Autor: Cristina Săulescu, Partener, Cabot Transfer Pricing

Modul de calcul al contribuțiilor sociale pentru cei care obțin venituri din activități independente sau similare a fost modificat major din acest an, iar noutățile trebuie reflectate chiar începând cu declarația unică care are termen de depunere până la 25 mai. PFA-urile, precum și restul persoanelor care obțin alte venituri decât salariile (chirii, dividende ori drepturi de autor, spre exemplu) trebuie să acorde o atenție mai mare completării formularului fiscal din acest an, pentru că, pentru prima oară de la apariția acesti declarații, pentru calculul contribuțiilor ce sunt achitate la stat, contribuabilii vor trebui să se raporteze, în același formular, la două tipuri diferite de plafoane – unele valabile pentru veniturile realizate în 2022, iar altele valabile pentru veniturile estimate din 2023.

Contribuția la pensii

Începând cu veniturile realizate în 2023, pentru plata CAS se vor aplica două plafoane. Astfel, în funcție de valoarea veniturilor realizate, contribuția la pensii ce trebuie achitată va fi de:

• 12 salarii minime brute pe țară, în cazul veniturilor realizate cuprinse între 12 și 24 salarii minime brute pe țară;
• 24 salarii minime brute pe țară, în cazul veniturilor realizate de peste 24 salarii minime brute pe țară.

Practic, cei care vor obține între 36.000 și 72.000 de lei în acest an (12-24 salarii minime) plătesc cel puțin 9.000 de lei CAS, iar cei care obțin peste 72.000 de lei (24 de salarii minime) vor plăti 18.000 lei pentru această contribuție.

De asemenea, merită punctat că persoanele care obțin venituri sub 36.000 de lei/an (12 salarii minime brute pe țară) nu datorează CAS pentru ele și nu vor plăti nimic la stat din perspectiva acestei contribuții.

Contribuția la sănătate

Pentru plata CASS, se vor aplica trei plafoane, și ele raportate la valoarea totală a veniturilor realizate într-un an. Astfel, pentru tot ce câștigă începând din 2023, contribuția la sănătate va fi de minimum:

• 6 salarii minime brute pe țară, dacă veniturile realizate se situează între 6 și 12 salarii minime brute pe țară;
• 12 salarii minime brute pe țară, dacă veniturile realizate se situează între 12 și 24 salarii minime brute pe țară;
• 24 salarii minime brute pe țară, dacă veniturile pe care le realizezi în 2023 depășesc 24 salarii minime brute pe țară.

Mai exact, pentru 2023, sumele ce sunt datorate ca CASS sunt de 1.800 de lei, dacă veniturile se situează în intervalul 18.000 – 36.000 de lei, 3.600 de lei, dacă sumele obținute sunt în palierul 36.001 – 72.000 de lei sau de 7.200 de lei, dacă veniturile încasate depășesc 72.000 de lei.

Similar contribuției la pensii, și aici există un prag de venituri până la care nu se datorează deloc contribuția la sănătate. Astfel, cei care obțin până la 18.000 de lei în acest an nu vor plăti nimic pentru CASS.

Completarea declarației unice din acest an se raportează la ambele seturi de reguli. Concret, pentru toate veniturile realizate în 2022, contribuabilii vor calcula contribuțiile datorate aplicând regulile de anul trecut, în timp ce pentru veniturile estimate pentru 2023, vor trebui să țină cont de regulile noi.

Vă reamintim că, pentru veniturile din 2022, regulile fiscale apropo de calculul contribuțiilor stabilesc că atât pentru CAS, cât și pentru CASS, veniturile minime de la care se achită cele două contribuții sunt de 30.600 de lei (12 salarii minime, la valoarea salariului minim de anul trecut de 2.550 de lei). Contribuțiile minime ce trebuie plătite la stat sunt de 7.650 lei pentru întreg anul la CAS și de 3.060 de lei pentru CASS.

Noul mecanism privind declararea și plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale datorate de persoane fizice.

Scopul ordonanței

Acest mecanism are în vedere simplificarea obligațiilor declarative prin introducerea unei declarații unice care va înlocui următoarele formulare actuale:

• Declarația 200 – veniturile realizate din România;
• Declarația 201 – veniturile realizate din străinătate;
• Declarația 220 – venitul estimat/norma de venit;
• Declarația 221 – norme de venit-agricultură;
• Declarația 600 – venitul baza pentru CAS;
• Declarația 604 – stabilire CASS persoane fără venit;
• Declarația 605 – stopare CASS persoane fără venit.

Termene și modalități de depunere

Ordonanța prevede un singur termen de depunere a declarației în cursul unui an fiscal:

• Anul 2018 – 15 iulie 2018 (definitivare an fiscal 2017 și estimare pentru anul 2018);
• Începând cu anul 2019 – 15 martie al anului curent (definitivare an fiscal precedent și estimare pentru anul curent); modificare față de termenul prevăzut în proiectul ordonanței (31 martie al anului curent).

Declarația unică se va depune astfel:

• Pe suport hârtie (doar pentru anul 2018);
• Prin sisteme electronice de transmitere la distanță – “SPV” (se folosește sistemul de identificare prin utilizator și parolă);
• Portal e-România (semnătură electronică bazată pe certificat calificat).

Ordonanța prevede un singur termen de plată și anume 15 martie anul următor realizării veniturilor, care va înlocui termenele distincte impuse de prevederile legale anterioare.

Contribuabilii vor avea posibilitatea de a efectua plăți anticipate pentru impozitul pe venit, CAS si CASS în cursul anului, la venitul estimat pe anul curent, anterior datei de 15 martie a anului următor.

În plus, ordonanța de urgență prevede că va exista un sistem de bonificații la plată pentru contribuabilii care achită anticipat obligațiile fiscale estimate datorate în cursul anului 2018.

În ceea ce privește obligațiile declarative veniturilor aferente anului 2017, autoritățile vor elibera decizii de impunere în urma depunerii declarației unice. Începând cu anul 2018, se renunță la sistemul bazat pe decizii de impunere emise de autoritățile fiscale, contribuabilii stabilindu-și obligațiile fiscale prin depunerea declarației unice.

Venit subiect de CAS și CASS

Noul mecanism are în vedere evaluarea pentru încadrarea ca plătitor de CAS și CASS în funcție de venitul estimat pentru anul curent, independent de venitul realizat în anul precedent.

Contribuabilii care depun declarația unică privind venitul estimat pentru anul curent pentru calcularea CASS, dar care, în final, obțin un venit net anual cumulat sub nivelul a 12 salarii minime pe țară, datorează CASS la o bază de calcul echivalentă cu 6 salarii minime brute pe țară, dacă îndeplinesc următoarele condiții în mod cumulativ:

• Nu au avut calitatea de salariat în anul fiscal precedent;
• Nu s-au încadrat în categoriile de persoane exceptate de la plata CASS.

Venituri din drepturi de proprietate intelectuală și din activități independente

Ordonanța prevede următoarele modificări în ceea ce privește veniturile obținute din drepturi de proprietate intelectuală, astfel:

• Au fost excluse din categoria veniturilor din activități independente;
• A fost modificată definiția veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală prin includerea veniturilor obținute din crearea unor lucrări de artă monumentală;
• Impozitul datorat se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net și se reține la sursă de fiecare plătitor de venit. Impozitul astfel reținut este final, ordonanța abrogând reglementarea privind cota de impozit anticipat de 7%.
• Au fost exceptate de la plata CASS următoarele categorii de persoane pentru veniturile din drepturile de proprietate intelectuală:
  • persoanelor fizice care realizează venituri din salarii și asimilate salariilor;
  • pensionari;
  • persoane fizice aflate în concediu medical.

De asemenea, se reintroduce mecanismului de reținere la sursă a CASS, atât pentru veniturile din drepturi de autor, cât și pentru veniturile din arendă și din asocieri cu persoane juridice.

Diverse

• Termenul de depunere a declarațiilor informative privind impozitul reținut la sursă pe beneficiari de venit a fost modificat la 31 ianuarie a anului curent pentru anul anterior;

• În privința contractelor de asigurare socială în sistemul public de pensii, plafonul minim al bazei lunare de calcul a contribuției va fi reprezentat de salariul minim brut pe economie, conform noilor modificări aduse Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Modificarea intră în vigoare la data de 1 aprilie 2018.

Autor:

Corina Mindoiu – Senior Manager, Impozit pe venit și contribuții sociale

Persoanele fizice care realizează venituri din activități economice sau alte categorii de venituri vor depune la ANAF o singură declarație – Declarația Unică – care cuprinde toate informațiile necesare privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate și asigură simplificarea modului de stabilire și declarare a obligațiilor de plată. Noul mecanism introdus permite, de asemenea, și simplificarea modului de efectuare a plății impozitului pe venit și contribuțiilor sociale. Reglementarea face parte dintr-o ordonanță de urgență adoptată astăzi de Guvern prin care se urmărește simplificarea și reducerea birocrației în relația contribuabililor cu fiscul, obiectiv asumat prin Programul de Guvernare.

Prin introducerea Declarației Unice se elimină șapte declarații fiscale (D200, D 201, D 220, D221, D600, D604, D605). Se trece practic, de la un sistem în care informațiile erau furnizate de contribuabili în declarații diferite, în scopul stabilirii impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale, la un sistem de declarare în care toate obligațiile declarative ale contribuabililor sunt îndeplinite prin depunerea Declarației unice. Aceasta va conține informații atât despre venitul realizat în anul precedent, cât și despre venitul estimat pentru anul curent și va putea fi rectificată oricând până la termenul de plată.

Termenul unic de plată va fi 15 martie anul următor pentru anul precedent (o singură scadență, în loc de cinci) cu posibilitatea de a face plăți oricând în cursul anului până la termenul scadent, de 15 martie, inclusiv. În 2018, Declarația Unică se depune până pe 15 iulie.

Un nou mecanism de stabilire a impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale obligatorii

Prin ordonanța de urgență se trece de la impozitul pe venit și contribuțiile sociale obligatorii stabilite de către organul fiscal, la un sistem de autoimpunere în care impozitul pe venit și contribuțiile sociale obligatorii pentru anul curent se stabilesc prin Declarația unică de către contribuabil.
Referitor la contribuțiile sociale, obligațiile de plată curente se determină prin estimarea venitului ce urmează a se realiza în anul curent din activități independente și drepturi de proprietate intelectuală, în cazul contribuțiilor pentru pensii, iar în cazul contribuțiilor pentru sănătate, se estimează, pentru anul în curs veniturile realizate din activități independente, cedarea folosinței bunurilor, agricultură, silvicultură, piscicultură, asocieri cu persoane juridice, investiții și alte surse.
Contribuția pentru pensii reprezintă 25% dintr-un venit ales de contribuabil cel puțin egal cu 22.800 lei, pentru anul 2018 (12 salarii de bază minime brute pe țară).

Contribuția pentru sănătate reprezintă 10% din 22.800 lei, pentru anul 2018 (12 salarii de bază minime brute pe țară).
Contribuabilul care plătește venituri din drepturi de proprietate intelectuală, asocieri cu persoane juridice, arendă și asocieri cu persoane juridice va stabili, declara și plăti impozitul pe venit, CAS și CASS prin reținere la sursă la momentul plății venitului. Reținerea la sursă nu se aplică dacă venitul estimat pentru fiecare sursă de venit este mai mic decât 22.800 lei, pentru anul 2018 (12 salarii de bază minime brute pe țară).

Reținerea la sursă a impozitului pe venit cu impunere finală se menține și pentru veniturile obținute din dividende, dobânzi, lichidarea unei persoane juridice, premii și jocuri de noroc și alte surse.
Sfera veniturilor din activități independente a fost revizuită în sensul excluderii veniturilor din proprietate intelectuală și tratării acestora, în mod distinct, ca și o categorie de venituri de sine stătătoare pentru care se aplică în continuare metoda reținerii la sursă.
Prin introducerea acestor modificări se simplifică modul de stabilire a impozitului pe venit și se elimină emiterea de către A.N.A.F. a deciziilor de impunere pentru plățile anticipate.

Bonificații pentru achitarea integrală a obligațiilor

Actul normativ introduce, pentru 2018, posibilitatea reducerii obligațiilor fiscale anuale – impozit pe venit, CAS, CASS – prin acordarea unor bonificații, astfel:
a) 5% dacă Declarația Unică se depune până la 15 iulie 2018 prin mijloace electronice, iar obligațiile fiscale sunt achitate integral până la 15 martie 2019;
b) 5% dacă obligațiile fiscale sunt achitate integral până la 15 decembrie 2018.

Bonificațiile diminuează obligația fiscală anuală estimată, plătită.
Dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile menționate, bonificația acordată va fi de 10%.

Simplificarea procedurii de distribuire a cotei de 2% din impozitul anual pe veniturile din salarii pentru ONG-uri

Contribuabilii care obțin venituri din salarii sau asimilate acestora pot opta pentru calcularea, reţinerea şi plata, lunară, de către angajator/plătitor a cotei de 2% din valoarea impozitului datorat, pentru susţinerea entităţilor nonprofit, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private conform legii.

Opțiunea se exprimă în scris și rămâne valabilă pentru o perioadă de cel mult 2 ani fiscali consecutiv.

Scopul acestei măsuri este să dea posibilitatea organizațiilor neguvernamentale să beneficieze în cursul anului de sumele distribuite de contribuabili în vederea desfășurării activităților proprii. Vechea reglementare permitea distribuirea doar în anul următor celui de realizare a veniturilor. Totodată, măsura vine în întâmpinarea contribuabililor care optează să distribuie aceste sume, prin simplificarea procedurii de distribuire a cotei de 2%.

Modificări privind modul de stabilire a CAS și CASS

Persoanele fizice pot opta pentru plata contribuției de asigurări sociale de sănătate dacă estimează că în anul curent realizează venituri nete anuale cumulate, sub plafonul de 22.800 lei (12 salarii de bază minime brute pe țară) și/ sau dacă nu realizează venituri.
Autoritățile centrale și locale vor acorda asistență de specialitate în vederea completării și depunerii Declarației unice. Dacă într-o localitate nu există o unitate teritorială a ANAF, primăria va avea obligația de a asigura asistență necesară contribuabililor.

Reglementări în domeniul pensiilor și sănătății pentru punerea în acord cu noul Cod fiscal

Ordonanța de urgență include, de asemenea, un capitol, de reglementări în domeniul pensiilor și sănătății, pentru punerea în concordanță cu noile reglementări ale Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal și menținerea calității de asigurat în sistemul de asigurări sociale.
Persoanele care obțin venituri din salarii, sau asimilate acestora, au calitatea de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate, iar dreptul la pachetul de bază se acordă de la data începerii raporturilor de muncă/serviciu.

Persoanele care obţin venituri din activităţi independente, drepturi de proprietate intelectuală, asocierea cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlurilor II, III sau Legii nr. 170/2016, din cedarea folosinţei bunurilor, activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, din investiţii şi venituri din alte surse, precum şi persoanele care nu realizează venituri şi nu sunt exceptate de la plata CASS, calitatea de asigurat în sistemul de sănătate și dreptul la pachetul de bază se acordă pentru 12 luni de la data depunerii Declaraţiei Unice. Persoanele fără venituri dobândesc calitatea de asigurat pentru 12 luni, prin depunerea DU indiferent de data depunerii acesteia.

Pentru 2018, persoanele fizice care obţin venituri din activităţi independente, cedarea folosinţei bunurilor, agricultură, silvicultură, piscicultură, asocieri cu persoane juridice, investiţii şi alte surse, îşi păstrează calitatea de asigurat, până la termenul de depunere a DU, astfel încât să beneficieze în continuare de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale.

Calitatea de asigurat a persoanelor care au obţinut venituri din salarii și asimilate salariilor se mai păstrează 3 luni de la data încetării raporturilor de muncă/serviciu.

Calitatea de asigurat a categoriilor de persoane asigurate fără plata contribuției, se mai păstrează 1 lună de la data la care aceste persoane nu se mai încadrează în aceste categorii de asigurați.

Pentru persoanele care realizează venituri din activităţi independente, din drepturi de proprietate intelectuală, din asocierea cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlurilor II, III sau Legii nr. 170/2016, din cedarea folosinţei bunurilor, din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, din investiţii şi venituri din alte surse, precum şi pentru persoanele care nu realizează venituri şi nu sunt exceptate de la plata contribuţiei, calitatea de asigurat încetează la data la care expiră perioada pentru care au depus declarația unică, dacă nu depun o nouă declarație pentru perioada următoare.

Persoanele, care nu fac dovada calităţii de asigurat, beneficiază de pachetul minimal de servicii, care cuprinde servicii de îngrijire a sănătăţii, medicamente şi materiale sanitare doar în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemoepidemic, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, servicii de planificare familială, servicii de prevenţie şi îngrijiri de asistenţă medicală comunitară.

Studenţii-doctoranzi care desfăşoară activităţi didactice, potrivit contractului de studii de doctorat, în limita a 4 – 6 ore convenţionale didactice pe săptămână precum şi pensionarii care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, beneficiază de calitatea de asigurat şi de pachetul de servicii de bază, fără plata contribuţiei.

Pentru asiguraţii sistemului de asigurări sociale de sănătate, care au obligaţia plăţii contribuției de asigurări sociale de sănătate, după depunerea declaraţiilor fiscale, ANAF are obligaţia de a transmite CNAS informaţiile necesare în vederea acordării calităţii de asigurat.
CNAS şi ANAF îşi acordă reciproc şi gratuit accesul la informaţiile referitoare la declararea/achitarea contribuţiei, precum şi la anumite categorii de persoane exceptate de la plata contribuţiei înregistrate în Registrul unic de evidenţă al asiguraţilor din Platforma informatică din asigurările de sănătate.

Noul mecanism privind declararea și plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale datorate de persoane fizice.
Acest proiect de act normativ își propune să rezolve toate neclaritățile și contradicțiile apărute în declararea și plata impozitului și contribuțiilor sociale de către diverse categorii de contribuabili persoane fizice.

Scopul propunerii
Acest mecanism are în vedere simplificarea obligațiilor declarative prin introducerea unei declarații unice care va înlocui următoarele formulare actuale:
•    Declarația 200 – veniturile realizate din România;
•    Declarația 201 – veniturile realizate din străinătate;
•    Declarația 220 – venitul estimat/norma de venit;
•    Declarația 221 – norme de venit-agricultură;
•    Declarația 600 – venitul baza pentru CAS;
•    Declarația 604 – stabilire CASS persoane fara venit;
•    Declarația 605 – stopare CASS persoane fara venit.

Termene și modalități de depunere
Propunerea prevede un singur termen de depunere a declarației în cursul unui an fiscal:
•    Anul 2018 – 15 iulie 2018 (definitivare an fiscal 2017 și estimare pentru anul 2018);
•    Începând cu anul 2019 – 31 martie al anului curent (definitivare an fiscal precedent și estimare pentru anul curent).

Declarația unică se va depune astfel:
•    Pe suport hârtie (doar pentru anul 2018);
•    Prin sisteme electronice de transmitere la distanță – “SPV” (se folosește sistemul de identificare prin utilizator și parolă);
•    E-guvernare (semnătură electronică bazată pe certificat calificat).

Propunerea prevede un singur termen de plată la 31 martie anul următor realizării veniturilor, care va înlocui cele 5 termene distincte impuse de legislația actuală.

Contribuabilii vor avea posibilitatea de a efectua plăți anticipate pentru impozitul pe venit, CAS si CASS în cursul anului, la venitul estimat pe anul curent, anterior datei de 31 martie a anului următor.

În plus, Ministerul Finanțelor Publice anunță că pentru anul 2018 are în analiză un sistem de bonificații la plată pentru contribuabilii care achită anticipat obligațiile fiscale estimate datorate.

Totodată, contribuabilului îi este permisă rectificarea declarației până la termenul de plată.

Venit subiect de CAS și CASS

Noul mecanism are în vedere evaluarea pentru încadrarea ca plătitor de CAS și CASS în funcție de venitul estimat pentru anul curent, independent de venitul realizat în anul precedent.

Venituri din activități independente
Sunt propuse următoarele modificări privind contribuțiile sociale datorate pentru anumite categorii de venituri din activități independente:
•    Exceptarea de la obligația de plată a CAS pentru veniturile obținute din drepturile de autor și posibilitatea asigurării facultative la CNPP;
•    Reintroducerea mecanismului de reținere la sursă a CASS, atât pentru drepturi de autor, cât și pentru veniturile din arendă și din asocieri cu persoane juridice;
•    Exceptarea de la plată a CASS pentru veniturile din drepturile de proprietate intelectuală a anumitor categorii de persoane (pensionari, copii, tineri cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecție a copilului).

Autor: Corina Mîndoiu – Senior Manager, Asistență Fiscală pentru Persoane Fizice

Ordonanță de Urgență a Guvernului nr. 3/8 februarie 2018 aduce câteva modificări la Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Am rezumat în cele ce urmează câteva modificări prevăzute de prezenta Ordonanță de Urgență:

• Scopul Ordonanței de Urgență

Scopul modificărilor este de a menține veniturile salariale nete din decembrie 2017 în cazul categoriilor de persoane care au fost afectate de schimbările aduse Codului fiscal privind transferul de contribuții sociale de la angajator la angajat.

• Contribuabilii vizați

Persoanele fizice care realizează venituri din salarii și asimilate salariilor, în baza contractelor individuale de muncă sau a actelor de detașare, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

• Documentul care reglementează relația de angajare era aflat în derulare la data de 31 decembrie 2017;
• Angajatul se încadrează în categoria persoanelor fizice scutite de la plata impozitului pe venit (angajații din IT, cercetare și dezvoltare, muncitori sezonieri, persoane cu handicap grav sau accentuat);
• Salariul brut al angajatului este majorat cu cel puțin 20% față de nivelul celui din luna decembrie 2017.

Măsurile vizate se aplică și persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori nerezidenți și care datorează contribuții sociale în România.

• Reținerea unei contribuții de asigurări sociale de sănătate reduse

Pentru aplicarea măsurilor prevăzute, se va reduce cuantumul contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS) reținute de la angajați. Formula de calcul utilizată de către angajatori/plătitorii de venituri, în vederea stabilirii, reținerii la sursă și a plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, este următoarea:

CASS _reținută = Venit brut ₂₀₁₈ – CAS _{datorată în 2018} – Salariu Net _{decembrie 2017}

Prezentăm mai jos un exemplu de calcul: prin comparația între luna decembrie 2017 si luna ianuarie 2018, în situația în care venitul brut al angajatului este majorat cu 20%:

Diferența între CASS reținută și cea datorată conform Codului fiscal va fi evidențiată separat în declarația 112.

Menționăm că pe măsură ce creșterea salariului brut este mai mare, prevederile acestei Ordonanțe de Urgențe nu mai sunt aplicabile. Astfel, în cazul în care creșterea salariului brut este de peste 28%, CASS ajunge să fie datorată la nivelul prevăzut de Codul fiscal (10%).

Salariul brut din luna decembrie 2017, pentru care se aplică metoda de calcul prevăzută de Ordonanța de Urgența, cuprinde:

• Salariul brut de încadrare;
• Alte venituri de natură salarială acordate lunar și prevăzute în contractul individual de munca valabil in decembrie 2017, care sunt incluse în baza de calcul al contribuțiilor sociale obligatorii.

Dacă salariul brut este diminuat prin acordul părților pe perioada vizată de prezenta Ordonanță de Urgență, prevederile acesteia nu sunt aplicabile.

Dispozițiile avute în vedere sunt aplicabile veniturilor din salarii și asimilate salariilor realizate în anul  2018.

Pentru veniturile realizate în perioada anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență, pot fi efectuate regularizări până la data de 31 decembrie 2018, prin depunerea declarațiilor (112) rectificative.

Contracte individuale de muncă cu timp parțial

Ordonanța de Urgență aduce de asemenea modificări cu privire la plata CAS și CASS datorată pentru angajații cu contracte individuale de muncă cu timp parțial, după cum urmează:

• în situația în care baza de calcul pentru CASS este mai mică decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară, diferența de CASS datorată se va plăti de către angajator/plătitorul de venit în numele angajatului;
• similar, și în situația în care baza de calcul pentru CAS la venitul realizat este mai mică decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară, diferența de CAS datorată va fi plătită de către angajator/plătitorul de venit în numele angajatului.

Aceste modificări vor fi aplicabile începând cu obligațiile declarative pentru luna ianuarie 2018.

În vederea ilustrării modificărilor prevăzute, vă prezentăm un exemplu de calcul:

Având în vedere că nu au fost aduse modificări la baza de calcul al impozitului pe venit, considerăm că deducerea contribuțiilor se va face la cotele integrale chiar dacă parțial sunt plătite de către angajator.

Ordonanța de Urgență prevede emiterea normelor în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a acestei.

Autor: Stela Andrei – Senior Manager, Impozit pe venit și contribuții sociale

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) vine în ajutorul contribuabililor. Formularul 600 privind determinarea contribuției de asigurări sociale (CAS) și a contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS) va putea fi depus și on-line din data de 15 ianuarie 2018, pe site-ul www.anaf.ro.

Contribuabilii au la dispoziție și posibilitatea transmiterii acestui formular fără a se deplasa la sediile ANAF, prin poștă cu confirmare de primire.

Termenul pentru depunerea formularului 600 este 31 ianuarie 2018.

În urma evaluării realizată la nivelul ANAF, a rezultat că un număr estimativ de 210.000 de contribuabili persoane fizice au obligația de a depune, până la data de 31 ianuarie 2018, formularul 600 în vederea determinării contribuției de asigurări sociale (CAS) și a contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS). Prin comparație, în anul 2017, numai în cazul Formularului 200 ”Declarație privind veniturile realizate în România”, ANAF a procesat documentele aferente depuse de 515.845 de contribuabili.

Formularul 600, reprezentând “Declarația privind venitul asupra căruia se datorează contribuția de asigurări sociale și cu privire la încadrarea veniturilor realizate în plafonul minim pentru stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate”, este prevăzut prin O.P.A.N.A.F. nr. 4140/2017 elaborat în baza O.U.G. nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 885 din 10 noiembrie 2017.

De la 1 ianuarie 2018, în cazul contribuabililor persoane fizice, care în anul fiscal precedent au obținut venituri din activități independente, din cedarea folosinţei bunurilor, din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, din asocieri cu persoane juridice, din investiţii sau venituri din alte surse, CAS și CASS se datorează astfel:

– CAS se datorează doar de către persoanele care au realizat venituri lunare din activități independente, cumulate din toate sursele în anul fiscal precedent, peste nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului de impunere (pentru anul fiscal 2018 salariul minim brut este de 1.900 lei);

– CASS se datorează doar de către persoanele care au realizat venituri în anul fiscal precedent, din activități independente, din cedarea folosinţei bunurilor, din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, din asocieri cu persoane juridice, din investiţii sau venituri din alte surse, cumulate din toate sursele, cel puțin egale cu 12 salarii de bază minime brute pe țară (22.800 lei pentru anul fiscal 2018).

Începând cu 1 ianuarie 2018, indiferent de numărul activităților desfășurate și de nivelul venitului realizat, când acesta este cel puțin egal cu plafonul minim, CAS (25%) se datorează la un venit ales cel puțin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară (1.900 lei în anul 2018), iar CASS (10%) se datorează la salariul de bază minim brut pe țară.

Formularul 600 se depune doar de către persoanele care realizează venituri cel puțin egale cu plafoanele minime menționate. Persoanele fizice care obțin venituri sub plafon nu au obligația depunerii declarației, dar pot opta pentru depunerea acesteia în vederea asigurării în sistemele sociale.

Apariţia O.U.G. nr. 79/2017 în luna noiembrie a anului trecut a stârnit un val de nemulţumiri. Încercăm să analizăm în articolul ce urmează câteva dintre întrebările rămase deocamdată fără un răspuns în Codul fiscal aplicabil de la 1 ianuarie.
Prima dintre problemele identificate și discutate aici (aşa cum ştim deja, sunt mai multe aspecte controversate în Codul fiscal) se referă la deductibilitatea contribuțiilor sociale (de asigurări sociale, pe scurt CAS, şi de sănătate – CASS)  datorate de contribuabil în nume propriu, şi nu în eventuala sa calitate de angajator.

Ca modificare adusă de O.U.G. nr. 79/2017, începând cu anul 2018, CASS datorat în nume propriu de contribuabil nu mai este deductibil la calculul impozitului pe venit. Deşi, la prima vedere, acest tratament diferit în cazul CASS faţă de CAS plătită în nume propriu, care şi-a păstrat deductibilitatea în ciuda unor modificări faţă de anul 2017, pare nejustificat, dacă ne uităm la condiţiile în care se datorează CASS, această diferenţă pare justificată. Astfel, în câteva cuvinte, urmând să dezvoltăm ulterior, începând cu anul 2018 CASS că se datorează nu pentru fiecare sursă de venit în parte (ne referim la venituri din activităţi independente, la cele din chirii și altele menţionate de Codul fiscal), ci dacă veniturile cumulate din sursele desemnate explicit la art. 155 alin. (2) C.fisc. depăşesc 12 salarii minime pe economie. În lipsa unei legături directe între veniturile din activităţi independente şi CASS, pare logic să nu se considere contribuţia ca fiind deductibilă. Spre exemplu, un contribuabil ar putea declara pentru anul anterior venituri nete din activităţi independente de 1.000 de lei şi din chirii de 30.000 de lei, iar alt contribuabil ar putea avea venituri din activităţi independente de 50.000 lei. Ambii contribuabili ar avea de plată o sumă egală pentru CASS, în ciuda diferenţelor semnificative dintre veniturile nete din activităţi independente.

Legat de regimul deductibilităţii CAS, art. 68 alin. (5) pct. l precizează că sunt deductibile limitat „cheltuielile reprezentând contribuția de asigurări sociale datorată de contribuabil potrivit prevederilor titlului V – Contribuții sociale obligatorii, indiferent dacă activitatea se desfășoară individual și/sau într-o formă de asociere. Deducerea cheltuielilor respective se efectuează de organul fiscal competent la recalcularea venitului net anual/pierderii nete anuale, potrivit prevederilor art. 75”.
Înţelegem din textul de lege că, în cursul anului, contribuabilul care obţine venituri din activităţi independente nu deduce CAS plătit sau datorat, ci doar organul fiscal o va face la recalcularea venitului net anual.

Alineatul (1) al articolului 75 menţionat precizează că „organul fiscal competent are obligația recalculării venitului net anual/pierderii nete anuale, determinat/determinată în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, stabilit/stabilită potrivit Declarației privind venitul realizat, prin deducerea din venitul net anual a contribuției de asigurări sociale datorate de contribuabil potrivit prevederilor titlului V – Contribuții sociale obligatorii”.
Întrebarea care se naşte este dacă aceste cheltuieli cu CAS datorat în nume propriu sunt luate în considerare la determinarea venitului net sau nu de către contribuabil. Această noţiune de „venit net” este importantă pentru a determina fie anumite cheltuieli deductibile plafonat (cum ar fi cheltuielile de sponsorizare, mecenat, pentru acordarea de burse private sau cheltuielile de protocol). Baza de calcul pentru aceste cheltuieli se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat, pentru acordarea de burse private şi cheltuielile de protocol.

Poate mai important chiar decât determinarea corectă a cheltuielilor deductibile limitat menţionate anterior este luarea unei decizii corecte dacă se datorează sau nu CASS.

Astfel, art. 170 alin. (2) C.fisc. precizează: „Veniturile care se iau în calcul la verificarea plafonului prevăzut la art. 155 alin. (2) sunt cele realizate din una sau mai multe surse de venituri, din categoriile de venituri menționate la art. 155 alin. (2), respectiv:
a) venitul net din activități independente, stabilit potrivit art. 68 – 70, după caz;
b) venitul brut din asocieri cu persoane juridice, contribuabili potrivit titlului II, III sau Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activități, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 125 alin. (7) – (9);
c) venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, stabilite potrivit art. 84 – 87;
d) venitul/câștigul din investiții, stabilit conform art. 94 – 97;
e) venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din activități agricole, silvicultură și piscicultură, stabilite potrivit art. 104 – 106;
f) venitul brut/venitul impozabil din alte surse, stabilit potrivit art. 114 – 116.
(3) Încadrarea în plafonul anual prevăzut la art. 155 alin. (2) se efectuează prin însumarea veniturilor anuale menționate la alin. (2), realizate în anul fiscal precedent”.

Cel puţin trei aspecte trebuie clarificate de Ministerul Finanţelor în ceea ce priveşte modul de calcul al veniturilor care se compară cu plafonul anual:
1.    Trebuie să scadă contribuabilul CAS datorat în nume propriu pentru a determina veniturile nete în sensul art. 170?
2.    Veniturile nete din activităţi independente impuse pe bază de norme de venit sunt cele înaintea corecţiilor (mai mari) sau cele de după corecţii (mai mici)? Corecţiile sunt detaliate în normele Codului fiscal şi în ordine emise de ANAF, nu în textul acestuia.
3.    Ce se înţelege prin venit din investiţii, mai exact venit din dobândă şi dividende? Valoarea netă sau valoarea brută?

Prin comparaţie, pentru a decide dacă se datorează CAS pentru veniturile din activităţi independente, contribuabilul trebuie să cumuleze venitul net realizat în anul precedent, stabilit în conformitate cu art. 68 Reguli generale de stabilire a venitului net anual din activități independente, determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuția de asigurări sociale, raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului, cu alte venituri din activităţi independente (cum ar fi cel din drepturi de autor sau cele impozitate pe baza normelor de venit) şi să compare dacă această valoare lunară netă cumulată este cel puțin egală cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția.
Tot prin comparaţie cu modul de determinare a veniturilor pentru a decide dacă se datorează CAS, în cazul veniturilor nete din activităţi independente impuse pe bază de norme de venit, art. 148 C.fisc. menţionează explicit că valoarea lor este cea rezultată în urma aplicării corecţiilor menţionate la art. 69, pe când art. 170 nu o face.

Remarcăm că pentru a face viaţa contribuabilului dacă nu grea, măcar incomodă, Codul fiscal foloseşte metode diferite de calcul al veniturilor care determină plată CAS faţă de cele ce determină plata CASS.
O diferenţă semnificativă între modalitatea de calcul a plafonului pentru CAS faţă de cel pentru CASS (în fara celei prezentate anterior) se referă la modul de calcul al veniturilor: pentru CAS calculăm venituri lunare, pentru CASS calculăm veniturile anuale.
Astfel, în cazul drepturilor de proprietate intelectuală care se impozitează prin reţinerea impozitului anticipat  sau final la sursă, contribuabilul analizează venitul net lunar realizat în anul precedent, rămas după scăderea din venitul brut a cheltuielii deductibile de 40% prevăzute la art. 70, raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului.

În primul rând, sintagma „luni de activitate în cursul anului” în cazul drepturilor de autor ar trebui definită. Asta deoarece nu există un control asupra perioadei de activitate a contribuabililor care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectuală şi nu există niciun indiciu legat de ce se înţelege prin acestă perioadă de activitate. Dacă lucrez 6 luni la un articol, îl public şi încasez o sumă de bani, cât timp am avut activitate? O lună sau şase? Cum pot proba?

În cazul în care contribuabilul obţine 3.000 de lei drepturi nete de proprietate intelectuală, prezumând că a avut activitate 3 luni (poate că a declarat că obţine astfel de venituri începând cu octombrie sau a avut contracte pentru astfel de venituri doar 3 luni) şi are alte venituri nete din activităţi independente de 12.000 de lei pe o perioadă de 12 luni, plafonul pentru CAS pare că a fost depăşit, pe când cel pentru CASS nu, şi persoana va datora CAS, dar nu va datora CASS pentru anul următor.
Se mai naşte o întrebare importantă: dacă am pierderi fiscale în activitatea independentă (sau chiar din chiriile impozitate în sistem real), le pot scădea din celelelate venituri pe care le analizez?
În vechiul Cod fiscal se menţiona explicit [spre exemplu, la art. 175 alin. (5)] că pierderile fiscale nu se iau în considerare la determinarea bazei de calcul a contribuţiilor de asigurări de sănătate, pe când în forma Codului fiscal, modificată de O.U.G. nr. 79/2017, nu mai există nicio precizare. Deşi în cazul anului 2017, spre exemplu, precizările din Codul fiscal se refereau la baza de calcul (care în cazul anului 2018 este fixă), întrebările analizate şi precizările care lipsesc considerăm că sunt relevante.

În ceea ce priveşte ultimul aspect semnalat, dacă formula de calcul a câştigurilor din investiţii este dată la articolele 94-97, despre modul de determinare a venitului din dobândă şi dividend nu avem multe detalii (există definiţia acestor venituri la art. 7 C.fisc., dar definiţiile vorbesc de sume care trebuie plătite, astfel: pct 11 – „dividend – o distribuire în bani sau în natură […]”, pct 12 – „dobânda – orice sumă ce trebuie plătită sau primită pentru utilizarea banilor, […]”).
Opinia noastră este că interpretarea noţiunii de „venit din dobândă şi din dividende” trebuie să se refere la valorile brute cuvenite beneficiarilor, înainte de scăderea impozitelor reţinute la sursă, şi nu la sumele primite în numerar, nete de impozitul pe venit reţinut.
Această interpretare este consecventă cu celelalte noţiuni de venituri sau câştiguri menţionate la art. 170 alin. (2), care toate se referă la venituri înainte de scăderea impozitului pe venit datorat, fie că este reţinut de către plătitorul venitului, fie că este plătit de către beneficiarul venitului.

O problemă legată de această interpretare este aceea că, de cele mai multe ori, beneficiarul veniturilor din dobânzi şi dividende nu primeşte de la plătitorul veniturilor informaţii privind veniturile brute calculate, impozitele reţinute şi alte detalii. Beneficiarul vede cel mult sumele nete încasate, iar plătitorul venitului declară la organul fiscal competent reţinerile la sursă potrivit art. 132 C.fisc. până la finalul lunii februarie, deci după ce contribuabilul ar fi trebuit să depună formularul D 600 pentru anul în curs. Mai mult, plătitorul venitului nu are nicio o obligaţie să notifice beneficiarul despre veniturile brute, impozitele reţinute şi veniturile nete plătite sau nu (cel puţin în cazul veniturilor din dividende şi dobânzi).
Spre deosebire de actuala formă a Codului fiscal, rezultată în urma modificărilor aduse de O.U.G. nr. 79/2017, vechiul Cod fiscal menţiona explicit la art. 176 alin. (2) că „pentru persoanele fizice care realizează venituri din dividende, baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate reprezintă totalul veniturilor brute din dividende, în bani sau în natură, distribuite de persoanele juridice, realizate în cursul anului fiscal precedent, raportat la cele 12 luni ale anului”, în cazul dobânzilor fiind prezentată o regulă similară la alin. (3).
O dificultate suplimentară pentru persoanele care analizează dacă datorează sau nu CASS este faptul că analiza veniturilor trebuie să se facă până la 31 ianuarie a anului următor, în condiţiile în care obligaţia de a depune declaraţia finală de impozit pe venit este scadentă abia în 25 mai, iar plătitorii de venituri au obligaţia de a trimite declaraţiile lor (venituri brute plătite şi reţineri la sursă) până pe 28 februarie, aşa cum am menţionat.
Alt aspect care trebuie clarificat de urgenţă este ce se întâmplă în cazul dividendelor care au fost declarate anterior anului 2017 și au fost impozitate (societatea repartizând profitul net către dividende şi plătind impozitul pe dividendele neplătite până la finalul anului). Dacă acţionarul a încasat sumele în anul 2017, în condiţiile în care declararea dividendelor şi impozitarea acestora s-au făcut anterior şi în condiţiile în care poate nici să nu mai fie acţionar, va avea obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale de sănătate dacă depăşeşte pragul menţionat de Codul fiscal, cu aceste dividende?

Noul Cod fiscal nu aduce lămuriri nici asupra acestui aspect. Spre comparaţie, în norma de aplicare a vechiului Cod fiscal (punctul 171 dat în aplicarea art. 176) se menţiona explicit că dacă se repartizau dividende, chiar şi în lipsa încasării lor efective, acestea intrau în baza de calcul al contribuţiei pentru asigurări de sănătate şi, ca atare, se datora CASS pentru ele (dacă nu existau excepţii aplicabile).
Interpretarea noastră este că, în cazul acestor dividende, odată ce impozitarea s-a făcut anterior anului 2017, contribuabilul nu ar trebui să considere sumele încasate ca fiind venit al anului 2017. Mai mult, dacă societatea distribuie dividende deja impozitate în alt an, nu mai are nicio obligaţie de a notifica ANAF că a efectuat plata efectivă a dividendelor nete. Cu alte cuvinte, ANAF nu mai poate ști dacă şi când s-au încasat efectiv dividendele odată ce ele au fost declarate şi impozitate (cu excepţia unei eventuale informări de la bănci sau de la societăţile plătitoare de dividende).
Cumva similar, noul Cod fiscal nu precizează în acest moment dacă dividendele declarate şi nedistribuite în anul 2017 trebuie luate în considerare de acţionari când decid dacă au sau nu de plată CASS pentru anul 2018. Suntem de acord că, înainte de 1 ianuarie 2018, norma vechiului Cod fiscal clarifica acest aspect (în sensul lămuririi că venitul neîncasat din dividendele distribuite este considerat venit realizat), dar se apropie termenul limită de depunere a declaraţiei D 600 şi nu avem nicio clarificare care să ne ajute să decidem corect dacă datorăm sau nu CASS.
Nu putem să nu ne gândim la situaţia acţionarilor care au câteva acţiuni în diverse firme (fie ca rezultat al Cuponiadei, fie ca rezultat al investițiilor la bursă) şi care acum trebuie să alerge să se informeze la societăţile unde deţin acţiuni dacă li s-au repartizat dividende în cursul anului. Sau la acţionarii care poate au împrumutat firmele lor stabilind o dobândă, care curge, dar nu e încasată. Atenţie! Acţionarii sau cei ce încasează bani din dobândă nu au obligaţia să îşi ţină evidenţa veniturilor din dividende şi dobânzi, deci nu li se poate imputa faptul că nu au o evidenţă detaliată a veniturilor cuvenite (care pot să nici nu fie încasate).

O situaţie care cu siguranţă va nemulţumi mulţi contribuabili va fi aceea ȋn care ȋn anul anterior au avut venituri care au depăşit plafonul, iar ȋn anul curent nu mai obţin astfel de venituri. Astfel, dacă ȋn anul 2017 un contribuabil a obţinut venituri din chirii, din dividende sau din dobȃnzi de 50.000 de lei şi tot ȋn cursul anului 2017 a terminat contractul de chirie, a vȃndut acţiunile sau a lichidat depozitele constituite, va mai datora ȋn anul 2018 CASS? În prezent, ȋn baza Codului fiscal şi ţinȃnd cont şi deformularul D 600, se poate stopa obligaţia de plată a CASS doar dacă contribuabilul ȋşi ȋncetează sau ȋşi suspendă activitatea. Dar ȋn cazul veniturilor din investiţii, spre exemplu, putem vorbi despre o suspendare sau ȋncheiere a activităţii? Mai ales ţinȃnd cont de faptul că a avea acţiuni nu-ţi garantează nici ȋncasarea dividendelor şi cu atȃt mai puţin ȋncasarea unor sume fixe sau măcar minime.
În cazul persoanelor care obţin venituri din activităţi independente, această situaţie este rezolvată mai facil ȋn sensul că pot dovedi că şi-au ȋncheiat activitatea sau şi-au suspendat-o şi se se poate stopa obligaţia de plată a CASS. Dar dacă ȋn anul anterior am avut venituri care au depăşit pragul menţionat şi tot ȋn cursul anului anterior mi-am ȋncheiat/suspendat activitatea, mai am obligaţia să depun D 600? Trebuie să depun două declaraţii? Una că am avut venituri, alta că am ȋncetat activitatea?
Ultimul aspect analizat  este cel legat de o eventuală dublă impozitare în cazul CASS datorat pentrul anul 2018. O să simplificăm şi o să presupunem că avem fie un contract de chirie care generează venituri nete de 50.000 de lei, fie că am încasat dividende de 50.000 lei în anul 2017, neavând alte venituri menţionate la art. 155 alin. (1) lit. a)-d), g), i)-l). În ambele cazuri, pentru anul 2018 datorăm CASS. Vechiul Cod fiscal precizează că ANAF este cel ce determină pentru anul 2017 contribuţia de asigurări de sănătate datorată şi ne va trimite o decizie de impunere anuală pentru veniturile din anul 2017, decizie pe care trebuie să o plătim în termen de 60 de zile. Dacă decizia vine în anul 2018, contribuabilul va fi neplăcut surprins să realizeze că trebuie să plătească în anul 2018 de 2 ori CASS.
Aceasta deoarece până pe 31 ianuarie 2018 contribuabilul, încasând mai mult de 22,800 lei în anul 2017, are obligaţia să depună D 600 şi să plătească CASS (trimestrial, datorat la salariul minim pe economie).

În loc de concluzie, nu putem decȃt să constatăm că este necesar ca Ministerul Finanţelor Publice să vină cȃt mai repede cu interpretări ale problemelor semnalate anterior. Fie că va fi o modificare a normelor Codului fiscal, fie că, la fel ca ȋn situaţii anterioare, un Ordin ANAF de completare a formularelor va sugera răspunsul la aceste probleme (ceea ce ne ridică semne de ȋntrebare privind legalitatea acestor Ordine ale preşedintelui ANAF care, uneori, vin să adauge la lege), cert este că ȋn acest moment majoritatea contribuabililor şi inspectorilor ANAF par depăşiţi de situaţie.
Dacă ne mai gȃndim şi la faptul că termenul limită de depunere a formularului D 600 privind venitul asupra căruia se datorează contribuția de asigurări sociale și cu privire la încadrarea veniturilor realizate în plafonul minim pentru stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate este la o distanţă de mai puţin de 3 săptămȃni, nu putem decȃt să ne bucurăm că profesia aleasă ne dă posibilitatea să trăim o viaţă palpitantă.

Autor: Mirela Păunescu – PhD, ACCA

La data de 8 noiembrie 2017 a fost publicată Ordonanţă de Urgenţă nr. 79 care aduce modificări semnificative Codului fiscal.
În cele ce urmează detaliem noutățile legislative care au incidență asupra impozitării indivizilor:

Cotele de contribuții de asigurări sociale

Au fost stabilite următoarele cote de con-tribuții de asigurări sociale:
a) 25% datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății contribuției de asigurări sociale, potrivit prezentei legi;
b) 4% datorată în cazul condițiilor deose-bite de muncă;
c) 8% datorată în cazul condițiilor speci-ale de muncă.

Venituri din salarii

CAS

Pentru persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, baza lunară de calcul pentru CAS o reprezintă suma câștigurilor brute realizate de persoanele fizice care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor asupra cărora se datorează contribuția, pentru activitatea desfășurată în condiții deosebite, speciale sau în alte condiții de muncă.

Pentru condiții normale de muncă, CAS va fi datorată de angajați.

CAS datorată de către persoanele fizice care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor, în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă sau cu timp parțial, nu poate fi mai mică decât nivelul CAS calculate prin aplicarea cotei de 25% asupra salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuția de asigurări sociale, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din lună în care contractul a fost activ.

CASS

Se datorează contribuția în cotă de 10% asupra câștigurilor brute obținute de salariat. CASS va fi reținut la sursă de către angajatori și virată la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează, după caz.

În cazul în care au fost acordate sume reprezentând salarii/solde sau diferențe de salarii/solde stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile/hotărâri judecătorești definitive și executorii, precum și în cazul în care prin astfel de hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate potrivit legii se declară până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume, prin depunerea declarațiilor rectificative pentru lunile cărora le sunt aferente sumele respective.

Venituri din activități independente

CAS

Baza lunară de calcul al CAS în cazul persoanelor care realizează venituri din activități independente va fi reprezentată de venitul ales de contribuabil, care nu poate fi mai mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe ţară (SMB) aprobat prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna pentru care se datorează contribuția.

Cota de contribuție folosită va fi de 25%.

În continuare, persoanele fizice asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale, care nu au obligația asigurării în sistemul public de pensii potrivit legii, precum și persoanele care au calitatea de pensionari nu datorează contribuția de asigurări sociale pentru veniturile din activități independente.
Persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, din una sau mai multe surse de venit, vor datora contribuția de asigurări sociale numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții, după caz:

a) venitul net realizat în anul precedent, exclusiv cheltuielile reprezentând CAS, raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului, este cel puţin egal cu nivelul SMB pentru luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția;
b) venitul net lunar estimat a se realiza este cel puțin egal cu nivelul SMB în vigoare în luna în care își încep activitatea sau nivelul SMB în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția, în cazul celor care trec de la determinarea venitului net anual pe baza normelor anuale de venit la stabilirea venitului net anual pe baza datelor din contabilitate.
c) valoarea lunară a normelor de venit, obținută prin raportarea normelor anuale de venit la numărul lunilor de activitate din cursul anului, este cel puțin egală cu nivelul SMB în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția, în cazul contribuabililor care în anul fiscal în curs desfășoară activități impuse pe bază de norme de venit;
d) venitul net lunar realizat în anul precedent pentru venituri din drepturi de proprietate intelectuală, rămas după scăderea din venitul brut a cheltuielii deductibile de 40%, raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului, este cel puțin egal cu nivelul SMB în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția.

Contribuabilii care au obligația de a se asigura prin îndeplinirea uneia dintre condițiile de mai sus vor depune la organul fiscal până în data de 31 ianuarie inclusiv a anului pentru care se stabilește contribuția declarația privind venitul asupra căruia se va plăti această contribuție.

Pe baza Declarației de venit asigurat organul fiscal competent va emite decizia de impunere  în care baza de calcul al CAS se evidențiază lunar, iar plata contribuției se efectuează trimestrial, în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Persoanele care în cursul anului fiscal se încadrează în categoria persoanelor exceptate de la plata contribuției, cele care intră în suspendare temporară a activității potrivit legislației în materie, precum și cele care își încetează activitatea depun la organul fiscal competent, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit evenimentul, o declarație în vederea stopării obligațiilor de plată reprezentând CAS.

Alte venituri decât cele de natură salarială

CASS

Contribuabilii datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate dacă realizează venituri anuale cumulate cel puțin egale cu 12 SMB din una sau mai multe surse de venituri din următoarele categorii:

a) venituri din activități independente;
b) venituri din asocierea cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlurilor de impozit pe venit, profit sau Legii nr. 170/2016  (impozitul specific)
c) venituri din cedarea folosinței bunurilor;
d) venituri din investiții;
e) venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură;
f) venituri din alte surse.

Încadrarea în plafonul amintit anterior se realizează prin însumarea tuturor veniturilor obținute conform literelor (a) – (d) în anul fiscal precedent.
Baza lunară de calcul pentru CASS va fi reprezentată de salariul de bază minim brut pe țară, cota aplicată fiind de 10%.
Persoanele fizice care datorează contribuția conform celor prezentate anterior vor depune la autoritățile fiscale, până în data de 31 ianuarie inclusiv a anului pentru care se stabilește contribuția, o declarație cu privire la încadrarea veniturilor realizate în plafonul lunar. Pe baza acestei declarații organul fiscal va emite decizia de impunere și va determina contribuția datorată, aceasta urmând a se plăti trimestrial (până pe 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru), cu bază de calcul evidențiată lunar.

Persoanele fizice care realizează venituri anuale sub nivelul a 12 SMB pot opta pentru depunerea declarației de asigurare și pentru plata CASS pentru anul în curs, în aceleași condiții prevăzute pentru persoanele care realizează venituri anuale peste nivelul a 12 SMB. Opțiunea este obligatorie pentru întregul an fiscal, cu excepția situației în care persoanele își încetează activitatea / intră în suspendare temporară a activității.

CASS datorată de către persoanele fizice care nu realizează venituri

Persoanele fizice care nu realizează venituri nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata CASS datorează contribuția astfel:

a) lunar, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de calcul reprezentând valoarea SMB, și au obligația să plătească CASS pe o perioadă de cel puțin 12 luni consecutive, începând cu luna în care se depune declarația de asigurare, sau
b) la data la care accesează serviciile acordate de sistemul public de asigurări sociale de sănătate potrivit legii, prin depunerea declarației de asigurare, aplicând cota de contribuție asupra bazei de calcul reprezentând valoarea a de 7 ori SMB.

Au fost abrogate capitolele referitoare la următoarele contribuții:
–    Contribuțiile asigurărilor pentru șomaj
–    Contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate
–    Contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale
–    Contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale.
 Contribuția asiguratorie pentru muncă

Contribuabilii obligați la plata contribuției asiguratorii pentru muncă sunt, după caz:

a) persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori,
b) persoanele fizice cetățeni români, cetățenii altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reședința în România, și care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidența legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.

Contribuția asiguratorie pentru muncă se datorează în cotă de 2,25% pentru veniturile din salarii și asimilate salariilor.
Baza lunară de calcul al contribuției asiguratorii pentru muncă o reprezintă suma câștigurilor brute realizate din salarii și venituri asimilate salariilor,

Nu se cuprind în baza lunară de calcul al contribuției asiguratorie pentru muncă sumele prevăzute ca fiind general scutite și în scopul CAS și CASS. Contribuția asiguratorie pentru muncă nu se datorează pentru prestațiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.

Angajatorii au obligația de a calcula contribuția asiguratorie pentru muncă și de a o plăti la bugetul de stat, într-un cont distinct, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se plătesc veniturile, după caz.

Persoanele fizice prevăzute la lit. b) de mai sus efectuează plata contribuției până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile.

Persoanele fizice care își desfășoară activitatea în România și obțin venituri sub formă de salarii de la angajatori care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanță în România și care datorează contribuțiile sociale obligatorii pentru salariații lor, potrivit instrumentelor juridice internaționale la care România este parte, au obligația de a calcula contribuția asiguratorie pentru muncă, precum și de a o plăti lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, numai dacă există un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.

Contribuția asiguratorie pentru muncă se va declara prin Declarația 112.