O analiză a PwC arată că rata anuală de creștere a cheltuielilor pentru apărare va crește cel mai probabil în perioada 2017-2021 în 58 dintre cele 71 de națiuni analizate, pe măsură ce statele trebuie să facă față unui mediu global de securitate tot mai complex.

PwC Global Defense Perspectives 2017 este cel de-al doilea raport care analizează cheltuielile de apărare, examinează influențele strategice și impactul lor asupra mediului actual și viitor al sectorului apărării.

Această a doua ediție a raportului extinde analiza cheltuielilor de apărare la 71 de țări. Raportul analizează doi parametri: prioritizarea cheltuielilor de apărare (cheltuieli ca procent din PIB) și postura de securitate – măsura în care țările desfășoară trupe aeriene și terestre în afara granițelor naționale și cantitatea de armament vândut sau închiriat de o țară.

Raportul relevă o creștere a cheltuielilor de apărare proiectate pentru perioada 2017 – 2021, care va compensa declinul înregistrat în perioada 2012-2016 în 45% dintre țările analizate. Printre acestea se numără jucători mari precum Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii, dar și economii emergente cum ar fi Turcia și Brazilia.

Raportul arată că, deși există o creștere prognozată a cheltuielilor de apărare, va exista, în continuare, o presiune asupra bugetelor de apărare ale jucătorilor importanți, pe măsură ce amenințările continuă să se intensifice, inclusiv cele informatice. Schimbarea polilor de putere economică, dinspre vest spre est, schimbările demografice și avansul tehnologic sunt printre trendurile cele mai importante, din punct de vedere global, pe care analiștii le consideră că au un ”efect profund” asupra apărării și securității.

Elemente relevante ale raportului:
●    Problemele economice și scăderea prețului petrolului pun presiune pe bugetele de apărare. Prăbușirea piețelor petroliere din 2014 a atras o contractare a cheltuielilor de apărare în țările dependente direct de prețul petrolului. Dacă nu se întrevede o creștere a prețului barilului de petrol în următorii ani, țări dependente de petrol, cum ar fi Arabia Saudită, vor avea dificultăți în a menține nivelul actual al cheltuielilor cu apărarea.
●    Tensiunile geopolitice alimentează suplimentar comerțul mondial cu armament. Pentru a satisface nevoia globală de arme, este foarte posibil ca țări precum China sau India să conteste supremația duopolului SUA și Rusia, care, împreună, au furnizat 56% din totalul armamentului exportat în perioada 2012-2016.
●    Țările NATO și-au asumat ținta de 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare, dar fac eforturi mari pentru a atinge acest nivel. În 2016, numai 4 din 29 membri NATO, sau 14%, au atins ținta de 2% din PIB pentru cheltuieli ale armatei. 20 din 29 de țări NATO au cheltuit mai puțin în valori absolute în 2016 comparativ cu 2014.
●    Cheltuielile militare ale Statelor Unite revin pe creștere. În 2016, SUA și-au majorat cheltuielile de apărare cu 1,7% până la 611 miliarde de dolari, semnalând sfârșitul unui trend descrescător al cheltuielilor militare. Viitoare creșteri sunt de așteptat în următorii cinci ani sub noua Administrație.
●    Factorii macroeconomici și geostrategici, inclusiv schimbarea polilor de putere dinspre vest către est, schimbările demografice și resursele limitate sunt elemente care vor reconfigura profund trendurile cheltuielilor militare. Este cazul în zone mai puțin dezvoltate ale lumii unde mega-tendințele vor aduce instabilitate și vor pune o presiune suplimentară, internă și externă, provocărilor de apărare și securitate.

”Provocările de securitate cu care se confruntă organizațiile de apărare ale națiunilor sunt complexe, și într-o continuă dinamica. În perioada următoare, una dintre cele mai mari provocări ale țărilor NATO va fi respectarea angajamentului de a aloca 2% din PIB pentru apărare. Pentru 2017 România și-a asumat obligația de a aloca 2% din PIB către armată, iar acest lucru este valabil și în bugetul pentru 2018. Dezvoltarea economică asigură implicit și securitatea militară. În acest context, o economie puternică cu bază de creștere solidă și cu un mediu fiscal și financiar stabil este absolut necesară pentru securitatea națională și pentru investițiile militare necesare. În același timp trebuie să acordam o atenție sporită amenințărilor cibernetice, cel mai nou tip de conflict”, a declarat Ionuț Simion, Country Managing Partner, PwC România.

“Într-o lume în care amenințările, în toate formele lor, sunt tot mai diverse și complexe, la fel trebuie să fie și liniile de apărare. În acest context, România trebuie să aibă capacitatea și flexibilitatea de a negocia contractele din domeniul apărării pentru a servi intereselor superioare de apărare a țării prin aplicarea celor mai potrivite mecanisme economice, financiare și legale aflate la dispoziția sa, în lumina reglementărilor naționale, dar și cu respectarea prevederilor Tratatului de Funcționare al Uniunii Europene și al angajamentelor NATO asumate. Este foarte important ca discuțiile și negocierile pe care Guvernul le poartă cu furnizorii de echipamente să se desfășoare de pe poziții de egalitate și să aibă în vedere interesele României pe toată perioada de derulare a contractului”, spune Manuela Guia, Partener D&B David și Baias.

La o privire atentă asupra NATO, analiza relevă faptul că, în timp ce cheltuielile militare vor rămâne negative în țările membre, este posibil ca în condițiile în care situația economică se va îmbunătăți, mai multe țări NATO vor atinge pragul de 2% din PIB pentru cheltuieli militare în următorii 5 ani.

În Asia Centrală și de Sud și Cercul Pacific, cele cinci țări cu cele mai mari cheltuieli militare sunt China, India, Japonia, Coreea de Sud și Australia. Analiza arată că în estul Asiei, potențialul ridicat al comerțului maritim și rute dezvoltate de comerț terestru, cum ar fi inițiativa ”One Belt – One Road” vor necesita cheltuieli de apărare mai ridicate pentru a menține, în timp, securitatea acestor rute, chiar dacă amenințările la acestea sunt naționale sau transnaționale.

Despre raport
1.    Raportul este disponibil la adresa de internet: https://pwc.to/GDP2017
2.    PwC a realizat analiza caracteristicilor de apărare pentru 71 de țări/regiuni cu  accent asupra a două aspecte: 1. Trenduri recente, curente și anticipate de cheltuieli militare. 2. Prioritățile și provocările structurale și strategice care influențează aceste națiuni din punct de vedere al investițiilor majore și instituțiilor. Metodologia completă poate fi consultată în raportul principal.
3.    Națiunile analizate în raport includ top 50 al țărilor care investesc cel mai mult în tehnică militară (conform Institutului de Cercetare a Păcii din Stockholm) și un grup de 21 de țări selectate pentru importanța lor regională sau globală, indiferent de nivelul cheltuielilor militare (inclusiv Siria, țările NATO și Iordania). Lista completă este disponibilă aici.
4.    Conform raportului SIPRI – Trenduri ale Cheltuielilor Militare în 2016, în perioada 2012-2016, transferul global de armament a atins cel mai ridicat nivel pentru oricare cinci ani consecutivi de la terminarea Războiului Rece. Pentru a satisface cererea globală de armament, este foarte posibil ca țări precum China și India vor contesta din ce în ce mai mult duopolul tradițional în furnizarea de armament format din Statele Unite ale Americii și Rusia.

Sumar:

Analiză practică a impactului deciziei CJUE C-101/16 Paper Consult, de la caz la caz

Cum poate fi recuperată TVA facturată de furnizori inactivi, în urma deciziei CJUE C-101/16 Paper Consult

În contextul deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cauza C-101/16 S.C. Paper Consult S.R.L. Vs. D.R.F.P. Cluj, pronunțate la data de 19 octombrie 2017 (sens în care facem trimitere la Buletinul fiscal emis în data de 24 octombrie 2017), s-a pus în discuție modalitatea practică de a recupera TVA facturată de furnizorii inactivi.

Din această perspectivă, considerăm că trebuie analizat fiecare caz în parte, astfel:

1. Contribuabilii care nu și-au dedus în trecut TVA de la furnizorii inactivi

Contribuabilii care nu și-au dedus în trecut TVA facturată de furnizorii inactivi ar putea, în acord cu dispozițiile deciziei CJUE în cauza C-101/16 S.C. Paper Consult S.R.L. Vs. D.R.F.P. Cluj, să regularizeze situația prin includerea respectivelor sume în Decontul de TVA prezent (ca fiind, în fapt, TVA deductibil).

De subliniat faptul că regularizarea se poate aplica de contribuabili și ulterior unui control fiscal, chiar dacă taxa înscrisă în facturile pentru achiziții era exigibilă în perioada supusă inspecției fiscale.

Conform Codului Fiscal, regularizarea de TVA trebuie efectuată în cadrul termenului de prescripție prevăzut în Codul de procedură fiscală, respectiv de 5 ani. Precizăm că termenul de prescripție se suspendă pe perioada cuprinsă între data începerii inspecției fiscale și data emiterii deciziei de impunere.

2. Dispute și litigii în curs

Decizia CJUE în cauza C-101/16 S.C. Paper Consult S.R.L. Vs. D.R.F.P. Cluj ar putea fi invocată, de la caz la caz, în contestații în fața autorităților fiscale și, respectiv, ulterior, în fața instanțelor de judecată în acțiunile în contencios administrativ în care se critică refuzul dreptului de deducere a TVA către persoanele impozabile care au realizat achiziții de la contribuabilii declarați inactivi de către Agenția Națională de Administrare Fiscală.

3. Litigii soluționate în mod definitiv

În ceea ce privește litigiile soluționate în mod definitiv, ar putea fi exercitată, de la caz la caz, calea de atac a revizuirii pe motivul încălcării principiului priorității dreptului comunitar, cu condiția să nu se invoce un nou motiv de nelegalitate și, respectiv, să se fi menționat în actele procesuale dreptul subiectiv ocrotit de dreptul european.

Însă, în ceea ce privește termenul în care poate fi formulată cererea de revizuire întemeiată pe motivul încălcării principiului priorității dreptului comunitar, acesta este de o lună și începe să curgă de la data comunicării hotărârii supuse revizuirii. Totuși, nu poate fi exclus scenariul exercitării căii de atac a revizuirii, însoțite de invocarea unei excepții de neconstituționalitate a textului de lege care limitează la o lună de la data comunicării hotărârii supuse revizuirii termenul pentru promovarea unei asemenea căi de atac.

Autor: Echipa de consultanţi fiscali din cadrul Ţuca Zbârcea & Asociaţii Tax

Specialiştii PwC propun o serie de recomandări pentru creşterea gradului de digitalizare al României.

România se clasează pe locul 28 în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte indicele DESI- Digital Economic and Society Index, calculat de Comisia Europeană, însă are un potenţial foarte mare de dezvoltare în acest domeniu, arată o analiză PwC, dată publicităţii cu ocazia conferinţei Digital Romania Forum.

„Nouă românilor ne place să ne mândrim cu vitezele excepţionale ale serviciilor noaste de bandă largă de mare viteză, cu calitatea specialiştilor IT, care sunt foarte căutaţi de către marii jucători globali din domeniul tehnologiei, şi cu invenţiile şi aplicaţiile IT lansate în România. Însă privită la nivel statistic, performanţa ţării noastre în ceea ce priveşte digitalizarea este mai degrabă modestă. Mai avem încă multe de făcut pentru a beneficia cu adevărat de a patra revoluţie industrială, cea digitală, iar analiza PwC a venit cu o serie de recomandări pentru a valorifica la maximum potenţialul ţării”, a declarat Ionuţ Simion, Country Managing Partner, PwC România, coordonatorul acestui studiu.

Deşi performanţele României sunt excepționale cu privire la abonamentele la servicii de bandă largă de mare viteză (locul 2 în Uniunea Europeană) şi cu privire la prețul relativ raportat la venit pentru serviciile fixe de bandă largă (locul 10), ţara noastră se clasează pe locul 22 din 28 de state membre în ceea ce priveşte conectivitatea, având de recuperat în ceea ce priveşte acoperirea serviciilor de telefonie fixă de bandă largă, precum şi în ceea ce priveşte acoperirea serviciilor mobile 4G.

În ceea ce priveşte utilizarea internetului de către cetăţeni, România se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană („UE”). Deși rețelele de socializare şi apelurile video sunt utilizate tot mai frecvent, românii manifestă reticenţă în ceea ce priveşte tranzacţiile şi serviciile bancare online. Astfel, doar 12% din populaţia ţării face achiziţii online, iar 90% din volumul comenzilor plasate online au fost achitate cu numerar la livrare.

La nivel de ţară, se observă o întârziere şi în ceea ce privește integrarea tehnologiei digitale în afaceri, chiar dacă au fost înregistrate unele progrese. Astfel, a crescut ponderea firmelor din România care utilizează platformele de socializare (8%). În schimb, doar 7% dintre IMM-uri îşi vând produsele folosind platforme online, vânzările online reprezentând doar 4,3% din cifra de afaceri a acestor companii. În România însă doar 7% din volumul vânzărilor totale se fac online, mai puţin de jumătate faţă de media UE (16%).

În ceea ce priveşte capitalul uman, România se situează pe ultimul loc în UE, dar a înregistrat progrese comparativ cu anul trecut, în special  în ceea ce priveşte numărul persoanelor care accesează mediul online (56%), nivelul competențelor digitale şi numărul de specialiști în Tehnologia Informațiilor și a Comunicațiilor („TIC”) (1.9%).

„Trebuie totuşi spus că România beneficiază de un număr mare de absolvenți în domeniul științei, tehnologiei, matematicii şi ingineriei, 1,6 % dintre românii cu vârste între 20 şi 29 de ani având astfel de specializări. Deși acest nivel este în scădere faţă de anii trecuţi, este apropiat de media UE. Prin urmare, vorbim totuşi de un număr destul de mare de specialişti în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, care reprezintă un avantaj competitiv al României în atragerea de investiţii în sectorul IT&C”, a precizat Andreea Mitiriţă, Director, Consultanţă Fiscală, unul dintre autorii studiului.

În fine, tot pe ultimul loc se clasează România şi în privinţa prestării de servicii publice în sfera digitală. Totuşi, în ultimul an, s-au înregistrat progrese comparativ cu anul anterior în ceea ce privește furnizarea serviciilor publice digitale, prin creșterea numărului de servicii care pot fi efectuate online și prin pre-completarea automată a formularelor pentru cetățeni.  În plus, România a progresat și în ceea ce privește promovarea politicilor privind „open data”.

Potrivit unei analize realizate de PwC, în parteneriat cu Centrul de Studii Economice Europene (ZEW) şi Universitatea din Mannheim, în privinţa nivelului de impozitare a domeniului digital, România se situează printre ţările cu o rată de impozitare favorabilă (locul 8 din 33 de economii analizate la nivel global), dar costul capitalului, pentru acest sector, este relativ ridicat (locul 16 din 33).

O altă analiză, efectuată de Organizaţia Naţiunilor Unite, clasează România pe locul 75 din 193 de economii din întreaga lume privind eficienţa e-guvernării.

„România ar trebui să se inspire din modelele de bune practici în domeniul digitalizării întâlnite în Uniunea Europeană. Un bun exemplu în acest sens îl reprezintă Estonia, care a dezvoltat un adevărat ecosistem de servicii digitale sigure şi o infrastructură inteligentă, ceea ce a dus şi la stimularea dezvoltării sectorului IT&C şi a start-up-urilor din domeniul tehnologiei informaţiei”, a adăugat Ionuţ Simion.

În vederea maximizării potenţialului României în sectorul digital, analiza PwC recomandă adoptarea câtorva măsuri cuprinse şi în Strategia Naţională pentru Agenda Digitală:

Pentru îmbunătăţirea conectivităţii:

•    Investiții în infrastructura inteligentă care să permită construirea ecosistemului de servicii digitale;

•    Crearea unui forum privind banda largă;

•    Încurajarea unei abordări locale;

•    Facilități fiscale sau subvenții pentru a încuraja achiziționarea de abonamente în bandă largă.

Pentru dezvoltarea competenţelor digitale ale capitalului uman:

•    Introducerea mai multor materii privind tehnologia informaţiei în curicula școlară.

•    Încurajarea participării la Open Education Europa;

•    Organizarea de campanii de promovare (awareness-raising), ajutor pentru formare și acordarea de subvenții;

•    Încurajarea companiilor din sectorul privat să organizeze cursuri de tip training, internship-uri, workshop-uri pentru elevi/studenți (după modelul Atelierul Digital – Google);

Pentru îmbunătăţirea utilizării internetului:

•    Actualizarea legislației privind comerțul electronic;

•    Promovarea serviciilor bancare online;

•    Transpunerea inițiativelor UE referitoare la securitatea cibernetică;

•    Lansarea unui certificat de tip Trustmark.

Integrarea tehnologiei digitale:

•    Definirea unei strategii pentru digitalizarea industriei;

•    Încurajarea și susținerea IMM-urilor cu vânzări online şi a comerțului digital transfrontalier;

•    Crearea de centre de testare a tehnologiilor;

•    Conectarea caselor de marcat la serverele ANAF.

Pentru dezvoltarea serviciilor publice digitale:

•    Creșterea numărului de servicii şi soluții e-Gov şi promovarea acestora într-un mod eficient;

•    Transpunerea Directivei 2014/55/UE privind facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice si extinderea progresivă a domeniului de aplicare și în alte sectoare;

•    Depunerea online a tuturor declarațiilor, implementarea unor sisteme electronice de control al TVA si introducerea unui document standardizat pentru auditul fiscal – SAFT.

Despre studiul PwC privind gradul de „digitalizare” al României

Studiul PwC își propune să analizeze stadiul de “digitalizare” al României, pornind de la valorile atribuite țării noastre în cadrul Indicelui privind economia și societatea digitală (DESI), Indicelui digital fiscal, Studiului E-government pregătit de Organizaţia Națiunilor Unite, dar și având în vedere evoluția industriei IT și piața comerțului electronic (e-commerce).

Scopul acestei analize a fost de a identifica mecanisme de îmbunătățire a celor 5 indicatori DESI  (conectivitate, capital uman, utilizarea internetului, integrarea tehnologiei digitale și servicii publice digitale) pornind de la Agenda digitală a Uniunii Europene, de la Strategia Națională a României, și analizând totodată  experiența și măsurile întreprinse de statele membre ale UE.

La data de 3 octombrie 2017 a fost publicat Ordinul nr. 2856/2017 privind stabilirea criteriilor pentru evaluarea riscului fiscal în cazul înregistrării şi anulării înregistrării în scopuri de taxă pe valoarea adăugată.

Ordinul are în vedere stabilirea criteriilor pe baza cărora se determină riscul fiscal la:

•    înregistrarea în scopuri de TVA prin opțiune, conform art. 316 alin. (1) lit. a) și c) din Codul fiscal (la înființarea societății sau ulterior, fără depășirea palfonului de scutire de 220.000 lei);

•    înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 316 alin. (12) lit. e) din Codul fiscal (reînregistrarea în scopuri de TVA după anularea anterioară a codului de TVA);

•    anularea codului de TVA conform art. 316 alin. (11) lit. h) din Codul fiscal (societatea nu mai justifică intenția și capacitatea de a desfășura activitate economică în sfera TVA.

Din păcate, cele mai multe dintre criteriile stabilite prin noua reglementare sunt comune cu cele prevăzute anterior prin Ordinul 605/2017 și corespund câmpurilor pe care contribuabilii trebuiau sa le completeze în formularul 088.

Observații cu titlu general:

•    analiza riscului fiscal se face periodic, în mod automat, prin intermediul aplicației  informatice  dezvoltate  la nivel central;

•    criteriile de mai jos se aplică asociaților cu o deținere de cel puțin 25%, cu excepția criteriului privind cazierul fiscal, care se aplică asociaților cu o deținere mai mare de 50%;

•    noul Ordin menționează că anularea codului se face pentru contribuabilii cu un risc fiscal evaluat la 51 de puncte, însă nu oferă informații despre punctajul care i-ar reveni fiecărui criteriu în parte;

•    anularea codului de TVA se face în urma unei analize de risc determinate de criterii referitoare la contractele de muncă, contractul pentru sediu social, tipul de activitate declarată la sediu, neconcordanțele în declarațiile fiscale și rezidența administratorului, lipsa unui contabil desemnat;

•    anularea codului de TVA se face numai în urma unei întâlniri cu organul fiscal.

Enumerăm în cele ce urmează criteriile preluate din legislația anterioară:

•    existența faptelor în cazierul fiscal al administratorilor ori a asociaților/acționarilor  majoritari (cu o cotă de deținere mai mare de 50% din capitalul social);

•    persoana impozabilă are stabilit sediul social la avocat ori la o altă persoană fizică sau persoană care desfășoară o profesie independentă în baza unui contract de comodat/închiriere încheiat pentru o perioadă mai mică de 1 an și nu există alte sedii secundare ori deține alte sedii secundare în cadrul unor contracte de comodat/închiriere/subînchiriere pe o perioadă mai mică sau egală cu 1 an (condiții cumulative);

•    asociații/administratorii au deținut aceste calități la persoane impozabile care au fost lichidate/ în inactivitate temporară ce a expirat/ în insolvență ori care înregistrau obligații fiscale restante;

•    persoana impozabilă nu are contracte de muncă încheiate, altele decât cele pentru funcția de contabil și director;

•    persoana impozabilă nu desfășoară activități economice la sediul social ori la sediile secundare.

Pe lângă cele prevăzute mai sus, Ordinul 2856/2017 a instituit noi criterii de risc, grupate pe categorii, după cum urmează:

a)    criteriul privind inactivitatea fiscală/inactivitatea la Registrul comerțului:

•    cel puțin unul dintre asociați sau administratori deține, în prezent, una dintre aceste calități la cel puţin o persoană impozabilă care a fost declarată inactivă fiscal în ultimii 5 ani fiscali încheiaţi și nu a fost reactivată;

•    cel puțin unul dintre asociați sau administratori a deținut una dintre aceste calități la cel puţin 3 persoane impozabile declarate inactive fiscal în ultimii 5 ani fiscali încheiaţi;

•    cel puțin unul dintre asociați sau administratori deține, în prezent, una dintre aceste calități la cel puţin două persoane impozabile la care a expirat termenul legal de inactivitate temporară înscrisă la Registrul Comerţului, fără ca acestea să fie reactivate.

b)    criteriul privind respingerea/anularea codului de TVA la alte persoane impozabile:

•    cel puțin unul dintre asociați sau administratori deține sau a deținut una dintre aceste calități la cel puţin o persoană impozabilă la care a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA în ultimii 5 ani fiscali încheiaţi;

•    cel puțin unul dintre asociați sau administratori deține sau a deținut una dintre aceste calități la cel puţin o persoană impozabilă la care a fost respinsă solicitarea de înregistrare în scopuri de TVA, situație care se menține în prezent.

c)    criteriul obligațiilor fiscale restante:

•    suma totală a obligaţiilor fiscale principale restante înregistrate de persoanele impozabile la care asociaţii şi/sau administratorii persoanei impozabile analizate deţin/au deținut în ultimii 5 ani aceste calități este mai mare sau egală cu 50.000 lei.

Potrivit ordinului, constituie obligații fiscale restante i) obligații fiscale pentru care s-a împlinit scadența sau termenul de plată și ii) diferențele de obligații fiscale principale și accesorii stabilite prin decizie de impunere, chiar dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată.

Nu sunt considerate obligații fiscale restante și, prin urmare nu vor constitui un criteriu de risc:

•    obligațiile fiscale pentru care s-au acordat și sunt în derulare înlesniri la plată, potrivit legii, dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut în actul de acordare a înlesnirii;

•    obligațiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale a căror executare este suspendată în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004;

•    obligațiile fiscale cu termene de plată viitoare stabilite în planul de reorganizare judiciară aprobat în condițiile legii.

d)    criteriul privind veniturile obținute de asociați/administratori:

•    administratorii persoane fizice rezidente ai persoanei impozabile analizate nu au obţinut venituri în ultimele 12 luni anterioare celei în care se depune cererea de înregistrare în scopuri de TVA, respectiv în anul fiscal precedent, după caz, sau au obținut venituri din muncă necalificată.

e)    criteriul privind rezidența fiscală a administratorilor:

•    cel puţin unul dintre administratorii persoană fizică ai persoanei impozabile analizate este cetăţean străin care nu deţine rezidenţă fiscală în România şi capitalul social al persoanei impozabile analizate este sub 45.000 lei.

Practic, în situația în care administratorul este un cetățean străin fără rezidență în România, pentru a nu îndeplini acest criteriu de risc este necesară majorarea capitalului social al persoanei impozabile la nivelul de peste 45.000 lei.

f)    criteriul privind conturile bancare:

•    persoana impozabilă nu deține cont bancar sau cel puțin una dintre persoanele împuternicite pentru a desfășura operațiuni pe conturile bancare ale acesteia nu are calitatea de administrator/ asociat/salariat.

g)    criteriul desfășurării activității economice:

•    pe lângă criteriul privind nedesfășurarea de activități economice la sediul social ori la sediile secundare preluat din legislația anterioară, în prezent va prezenta risc fiscal persoana impozabilă care desfăşoară exclusiv activităţi economice în afara sediului social/profesional şi a sediilor secundare (punctelor de lucru).

h)    criteriul privind serviciile de contabilitate:

•    persoana impozabilă analizată nu are desemnată o persoană care să conducă compartimentul de contabilitate, sau

•    persoana impozabilă nu are încheiate contracte de prestări de servicii cu persoane fizice/juridice membre active CECCAR, în cazul în care contabilitatea este organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii.

i)    criteriul privind persoanele angajate cu contract de muncă:

•    persoana impozabilă nu are încheiate alte contracte individuale de muncă la data efectuării analizei, în afara contractelor încheiate cu persoanele angajate în funcţia de director economic, contabil-şef.

Menționăm că noua reglementare a eliminat câteva dintre criteriile pe baza cărora se stabilea riscul fiscal înainte de intrarea în vigoare a Ordinului 2856/2017, respectiv:

•    indicarea unui număr de 3 persoane ce pot furniza informații cu privire la administrator;

•    furnizarea    informațiilor    cu    privire    la persoanele ce semnează digital declarațiile fiscale;

•    analiza veniturilor brute realizate de asociați și administratori;

•    analiza indicatorilor financiari realizați în ultimul an de administratorii persoane juridice;

•    furnizarea    informațiilor    cu    privire    la studiile/profesiile administratorilor;

•    prezentarea situației creditelor acordate de asociați/administratori către societate.

●    Ponderea turismului în PIB-ul global a crescut la mai mult de 3% în 2016;

●    State de la periferia Zonei Euro, precum Malta sau Cipru, sunt în mod deosebit dependente de turism;

●    Malta şi Cipru au înregistrat creşteri cu două cifre ale sosirilor de turişti în luna iunie 2017;

●    Asia este piaţa de turism cu cel mai rapid ritm de creştere la nivel global.

Un an foarte bun pentru sectorul turistic din Malta a dus industria turismului din această ţară la o pondere de 13% la formarea PIB-ului, comparativ cu 5% în Spania şi 2% în Italia, în vreme ce ponderea turismului în PIB-ul global a crescut la peste 3% anul trecut.

O nouă analiză a PwC Global Economy Watch arată importanţa sectorului turistic pentru economiile de la periferia Zonei Euro, incluzând Malta şi Cipru.

Andreea MitiritaÎn 2016, sectorul turistic a generat peste 109 milioane de locuri de muncă şi venituri de 2.300 de miliarde de dolari la nivel global. Această valoare este similară cu cea a PIB-ului Indiei, potrivit datelor World Travel & Tourism Council (WTCC).

Atât Malta, cât şi Cipru, au înregistrat o creştere cu două cifre a sosirilor turiştilor în luna iunie 2017 (cu 19% şi respectiv 12%), comparativ cu perioada similară a anului trecut. Este de aşteptat ca Cipru să înregistreze un număr record de turişti în acet an. Într-o manieră similară, Spania ar putea să înregistreze o creştere cu 12% a numărului de turişti, urmată de Portugalia şi Grecia (cu 8% şi respectiv 7%), luând în calcul că nu se va înregistra nicio problemă la partea de ofertă.

„În ciuda instabilităţii politice din multe zone ale lumii, sectorul turistic dă dovadă de rezistenţă – a depăşit ritmul creşterii PIB pentru al şaselea an consecutiv. Pentru mulţi dintre noi sezonul vacanţelor înseamnă în principal aeroporturi, hoteluri, zile însorite, dar trebuie perceput şi ca o componentă crucială a economiei, care generează venituri importante. Acest lucru este în mod deosebit valabil pentru câteva dintre economiile de la periferia Zonei Euro precum Grecia, Spania sau Cipru”, a declarat Florin Deaconescu, Partener de Audit, Liderul echipei de servicii pentru sectorul tehnologiei, media şi divertisment şi telecom, PwC România.

„Liniile aeriene low cost au alimentat această creştere puternică a numărului de turişti. Atât preţul petrolului, cât şi costul forţei de muncă s-au menţinut la niveluri relativ scăzute în ultimii ani, ceea ce a generat profituri mai mari şi creşterea capacităţii de transport pentru multe dintre companiile low cost” a adăugat Andreea Mitiriţă, Director, Consultanţă Fiscală, PwC România, membru al echipei de servicii pentru sectorul tehnologiei, media şi divertisment şi telecom, PwC România.

Cu toate acestea, în ciuda succesului unor destinaţii turistice precum Malta sau Cipru, datele arată că piaţa turistică din Zona Euro este relativ saturată, cea mai rapidă creştere la nivel global înregistrând-o piaţa asiatică.