Autor: Raluca Popa, Partener Asociat, Departamentul de Asistență Fiscală și Juridică EY România

Autoritățile fiscale intenționează să formuleze acțiuni de dizolvare împotriva tuturor societăților care au un activ net mai mic decât jumătate din capitalul social pentru doi ani consecutivi. Pe baza datelor financiare disponibile, 39% din societățile din România nu îndeplineau acest criteriu la sfârșitul anului 2017.

Încă din anul 2006, legea societăților 31/1990 prevedea că activul net al unei societăți trebuie să înregistreze o valoare cel puțin egală cu jumătate din capitalul social. Pentru societățile care nu respectă această regulă timp de 2 ani consecutiv, părțile interesate (inclusiv autoritățile fiscale) pot solicita dizolvarea societății.

În practică, riscul de dizolvare a rămas unul teoretic, iar multe societăți au continuat să raporteze un activ net mai mic decât limitele prevăzute de lege fără a fi sancționate. Acest lucru ar explica și numărul mare de companii care, în prezent, încalcă aceste reguli.

Mai precis, potrivit analizei noastre, 46% din societățile active din România au înregistrat un activ net mai mic decât jumătate din capitalul social la sfârșitul anului 2016, respectiv 39% la sfârșitul anului 2017 – ceea ce reprezintă aproximativ 270,000 de societăți active.

În acest context, un proiect de modificare a legii societăților, intitulat Ordonanța pentru instituirea unor măsuri privind societățile decapitalizate, prevede ca Ministerul Finanțelor Publice să publice pe pagina sa de internet o listă cu societățile al căror activ net s-a diminuat la mai puțin de jumătate din valoarea capitalului social. Și ANAF să formuleze acțiuni de dizolvare împotriva tuturor societăților care sunt înscrise doi ani consecutiv în această listă.

De ce va face ANAF acest lucru? Răspunsul este unul foarte simplu: societățile cu activ net mai mic decât jumătate din capitalul social sunt societăți care înregistrează pierderi și, prin urmare, plătesc mai puține impozite la stat. Astfel, de ce ar mai fi ținute în viață?

Mai mult, în cazul societăților care au înregistrat un activ net sub limita prevăzută de lege, și care au datorii față de acționari/asociați, este obligatorie majorarea capitalului social prin conversia în acțiuni/părți sociale a datoriilor față de acționari/asociați.

Este de precizat că introducerea acestor măsuri a fost precedată de o serie de acțiuni/modificări legislative care au arătat interesul sporit al autorităților pentru această problemă.

Spre exemplu, în anul 2015 au fost transmise notificări către societățile care raportau astfel de rezultate și prin care li se reamintea obligația reconstituirii activului net. Ulterior, un raport al Curții de Conturi cu privire la modalitatea de stabilire a strategiei de control și selecția companiilor atrăgea atenția ANAF că nu se concentrează mai mult asupra societăților care au pierderi/activ net negativ. Chiar dacă poziția activului net este unul dintre criteriile incluse în analiza de risc a ANAF, din analiza Curții de Conturi a rezultat că societățile aflate în această situație nu erau controlate cu prioritate.

Începând cu anul 2017, formularul de bilanț conține un câmp special care trebuie completat dacă regula activului net nu este îndeplinită. Prin urmare, se dorește o mai bună urmărire a acestor societăți.

În concluzie, societățile care au un activ net mai mic decât jumătate din capitalul social ar trebui să analizeze cu atenție care sunt mecanismele de redresare a activului net în termenul prevăzut de lege și, acolo unde este cazul, să demareze procedura de conversie a împrumuturilor față de acționari în acțiuni/părți sociale.

Ordonanța de Urgență nr. 79/8 noiembrie 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Începând cu 1 ianuarie 2018, persoanele juridice române care înregistrează venituri sub plafonul de 1.000.000 euro, calculat în lei la cursul BNR de la 31 decembrie 2017, aplică regimul de impozitare specific microîntreprinderilor dacă sunt îndeplinite și următoarele condiții:
– capitalul social este deținut de persoane, altele decât statul şi unitățile administrativ-teritoriale;
–  nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele judecătorești, potrivit legii.

Trecerea de la impozit pe profit la impozit pe veniturile microîntreprinderilor se face prin depunerea Declarație de mențiuni (Formular 010) până la data de 31 martie 2018. Totuși, pentru anul 2017, societățile care au fost plătitoare de impozit pe profit și care devin plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând cu 1 ianuarie 2018, au obligația să depună până pe 25 martie 2018 și Declarația privind impozitul pe profit (D 101).

Persoanele juridice nou înființate sunt obligate la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal, dacă sunt îndeplinite condițiile amintite anterior și trebuie să comunice organelor fiscale aplicarea sistemului de impunere în termen de 30 de zile de la data înființări

Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 1.000.000 euro, aceasta datorează impozit pe profit, începând cu trimestrul în care s-a depăşit această limită și are obligația de a depune Declarația de mențiuni în termen de 15 zile de la data depășirii plafonului.

Alte noutăți legislative privind impozitare microîntreprinderilor sunt:

A fost eliminată condiția privind veniturile din consultanță și management care, potrivit reglementărilor aplicabile până la 31 decembrie 2017, nu trebuiau să depășească 20% din totalul veniturilor;

Începând cu 1 ianuarie 2018 a fost abrogată opțiunea de aplicare a impozitului pe profit de către societățile nou înființate care subscriu un capital social mai mare de 45.000 lei.

Se stabilește că nu intră sub incidența impozitului pe veniturile microîntreprinderilor următoarele:

a)Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar;
b)Fondul de compensare a investitorilor;
c)Fondul de garantare a pensiilor private;
d)Fondul de garantare a asiguraţilor;
e)entitatea transparentă fiscal cu personalitate juridică.

– Din categoria microîntreprinderilor nu mai sunt excluse persoanele juridice române care:
i)  desfăşoară activităţi în domeniul bancar;
ii) desfăşoară activităţi în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii;
iii) desfășoară activități în domeniul jocurilor de noroc;
iv) desfășoară activități de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere și gazelor natural.

– Cotele de impozitare de 1% pentru microîntreprinderile care au salariați, respectiv  de 3% pentru micro întreprinderile fără salariați nu au suferit modificări. Pentru microîntreprinderile care nu au niciun salariat, în situaţia în care angajează un salariat, în scopul diminuării cotei de impozitare (de la 3% la 1%), noul salariat trebuie angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată pe o perioadă de cel puţin 12 luni.