
Consiliul Uniunii Europene a autorizat România să continue aplicarea măsurii de limitare la 50% a dreptului de deducere a TVA în cazul cumpărării, al achiziției intracomunitare, al importului, închirierii sau leasing-ului de vehicule rutiere motorizate și a TVA aferentă cheltuielilor legate de vehiculele respective, inclusiv combustibilul, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice, cu anumite excepții, până la data de 31 decembrie 2020.

Accize

Aprobarea procedurii pentru soluționarea anumitor contestații

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3004/16 noiembrie 2017 privind aprobarea Procedurii de soluționare a contestațiilor prevăzute la art. 366 alin. (2), art. 369 alin. (5), art. 374 alin. (2), art. 377 alin. (4), art. 382 alin. (2), art. 385 alin. (4), art. 390 alin. (2) și art. 393 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, publicat în Monitorul Oficial nr. 937 din 28 noiembrie 2017

Ordinul aprobă procedura de soluționare a contestațiilor formulate de operatorii economici în următoarele situații:
– respingerea cererii de autorizare a antrepozitului fiscal;
– suspendarea, revocarea, anularea autorizației de antrepozit fiscal;
– respingerea cererilor de autorizare a operatorilor economici ca destinatari înregistrați, exportatori înregistrați sau importatori înregistrați;
– revocarea autorizației de destinatar înregistrat, exportator înregistrat, importator înregistrat.

Vama

Nomenclatura combinată

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1925 al Comisiei din 12 octombrie 2017 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L282/31.10.2017 Comisia Europeană a publicat versiunea valabilă pentru anul 2018 a Nomenclaturii Combinate (NC).

Diverse

Sistemul unitar de pensii publice

Legea nr. 217/17 noiembrie 2017 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 908 din 20 noiembrie 2017

Se aduc modificări la cauzele care determină suspendarea plății pensiei, precum și la condițiile care determină reluarea sa.
Se clarifică faptul că în sistemul public de pensii pot cumula pensia cu venituri realizate din activități dependente, indiferent de nivelul acestora, anumite categorii de pensionari și se introduc noi categorii. De asemenea, se clarifică faptul că pensionarii pot cumula pensia cu venituri realizate din activități independente, indiferent de nivelul acestora.

Tichete de creșă

Ordinul nr. 1851/25 octombrie 2017 al ministrului muncii și justiției sociale privind stabilirea valorii sumei lunare indexate care se acordă sub formă de tichete de creșă pentru semestrul al II-lea al anului 2017, publicat în Monitorul Oficial nr. 935 din 27 noiembrie 2017
Pentru semestrul al II-lea al anului 2017, începând cu luna noiembrie 2017, valoarea sumei lunare care se acordă sub forma de tichete de creșă se menține la nivelul de 440 lei.

Tichete de masă

Ordinul nr. 1852/25 octombrie 2017 al ministrului muncii și justiției sociale pentru stabilirea valorii nominale indexate a unui tichet de masă pentru semestrul al II-lea al anului 2017, publicat în Monitorul Oficial nr. 935 din 27 noiembrie 2017
Pentru semestrul al II-lea al anului 2017, începând cu luna noiembrie 2017, valoarea nominală maximă a unui tichet de masă se menține la nivelul 15,09 lei.

Noi conturi contabile ce urmează a fi utilizate în contextul aplicării mecanismului de plată defalcată a TVA

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2.827/30 octombrie 2017 privind completarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial nr. 873 din 7 noiembrie 2017
Ordinul introduce conturile contabile ce urmează a fi utilizate pentru înregistrarea operațiunilor privind plata defalcată a TVA.

Aprobarea procedurii de restituire a TVA, taxelor vamale și a altor taxe plătite de Guvernul SUA, personalul sau, contractori și personalul contractorilor

Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3199/3 noiembrie 2017 pentru aprobarea procedurii de restituire a impozitelor, taxelor vamale și a altor taxe plătite de Guvernul Statelor Unite ale Americii, personalul său, contractori și personalul contractorilor, publicat în Monitorul Oficial nr. 884 din 9 noiembrie 2017

Ordinul prevede posibilitatea Guvernului SUA și a contractorilor săi, precum și a personalului acestora, de a solicita restituirea impozitelor, taxelor vamale și a taxelor aferente proviziilor, echipamentelor, materialelor, tehnologiilor, pregătirii sau serviciilor necesare implementării Acordului dintre Guvernul României și Guvernul SUA privind cooperarea în domeniul contracarării proliferării armelor de distrugere în masa și promovarea relațiilor militare și de apărare, semnat la Washington la 30 martie 1998.
Procedura de restituire presupune depunerea unei cereri, al cărui format este prevăzut de Ordin, către autoritatea competentă, împreună cu documentația aferentă (dacă este cazul).
Restituirea TVA se efectuează în termen de 45 zile de la data depunerii cererii, în cazul în care nu sunt solicitate documente suplimentare.

Procedura de cesiune a dreptului de restituire/rambursare a creanțelor fiscale

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3357/23 noiembrie 2017 pentru aprobarea procedurii privind cesiunea dreptului de restituire/rambursare a creanțelor fiscale, publicat în Monitorul Oficial nr. 931 din 27 noiembrie 2017
La data intrării în vigoare a Ordinului se abrogă Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.308/2009. Respectivul ordin reglementa procedura de stingere prin compensare sau restituire a sumelor de TVA aprobate prin decizii de rambursare.
Conform Ordinului, creanțele fiscale privind drepturi de rambursare/restituire pot fi cesionate numai dupa stabilirea lor prin decizii de restituire.
În vederea efectuării cesiunii, cesionarul trebuie să depună la autoritățile fiscale competente o notificare în acest sens, însoțită de o copie, conform cu originalul, a contractului de cesiune.
Termenul de soluționare a cererilor de restituire este de 45 de zile de la data depunerii cererii, însă acest termen poate fi prelungit în cazul în care este necesară prezentarea de documente suplimentare de către contribuabil.

Restituirea creanțelor fiscale către cesionar se efectuează după eventuala compensare a sumelor solicitare pentru restituire/rambursare cu obligațiile fiscale restante ale cedentului și, ulterior după compensarea acestora cu obligațiile fiscale restante ale cesionarului, dacă este cazul.
Urmare a compensării, autoritatea fiscală competentă emite o decizie în acest sens către cesionar, data compensării fiind considerată a fi data notificării cesiunii.

Aprobarea anumitor proceduri cu privire la contribuabilii inactivi

Ordinul nr. 3289/2017 privind modificarea și completarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3846/2015 pentru aprobarea procedurilor de aplicare a art. 92 din Codul de procedură fiscală, precum și pentru aprobarea modelului și continutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial nr. 929 din 27 noiembrie 2017

Ordinul aduce clarificări cu privire la procedurile de aplicare a art. 92 din Codul de procedură fiscală, ce conține prevederi cu privire la Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați, cum ar fi:
– sediile secundare înregistrate fiscal ale contribuabililor inactivi sunt considerate inactive pe perioada în care contribuabilii respectivi sunt inactivi;
– sediile secundare înregistrate fiscal ale contribuabililor reactivați sunt considerate active începând cu data reactivării contribuabililor respectivi;
– contribuabilii care depun cel puțin o declarație fiscală aferentă semestrului calendaristic, ulterior primirii notificării privind nedepunerea declarațiilor fiscale, în termen de 15 zile de la primire, nu vor fi declarați inactivi.

În plus, Ordinul introduce următoarele proceduri:
– Procedura privind verificarea de către organele cu atribuții de executare silită a contribuabililor care nu funcționează la domiciliul fiscal declarat;
– Procedura privind verificarea condiției de reactivare referitoare la funcționarea contribuabililor declarați inactivi la domiciliul fiscal declarat, la propunerea organelor cu atribuții de executare silită;
– Procedura de îndreptare a erorilor materiale pentru contribuabilii declarați inactivi ca urmare a constatării organelor fiscale competente ca acesta nu funcționează la domiciliul fiscal declarat, la propunerea organelor cu atribuții de executare silită;

Pragurile valorice Intrastat pentru anul 2018

Ordinul președintelui Institutului Național de Statistică nr. 1887/16 noiembrie 2017 privind pragurile valorice Intrastat pentru colectarea informațiilor statistice de comerț intra-UE cu bunuri în anul 2018, publicat în Monitorul Oficial nr. 939 din 28 noiembrie 2017
Pentru anul 2018 se păstrează următoarele praguri valorice Intrastat: 900.000 lei atât pentru expedierile intra-UE de bunuri cât și pentru introducerile intra-UE de bunuri.

Obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

Hotărârea Guvernului nr. 804/8 noiembrie 2017 privind modificarea și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 479/2003, publicata în Monitorul Oficial nr. 907 din 20 noiembrie 2017

Hotărârea aduce clarificări prevederilor legale privind aparatele de marcat electronice fiscale, dintre care menționăm următoarele:
– sunt definite noțiunile de comert ocazional și substitute de numerar;
– se precizează ca, în situația în care aparatul de marcat fiscal electronic nu funcționează, operatorii economici sunt obligați să emită chitanțe și facturi, la cererea clienților;
– sunt incluse exemple privind profesiile liberale exceptate de la aplicarea prevederilor privind aparatele de marcat electronice fiscale;
– sunt prevăzute detalii suplimentare cu privire la dispozitivele ce intră în categoria aparatelor de marcat electronice fiscale;
– sunt menționate date suplimentare ce trebuie înregistrate și stocate în memoria fiscală, cum ar fi: numărul și valoarea zilnică a bonurilor fiscale ce conțin codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului, precum și valoarea zilnică a TVA aferentă;
– se menționează ca sigilarea aparatelor de marcat fiscale electronice nu se va mai efectua în prezența organului fiscal;
– sunt prevăzute informații suplimentare privind caracteristicile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească aparatele de marcat fiscale electronice.

În plus, Hotărârea introduce, prin Anexa 11, prevederi cu privire la specificațiile tehnice minimale necesare transmiterii datelor către sistemul informatic al Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Spațiul privat virtual

Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3312/20 noiembrie 2017 privind abrogarea Ordinului nr. 230/2013 pentru aprobarea Procedurii de accesare a informațiilor cuprinse în dosarul fiscal, puse la dispoziția contribuabililor pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în spațiul privat virtual, publicat în Monitorul Oficial nr. 926/24 noiembrie 2017
Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 230/2013 pentru aprobarea Procedurii de accesare a informațiilor cuprinse în dosarul fiscal, puse la dispoziția contribuabililor pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în spațiul privat virtual, a fost abrogate.

Autori:
Cristina Clujescu – Tax Senior Manager
Inga Țigai – Tax Senior Manager
Cătălina Cambei – Tax Manager