Autor: Alina Andrei, Partener, Cabot Transfer Pricing

Autoritățile europene au actualizat listele cu jurisdicții considerate problematice din punct de vedere fiscal și al spălării banilor, astfel că firmele românești care au relații de afaceri cu parteneri străini trebuie să verifice cu atenție noile informații publicate pentru a se asigura că operațiunile pe care le desfășoară nu le generează riscuri fiscale sau obligații birocratice suplimentare.

Uniunea Europeană publică periodic două tipuri de liste cu jurisdicții fiscale considerante necooperante sau cu riscuri de spălare a banilor, iar aceste actualizări trebuie urmărite constant, în contextul în care apariția pe o astfel de listă a unui stat poate genera consecințe pentru companiile din spațiul comunitar dacă acestea derulează operațiuni cu parteneri stabiliți în astfel de state.

Un prim set de riscuri sunt cele fiscale, care țin de imposibilitatea deducerii unor cheltuieli. Mai exact, la calculul impozitului pe profit, sunt considerate nedeductibile cheltuielile efectuate ca urmare a unor tranzacții care nu au scop economic și care sunt încheiate cu o persoană juridică situată într-un stat care, la data înregistrării cheltuielilor, este inclusă în anexa I din Lista UE a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În acest caz, este vorba despre o listă întocmită și actualizată periodic de Consiliul UE, ca metodă  de combatere a evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, pe ea fiind incluse jurisdicțiile fiscale care nu respectă criteriile europene ce țin de transparența fiscală, echitatea fiscală și punerea în aplicare a standardelor internaționale menite să împiedice erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor.

Această listă este actualizată de două ori pe an, cea mai recentă actualizare fiind făcută chiar în luna februarie 2023, astfel că ea conține, în prezent, în Anexa 1 state precum Rusia, sau Costa Rica, dar și zone cunoscute tradițional ca „paradisuri fiscale”: Samoa Americană, Anguilla, Bahamas, Insulele Virgine Britanice, Fiji, Guam, Insulele Marshall, Palau, Panama, Rusia, Samoa, Trinidad și Tobago, Insulele Turks și Caicos, Insulele Virgine Americane, Vanuatu.

Următoarea revizuire a listei este programată pentru luna octombrie 2023, iar companiile o vor putea verifica pe pagina Consiliului (https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eu-list-of-non-cooperative-jurisdictions/), cu mențiunea importantă că lista devine oficială și obligatorie în momentul în care este publicată și în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezența unui stat pe această listă nu generează doar riscuri fiscale pentru companiile românești care derulează afaceri cu firme stabilite acolo, o altă consecință fiind și cea legată de depunerea anuală a a declarației privind beneficiarii reali.

Vă reamintim că, începând din 2022, raportarea beneficiarilor reali nu mai este obligatoriu să fie făcută anual decât pentru firmele care au în acționariat entități care provin fie din țări necooperante în scopuri fiscale (deci, statele care sunt incluse în Lista publicată periodic de Consiliul UE), fie din țări considerate cu risc de spălare a banilor.

Pentru verificarea statelor din această ultimă categorie există o altă listă, întocmită și actualizată periodic de Grupul de Acțiune Financiară pentru controlul spălării de bani al Consiliului UE.

Și această listă a fost actualizată în luna februarie 2023, ea fiind structurată în două secțiuni – o secțiune dedicată juridiscțiilor considerate cu risc crescut de spălare a banilor și o alta, care cuprinde statele aflate doar sub monitorizare, prezența unui stat pe oricare dintre aceste secțiuni generând obligația de declarare anuală a beneficiarilor reali pentru companiile românești care au printre acționari firme înregistrate acolo.

Lista actualizată conține în prezent, la secțiunea 1 (unde sunt invididualizate statele cu risc crescut de spălare a banilor) Coreea de Nord, Iran și Myanmar, iar în secțiunea 2 (ce menționează jurisdicțiile aflate sub monitorizare pentru riscuri de spălare a banilor): Africa de Sud, Albania, Barbados, Burkina Faso, Congo, Emiratele Arabe Unite, Filipine, Gibraltar, Haiti, Insulele Cayman, Jamaica, Iordania, Mali, Mozambic, Nigeria, Panama, Senegal, Sudanul de Sud, Syria, Tanzania, Turcia, Uganda, Yemen.

• 61% dintre cei care se așteaptă la o creștere a taxelor pe care le vor avea de plătit în viitorul apropiat consideră că acest lucru se va datora creșterii activității companiilor sau/și evoluției inflației
• Mai mult de o treime dintre respondenți (35%) consideră că alternativa la creșterea taxelor ar trebui să fie acțiunile de combatere a evaziunii fiscale
• Reintroducerea plafonării contribuțiilor de asigurări sociale (CAS și CASS) la nivelul din anul 2017 nu este considerată ca fiind un aspect care va influența radical activitatea companiilor, dacă se va aplica

Cea mai mare parte a companiilor românești (73%) se așteaptă să plătească în 2023 mai multe taxe și impozite (cum ar fi impozitul pe profit, TVA, taxe locale, alte impozite directe sau indirecte) comparativ cu anii anteriori, și doar 27% dintre companii consideră au că nu va fi cazul – este concluzia celui mai recent studiu realizat de EY România cu privire la impactul recentelor reglementări fiscale de care sunt nevoite companiile românești să țină cont și să le aplice în activitatea lor de zi cu zi.

Studiul EY sondează cum au primit firmele românești noile reglementări fiscale, dacă sunt acestea pregătite și în ce măsură sunt capabile să le adopte eficient în structura și procedurile interne și ce așteptări au vizavi de schimbările viitoare.

Ordonanța de Urgență nr. 133 din vara anului trecut a legiferat noi modificări ale Codului fiscal, unele cu aplicabilitate chiar din 2022, altele începând cu 1 ianuarie anul curent. Sunt în așteptare norme de aplicare care trebuie să completeze legi care vor intra în vigoare începând cu anul viitor. Sistemul fiscal românesc traversează o perioadă efervescentă, cu schimbări de anvergură, care vor avea impact pe termen lung asupra activității jucătorilor din economia națională, indiferent de sectorul în care funcționează sau de dimensiunea companiei.

Statul român, prin autoritatea de reglementare – Ministerul Finanțelor – și cea de aplicare – ANAF – are ca obiective principale creșterea veniturilor bugetare, prin conformare voluntară la plata impozitelor, dar și prin creșterea calității controalelor, digitalizare și aducerea la suprafață a unor activități care se derulează în special în zonele mai puțin controlabile – gri/neagră – a economiei naționale.

Ce anume alimentează presupunerea companiilor și care sunt premisele de la care pornesc aprecierile majoritar pozitive privind apariția unor noi taxe în 2023, a fost o întrebare cu răspuns multiplu, la care cei mai mulți respondenți (27%) au bifat varianta unor plăți mai mari la impozite și taxe, pentru că activitatea companiei și numărul de angajați au crescut. Evoluția inflației a ocupat locul doi, cu 22% dintre răspunsuri, ca potențial motiv de creștere a taxelor în acest an și abia pe locul trei (cu 20% dintre răspunsuri) a fost percepția potrivit căreia, în acest an, taxele vor crește, fiind determinate tocmai de reforma fiscală în curs.

„Majoritatea (61%) celor care se așteaptă la o creștere a taxelor pe care le vor avea de plătit în viitorul apropiat consideră că acest lucru se va datora creșterii activității companiilor în care activează sau/și evoluției inflației, ceea ce este interesant la o analiză mai atentă, întrucât reflectă, pe de o parte, o performanță pozitivă – cel puțin nominală – a afacerilor și, pe de altă parte, faptul că impactul inflaționist a devenit un indicator de care se ține seama în planurile de afaceri”, apreciază Alex Milcev, liderul departamentului de Asistenţă fiscală şi juridică, EY România.

Nevoia de aliniere cu posibile cerințe internaționale nou-introduse, cum ar fi seria de acte normative emise de UE pe zona fiscală care au fost ori urmează să fie integrate în legislația națională – a fost premisa bifată de 10% dintre respondenți, la egalitate cu evoluția contextului politic și perioada pre-electorală (tot 10%). Cea mai „completă” variantă, în care toate cele de mai sus vor determina creșteri de taxe și impozite în 2023, a fost bifată de aproape 12% dintre cei intervievați.

Convingerea reprezentanților companiilor că în acest an, dar și în 2024, creșterile de taxe și impozite sunt inevitabile, a venit de la mai mult de jumătate (53%) dintre respondenți, în timp ce peste o treime (33%) nu s-au pronunțat. Restul de 14% au considerat că aceste creșteri de taxe sunt evitabile în următorii doi ani.

Pe primul loc, ca alternativă la creșterea de taxe și impozite sau pentru a contracara inevitabilele creșteri din acest an, peste o treime dintre respondenți (35%) au considerat că ar trebui să fie acțiunile de combatere a evaziunii fiscale.

A doua măsură ca pondere în total răspunsuri se referă la creșterea gradului de conformare voluntară a contribuabililor, inclusiv prin îmbunătățirea aspectului educațional oferit contribuabililor de către autoritățile fiscale, cu 26% dintre răspunsuri. 23% dintre respondenți consideră îmbunătățirea metodelor și a gradului de colectare ca alternativă la potențialele creșteri de taxe și impozite.

Un procent de 16% dintre respondenți consideră că utilizarea unor platforme automatizate de raportare, care să ajute în privința declarării și a transparenței fiscale pentru contribuabili poate fi o alternativă la potențiale creșteri de taxe din acest an.

Pentru că a fost deja avansată ideea reintroducerii plafonării contribuțiilor de asigurări sociale (CAS și CASS), eventual revenirea pe modelul anului 2017, la cinci salarii medii pe economie, participanții la studiu au fost invitați să se pronunțe asupra impactului acestei posibile reveniri la plafonul anterior. Cei mai mulți dintre aceștia (40%) au considerat că activitatea le va fi puțin influențată, peste un sfert dintre respondenți au considerat că impactul va fi mare, dacă se va lua această măsură (26%), niciun fel de impact – peste 16%, foarte puțin (impact mic) – 12%, foarte mult – 6%.

Respondenții au fost invitați să aleagă cele mai importante aspecte/măsuri de avut în vedere de către autorități pentru creșterea eficienței sistemului fiscal din România, având de optat pentru răspunsuri cu variante multiple. A rezultat următorul clasament al acestor considerente, în ordinea ponderii lor în totalul răspunsurilor:

• 28% – Digitalizarea ANAF și îmbunătățirea nivelului de pregătire a inspectorilor fiscali
• 23% – Existența unor programe menite să educe contribuabilii în privința obligațiilor fiscale datorate
• 23% – Sporirea transparenței autorităților fiscale și a criteriilor de selectare a contribuabililor pentru control
• 21% – Un timp mai mare pentru implementarea noilor prevederi legale (de ex.: SAF-T)

Alte aspecte care ar putea duce la eficientizarea sistemului fiscal, în opinia companiilor care au participat la studiu, au fost, în ordine: înăsprirea legislației, corelarea în timp real a informațiilor altor instituții pentru combaterea evaziunii fiscale, predictibilitatea și stabilitatea prevederilor fiscale, combaterea evaziunii fiscale, colaborarea și îndrumarea contribuabililor.

Un procent de 46% dintre companiile românești care au activități de cercetare-dezvoltare spun că nu aplică pentru a obține facilitățile fiscale acordate de stat prin legislație. Este concluzia principală ce rezultă dintr-un studiu derulat de echipa EY despre proiectele de cercetare-dezvoltare și facilitățile de care acestea pot beneficia. Studiul identifică principalele motive pentru care contribuabilii încă ezită.

Codul Fiscal din România conține prevederi în legătură cu activitatea de cercetare – dezvoltare în baza cărora companiile din România, dacă desfășoară astfel de activități, pot beneficia de facilități fiscale. Aceste facilităţi privesc impozitul pe profit și impozitul pe veniturile angajaţilor care sunt implicaţi în proiecte de cercetare-dezvoltare derulate de companii, tocmai pentru a stimula activitatea de cercetare și dezvoltare a companiilor românești.

În ce măsură companiile din România derulează activități de cercetare-dezvoltare, dacă au cunoștință de facilitățile prevăzute de lege, în ce măsură au aplicat pentru a obține astfel de facilități și care au fost rezultatele inspecțiilor fiscale ale organelor de control pe această temă, rezultă din cel mai recent Studiu EY. Iată, mai jos, câteva concluzii:

• aproape jumătate (46%) dintre companiile care desfășoară activități de cercetare-dezvoltare intervievate nu au aplicat pentru facilitățile fiscale prevăzute de lege;
• aproape jumătate dintre companii au avut dificultăți în determinarea activităților de cercetare-dezvoltare eligibile;
• peste 50% dintre inspecțiile fiscale desfășurate la companiile care au aplicat pentru facilitățile fiscale disponibile pentru activitatea de cercetare-dezvoltare s-au finalizat cu ajustări privind facilitățile aplicate;
• peste trei sferturi dintre companiile care au aplicat facilitățile fiscale pentru cercetare-dezvoltare nu au obținut și certificare din partea unui expert desemnat de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării (MCID), acesta fiind unul din principalele motive pentru care au avut ulterior probleme în cadrul inspecției fiscale.

Studiul arată că peste 60% dintre companiile intervievate spun că sunt informate și cunosc facilitățile fiscale care permit societăților o deducere suplimentară la calculul rezultatului fiscal (50% din cheltuielile eligibile pentru aceste activități) și, respectiv scutirea de la plata impozitului pe venit pentru persoanele care sunt incluse în echipa unui proiect de cercetare-dezvoltare și inovare.

Totuși, 40% din companiile incluse în studiu nu cunosc aceste facilități, cu atât mai mult cu cât vorbim despre companii din sectoare de activitate care ar putea cunoaște un proces accelerat de dezvoltare, în actualul context economic dificil și complex, dacă ar desfășura astfel de proiecte.

Pe de altă parte, deși 61% dintre respondenți declară că sunt în cunoștință de cauză privind facilitățile acordate în cazul derulării proiectelor de cercetare-dezvoltare, doar 31% au accesat una dintre cele două facilități, respectiv, 69% nu au aplicat pentru obținerea acestora.

Pasul aplicării acestor facilități fiscale, indiferent de rezultatul obţinut, a fost urmat în 80% dintre cazuri și de o inspecție fiscală care a vizat impozitul pe profit și/sau impozitul pe venit pentru perioada în care compania a aplicat facilitățile.

Cel mai îngrijorător aspect, în ceea ce privește rezultatele inspecției, este acela că organele de control fiscal au contestat (în 50% din cazuri) aplicarea facilităților fiscale, fapt determinat de mai multe motive, cel mai des invocat fiind însă lipsa certificării din partea unui expert din cadrul Registrul experților pe domenii de cercetare-dezvoltare.

O întrebare la fel de importantă în cadrul studiului s-a referit la întocmirea proiectului specific activităților de cercetare-dezvoltare pentru care s-au aplicat facilitățile fiscale, care trebuie să conțină elementele minime prevăzute de legislația aplicabilă. Răspunsurile au fost în totalitate pozitive, ceea ce duce la concluzia că, în cadrul companiilor s-a înțeles importanța documentației în aplicarea facilităților.

Dar aici este de analizat pasul premergător întocmirii dosarului de proiect cerut de lege, și anume modalitatea prin care a fost realizată certificarea activităților de cercetare-dezvoltare. Cele mai multe companii au realizat intern (80% dintre respondenți) și doar 20 % dintre cei intervievați au obţinut şi certificarea de către un expert desemnat conform Registrului experților.

Realizarea și documentarea dosarelor proiectelor de cercetare-dezvoltare a constituit, potrivit studiului, pentru toţi respondenții, cea mai mare provocare a companiei în aplicarea acestei facilități fiscale.

Deși cunosc legislația și, prin urmare, facilitățile pe care aceasta le conține în cazul în care derulează unul sau mai multe proiecte de cercetare-dezvoltare, companiile nu aplică pentru acestea. Sondajul evidențiază faptul că societățile românești – în speță persoanele abilitate să se ocupe de acest segment în cadrul companiilor – se confruntă cu mai multe probleme simultan.

Principalul motiv pentru care companiile nu au aplicat pentru a beneficia de aceste facilități fiscale sunt dificultățile în determinarea activităților de cercetare-dezvoltare eligibile, cu peste 67% dintre răspunsuri, la egalitate cu dificultățile în întocmirea documentației solicitate – 67% urmat. Urmează în ordine: prevederile legislative neclare – 44%, la egalitate cu riscul ca autoritățile de control să conteste aplicabilitatea acestei facilități (44%) și dificultățile în determinarea cheltuielilor eligibile și a cheii de alocare a costurilor eligibile (44%) și dificultățile în contractarea unui expert desemnat conform Registrului experților pe domenii de cercetare-dezvoltare (22).

Din rezultatele studiului se desprind cel puțin trei lucruri importante cărora companiile din România ar trebui să le acorde atenție:

• analiza temeinică, premergătoare deciziei de a aplica, pentru a evita „munca în zadar”;
• înțelegerea pașilor și a documentației de pregătit;
• importanța serviciilor unui consultant și certificării de către un expert, opțiune prin care se scutește timp, se economisesc bani și este evitată situația în care aplicarea facilității în sine să fie contestată.

Andra Caşu, Partener, liderul departamentului de Impozite directe, EY România: „Consider că zona de cercetare-dezvoltare este foarte ofertantă şi potrivită pentru multe industrii în perioada următoare, iar companiile din România ar trebui să aibă în vedere în avantajele oferite de Codul Fiscal prin aceste facilităţi, aducând inclusiv beneficii de cash-flow. Recomand contribuabililor să analizeze în ce măsură activităţile pe care le au sunt potrivite pentru a aplica aceste facilităţi în perioada următoare”.

În România, legislația în domeniu este foarte favorabilă acestor proiecte de cercetare-dezvoltare și ar putea genera un impact foarte mare pentru companii, inclusiv avantaj de cash-flow din punct de vedere fiscal.

Răzvan Ungureanu, Director, Impozite Directe, EY România: „Facilităţile fiscale pentru activităţile de cercetare-dezvoltare există de mulţi ani în legislaţia românească, însă nu au fost accesate pe scară largă de companiile care ar putea beneficia de ele. Anul 2023 a venit cu modificări importante privind procedura de aplicare a acestor facilităţi, care clarifică anumite aspecte neclare sau insuficient reglementate şi care ar trebui să încurajeze tot mai multe companii să aplice facilităţile fiscale pentru activităţile de cercetare-dezvoltare desfăşurate”.

Principala recomandare pe baza rezultatelor studiului este reconsiderarea acestor facilități de către companiile care au activități de cercetare-dezvoltare în sensul aplicării lor pe scară mai largă. Faptul că, recent, legislația s-a schimbat si au apărut inclusiv precizări legate de lista experților în domeniu arată că autorităţile sunt deschise și favorabile în ceea ce privește încurajarea companiilor românești spre a beneficia de astfel de facilități.