Schimbare majoră în echilibrul de putere de pe piața muncii – balanța începe să se încline, din nou, către angajat – două cincimi (43%) dintre respondenți declară că sunt dispuși să renunțe în următoarele 12 luni la locul de muncă actual, pe fondul unei inflații în creștere, o piață a forței de muncă în scădere și o creștere a locurilor de muncă care oferă flexibilitate.

Practic, vorbim despre o creștere semnificativă – în 2021, doar 7% dintre angajați au declarat că sunt dispuși să plece. Acestea sunt principalele concluzii ale sondajului global EY – Reîntoarcerea la muncă. Noile condiții de anul acesta. Angajații sunt determinați să întreprindă o mutare în principal din dorința de a obține un salariu mai mare, dar și oportunități de carieră mai bune sau munca flexibilă.

Studiul „Reîntoarcerea la muncă. Noile condiții” arată că, pe măsură ce multe țări ies din pandemia COVID-19, angajații câștigă o influență semnificativă asupra angajatorilor și că „lista de dorințe” pe care le au de la potențialii angajatori se schimbă. Astfel, sondajul EY – unul dintre cele mai mari de acest gen, care analizează opiniile a peste 1.500 de lideri de afaceri, peste 17.000 de angajați din 22 de țări și 26 de sectoare industriale, vorbește despre un procent important dintre angajați (42%) care spun că sunt necesare creșteri salariale pentru a aborda fluctuația personalului, opinie cu care doar 18% dintre angajatori sunt de acord. Și în ceea ce privește revenirea la birou, studiul arată o opoziție clară între ceea ce își doresc angajatorii și ceea ce sunt dispuși să facă angajații. Astfel, 22% dintre angajatori anunță că își doresc ca angajații să revină la birou cinci zile pe săptămână; în schimb angajații, într-o proporție covârșitoare, de 80%, declară că își doresc să lucreze de la distanță cel puțin două zile pe săptămână.

Claudia Sofianu, Partener, Liderul departamentului Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România: „Pe parcursul pandemiei, interesul prioritar al candidaților atunci când își căutau o slujbă nouă sau al angajaților în păstrarea locului de muncă existent a migrat de la stabilitatea angajatorului la actualizarea/transformarea pachetului de beneficii și, ulterior, la flexibilitatea muncii. Acest ultim sondaj arată că, pe măsură ce angajatorii au oferit în ultimii 2 ani din ce în ce mai multe modalități flexibile de lucru, salariile mai mari reprezintă acum cea mai mare motivație pentru schimbarea locului de muncă, în special având în vedere inflația în creștere și rolurile neocupate disponibile”.

Salariul mai mare bate dezvoltarea profesională. Principala motivație pentru angajații în căutarea unor noi locuri de muncă, potrivit sondajului, este acum dorința de a obține un salariu mai mare. Cu o inflație record în multe țări din lume, mai mult de o treime dintre cei care prospectează piața (35%) spun că au ca obiectiv principal o creștere a salariului, în vreme ce 25% dintre ei spun că își doresc o creștere profesională. Aranjamentele flexibile de lucru – care au fost de departe unul dintre cei mai importanți factori în mobilitatea angajaților, conform sondajului de anul trecut – și-au pierdut tracțiunea. Astfel, doar 19% dintre angajați caută flexibilitate la un nou loc de muncă, în timp ce 17% spun că ceea ce i-ar determina să se mute ar fi beneficiile care promovează sănătatea și starea de bine la birou. Dacă privim răspunsurile primite și din unghiul vârstei respondenților, am vedea că angajații generației Z și milenialii din SUA sunt cei cu cea mai mare probabilitate de a renunța la locul de muncă în acest an (53%), în vreme ce, o analiză prin prisma sectoarelor în care activează respondenții ne arată că cei mai dornici de plecare sunt angajații din tehnologie și hardware – 60%.

Se schimbă percepția asupra culturii companiei, dar și asupra productivității. Interesant este că dorința angajaților de a căuta noi roluri persistă, în ciuda faptului că aceștia au opinii relativ optimiste privind cultura companiei. Numărul angajaților care văd îmbunătățiri în cultura organizației lor a crescut de la începutul pandemiei COVID-19 de la 48%, la 61%. Pe de altă parte însă, a scăzut încrederea angajatorilor în cultura companiei – de la 77%, la 57%. În plus, în timp ce angajații cred că noile moduri de lucru au crescut productivitatea, încrederea companiilor în propria productivitate este erodată de creșterea cifrei de afaceri – doar 32% dintre angajatori spun că au reușit să sporească productivitatea și cultura, prin muncă hibridă și investiții în facilități și tehnologie la locul de muncă.

Cresc decalajele de competențe. 58% dintre respondenții angajatori sunt de acord că este important să existe o strategie pentru a alinia resursa umană și abilitățile cu nevoile viitoare ale afacerii, iar 74% spun că sunt pregătiți să angajeze angajați din alte țări și să le permită să lucreze de oriunde, dacă abilitățile lor sunt critice sau limitate. Puțin mai mult de o cincime dintre respondenții din partea angajatorilor (21%) consideră că îmbunătățirea oportunităților de a dezvolta competențe le va ajuta și la realizarea cifrei de afaceri.

În concluzie, flexibilitatea și munca hibridă sunt noua normalitate, așa cum anticipam încă de anul trecut. Angajaților nu le mai este frică să-și părăsească locurile de muncă pentru a profita de oportunitățile extinse de carieră și au rupt ecuația dintre salariu și rol, punând presiune pe piața muncii. Cu toate acestea, angajatorii sunt reticenți în a reseta salariile și oportunitățile de carieră pentru a reține angajații, fiind îngrijorați, la rândul lor, de creșterea inflației/a costului forței de muncă și a complexității structurilor organizaționale vechi.

Deşi implementarea şi respectarea regulamentului GDPR cade, de obicei, în grija unei persoane desemnate sau a unei echipe, toţi angajaţii din companie vor trebui să fie puşi la curent cu noile norme. Când vine vorba de GDPR în IT, miza este destul de mare, având în vedere cantitatea considerabilă de date preluate şi prelucrate în mod constant.

Chiar şi o mică neglijenţă sau neatenţie poate avea consecinţe deosebit de grave cu privire la nivelul de securitate al datelor sensibile. Deoarece persoanele desemnate să aibă grijă de implementarea regulamentului ştiu ce au de făcut, breşa de securitate poate exista în rândul angajaţilor. Iată ce trebuie făcut pentru a te asigura că nu vor exista probleme.

Toţi angajaţii trebuie să fie informaţi cu privire la noile norme de securitate

Atâta timp cât o persoană activează în cadrul companiei dumneavoastră, trebuie să fie mai mult decât conştientă de existenţa noilor norme de securitate în ceea ce priveşte datele cu caracter personal. Puteţi opta pentru servicii GDPR în acest sens, aducând în cadrul companiei persoane care vor informa corect toţi angajaţii dumneavoastră. GDPR Advisors este o companie de consultanţă GDPR care oferă acest tip de servicii, aşadar nu ezitaţi să solicitaţi ajutor adecvat. Atunci când informarea este făcută de persoanele potrivite, procesul este mai scurt şi eficient, astfel încât toată lumea îşi reia activitatea cât mai curând cu putinţă.

Ce trebuie un angajat să ştie?

Orice angajat trebuie să cunoască modalitatea corectă de autentificare şi delogare în şi din sistemele folosite de companie. O operaţiune de acest gen efectuată greşit sau ignorată poate crea breşe de securitate.

Dacă se utilizează aplicaţii, angajaţii trebuie să ştie cum şi când acestea se folosesc. Trebuie determinate aplicaţiile pentru care este permisă operarea de date cu caracter personal, iar lista va trebui înmânată fiecărui angajat.

Dacă utilizaţi filtre pentru traficul realizat pe Internet sau ce privesc folosirea e-mail-ului, aveţi grijă să spuneţi angajaţilor că acest lucru se întâmplă şi scopul pentru care aceste filtre sunt folosite. Filtrarea este recomandată pentru că sporeşte securitatea, nepermiţând clonarea website-urilor pentru a putea obţine informaţii din interiorul lor.

Este recomandat să monitorizaţi şi modul în care calculatoarele din cadrul companiei sunt folosite, astfel încât să puteţi găsi erorile atunci când ele se întâmplă. Dar, acest lucru este unul ce trebuie adus şi la cunoştinţa angajaţilor. Ei trebuie să ştie că echipamentele pe care le folosesc sunt monitorizate, din motive de securitate şi respectare a GDPR-ului.

Dacă supravegheaţi birourile cu camere web sau aveţi access la conversaţiile, atât telefonice cât şi pe chat, între angajaţi, asiguraţi-vă că toată lumea ştie despre aceste lucruri. Compania dumneavoastră poate face astfel de monitorizări atunci când vine vorba de sporirea securităţii şi calitatea proceselor din cadrul companiei. Aşadar, angajaţii trebuie să înţeleagă că nu e vorba de spionaj sau monitorizare a persoanelor, ci doar măsuri sporite de protecţie care vor ajuta la găsirea sursei problemelor, dacă şi când acestea vor avea loc.

În cazul în care angajaţii dumneavoastră primesc dispozitive mobile şi au voie să le folosească în afara companiei, aduceţi-le la cunoştinţă modalitatea în care le pot folosi. De asemenea, ar fi ideal să criptaţi astfel de dispozitive, atfel încât să nu existe scurgeri accidentale de date.

Învăţaţi angajaţii să folosească parole adecvate şi ce înseamnă o parolă de încredere. Instruiţi-i şi cu privire la utilizarea memoriilor de tip flash, a USB-urilor, şi a conexiunilor Bluetooth. Dacă există o politică de backup în cadrul companiei, şi angajaţii trebuie să ştie despre ea şi cum se face un backup de date corect.

Alte recomandări

O autentificare bazată pe doi factori, în loc de unul singur, este mai sigură, în cazul în care parola setată ajunge să fie compromisă.

Ar trebui puse la punct procedure special pentru cazurile în care compania angajează sau se desparte de un angajat, pentru că şi aici vorbim de managementul datelor cu caracter personal, iar GDPR-ul trebuie respectat şi în cazul persoanelor ce lucrează într-o companie, nu doar pentru persoanele din exteriorul instituţiei.

Nu este deloc recomandat ca mai mulţi utilizatori să folosească acelaşi tip de user şi parolă pentru a se loga la un sistem. În cazul în care o problem va apărea, va fi greu să determinaţi cine este responsabil. Pe lângă acest aspect, folosirea aceluiaşi user şi aceleaşi parole pentru toata lumea va face sistemul vulnerabil.

Concluzie

Menţineţi o evidenţă clară a tipurilor de acces pe care le permiteţi în companie, cu cine şi la ce tip de informaţie sau sistem are acces. De asemenea, setaţi limitări şi nu oferiţi cheile de acces decât persoanelorautorizate.

Sursa: GDPR Advisors 

Dacă am întreba conducerea unei companii despre rolul managementului performanței în generarea implicării și motivarea angajaților se pare că mulți ar recunoaște rolul important al acestuia. Cel puțin așa indică un studiu internațional care arată că 75% dintre directorii de HR și managerii companiilor cred că managementul performanței are impact maxim în motivarea angajaților. Întrebarea care se impune este: ce reprezintă un sistem eficient de evaluare a performanței?

Volatilitatea mediului de afaceri este transformatoare

Multiplii factori de transformare a mediului de business schimbă companiile. Acestea sunt obligate să anticipeze schimbările care le afectează, de la inovația tehnologică și modelele de business disruptive, la creșterea competiției și lipsa resursei umane.

Atunci când companiile se schimbă este necesar ca și managementul performanței angajaților să se schimbe. Nu se pot evalua realități noi cu instrumente vechi. Viteza mare de schimbare a companiilor face ca instrumentele și abordările din managementul performanței să se schimbe și ele. Abordările la zi privind managementul performanței angajaților pot aduce rezultatele așteptate și pot genera motivare dacă le cunoaștem și le adoptăm în mod corect.

Implicațiile asupra managementului performanței

Implicațiile schimbărilor din mediul de afaceri asupra managementului performanței angajaților vizează fixarea obiectivelor, sursa și frecvența feed-back-ului, limbajul și etichetarea.

• Obiectivele anuale – Trebuie să fie conforme cu ritmul schimbării de la ora actuală din fiecare industrie sau domeniu de activitate, iar fixarea acestora cu fiecare persoană separat trebuie să țină seama de stilul puternic colaborativ al muncii din echipele de astăzi.

• Feedback-ul – Adesea obținut dintr-o singură sursă în persoana managerului direct este depășit de realitatea tot mai des întâlnită a echipelor multiculturale și distribuite geografic. Managerii direcți nu sunt omniprezenți și prin urmare nu sunt o sursă mai bună de feedback. În domeniile cu nivel mare de tehnicalitate ridicat, colegii sunt adesea o sursă mai relevantă de feedback decât managerii. De aceea diversificarea surselor de feedback devine imperativă.
• Frecvența feedback-ului – Acordat de cele mai multe ori la 1 an sau la 6 luni, așa cum se întâmplă de obicei, feedback-ul conduce la o pierdere semnificativă de informație și la o acuratețe scăzută a acesteia. Tranziția la feedback-ul periodic la coaching pentru performanță în timp real este cea mai bună soluție.

• Limbajul și etichetarea performaței – În economia cunoașterii, angajații nu vor ca managementul performanței să fie făcut de altcineva din companie, în afară de ei înșiși. Ideea că ei devin o resursă pe care compania o gestionează, asemenea parametrilor de funcționare a unei instalații, le suspendă umanitatea. O nouă terminologie este, așadar, necesară pentru ca angajații să nu mai fie „resurse”. Mai mult, etichetarea nivelului de performanță (nesatisfăcător, satisfăcător, etc.) provoacă frustrare în loc de motivarea de a fi mai buni pentru cei care au sub-performat.

Influențarea performanței angajaților este de preferat să se facă prin numirea concretă a unor obiective specifice, de echipă, cu un nivel de dificultate înalt. Această abordare, cuplată cu un feedback în timp real cu privire la progresul înregistrat, motivează mai mult decât lipsa fixării unor obiective sau adoptarea unei abordări maximaliste a potențialului fiecărui angajat, prin mesajul „lucrează cât poți tu de bine”/”dă ce ai mai bun”.

Constituirea de echipe cu o misiune comună, competențe complementare și care comunică deschis, cu integritate și încredere, este o soluție care contribuie major la crearea unui mediu care să genereze performanță. 

Autor: Alina Făniță, CEO, PKF Finconta

Proiect de lege privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului UE 2016/679 al Parlamentului European și Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/EC (Regulamentul general privind protecția datelor – GDPR)

Am rezumat în cele ce urmează aspectele cu caracter de noutate şi completările aduse de acest proiect de lege (“Proiectul”) cu privire la implementarea GDPR.

Proiectul a fost depus la Senat și este în proces de consultare publică până pe 13 mai 2018.

Dispoziții generale
Proiectul aduce noutăți și clarificări, printre altele, cu privire la: (i) prelucrarea datelor genetice, biometrice sau de sănătate; (ii) prelucrarea codului numeric personal (CNP); (iii) supravegherea video a angajaților; (iv) organismele de certificare; (v) aplicarea GDPR.

Prelucrarea datelor genetice, biometrice sau de sănătate
Proiectul prevede că prelucrarea datelor genetice, biometrice sau a datelor privind sănătatea în scopul realizării unui proces decizional automatizat sau pentru crearea de profiluri este interzisă, cu excepția cazului când aceasta este făcută de către o autoritate publică sau sub controlul unei astfel de autorități. Interdicția nu poate fi ridicată prin consimțământul persoanei vizate.

Prelucrarea codului numeric personal (CNP)
Proiectul include CNP-ul în categoria mai largă desemnată ca număr de identificare național, care cuprinde și numărul de asigurare de sănătate, seria și numărul cărții de identitate, numărul de permis auto, numărul pașaportului, prevăzând că poate fi prelucrat în condițiile art. 6 (1) din GDPR. Rezultă astfel că prelucrarea CNP-ului se poate realiza și în absența consimțământul persoanei vizate.

Pentru situațiile în care CNP-ul sau alte numere de identificare naționale sunt prelucrate în scopul îndeplinirii unui interes legitim al operatorului sau al unui terț, operatorul trebuie să instituie următoarele garanții suplimentare:
• Luarea de măsuri tehnice și organizatorice pentru asigurarea minimizării, a securității și confidențialității prelucrării;
• Numirea unui responsabil cu protecția datelor (DPO);
• Aderarea la un cod de conduită aprobat de autoritatea de supraveghere;
• Stabilirea de termene de stocare și de ștergere a datelor;
• Asigurarea instruirii periodice a angajaților care iau parte la activitatea de prelucrare.

Supravegherea video a angajaților
În cazul monitorizării angajaților prin sisteme video, operatorul trebuie să îndeplinească următoarele condiții cumulative:
• Angajatorul trebuie sa aibă interese legitime temeinic justificate care să vizeze activități de importanță deosebită și care prevalează asupra intereselor/drepturilor persoanei vizate;
• Angajatorul trebuie să îi informeze explicit și complet pe angajați înaintea implementării măsurii;
• Angajatorul trebuie să consulte sindicatul/reprezentanții angajaților înainte de implementare;
• Angajatorul a folosit anterior alte modalități de atingere a scopului urmărit, dar acestea nu și-au dovedit eficiența;
• Datele trebuie stocate pentru o perioadă proporțională cu scopul urmărit; aceasta nu poate depăși 30 zile, cu excepția cazurilor prevăzute de lege sau a cazurilor temeinic justificate.

Organisme de certificare
Organismele de certificare menționate în art. 43 din GDPR vor fi acreditate de către Asociația de Acreditare din România – RENAR. Acestea vor fi acreditate în conformitate cu standardele EN-ISO/IEC 17065, dar și cu prevederile art. 43 sus menționat și cu cerințele suplimentare stabilite de autoritatea de supraveghere.

Aplicarea GDPR
Proiectul prevede că GDPR se aplică plângerilor depuse la autoritatea de supraveghere începând cu data de 25 mai, dar și celor care au fost depuse înainte de această dată și care sunt în curs de soluționare, sub toate aspectele, inclusiv cu privire la procedura de investigație și la sancțiuni. Cu toate acestea, dacă GDPR prevede o sancțiune mai mare decât legislația anterioară, fapta va fi sancționată conform dispozițiilor în vigoare la data săvârșirii ei.

Autor:
Raluca Silaghi – Manager, Avocat, Coordonatorul practicii de protecția datelor cu caracter personal

În ciuda automatizării, lucrătorii cred că abilităţile personale vor fi în continuare apreciate de angajatori.

Aproape trei sferturi (74%) dintre persoanele chestionate de PwC sunt pregătite să învețe noi abilități şi cunoștințe sau să se recalifice pentru a-şi menține șansele de angajare, văzând acest lucru ca pe o responsabilitate proprie, nu a angajatorilor.

Acestea sunt câteva dintre concluziile raportului PwC “Workforce of the future: the competing forces shaping 2030”, realizat pe baza unui sondaj la care au participat 10.000 de persoane din Marea Britanie, Germania, India şi Statele Unite. Raportul arată schimbarea de paradigmă în ceea ce priveşte formarea forţei de muncă şi trecerea la un sistem bazat pe învăţare continuă în perioada angajării, pentru ca lucrătorii să poată ţine pasul cu impactul tehnologiei asupra pieţei muncii.

Raportul analizează patru scenarii posibile ale muncii în 2030, pentru a arăta cum factorii concurențiali, inclusiv automatizarea, conturează viitorul forţei de muncă. Fiecare scenariu luat în calcul are consecinţe profunde pentru piaţa muncii, care nu pot fi ignorate de guverne, organizaţii sau indivizi.

Majoritatea respondenţilor (65%) sunt de părere că tehnologia va îmbunătăţi perspectivele de angajare, chiar dacă angajaţii din Statele Unite (73%) și India (88%) sunt mult mai încrezători în impactul benefic al tehnologiei în comparație cu cei din Marea Britanie (40%) şi Germania (48%). În general, aproape trei sferturi dintre respondenți sunt de părere că tehnologia nu va fi capabilă să înlocuiască în întregime mintea umană (73%) şi majoritatea (86%) spun că abilităţile umane vor fi întotdeauna căutate pe piaţa muncii.

“Realitatea de zi cu zi i-a învăţat pe angajaţi că este important să continue să înveţe pe întreg parcursul vieţii profesionale. Potrivit raportului, 60% dintre respondenţi sunt de părere că puţini oameni vor avea locuri de muncă stabile în viitor. Oamenii trec de la paradigma unei calificări iniţiale suficiente pentru întreaga carieră, la cea a acumulării de noi cunoștințe şi aptitudini odată la fiecare câțiva ani, corelat cu dezvoltarea unor abilități personale precum managementul riscului, leadership şi inteligența emoțională”, a declarat Ionuţ Simion, Country Managing Partner, PwC România.

În timp ce respondenții la sondaj sunt optimiști în legătură cu impactul tehnologiei, 37% dintre aceștia fiind chiar entuziasmați de viitoarea lume a muncii ca fiind una plină de posibilități, aceștia sunt îngrijorați că automatizarea va pune anumite locuri de muncă în pericol. Tot 37% dintre respondenți sunt de părere că automatizarea le pune locurile de muncă în pericol, în creștere faţă de nivelul de 33% înregistrat în 2014. Peste 56% sunt de părere ca guvernele ar trebui să ia măsuri pentru a proteja locurile de muncă de impactul automatizării.

“Anxietatea privind viitorul ucide încrederea şi dorinţa de a inova. Cu o treime dintre lucrători îngrijorați în legătură cu viitorul locurilor de muncă din cauza automatizării, angajatorii trebuie să poarte un dialog deschis cu angajații, pentru a-i informa din timp despre impactul tehnologiei asupra locurilor de muncă. Este nevoie de o schimbare fundamentală de abordare a modului în care lucrăm, iar organizațiile nu trebuie să subestimeze amplitudinea acestei transformări”, a adăugat Oana Munteanu, Senior Manager, Liderul Echipei de Servicii de Consultanţă pentru Resurse Umane, PwC România.

Cele patru lumi posibile ale muncii în 2030

Raportul prezintă patru posibile scenarii pentru piața muncii în 2030, luând în calcul impactul mega-tendințelor globale, avansul inteligenței artificiale şi al automatizării. Aceste scenarii propun diverse ipoteze despre modul în care forța de muncă se va adapta la aceste schimbări, precum şi despre felul în care tehnologia va influența felul în care fiecare dintre aceste lumi funcționează.

“Raportul conturează patru scenarii ale muncii foarte diferite, fiecare implicând transformări fundamentale faţă de modul în care funcționează în prezent piaţa muncii. Deşi nimeni nu poate şti cu certitudine cum va arăta lumea în 2030, este destul de probabil că o serie de aspecte ale acestor patru scenarii propuse de PwC vor fi puse în practică, într-o anumită măsură. Acele organizaţii şi angajaţii care vor înţelege cât mai bine posibilele evoluţii şi implicaţiile acestor transformări, şi care se vor pregăti în perspectiva acestora, vor fi în măsură să facă trecerea cu succes la realităţile noii lumi a muncii”, a conchis Ionuţ Simion.

Despre raport:

– Puteţi descărca o copie a raportului la adresa de internet www.pwc.com/futureworkforce.

– PwC a comandat un sondaj la care au răspuns 10.000 de oameni din China, India, Germania, Marea Britanie şi Statele Unite pentru a înţelege opiniile acestora despre modul în care va evolua piaţa muncii şi cum le va afecta perspectivele de angajare.

– În jur de jumătate dintre respondenți (54%) sunt de părere că au toate abilităţile necesare pentru a-şi continua cariera. Încrederea în propriile abilităţi este mai scăzută decât media globală în Marea Britanie (35%) şi Germania (45%), şi mai ridicată în SUA (60%), India (67%) şi China (59%).

–  Pentru a afla mai multe despre serviciile PwC de Consultanţă de HR şi organizare puteţi vizita pagina www.pwc.com/people.

Autor: Constantin Măgdălina, Expert, Tendințe și Tehnologii Emergente

1. Strategii ce nu țin cont de oameni

Niciun obiectiv de companie nu va fi atins în parametrii doriți dacă nu este legat de visele, dorințele și aspirațiile personale ale angajaților. De ce? Pentru că este propusă o țintă de atins care nu are legatură cu angajații ci, de cele mai multe ori, cu agenda indicatorilor de performanță ai managementului.

Iată de ce, chiar dacă pentru realizarea unei strategii sunt alocate zeci și sute de ore de muncă, rata de insucces este între 50-90% potrivit praticii de business consemnate. Ce-i de făcut?

Ca o strategie să aibă șanșe mari de succes liderii e bine să se bazeze pe două seturi de comportamente asociate: implicarea colegilor și execuția strategiei. Dacă în cazul execuției lucrurile pot fi destul de geometric rezolvate prin managementul activităților, proiectelor și de portofoliu, provocarea reală apare în cazul construirii angajamentului colegilor, mult mai greu de sistematizat.

Este greu să-i absorbi cu totul pe oameni în activitățile lor de lucru și să-i aliniezi emoțional la scopurile și valorile organizației. Se pare că și într-un caz și în celălalt companiile nu sunt suficient pregătite. Potrivit 17th annual global CEO survey realizat de PWC până la 50% dintre organizații nu sunt pregătite să pună în execuție strategia. Dacă așa stau lucrurile în cazul execuției, în ce privește implicarea angajaților procentele sunt mult mai mici, de numai 30%, potrivit Employee engagement insights for business leaders 2015, realizat de Gallup. Întrebarea este dacă liderii companiilor pot să implice angajații și în același timp să execute strategia?

2. Comportamente și emoții ce pot conduce la succes

Prin comportamente de implicare ale angajaților de către lideri se înțelege: crearea de scopuri comune, coeziunea echipei, feedback-ul continuu și îndrumarea membrilor echipei, o comunicare convingătoare (ca ton și limbaj) care să stimuleze gândirea și acțiunea, crearea unui context favorabil și a percepției necesității pentru generarea rezultatelor dorite, convingerea celorlalți pentru împărtășirea viziunii și valorilor.

Comportamentele de execuție au următorul set de competențe: proiecția următorilor pași în acțiunea de implementare a inițiativei, definirea clară a rolului și responsabilității celor care se ocupă cu implementarea, alinierea proceselor pentru implementarea strategiei, măsurarea evoluției, evaluarea rezultatelor și reprioritizarea, generarea opțiunilor de acțiune pentru rezolvarea provocărilor și valorificarea oportunităților.

Ținând cont de cele două seturi de comportamente asociate de mai sus, Development Dimensions International a făcut o evaluare comparativă a comportamentelor care facilitează implicarea și execuția liderilor. Rezultatele sunt următoarele:

• 65% dintre lideri pot să execute la cel mai înalt nivel strategia, doar 2 din 10 au comportamente de implicare și doar 17% le au în mod echilibrat pe amândouă la nivelul membrilor consiliului de administrație
• 46% pot să execute la cel mai înalt nivel strategia, 2,3 din 10 au comportamente de implicare și doar 31% le au în mod echilibrat pe amândouă la nivel de management strategic
• 21% pot să execute la cel mai înalt nivel strategia, 3 din 10 au comportamente de implicare și 48% le au în mod echilibrat pe amândouă la nivel de middle-management

Pe cale de consecință, cu cât urcă în ierarhie,liderii își exersează competențele de implementare a strategiei și își pierd abilitățile de implicare a colegilor. Reciproca este valabilă, și anume, cu cât sunt mai jos în ierarhia de management, managerii au mai solide competențe de implicare a colegilor și mai puține competențe de execuție. Este contraintuitiv, s-ar putea spune, că oamenii care ar trebui să execute facilitează în mai mare măsură implicarea angajaților și viceversa, adică cei care ar fi bine să facă implicarea angajaților, execută.

3. Despre rocada rolurilor de conducere și de management

Cel mai probabil această rocadă a rolurilor este una din cauzele majore ale ratei ridicate 50-90% de insucces a implementării strategiei. Situația se complică însă și mai mult când la nivelul fiecărei companii se fac cercetări interne cu privire la nivelul de implicare al angajaților. Raporturile unor astfel de cercetări sunt predate managerilor de top care, în absența consultanței avizate, nu știu ce să facă cu ele. Ori se adoptă câteva inițiative bune, dar izolate, cum este lucrul de acasă, ori se apelează la tehnica dăruirii jucăriei (masaje, make-up pentru doamne, înghețată) unor „copii” care vrei să te asculte. Pentru că nu există coerență și autenticitate între toate aceste activități, rezultatele întârzie să apară. În cele din urmă, problema este expediată rapid, și se ajunge la concluzia de a se renunța la orice efort de implicare a angajaților sau la vorba „am încercat, dar nu ajută cu nimic”.

De ce eșuează implementarea strategiilor? Ei bine pentru că sunt deconectate emoțional de visele, dorințele și aspirațiile personale ale angajaților. Pentru că strategiile se adresează intelectului și capului în timp ce acțiunea o fac mâinile ce sunt legate de emoții prin inimă. Secretul este ca acțiunea, inima și capul să fie aliniate strategiei dacă managementul vrea rezultatele așteptate. Cum zicea Donald Calne „emoțiile conduc la acțiune în timp ce rațiunea la concluzii”.

4. Ce trebuie ținut minte:

• Includerea în criteriile de promovare a indicatorului ce ține de capacitatea de a implica oamenii
• Includerea unor indicatori de performanță pentru manageri cu referire la creșterea nivelului de implicare și responsabilizarea acestora pentru atingerea indicatorilor stabiliți
• Folosirea platformelor colaborative și de comunicare internă pentru consultarea angajaților în legatură cu programele de creștere/consolidarea implicării
• Crearea unui calendar de întâlniri între top management și oamenii din organizații: dimineți cu CEO-ul, seri de mentorship cu directorii companiei
• Colectare input de la angajați în legatură cu oportunități de îmbunătățire a proceselor, a relațiilor cu clienții, alte oportunități din piață pentru a genera motivare și atasament față de companie

* * *

Despre Constantin Măgdălina

Constantin Măgdălina are o experienţă profesională de 8 ani, timp în care a lucrat la companii multinaţionale, atât în ţară cât şi în străinătate. Constantin are un Master în Marketing şi Comunicare la Academia de Studii Economice Bucureşti. Este certificat Lean Six Sigma şi ITIL (IT Information Library®) ceea ce-i facilitează o bună înţelegere a proceselor şi transformărilor din cadrul organizaţiilor. Pe de altă parte certificarea obţinută de la Chartered Institute of Marketing îi completează expertiza de business. În cei peste 4 ani de activitate la o companie din Big4 a iniţiat şi coordonat studii ce analizau aspecte legate de mediul de afaceri din România. Printre acestea se află previziunile economice de creştere ale firmelor în 2013-2016, managementul cunoştinţelor, experienţa de cumpărare în era consumatorilor digitali, social media și mediul de afaceri românesc, utilizarea dispozitivelor mobile în România. Este autor a numeroase articole cu teme legate de inovaţie, eficientizarea proceselor de afaceri, social media, transformarea digitală, tendinţe şi tehnologii emergente. Este invitat că vorbitor la numeroase evenimente şi conferinţe de business.

Autor: Constantin Măgdălina, Expert, Tendințe și Tehnologii Emergente

Puține industrii vor scăpa de tăvălugul digitalizării. Studii recente[1] arată că 30% din veniturile sectoarelor industriale vor fi realizate prin modele noi de afaceri în 2020. Digitalizarea generează constant modele de business noi. În același timp are un impact major asupra societății și angajaților.

Cuantificată în numărul de vieți salvate prin creșterea siguranței la locul de muncă, a reducerii timpului de cumpărare și a scăderii costului pentru consumatori, digitalizarea nu mai este un concept abstract, ci ­­­parte din programul nostru cotidian, în viața privată, dar mai ales la lucru.

Digitalizarea folosește infrastructura de IT și Internetul ca suport tehnologic. Potrivit World Economic Forum, companiile care au realizat transformarea digitală au, în medie, profituri cu 26% mai mari decât companiile tradiționale.Dar utilizarea tehnologiei este doar un mijloc prin care se generează transformarea și nu un scop în sine. Digitalizarea este în egală măsură despre tehnologie și despre felul în care aceasta transformă viața oamenilor la locul de muncă. Din acest punct de vedere distingem 3 componente majore:

1) Resetarea mentalității

Prima componentă importantă a acestei transformări este schimbarea modului de a gândi ceea ce faci. Dacă lucrezi în retail poți afla cu ușurință dacă un produs care ți se solicită este în stoc folosind computerul. Mai mult, prin intermediul unei etichete inteligente (conectate prin senzori la un computer) poți să identifici locul și cantitatea de produs existentă în stoc, termenul de valabilitate, dacă ambalajul a fost deschis și dacă temperatura din depozit este optimă pentru păstrarea produsului.

Astfel, cadrul de referință se schimbă de la simpla identificare a produsului și vânzarea acestuia la o abordare a întregului proces de la achiziție la vânzare. În aceste condiții inventarierea produselor se face în timp real, rotația stocurilor este monitorizată mai bine și eliberarea de resurse financiare mai facilă. Angajatul este responsabilizat să gândească afacerea end-to-end și este capacitat de noul rol ca să promoveze. Cu alte cuvinte, prin digitalizare fiecare soldat poartă în raniță bastonul de mareșal.

2) Tehnologia în serviciul angajatului

A doua componentă a transformării digitale se referă la valorificarea tehnologiei pentru beneficiul personal al angajatului. Internetul facilitează mai bine potrivirea cererii cu oferta de muncă, produse și sarcini de îndeplinit. Pe de o parte, acesta dă flexibilitate de lucru angajaților prin derularea activităților de la serviciu, acasă. Pe de altă parte, permite angajaților să lucreze pe cont propriu (freelancing) ca să-si rotunjească veniturile. Se întâmplă frecvent ca prestatorii de servicii să externalizeze activitățile rutiniere, și nu numai, către freelanceri din lumea întreagă prin accesarea platformelor specializate. În “economia de platformă”, așa cum este cunoscută, angajații au mai multe slujbe și totodată surse de venit. Rolul și înțelesul pieței locurilor de muncă sunt puse în discuție.

Programul fix, salariul minim, plata contribuției la fondul de șomaj, taxele și beneficiile sunt indicatori care încă reglementează relația angajat-angajator. Pe masură ce numărul slujbelor independente de tip freelancing va crește este foarte posibil să asistăm la reformularea pieței locurilor de muncă, a contribuțiilor freelancerilor și colectarea lor precum și a statutului angajatului datorită digitalizării. Potrivit unui studiu recent, în România,în următorii trei ani, numărul de angajați cu normă întreagă va scădea cu 17%, în timp ce numărul angajaților part time va crește cu 32% și a celor cu contract de colaborare va crește cu 31%.

3) Pregătirea oamenilor pentru tehnologiile viitorului

A treia componentă a transformării digitale are în vedere pregătirea oamenilor pentru tehnologiile viitorului. Istoria economică ne arată că inovații precum motorul cu aburi, electricitatea sau linia de asamblare au avut un efect disruptiv. Acestea au condus la pierderea multor locuri de muncă pe termen scurt, dar care au fost compensate pe termen lung de crearea altora noi pe orizontală. Locurile noi de muncă, mai productive și mai bănoase, au adus și o îmbunățire substanțială a condițiilor de viață și au pregătit oamenii pentru alte inovații care urmau să apară.

De data aceasta digitalizarea conduce la înlocuirea slujbelor rutiniere, rezultate din standardizarea revoluției industriale (de ex. prin automatizarea proceselor cu ajutorul roboților) și crește cererea de competențe înalt calificate pentru locuri de muncă ne-rutiniere. Din acest ultim punct de vedere, este foarte posibil ca într-o primă fază digitalizarea să aibă un efect polarizant de creștere a cererii de experți și remunerare substanțială a acestora, comparativ cu salariile celor slab calificați. Angajații care adoptă digitalizarea ca pe un modus operandi vor avea un avantaj competitiv în piața locurilor de muncă și vor fi mai bine remunerați decât cei care vor fi mai puțin agili. În faza a doua urmând ca piața locurilor de muncă să se mai echilibreze pe măsură ce competențele digitale se diseminează pe scală largă.

Concluzie

Așadar digitalizarea nu privește doar tehnologia, cât mai ales efectul de transformare al acesteia asupra angajatului și locului de muncă. Această transformare cuprinde trei mari componente la nivel individual: schimbă modul gândire al angajaților, valorifică tehnologia pentru beneficiul personal al angajatului, pregatește oamenii pentru tehnologiile viitorului. Aceste componente se suprapun pe un spectru larg de evoluții sociale și tehnologice care vor influența felul în care muncim, ne facem cumpărăturile și ne trăim viața în lumea digitală.

* * *

Despre Constantin Măgdălina

Constantin Măgdălina are o experienţă profesională de 8 ani, timp în care a lucrat la companii multinaţionale, atât în ţară cât şi în străinătate. Constantin are un Master în Marketing şi Comunicare la Academia de Studii Economice Bucureşti. Este certificat Lean Six Sigma şi ITIL (IT Information Library®) ceea ce-i facilitează o bună înţelegere a proceselor şi transformărilor din cadrul organizaţiilor. Pe de altă parte certificarea obţinută de la Chartered Institute of Marketing îi completează expertiza de business. În cei peste 4 ani de activitate la EY a iniţiat şi coordonat studii ce analizau aspecte legate de mediul de afaceri din România. Printre acestea se află previziunile economice de creştere ale firmelor în 2013-2016, managementul cunoştinţelor, experienţa de cumpărare în era consumatorilor digitali, social media și mediul de afaceri românesc, utilizarea dispozitivelor mobile în România. Este autor a numeroase articole cu teme legate de inovaţie, eficientizarea proceselor de afaceri, social media, transformarea digitală, tendinţe şi tehnologii emergente. Este invitat că vorbitor la numeroase evenimente şi conferinţe de business.

[1]Studii realizate de Intel si CISCO

EY Romania a realizat, în baza unui parteneriat cu Asociația Română a Băncilor (ARB), cea de a treia ediție a indicelui industriei bancare din România denumit Barometrul Bancar ARB & EY, prin intermediul unui chestionar derulat cu conducerile băncilor membre ale ARB. La ediția din acest an a sondajului, au participat bănci totalizând o cotă de piață în funcție de active de aproximativ 90%.

Un procent de 50% dintre bănci anticipează o consolidare de anvergură medie și mare a industriei bancare în următoarele 12 luni, similar cu anul 2015, potrivit Barometrului Bancar ARB & EY ediția 2016. Pe un orizont de trei ani, procentul crește la 90%, iar pentru același orizont de timp, 30% dintre bănci se așteaptă la o consolidare de mare anvergură, față de 40% anul precedent. Barometrul Bancar este un instrument de informare al bancherilor cu privire la așteptările și previziunile conducerilor băncilor din sistem în privința mediului economic, legislativ și de afaceri, respectiv implicațiilor asupra băncilor pe care le conduc.

“Sistemul bancar românesc și-a demonstrat stabilitatea structurală, activitatea acestuia indicând o adecvare corespunzătoare la riscuri a capitalului. Evoluțiile preconizate prin acest studiu la nivelul sectorului bancar românesc au în vedere menținerea rezilienței acestuia și atrag atenția asupra potențialelor riscuri induse de o legislație care se abate de la abordarea europeană“, a declarat Sergiu Oprescu, Președinte al Consiliului Director al Asociației Române a Băncilor.

Principalele activități în care se așteaptă să se angajeze băncile în următoarele 12 luni sunt creditarea clienților și inițiativele de a promova creșterea, dar oarecum în mai mică măsură decât în 2015.

“E încurajator că 45% din bănci sunt interesate de achiziționarea de active față de numai 32% în 2015. În același timp, interesul pentru vânzarea de active a scăzut, doar 40% din bănci mai fiind interesate față de 59% în 2015. A crescut de asemenea semnificativ interesul pentru parteneriate și alte forme de asociere la 45% față de sub 15% în anii anteriori”, a menționat Gelu Gherghescu, Partener și Leader Financial Services EY România.

Așteptările bancherilor privind evoluția afacerilor pe segmentul corporate sunt similare cu cele din anul 2015. Băncile se așteaptă ca politicile lor de creditare pentru companii să devină mai restrictive în următoarele 12 luni pentru sectorul Construcții, dar să se relaxeze în IT (58% comparativ cu 45% în 2015), Sănătate (56% față de 40% în 2015) și în ceea ce privește segmentul IMM-urilor (70% în comparație cu 53% anul anterior).

Așteptările pentru evoluția afacerilor în retail sunt afectate de legea privind darea în plată, doar 60% așteptându-se la o evoluție bună față de peste 80% în 2015. Astfel, băncile prevăd o evoluție similară cu 2015 a cererii pentru creditele de consum și economisire, dar sunt pesimiste în privința cererii de credite imobiliare și ipotecare, 40% din bancheri așteptându-se la o scădere a cererii solvabile pentru creditele imobiliare față de 5% în 2015.

O evoluție similară a avut loc în privința politicilor de creditare unde se înregistrează  scăderea semnificativă a apetitului pentru creditele imobiliare / ipotecare, 85% dintre bănci adoptând criterii mai restrictive de creditare față de 17% anul anterior. Această evoluție a apetitului băncilor în privința creditelor imobiliare/ ipotecare este în linie cu așteptările băncilor privind evoluția prețurilor locuințelor, 95% dintre bănci așteptându-se ca legea privind darea în plată să ducă la o scădere a acestora.

Doar 25% dintre bănci iau în considerare emiterea de obligațiuni ipotecare în următoarele 12 luni.

Aproximativ 70% din bănci estimează să mențină sau să crească ușor numărul de angajați față de numai 45% în 2015. Cheltuielile totale cu remunerarea personalului vor rămâne la nivelul anului 2015 sau vor crește ușor, doar 5% din bănci așteptându-se la o scădere. Asemănător anului anterior primele aspecte de pe agenda bancherilor sunt gestionarea riscurilor (85% față de 86% în 2015) și riscul reputațional (85%, cu 6 puncte procentuale mai puțin decât în 2015).

• Antreprenorii care pun accent pe inovație sau tehnologii disruptive angajează într-un ritm mult mai rapid față de restul antreprenorilor
• Antreprenorii estimează o creștere a forţei lor de muncă cu 9,3% în 2016

59% dintre companiile de tip antreprenorial intenționează să crească numărul salariaților în acest an, marcând un salt procentual semnificativ faţă de nivelul de 47% din 2015, conform studiului EY Global Job Creation Survey 2016. Acest procent (59%) este de peste două ori mai mare față de cel al corporaţiilor (28%) care își propun să facă angajări în acest an[1].

Sondajul EY, derulat în rândul a 2.700 de antreprenori din întreaga lume, evidențiază faptul că antreprenorii care pun accent pe tehnologii disruptive sau pe inovație fac angajări într-un ritm mult mai rapid față de restul antreprenorilor respondenți. Această cercetare a fost lansată în cadrul evenimentului EY World Entrepreneur Of The Year, care are loc în aceste zile la Monte Carlo.

În România, 71% din oamenii de afaceri, reprezentând atât companii străine, cât și cu capital românesc, respondenți la începutul anului în cadrul unui studiu EY[2], intenționau să crească numărul de angajați în 2016. 64% din totalul numărului de angajați în cadrul companiilor active lucrează în companii antreprenoriale românești, conform unei cercetări lansate anul trecut.[3]

Bogdan Ion, Country Managing Partner, EY România: “Inovațiile tehnologice transformă industrii și modele de afaceri. Aceste evoluții rapide vor avea un impact semnificativ asupra pieței forței de muncă, asupra sistemelor educaţionale şi vor genera provocări serioase la adresa sistemelor de reglementare. În acest climat dominat de incertitudine și schimbare, antreprenorii sunt cei care văd oportunități și continuă să genereze locuri de muncă într-un ritm mai mare față de restul angajatorilor.”

Luând în considerare schimbările anticipate de pe piaţa muncii în 2016, antreprenorii estimează o creștere a forţei lor de muncă cu 9,3% și se așteaptă ca 12% dintre angajații noi să fie tineri aflați la primul loc de muncă.

Inovaţia și tehnologiile disruptive generează noi locuri de muncă

Conform studiului, cu cât o companie pune mai mult accentul pe inovație, cu atât crește numărul angajaților într-un ritm mai rapid.

Companiile antreprenoriale care generează schimbarea regulilor sectorului în care activează (companii disruptive) se așteaptă la o creștere de 18% a forței lor de muncă în 2016, ceea ce reprezintă un procent dublu faţă de cifra medie globală.

Alexandru Lupea, Partener și Strategic Growth Markets Leader, EY România: “Rezultatele studiului trag un semnal de alarmă pentru companiile care nu se concentrează pe inovaţie, schimbare sau strategii de business neconvenționale, deoarece riscă să fie depășite de jucătorii disruptivi, cei despre care studiul ne arată că urmăresc angajarea de talente care să-i ajute sa-și crească rapid afacerea.”

****

Despre EY Global Job Creation Survey 2016

EY Global Job Creation Survey 2016 a fost realizat pe baza unui eșantion de antreprenori din 12 pieţe cheie, precum şi prin intermediul informaţiilor primite de la 245 dintre cei mai dinamici antreprenori la nivel global – alumni ai programului EY Entrepreneur Of The Year. Rezultatele cumulează răspunsurile unui număr de 2.673 de antreprenori din Germania, China, India, Franţa, Brazilia, Japonia, Australia, Canada, Marea Britanie, Statele Unite, Africa Sub-Sahariană şi regiunea MENA. Cercetarea a respectat metodologia şi regulile de cercetare de piață ICC/ESOMAR.

****

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 212.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 28,7 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2015. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 650 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România este cel mai dorit angajator în România dintre companiile Big 4, conform studiilor Trendence și Catalyst. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

[1] Conform ultimei ediţii a raportului EY Capital Confidence Barometer

[2] Studiul EY O nouă viziune a creșterii 2016

[3] Companiile antreprenoriale românești aveau 2,4 milioane de angajați în anul 2014, dintr-un total de 3,915 milioane angajați în cadrul companiilor active în România, conform cercetări realizate de Ziarul Financiar și Patronatul Serviciilor Private din România, publicată la sfârșitul anului 2016.

Numai 6% dintre primele 1500 de companii din lume au numit un Director de Operaţiuni Digitale (Chief Digital Officer – CDO) pentru a superviza transformarea digitală a afacerilor lor, însă numărul acestor manageri este în creştere, potrivit unui nou studiu efectuat de Strategy&, divizia de consultanţă strategică a PwC.

Ediţia 2015 a studiului Chief Digital Officer analizează cele mai mari 1500 de companii în funcţie de venituri (atât companii listate cât şi private) pentru a înţelege câte dintre acestea au numit deja un CDO, cine sunt aceşti manageri şi care este poziţia lor în ierarhia organizaţiilor.

• Companiile orientate către consumatori, inclusiv de media şi divertisment (13%), companiile din industria alimentară şi a băuturilor (11%), şi companiile de bunuri de larg consum (9%), sunt cele mai susceptibile să fi numit deja un CDO.
• Companiile europene angajează astfel de CDO într-un ritm mai alert decât cele din alte regiuni (13% în Europa, faţă de 7% în America de Nord, 5% în America Latină şi de Sud, 3% în Asia-Pacific şi 2% în Orientul Mijlociu şi Africa).
• Companiile mai mari sunt deschizătoare de drumuri în numirea unor CDO. Proporţia companiilor cu mai mult de 10.000 de angajaţi care au numit deja un astfel de director este între 7 şi 9%, în vreme ce doar 1% până la 3% dintre companiile mai mici au făcut acest lucru.

Dintre cei 86 de CDO identificaţi, 31 au fost numiţi în ultimul an, o creştere semnificativă care sugerează că din ce în ce mai multe companii de top consideră că au nevoie de un lider dedicat care să fie responsabil de transformarea companiei într-o organizaţie de succes în era digitală.

Însă cele mai multe companii nu introduc suficient de rapid noua funcţie.

„În ciuda avansului digitalizării în ultimii ani, majoritatea companiilor nu au dat unui singur manager responsabilitatea de a superviza toate eforturile lor digitale. În schimb, cele mai multe companii încearcă să gestioneze această transformare digitală la nivel funcţional, de unitate de business sau la nivelul fiecărui teritoriu în care operează”, a declarat Mircea Bozga, Partener, Liderul Echipei de Servicii de Securitate Cibernetică, PwC România.

Dintre companiile care au numit un CDO, peste 80% au angajat un astfel de manager după 2012, iar 40% dintre aceştia sunt membri ai Boardului Executiv. Studiul arată că rolurile celor din echipa executivă sunt redefinite, cei mai mulţi Directori Digitali provenind dintr-o varietate de funcţii, cea mai frecventă fiind cea de marketing (34%), urmată de vânzări (17%) şi IT (14%).

„Poziţia de CDO este una nouă şi relativ nedefinită, având un rol diferit de cel al Directorilor de IT sau al Directorilor de Marketing. Funcţiei de CDO îi revine responsabilitatea de a ghida transformarea companiilor într-o epocă de schimbări profunde, generate de tehnologie, atât în relaţia cu partenerii, cât şi în operaţiunile interne”, a adăugat Mircea Bozga.

Din moment ce rolul unui lider digital este prin definiţie transformator, directorii de operaţiuni digitale care vor avea succes sunt cei care se pot adapta la peisajul tehnologic în rapidă schimbare, urmărind în acelaşi timp obiectivele de afaceri ale companiilor lor.