Autor: Corina Mîndoiu, Partener Asociat, Impozit pe venit și contribuții sociale, Asistență Fiscală și Juridică, EY România 

După aproximativ trei ani de la momentul apariției sale, declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice rămâne un subiect fierbinte pentru contribuabili. În contextul în care responsabilitatea fiscală se mută, din ce în ce mai rapid, de la organul fiscal către contribuabili, am identificat câteva aspecte mai puțin văzute ale acestei declarații.

Prelungirea termenului de raportare și plată, de tratat cu prudență și rigoare

 În primul rând, remarcăm faptul că termenul de raportare și de plată de 15 martie stabilit de autorități a fost și în acest an prelungit. Așadar, deși, conform prevederilor fiscale, termenul de depunere a „Declarației Unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoane fizice” pentru anul fiscal 2019 era 15 martie 2020, acesta a fost prelungit până la data de 25 mai 2020.

Această mișcare a autorităților a fost primită ca o gură de oxigen de către unii contribuabili, iar pentru alții a devenit chiar un motiv de “relaxare”. Deși prelungirea termenului de raportare fiscală și de plată a obligațiilor fiscale aferente poate oferi impresia unei astfel de relaxări la nivel mental, suntem însă pe mai departe de părere că, din punct de vedere procedural, declarația unică trebuie să rămână, din mai multe considerente, un subiect de interes sporit în rândul contribuabililor. Încercăm să enumerăm câteva dintre aceste aspecte în cele ce urmează.

Procesul în ansamblul său, coroborat cu extinderea termenului limită declarativ și al celui de plată al obligațiilor fiscale, a suferit câteva modificări, unele putând fi considerate chiar îmbunătățiri substanțiale. De exemplu, s-a realizat o mult mai mare „flexibilizare” a procesului declarativ prin extinderea modalităților de înregistrare a declarației fiscale (atât în format fizic – metoda clasică, pe hârtie, cât și prin mijloace electronice la distanță – ex. prin încărcarea declarației în format “.pdf intelligent” în contul de SPV sau pe portalul e-guvernare, utilizând semnătura electronică autorizată) și prin introducerea mecanismului de autoimpunere la contribuabil.

Toate aceste facilități administrativ-procedurale (deși unele încă mai necesită perfecționări) oferă un mic confort contribuabililor persoane fizice, în primul rând prin prisma existenței unui flux aparent mult mai ușor de gestionat.

La toate acestea se mai poate adăuga și faptul că, prin Ordinul 2.098, publicat în vara anului 2019, autoritățile au majorat și limitele plafoanelor pentru care se pot institui popriri ale conturilor bancare în cazul existenței unor somații de plată pentru obligații fiscale restante (de la 100 lei, la 2.000 lei), astfel că și neplăcerile provocate de blocarea conturilor bancare s-au mai diminuat.

Cu toate acestea, persoanele fizice vizate trebuie să fie și mai prudente de acum înainte și să acționeze preventiv și în conformitate cu prevederile fiscale în vigoare. Prin aceste modificări, responsabilitatea fiscală se mută, în fapt, de la organul fiscal către contribuabili.

Este din ce în ce mai clar că vigilența autorităților fiscale se va concentra cel mai probabil, în viitorul apropiat, pe creșterea numărului de acțiuni de control și verificări la adresa persoanelor fizice – contribuabili.

La această concluzie contribuie și implementarea principiului autoimpunerii, prin care contribuabilul persoană fizică este nevoit să își calculeze singur toate taxele aferente veniturilor realizate și implicit să își efectueze plata obligațiilor fiscale aferente în baza propriei judecăți. Prin urmare, contribuabilul trebuie să aleagă cu atenție tipurile și sursele de venit, modul de calcul și determinare a impozitului aferent și, totodată, să analizeze și să determine dacă nu cumva datorează și contribuție de asigurări sociale de sănătate, în anumite condiții.

În acest cadru oarecum mai relaxat, când observăm că interacțiunea directă cu inspectorii ANAF devine mult mai redusă decât în trecut (în principiu, fiindcă nu mai este necesară), devine chiar mai important să fim și mai riguroși, deoarece în majoritatea etapelor procedurale (de pregătire, calculare, înregistrare și evaluare a obligațiilor fiscale), responsabilitatea ne aparține, în calitate de contribuabil. În același timp, apetitul pentru auto-educare fiscală ar trebui să crească, implicit să deprindem obiceiul de a ne informa mult mai des și mai activ decât o făceam în anii trecuți, când așteptam deciziile de impunere prin poștă.

Este din ce în ce mai clar că vigilența autorităților fiscale se va concentra cel mai probabil, în viitorul apropiat, pe creșterea numărului de acțiuni de control și verificări la adresa persoanelor fizice – contribuabili.

Stabilire din oficiu, de către ANAF, a impozitului anual datorat

În această privință, autoritățile au efectuat un prim pas de natură legislativă, prin adoptarea destul de recentă, pe 6 noiembrie 2019, prin Ordinul nr. 2.862/2019, a procedurii care reglementează condițiile în care autoritățile pot stabili din oficiu impozitul anual pe veniturile persoanelor fizice. Prin intermediul acesteia, organul fiscal competent va putea să evalueze obligațiile fiscale ale persoanei fizice și să instituie din oficiu, în cazul celor care nu depun declarația anuală de impunere, impozitul pe venitul net anual impozabil/impozitul anual datorat, pe fiecare sursă și categorie de venit.

Spre exemplu, ca urmare a acestei noi proceduri, ANAF poate colecta și centraliza informațiile despre persoanele fizice vizate pe baza datelor existente în evidența fiscală constituită din informațiile declarate de contribuabili, plătitorii de venituri sau intermediari, după caz, în funcție de natura venitului realizat, precum și din schimbul de informații cu autorități fiscale din străinătate (ex. prin intermediul aplicației informatice naționale „Automatic Exchange of Information”).

Conform prevederilor Ordinului 2.862, această procedură de analiză se va aplica începând cu raportările efectuate pentru veniturile anului fiscal 2018, iar ca surse de colectare a datelor, ANAF va utiliza o bază de date ce se constituie din (nefiind o listă exhaustivă):

• declarațiile unice privind impozitul pe venit estimat și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice;
• formularul 260 – deciziile de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit/impozitul anual datorat, emise pentru anii anteriori;
• formularul 220 – declarațiile privind veniturile estimate/norma de venit depuse pentru anul 2017;
• formularul 205 – declarațiile informative privind impozitul reținut la sursă și câștigurile/pierderile din investiții, pe beneficiari de venit, depuse pentru anul 2018;
• informațiile de la terți obținute pe baza declarațiilor fiscale sau în baza schimbului de informații și informațiile obținute în baza “Automatic Exchange of Information”;
• formularul 240 – declarațiile anuale de venit pentru asocieri fără personalitate juridică și entități supuse regimului transparenței fiscale, depuse pentru anul de impunere.

Cu toate că pe parcursul acestui proces, ANAF va comunica cu contribuabilii vizați pe care îi va notifica în scris, este de evitat inițierea unei astfel de proceduri de stabilire din oficiu a impozitului anual datorat. Există riscul să fie imputate obligații fiscale mai mari decât cele pe care le-ar fi datorat în mod normal contribuabilul. Autoritățile vor stabili atât baza de calcul, cât și impozitul datorat prin prisma unor informații colectate din diferite surse auxiliare, deci nu neapărat prin prisma unor informații actuale, certe și finale.

Prin urmare, devine esențială păstrarea într-o arhivă personală a tuturor documentelor justificative utilizate la pregătirea declarației unice, cât și a celor care pot demonstra corectitudinea modului de calcul și de întocmire a acesteia (ex. dovezi ale încasării venitului, dovezi de plată a taxelor din statele cu care România are încheiate convenții de evitare a dublei impuneri, contracte, ex. de închiriere, de prestări servicii etc., certificate de rezidență fiscală, certificate de acoperire în sistemul de asigurări sociale, sau orice alte documente care stau la baza întocmirii declarației fiscale).

Astfel de documente sunt foarte importante pentru categoriile de venituri unde determinarea impozitului pe venit se realizează în sistem real pe baza datelor din contabilitate, sau în baza normelor anuale de venit.

Impozitarea veniturilor din închirierea în scop turistic a locuințelor din patrimoniul personal

Pe măsură ce România a devenit o țintă turistică tot mai căutată, iar dezvoltarea rapidă a tehnologiei a permis apariția unor noi activități generatoare de venituri personale (ex. apariția unei multitudini de platforme on-line prin care inclusiv persoanele fizice își pot închiria locuințele în scop turistic, chiar și de scurtă durată), o speță aparte poate fi închirierea în scop turistic a unor locuințe din patrimoniul personal. În acest caz, modalitatea de impunere este determinată în primul rând de un criteriu cantitativ, anume, dacă persoana fizică închiriază mai mult sau mai puțin de 5 camere în cursul anului fiscal. În funcție de acest criteriu și de încadrarea venitului aferent în categoria corespunzătoare, contribuabilul trebuie să știe că există obligații de calcul și de raportare specifice și distincte.

Codul fiscal prevede că, în cazul în care, în cursul anului fiscal, contribuabilii realizează venituri din închirierea unui număr mai mare de 5 camere, aceștia sunt obligați să notifice organului fiscal competent evenimentul, respectiv depășirea numărului de 5 camere de închiriat, prin depunerea declarației unice în termen de 30 de zile de la data producerii acestuia.

Un alt aspect care poate părea banal la prima vedere, dar care are implicații fiscale de luat în seamă în cazul în care nu este bine documentat sau corect raportat către autorități, este situația (comună, de altfel) în care o locuința se află în proprietatea mai multor persoane fizice (ex. apartament deținut în coproprietate de ambii soți etc.), dar venitul generat ca urmare a închirierii este raportat doar pe numele uneia dintre persoane.

Este cunoscut faptul că, în funcție de valoarea venitului realizat (cumulat din mai multe surse), se poate datora chiar și contribuție de asigurări sociale de sănătate, dar datele problemei se pot schimba în cazul în care ambii soți ar fi fost beneficiari de venit, iar cuantumul generat de fiecare în parte ar depăși plafonul prevăzut de lege pentru plata cotei de CASS. Așadar, există riscul ca o astfel de inadvertență să conducă la o reclasificare din partea organului fiscal și, implicit, posibilitatea ca pentru ambii proprietari ai locuinței să rezulte obligații fiscale. Dacă impozitul pe venit ar putea fi alocat în proporție de 50%-50% sau în alte proporții, pe baza cotei-parte deținute de fiecare din proprietatea imobilului respectiv, din perspectiva cotei de CASS, lucrurile ar putea să stea altfel și anume ca ambii proprietari să datoreze contribuția la sănătate. Adițional, potențiale penalități de neraportare sau penalități de întârziere ar putea fi adăugate.

Procedura de “deregistrare fiscală”

 O altă situație pe care contribuabilul român ar trebui să o aibă în vedere și pe care să o abordeze în conformitate cu prevederile legislației în vigoare (mai ales în cazul celor plecați în străinătate care și-au stabilit reședința și inclusiv rezidența acolo), este așa-zisa procedură de “deregistrare fiscală”.

Mai exact, aceasta presupune ca persoanele fizice care părăsesc țara pentru o perioadă mai mare de 183 de zile să depună la ANAF un chestionar de stabilire/clarificare a rezidenței fiscale la plecarea din România.

În baza acestei proceduri – obligatorie, conform legii – administrația fiscală poate determina dacă persoana fizică respectivă mai păstrează obligații de raportare fiscală în România sau nu. Exceptând veniturile care își au sursa în România (ex. venituri din chirii, dobânzi la un cont bancar din România, activități independente realizate în România etc.) există multe alte situații în care, dacă ”deregistrarea fiscală” este realizată la timp, raportarea veniturilor mondiale nu ar mai fi obligatorie în România deoarece persoana fizică nu ar mai avea statut de rezident fiscal român în baza de date a ANAF.

În situația contrară, în care respectiva persoană nu își îndeplinește această obligație de ”deregistrare” și realizează venituri private din străinătate (spre exemplu venituri din investiții: dobânzi, dividende, câștiguri de capital etc.) există riscul ca ANAF, inclusiv prin intermediul sistemului automat de schimb de informații cu autoritățile fiscale din alte state, să instituie din oficiu taxe pe veniturile respective.

Astfel, persoana fizică se poate regăsi în situația neplăcută și nedorită de a fi dublu impozitată, cu toate că România are încheiate convenții de evitare a dublei impuneri cu multe state, atât membre UE, cât și non-UE, iar o astfel de acțiune ar fi putut fi evitată / prevenită din timp.

În concluzie, deși contribuabilii au la dispoziție mult mai multe opțiuni și metode de a-și raporta către autorități veniturile realizate, iar sistemele de raportare devin din ce în ce mai digitalizate, aceștia nu trebuie să piardă din vedere faptul că, în subsidiar, aportul propriu și, implicit, responsabilitatea lor devin din ce în ce mai mari în relația cu autoritățile fiscale.

Având în vedere deficitul bugetar, care la finalul primelor opt luni din anul 2018 pare că este dublu față de aceeași perioadă a anului trecut (1,54% din PIB), și că ritmul de colectare a creanțelor fiscale de la persoanele fizice este în continuare relativ redus, stimularea plăților reprezintă o prioritate pentru Ministerul Finanțelor Publice.

În prezent, persoanele fizice au obligația prin declarația unică să raporteze veniturile obținute din activități precum:

–           Cedarea folosinței bunurilor (chirii)

–           Profesii libere

–           Activități independente

–           Vânzare de acțiuni

–           Anumite activități agricole

Pentru veniturile realizate până în anul 2017 inclusiv, plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale se efectuează în baza deciziilor de impunere emise de către administrațiile financiare. Intervin în acest moment două provocări. În primul rând, în ceea ce privește mecanismul de răspuns din partea autorităților fiscale, numărul mare de declarații sunt procesate de către inspectori cu întârziere. În al doilea rând, odată emise, eventualele datorii pe care le includ adesea nu sunt plătite de către contribuabili la timp.

Drept urmare, referitor la primul aspect, prin Ordinul nr. 2093/2018, publicat în 29 august 2018, s-a hotărât ca deciziile de impunere pentru anul 2017 să fie emise și transmise până la data de 30 octombrie 2018. Același termen este prevăzut și pentru deciziile de impunere pentru contribuțiile de asigurări sociale pentru anii 2016 si 2017, potrivit Ordinului nr. 2.323 publicat ieri în Monitorul Oficial.

În legătură cu al doilea aspect, prin Ordonanța de Urgență nr. 89 publicată ieri în Monitorul Oficial, se stabilesc noi termene de plată pentru anumite obligații fiscale și se oferă bonificații în cazul plății cu anticipație, astfel:

– Termenul de plată pentru impozitul anual pentru veniturile realizate în 2017, dar și pentru contribuțiile de asigurări sociale (pensii) pentru perioada 2016 – 2017 este 30 iunie2019, în cazul deciziilor de impunere emise după data intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență. Pentru plata cu anticipație până la data de 15 decembrie 2018, contribuabilii vor beneficia de o bonificație de 10% din aceste sume.

– Termenul de plată pentru contribuțiile de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 2014 – 2017 este 30 iunie 2019 (n.b. actualmente încă sunt mai multe cazuri de decizii neemise nici pentru anul 2014), în cazul deciziilor de impunere emise după data intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență. Pentru plata cu anticipație până la 31 martie 2019, contribuabilii vor beneficia de o bonificație de 10% din aceste sume.

Pentru efectuarea regularizării, ANAF va trimite contribuabililor deciziile de impunere precum și notificări privind termenele de plată.

Pe de o parte, este de urmărit dacă acest demers va accelera ritmul de colectare. Pe de alta, creșterea colectării prin oferirea de stimulente de care beneficiază doar o parte din contribuabilii persoane fizice poate părea discriminatorie față de alte categorii de contribuabili, ca de exemplu cei pentru care plata impozitului și a contribuțiilor sociale se efectuează prin reținere la sursă. Ca urmare, credem în beneficiile unei astfel de soluții pe termen scurt; pe termen lung însă, este obligatorie implementarea unei proceduri mai eficiente de colectare a impozitelor ținând seama și de avantajele aduse prin digitalizare.

Autor: Claudia Sofianu, Partener Departamentul de asistență fiscală și juridică, EY România

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 260.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 34,8 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2018. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei 800 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com

Pentru a simplifica completarea și depunerea online a Declarației Unice, Ministerul Finanțelor Publice – ANAF pune la dispoziția contribuabililor o aplicație informatică dedicată, care poate fi accesată la adresa https://declunica.anaf.ro/.  Declarația Unică se poate completa și depune de la adresa https://declunica.anaf.ro/ dacă se utilizează numele de utilizator și parola contului personal din Spațiul Privat Virtual.

Se recomandă utilizarea din timp a aplicației dedicate completării și depunerii online a Declarației Unice, pentru a se evita îngreunarea procedurii de depunere de către un număr mare de utilizatori înregistrați simultan în sistem.

Contribuabilii care depun electronic Declarația Unică beneficiază de bonificația de 5% din impozitul pe venit plãtit integral pânã la 15 martie 2019 inclusiv, reprezentând obligațiile fiscale anuale pentru anul 2018. O bonificaţie de 5% se acordă, de asemenea, şi pentru contribuțiile sociale datorate potrivit legii.

Termenul de depunere a declaraţiei unice a fost extins până la 31 iulie 2018.

Începând cu 16 mai 2018, orice persoană care realizează venituri din activități economice sau alte categorii de venituri are posibilitatea să le declare online prin intermediul formularului electronic inteligent al Declarației Unice disponibil în Spațiul Privat Virtual (SPV). Formularul calculează automat cuantumul impozitelor și contribuțiilor datorate de persoanele fizice la bugetul de stat. Formularul poate fi accesat pe portalul ANAF în secțiunea ”Spațiul Privat Virtual”, rubrica Descărcare declarații.

Serviciul electronic Spațiul Privat Virtual este furnizat gratuit de Ministerul Finanțelor Publice, iar înregistrarea este posibilă fără a fi necesară deplasarea la ghișeele ANAF. În acest sens, MFP a transmis prin poștă fiecărui contribuabil o scrisoare personalizată, care conține toate datele necesare înrolării din confortul propriei case. Prin intermediul SPV se poate accesa oricând situația fiscală personală și se pot primi sau transmite o serie de documente, declarații fiscale și alte informații fiscale utile. De asemenea, formularul se poate completa și semna și de deținătorii de certificate digitale calificate. Depunerea se face pe portalul e-guvernare.ro.

“Așa cum am promis, astăzi am făcut un pas important către viitor: orice persoană fizică poate să depună online Declarația Unică și astfel să economisească timp și bani. Vreau să eficientizez activitatea ANAF, vreau să reduc birocrația fiscală și să încurajez trecerea de la hârtie la mediul electronic online”, a precizat ministrul finanțelor publice, Eugen Teodorovici.

Dacă Declarația Unică este depusă online până pe 15 iulie 2018 și plata obligațiilor se efectuează integral până la data de 15 martie 2019, inclusiv, se acordă o reducere de 5% din suma totală datorată bugetului de stat, iar dacă suma datorată, stabilită la nivelul veniturilor estimate pentru anul 2018, este plătită integral până pe 15 decembrie 2018, se acordă o reducere suplimentară de 5% din suma datorată.

Principalele categorii de venituri care trebuie declarate de persoanele fizice provin din:

• activități independente;
• cedarea folosinței bunurilor, cu excepția veniturilor din arendă;
• activități agricole pentru care venitul net se stabilește în sistem real;
• piscicultură și/sau silvicultură;
• transferul titlurilor de valoare și orice alte operațiuni cu instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum și din transferul aurului financiar;
• jocuri de noroc realizate de către persoanele fizice ca urmare a participării la jocuri de noroc la distanță și festivaluri de poker;
• activitățile artistice și sportive, în calitate de artiști de spectacol sau ca sportivi.

Instrucțiuni depunere Declarație Unică

Autor: Andrei Iancu – Avocat, D&B David și Baias SCA

Recent, a fost publicată în M. Of. nr. 260 din 23 martie 2018, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2018 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, prin care a fost instituit un regim cu totul inedit, în materia stabilirii și plății impozitului pe veniturile obținute din activități independente.

Potrivit prevederilor art. IX din ordonanță, prin derogare de la dispozițiile art. 4 C.fisc., acest act normativ a intrat în vigoare la data publicării (i.e. 23.03.2018). Singura excepție o constituie prevederile art. IV din ordonanță, care se referă la modificările aduse legii pensiilor (Legea nr. 263/2010).

Modificarea substanțială adusă de noul regim fiscal este abandonarea sistemului plăților anticipate, urmate de o „regularizare” a obligației fiscale.

În acest sens, prin art. I pct. 18 și 19 din ordonanță au fost abrogate art. 74 și 75 C.fisc.¹, care prevedeau obligația de a realiza plăți anticipate (art. 74) și de a depune declarația finală prin care era stabilit cuantumul impozitului anual datorat (art. 75).

Ca o precizare prealabilă, mecanismul descris mai jos privește strict stabilirea și plata impozitului pe venituri obținute din activități independente, în cazul contribuabililor care determină venitul net în sistem real, pe baza datelor din contabilitate.

1. Stabilirea venitului estimat

O primă modificare adusă prin art. I pct. 38 din ordonanță vizează art. 120 C.fisc., care în trecut stabilea obligația contribuabililor de a declara venitul estimat și de a efectua plăți anticipate în contul impozitului pe venit obținut din activități independente.

Urmare modificărilor aduse de ordonanță, art. 120 C.fisc. stabilește, conform mecanismului actual, obligația contribuabililor de a depune în fiecare an, până la data de 15 martie, declarația unică prin care se va estima venitul net pentru anul în curs (e.g. în 15 martie 2019 se va depune declarația unică pentru estimarea venitului net anual ce ar urma să fie obținut în anul 2019).

Scadența impozitului pe venitul anual obținut din activități independente este stabilită, conform noului mecanism, pentru data de 15 martie a anului următor.

2. Stabilirea venitului realizat efectiv în anul de impunere

În redactarea lor actuală, ca urmare a modificărilor intervenite prin punctele 40 și 41 din ordonanță, art. 122 și 123 C.fisc. stabilesc, în esență, că până la aceeași dată de 15 martie a anului următor celui în care se realizează venitul, tot prin declarația unică, contribuabilul va stabili și ce impozit și contribuții sociale datorează pentru anul anterior, pe baza venitului net efectiv realizat.

Așadar, declarația unică ar urma să îndeplinească, concomitent, atât rolul fostei declarații 220, cât și pe cel al fostei declarații 200, prin intermediul ei efectuându-se deci atât estimarea venitului pentru anul în curs, cât și declararea venitului realizat pentru anul anterior.

3. Bonificația

Prin art. 121 C.fisc. (introdus prin pct. 40 din ordonanță) se stabilește, cu caracter de noutate absolută, că se va acorda o bonificație, pentru plata anticipată a impozitului, însă atât termenul până la care trebuie să se efectueze plata, cât și procentul bonificației urmează a fi stabilite prin legile bugetare anuale.

În mod cu totul inedit, o bonificație se acordă și în privința contribuțiilor, aspect ce rezultă din pct. 52 din ordonanță, respectiv art. 151 alin. (22) C.fisc. și pct. 57 din ordonanță, respectiv art. 174 alin. 22 C.fisc., care fac, la rândul lor, trimitere la art. 121 C.fisc., acesta din urmă fiind aplicabil în mod corespunzător și în privința contribuțiilor sociale. Așadar, inclusiv contribuția de asigurări sociale de sănătate, al cărei cuantum a fost plafonat de la 1 ianuarie 2018 la suma de 2.280 lei/an, ar urma să fie redusă prin aplicarea unei bonificații.

Ceea ce este însă deosebit de important este că bonificația urmează să fie calculată și aplicată chiar de contribuabil, prin înscrierea ei în declarație și determinarea cuantumului ei, ceea ce presupune ca plata efectuată cu anticipație să vizeze doar diferența, rămasă după scăderea bonificației. Calcularea și aplicarea în concret a bonificației va fi însă subiect de verificare ulterioară, cu prilejul controlului fiscal.

4. Important pentru anul 2018

Fiind primul an în care se va aplica noul mecanism, așadar, un an de tranziție, există o serie de norme tranzitorii, importante mai ales în contextul în care anul trecut au fost efectuate plăți anticipate de către contribuabili, iar noul sistem de stabilire a impozitului intervine, ab initio, după data de 15 martie, preconizată pentru depunerea declarației unice în anii următori (e.g. 2019, 2020, etc.).

În acest sens:

• în anul 2018, declarația unică va fi depusă până la data de 15 iulie, urmând ca prin intermediul ei să se declare venitul impozabil efectiv realizat pentru anul 2017, dar și estimarea venitului ce va fi realizat în cursul anului 2018 [pct. 48 din ordonanță, respectiv art. 133 alin. (13) și (14) C.fisc.];
• dacă declarația este depusă prin mijloace electronice de comunicare la distanță (a se citi „online” pentru brevitate), se va acorda o bonificație de 5% aplicată la impozitul anual DATORAT [adică impozitul datorat conform veniturilor efectiv realizate) – conform pct. 48 din ordonanță, respectiv art. 133 alin. (15) lit. a) C.fisc.];
• dacă impozitul pe venitul anual estimat este plătit până la data de 15 decembrie, se va acorda o bonificație de 5% din impozitul astfel ESTIMAT – conform 48 din ordonanță, respectiv art. 133 alin. (15) lit. b) C.fisc.;
• cele două bonificații se cumulează, conform pct. 48 din ordonanță, respectiv art. 133 alin. (16) C.fisc.;
• bonificațiile de mai sus, în aceleași condiții și același procent, se aplică și pentru contribuțiile sociale – conform pct. 52 din ordonanță, respectiv art. 151 alin. (22) C.fisc. și pct. 57 din ordonanță, respectiv art. 174 alin. (22) C.fisc., care fac ambele trimitere la aplicarea corespunzătoare a pct. 48 din ordonanță, respectiv art. 133 alin. (15) și (16) C.fisc.;
• regularizarea plăților anticipate efectuate în anul 2017 se va face pe baza declarației unice (care, spre deosebire de declarația 200, nu se va depune până în 25 mai, ci până în 15 iulie). Astfel, după cum rezultă din pct. 48 din ordonanță, respectiv art. 133 alin. (13) lit. b) C.fisc., se va determina impozitul pe venit anual, care, pentru ultima dată, va fi stabilit prin decizie de impunere comunicată de organul fiscal. Eventualele diferențe de impozit de restituit ar urma să fie restituite din oficiu, pe baza deciziei de impunere, emise potrivit art. 168 alin. (4) lit. a) C.proc.fisc., în termen de 60 de zile de la primirea ei.

       5. Cele mai importante aspecte procedurale

În logica noului mecanism, organul fiscal nu va mai emite nicio decizie de impunere, întrucât declarația unică, fiind o declarație de impunere [în sensul art. 102 alin. (2) C.proc.fisc., coroborat cu art. 82 alin. (4) C.proc.fisc.], este titlu de creanță fiscală (atât pentru impozit, cât și pentru contribuții) și pe baza ei se va plăti, iar, în caz de neplată, tot pe baza ei se poate începe executarea silită [pct. 52 alin. (19) si pct. 57 alin. (19) din ordonanță].

Eventualele bonificații ce vor fi acordate în anii următori vor putea fi identificate din legea bugetului, iar tot din acest act normativ vom afla și termenele de plată până la care trebuie stinsă obligația fiscală, pentru a se beneficia de ele, sau alte condiții ce trebuie întrunite pentru acordarea lor (e.g. depunerea online a declarației unice).

Conform prevederilor ordonanței, se va emite un ordin ce ar urma să conțină modelul declarației și instrucțiunile pentru completarea sa în termen de 30 de zile, termen care a început să curgă din data de 23.03.2018.

Desigur, termenul de 30 de zile este o veritabilă declarație de intenție, în privința căreia îmi exprim fără rezerve scepticismul, dar modelul declarației și instrucțiunile sale de completare cred (sau sper mai degrabă) că ne vor oferi indicii prețioase în privința interpretării normelor ordonanței, care, cel puțin la acest moment, sunt pe alocuri neclare.

[1] În continuarea materialului, referirile se vor face dublat, atât la articolul și punctul din ordonanță, cât și la textul din Codul fiscal, așa cum arată acesta după modificare.

   ∗

Prezentul material are caracter strict informativ și descriptiv și nu pretinde a conține opinii ori comentarii cu privire la noul regim fiscal al impozitului pe venit. Intenția redactării sale a fost aceea de a aduce în atenție anumite modificări recente ale legislației fiscale. Pentru o analiză detaliată, însoțită de aprecieri și comentarii, dar și evidențierea unor probleme ce ar putea fi generate de noua reglementare, vă recomandăm materialul ce va fi pregătit de autor și va fi publicat într-o ediție viitoare a Tax Magazine.

Persoanele fizice care realizează venituri din activități economice sau alte categorii de venituri vor depune la ANAF o singură declarație – Declarația Unică – care cuprinde toate informațiile necesare privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate și asigură simplificarea modului de stabilire și declarare a obligațiilor de plată. Noul mecanism introdus permite, de asemenea, și simplificarea modului de efectuare a plății impozitului pe venit și contribuțiilor sociale. Reglementarea face parte dintr-o ordonanță de urgență adoptată astăzi de Guvern prin care se urmărește simplificarea și reducerea birocrației în relația contribuabililor cu fiscul, obiectiv asumat prin Programul de Guvernare.

Prin introducerea Declarației Unice se elimină șapte declarații fiscale (D200, D 201, D 220, D221, D600, D604, D605). Se trece practic, de la un sistem în care informațiile erau furnizate de contribuabili în declarații diferite, în scopul stabilirii impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale, la un sistem de declarare în care toate obligațiile declarative ale contribuabililor sunt îndeplinite prin depunerea Declarației unice. Aceasta va conține informații atât despre venitul realizat în anul precedent, cât și despre venitul estimat pentru anul curent și va putea fi rectificată oricând până la termenul de plată.

Termenul unic de plată va fi 15 martie anul următor pentru anul precedent (o singură scadență, în loc de cinci) cu posibilitatea de a face plăți oricând în cursul anului până la termenul scadent, de 15 martie, inclusiv. În 2018, Declarația Unică se depune până pe 15 iulie.

Un nou mecanism de stabilire a impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale obligatorii

Prin ordonanța de urgență se trece de la impozitul pe venit și contribuțiile sociale obligatorii stabilite de către organul fiscal, la un sistem de autoimpunere în care impozitul pe venit și contribuțiile sociale obligatorii pentru anul curent se stabilesc prin Declarația unică de către contribuabil.
Referitor la contribuțiile sociale, obligațiile de plată curente se determină prin estimarea venitului ce urmează a se realiza în anul curent din activități independente și drepturi de proprietate intelectuală, în cazul contribuțiilor pentru pensii, iar în cazul contribuțiilor pentru sănătate, se estimează, pentru anul în curs veniturile realizate din activități independente, cedarea folosinței bunurilor, agricultură, silvicultură, piscicultură, asocieri cu persoane juridice, investiții și alte surse.
Contribuția pentru pensii reprezintă 25% dintr-un venit ales de contribuabil cel puțin egal cu 22.800 lei, pentru anul 2018 (12 salarii de bază minime brute pe țară).

Contribuția pentru sănătate reprezintă 10% din 22.800 lei, pentru anul 2018 (12 salarii de bază minime brute pe țară).
Contribuabilul care plătește venituri din drepturi de proprietate intelectuală, asocieri cu persoane juridice, arendă și asocieri cu persoane juridice va stabili, declara și plăti impozitul pe venit, CAS și CASS prin reținere la sursă la momentul plății venitului. Reținerea la sursă nu se aplică dacă venitul estimat pentru fiecare sursă de venit este mai mic decât 22.800 lei, pentru anul 2018 (12 salarii de bază minime brute pe țară).

Reținerea la sursă a impozitului pe venit cu impunere finală se menține și pentru veniturile obținute din dividende, dobânzi, lichidarea unei persoane juridice, premii și jocuri de noroc și alte surse.
Sfera veniturilor din activități independente a fost revizuită în sensul excluderii veniturilor din proprietate intelectuală și tratării acestora, în mod distinct, ca și o categorie de venituri de sine stătătoare pentru care se aplică în continuare metoda reținerii la sursă.
Prin introducerea acestor modificări se simplifică modul de stabilire a impozitului pe venit și se elimină emiterea de către A.N.A.F. a deciziilor de impunere pentru plățile anticipate.

Bonificații pentru achitarea integrală a obligațiilor

Actul normativ introduce, pentru 2018, posibilitatea reducerii obligațiilor fiscale anuale – impozit pe venit, CAS, CASS – prin acordarea unor bonificații, astfel:
a) 5% dacă Declarația Unică se depune până la 15 iulie 2018 prin mijloace electronice, iar obligațiile fiscale sunt achitate integral până la 15 martie 2019;
b) 5% dacă obligațiile fiscale sunt achitate integral până la 15 decembrie 2018.

Bonificațiile diminuează obligația fiscală anuală estimată, plătită.
Dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile menționate, bonificația acordată va fi de 10%.

Simplificarea procedurii de distribuire a cotei de 2% din impozitul anual pe veniturile din salarii pentru ONG-uri

Contribuabilii care obțin venituri din salarii sau asimilate acestora pot opta pentru calcularea, reţinerea şi plata, lunară, de către angajator/plătitor a cotei de 2% din valoarea impozitului datorat, pentru susţinerea entităţilor nonprofit, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private conform legii.

Opțiunea se exprimă în scris și rămâne valabilă pentru o perioadă de cel mult 2 ani fiscali consecutiv.

Scopul acestei măsuri este să dea posibilitatea organizațiilor neguvernamentale să beneficieze în cursul anului de sumele distribuite de contribuabili în vederea desfășurării activităților proprii. Vechea reglementare permitea distribuirea doar în anul următor celui de realizare a veniturilor. Totodată, măsura vine în întâmpinarea contribuabililor care optează să distribuie aceste sume, prin simplificarea procedurii de distribuire a cotei de 2%.

Modificări privind modul de stabilire a CAS și CASS

Persoanele fizice pot opta pentru plata contribuției de asigurări sociale de sănătate dacă estimează că în anul curent realizează venituri nete anuale cumulate, sub plafonul de 22.800 lei (12 salarii de bază minime brute pe țară) și/ sau dacă nu realizează venituri.
Autoritățile centrale și locale vor acorda asistență de specialitate în vederea completării și depunerii Declarației unice. Dacă într-o localitate nu există o unitate teritorială a ANAF, primăria va avea obligația de a asigura asistență necesară contribuabililor.

Reglementări în domeniul pensiilor și sănătății pentru punerea în acord cu noul Cod fiscal

Ordonanța de urgență include, de asemenea, un capitol, de reglementări în domeniul pensiilor și sănătății, pentru punerea în concordanță cu noile reglementări ale Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal și menținerea calității de asigurat în sistemul de asigurări sociale.
Persoanele care obțin venituri din salarii, sau asimilate acestora, au calitatea de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate, iar dreptul la pachetul de bază se acordă de la data începerii raporturilor de muncă/serviciu.

Persoanele care obţin venituri din activităţi independente, drepturi de proprietate intelectuală, asocierea cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlurilor II, III sau Legii nr. 170/2016, din cedarea folosinţei bunurilor, activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, din investiţii şi venituri din alte surse, precum şi persoanele care nu realizează venituri şi nu sunt exceptate de la plata CASS, calitatea de asigurat în sistemul de sănătate și dreptul la pachetul de bază se acordă pentru 12 luni de la data depunerii Declaraţiei Unice. Persoanele fără venituri dobândesc calitatea de asigurat pentru 12 luni, prin depunerea DU indiferent de data depunerii acesteia.

Pentru 2018, persoanele fizice care obţin venituri din activităţi independente, cedarea folosinţei bunurilor, agricultură, silvicultură, piscicultură, asocieri cu persoane juridice, investiţii şi alte surse, îşi păstrează calitatea de asigurat, până la termenul de depunere a DU, astfel încât să beneficieze în continuare de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale.

Calitatea de asigurat a persoanelor care au obţinut venituri din salarii și asimilate salariilor se mai păstrează 3 luni de la data încetării raporturilor de muncă/serviciu.

Calitatea de asigurat a categoriilor de persoane asigurate fără plata contribuției, se mai păstrează 1 lună de la data la care aceste persoane nu se mai încadrează în aceste categorii de asigurați.

Pentru persoanele care realizează venituri din activităţi independente, din drepturi de proprietate intelectuală, din asocierea cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlurilor II, III sau Legii nr. 170/2016, din cedarea folosinţei bunurilor, din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, din investiţii şi venituri din alte surse, precum şi pentru persoanele care nu realizează venituri şi nu sunt exceptate de la plata contribuţiei, calitatea de asigurat încetează la data la care expiră perioada pentru care au depus declarația unică, dacă nu depun o nouă declarație pentru perioada următoare.

Persoanele, care nu fac dovada calităţii de asigurat, beneficiază de pachetul minimal de servicii, care cuprinde servicii de îngrijire a sănătăţii, medicamente şi materiale sanitare doar în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemoepidemic, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, servicii de planificare familială, servicii de prevenţie şi îngrijiri de asistenţă medicală comunitară.

Studenţii-doctoranzi care desfăşoară activităţi didactice, potrivit contractului de studii de doctorat, în limita a 4 – 6 ore convenţionale didactice pe săptămână precum şi pensionarii care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, beneficiază de calitatea de asigurat şi de pachetul de servicii de bază, fără plata contribuţiei.

Pentru asiguraţii sistemului de asigurări sociale de sănătate, care au obligaţia plăţii contribuției de asigurări sociale de sănătate, după depunerea declaraţiilor fiscale, ANAF are obligaţia de a transmite CNAS informaţiile necesare în vederea acordării calităţii de asigurat.
CNAS şi ANAF îşi acordă reciproc şi gratuit accesul la informaţiile referitoare la declararea/achitarea contribuţiei, precum şi la anumite categorii de persoane exceptate de la plata contribuţiei înregistrate în Registrul unic de evidenţă al asiguraţilor din Platforma informatică din asigurările de sănătate.