1

Decalogul schimbărilor aplicabile de la 1 ianuarie 2023 în domeniul gestionării deșeurilor

Autor: Daniela Neagoe, Senior Manager, Comerţ Internaţional, EY România

În cursul anului 2022 au fost publicate o serie de acte normative ce aduceau modificări legislației privind gestionarea deșeurilor, inclusiv în privința obligațiilor la Fondul pentru Mediu, distanța aplicabilității acestora, de la 1 ianuarie 2023, părând îndepărtată. Lunile s-au scurs repede, am intrat în anul 2023 și agenții economici vizați de noile prevederi trebuie să se conformeze acestora.

Cele mai importante modificări de care trebuie să țină seama agenții economici ar fi:

  1. Creșterea costurilor cu gestionarea deșeurilor de ambalaje ca urmare a modificării obiectivelor de reciclare/valorificare. Obiectivele globale de reciclare și valorificare pentru calculul contribuției aferente ambalajelor au crescut cu 5%. De asemenea, au crescut și obiectivele de reciclare pe tip de material, cea mai mare creștere fiind la deșeurile de ambalaje din aluminiu de la 20% în 2022, la 30% în 2023.
  2. Începând din 1 ianuarie 2023, îndeplinirea obiectivelor de valorificare/reciclare se calculează pe baza cantităților efectiv valorificate și nu pe baza celor predate către reciclator, element maxim diferențiator față de situația de până acum. Cu alte cuvinte, crește responsabilitatea reciclării pentru agenții economici și aceștia vor fi nevoiți să-și urmărească fluxul valorificării și al reciclării până la reciclarea efectivă, nu doar până în momentul predării către un reciclator.
  3. OIREP[1] va plăti contribuția de 2 lei/kg pentru ambalaje numai în limita garanției prevăzute de Legea nr. 249/2015, la acest moment fiind de 2 milioane lei. În cazul în care OIREP nu vor îndeplini obiectivele prevăzute de lege, operatorii economici care au încheiat contracte cu aceștia vor plăti contribuția aferentă de 2 lei/kg după executarea garanției OIREP-ului, în baza unei decizii emisă de către AFM.

Astfel, este critic ca agenții economici să analizeze necesitatea unor modificări ale procedurilor interne, adresând în special cazul în care OIREP nu ar îndeplini obiectivele de valorificare/reciclare pentru cantitatea de deșeuri de ambalaje pentru care a preluat responsabilitatea. De asemenea, înainte de a contracta un OIREP, este recomandat să se facă un minim efort de due dilligence pentru a verifica activitatea OIREP-ului respectiv – de exemplu, cine sunt acționarii, clienții sau prestatorii de servicii aferenți tipurilor de ambalaje pentru care există obligația de gestionare.

  1. Colectorii de deșeuri, firmele de salubritate, reciclatorii, valorificatorii și brokerii de deșeuri – care raportează cantități către OIREP-uri – constituie, la rândul lor, o garanție în cuantum de 500.000 lei în favoarea Administrației Fondului de Mediu, ce va fi actualizată la un cuantum de 15% din rulajul anului anterior.
  2. Referitor la Ecotaxă – taxa pentru pungi din plastic, de 0,15 lei/bucată, s-a introdus o exceptare de la plată pentru pungile de uz casnic introduse pe piața națională care sunt inscripționate individual cu sintagma „pungi de uz casnic”.
  3. Contribuția AFM pentru neatingerea țintelor de colectare a deșeurilor electrice din categoria „lămpi” a scăzut de la 20 lei/kg în 2022, la 8 lei/kg în 2023.
  4. Sistemul informatic de trasabilitate al AFM (SIATD[2]) se extinde (de la ambalaje) și asupra anvelopelor, bateriilor și echipamentelor electrice. Cantitățile care nu apar în SIATD nu pot fi luate în calculul la realizarea obiectivelor minime de gestionare a deşeurilor.
  5. Sistemul de Garanție Returnare (SGR) va fi obligatoriu începând cu data de 30 noiembrie 2023, producătorii și comercianții care introduc pe piață ambalaje SGR, având obligația de a se înregistra în SGR până la data de 28 februarie 2023. SGR se referă la ambalaje primare nereutilizabile din sticlă, plastic sau metal, cu volume cuprinse între 0,1 l și 3 l, inclusiv pentru băuturi. Agenții economici implicați ar trebui să seteze până la această dată atât circuitul garanției, cât și al ambalajelor, inclusiv să creeze puncte de colectare la care consumatorul final va preda ambalajele SGR și vor primi contravaloarea garanției de 0,5 lei/ambalaj.
  6. Producătorii care introduc pe piață anumite produse din plastic de unică folosință (de exemplu, filtre tutun, recipiente pentru alimente, cum ar fi cutiile cu sau fără capac, utilizate pentru a conține produse alimentare, pahare pentru băuturi, inclusiv capacele acestora) trebuie să implementeze răspunderea extinsă a producătorilor prin intermediul unei organizații sau individual pentru deșeurile proprii, până la 31 decembrie 2024. Pentru filtre tutun, deși termenul de implementare a răspunderii extinse a rămas 5 ianuarie 2023, nu s-a implementat încă, conform discuțiilor cu părțile implicate în acest demers, acest termen urmează să fie amânat.
  7. Pentru a realiza o reducere cantitativă măsurabilă a consumului de produse din plastic de unică folosință, operatorii economici care introduc pe piața națională aceste produse sunt obligați să reducă progresiv cantitățile introduse pe piață și anume cu 5% pentru anul 2023, raportat la anul 2022.

În concluzie, ne așteptăm ca  aceste modificări să fie de impact la nivelul activității agenților economici şi recomandăm analize individuale în funcție de specificul activității.

[1] Organizații care implementează obligațiile privind Răspunderea Extinsă a Producătorului.

[2] Sistemul Informatic de Asigurare a Trasabilității Deșeurilor.




Studiu EY: 90% dintre companii întâmpină dificultăți în calculul contribuțiilor către Fondul de Mediu

Conform legislației în vigoare, operatorii economici care introduc pe piaţă ambalaje şi produse ambalate sunt responsabili să asigure gestionarea ambalajelor devenite deşeuri pe teritoriul naţional. Însă, procesul continuu de modificare și actualizare a cadrului legislativ generează o serie de dificultăți în activitatea operațională a companiilor – de la determinarea cantităților de ambalaje, la valorificarea cantităților obligatorii prin lege.

Studiul derulat de EY România, realizat în rândul a 260 de companii din diverse domenii din România, arată că peste 90% dintre firmele chestionate spun că se confruntă cu dificultatea de a determina corect baza de calcul pentru contribuțiile datorate Fondului de Mediu. Mai mult, această problemă riscă să se agraveze prin intrarea în vigoare a contribuțiilor către Administrația Fondului pentru Mediu (AFM), aferente obligațiilor de valorificare a echipamentelor electrice și electronice, a bateriilor și acumulatorilor.

„Observăm că 90% dintre companii sunt într-o  situație de risc financiar ridicat sau chiar sever datorat modului în care își administrează obligația privind valorificarea deșeurilor provenite de la ambalajele puse pe piață din România. Acest lucru înseamnă că această activitate este în continuare generatoare de costuri semnificative și încărcare administrativă”, a declarat Raul Pop, senior manager al Serviciului de sustenabilitate și schimbări climatice din cadrul EY România.

Studiul Ambalajele – riscuri și oportunități sintetizează principalele provocări pe care companiile active în România le întâmpină în procesul de administrare a obligațiilor către AFM, aferente ambalajelor. Toate aspectele urmărite sunt reprezentative pentru definirea îndatoririlor legale ale companiilor care fac obiectul legislației privind valorificarea ambalajelor, echipamentelor electrice, bateriilor și acumulatorilor.

„Procesul de determinare și calculare a obligațiilor față de Fondul de mediu este unul riguros, are natură fiscală și este standardizabil. În același timp, este specific fiecărei companii și presupune un demers complex de colectare a informațiilor din mai multe departamente, de la marketing, achiziții, recepție, administrativ, mediu, caliate, vânzări, distribuție, raportare, contabilitate și de la cel financiar”, spune Raul Pop.

Rezultatele studiului arată că niciunul dintre domeniile sondate nu înregistrează performanțe notabile și toate se află în zona de risc mediu în ceea ce privește rezultatele unui potențial audit fiscal dedicat contribuțiilor aferente Fondului de Mediu.

Companiile din sectorul auto și transporturi întâmpină dificultăți majore în înțelegerea obligațiilor aferente gestionării ambalajelor produselor finite și a determinării cantitative a echipamentelor electrice puse pe piață. Prin raportare la standardul optim de operare – acela de conformitate completă față de prevederile legale și practica de control fiscal – cea mai bună performanță se observă în gestionarea paleților de lemn și a ambalajelor materiilor prime, ambele normate în detaliu în relația cu furnizorii.

Companiile din domeniul “producției industriale” întâmpină dificultăți majore în determinarea gestionării bateriilor aferente echipamentelor pe care le pun pe piață, urmate de lipsa unei abordări consecvente în ceea ce privește managementul costurilor corespunzătoare sumelor de plată către Fondul de Mediu. În ceea ce privește conformitatea față de prevederile legale și practica de control fiscal, cea mai bună performanță se observă în determinarea modului de gestionare a ambalajelor materiilor prime și a ambalajului terțiar (folie și paleți de lemn).

Companiile din domeniul farmaceutic întâmpină dificultăți în colectarea informației și cuantificarea corectă a ambalajului terțiar (folie și paleți de lemn), aspect rămas nereglementat în legislația din domeniul sănătății, urmat de materiile prime. Însă, produsele finite, echipamentele electrice și bateriile acestora sunt, în general, mai bine cunoscute și administrate decât în cazul altor domenii de activitate. Standardizarea specifică acestei industrii facilitează tranziția spre o conformitate completă la obligațiile fiscale de mediu.

Companiile din domeniul bunurilor de larg consum și comerț – deși au o abordare echilibrată a întregului proces privind determinarea obligațiilor către Administrația Fondului pentru mediu, în privința gestionării produselor și ambalajelor pe care le pun pe piață, întâmpină în continuare unele dificultăți în procesul de conformare. Se remarcă, însă, o bună înțelegere a modului de determinare a cantităților de echipamente electrice puse pe piață și a bateriilor care le însoțesc.

„Majoritatea activităților pe care le presupune demersul de calcul al contribuțiilor pot fi automatizate, cu condiția implicării top managementului companiei în determinarea tuturor departamentelor companiei de a-și asuma un rol concret în cadrul acestui proces. Derularea unui audit de sistem pentru determinarea și procedurarea modului de tratare a excepțiilor și distribuirea clară a responsabilităților între departamentele producătoare de date sunt esențiale în atingerea unui nivel de conformitate completă față de obligațiile fiscale de mediu”, a concluzionat Raul Pop.

* * *

Despre studiu

Studiul a fost realizat de EY România, cu sprijinul Ipsos, în perioada 29 ianuarie – 2 martie 2018, pe un esantion de 262 de companii din România, din diverse sectoare de activitate, cum ar fi auto și transporturi (52 firme), bunuri de larg consum și comerț (119), producție industrială (60), industria farmaceutica (31). 22 dintre acestea au o cifră de afaceri de peste 1 000 000 euro, 24 au o cifră de afaceri situată între 500 000 și 999 000 euro, 156 între 50 000 și 499 000 euro, iar 60 de firme sub 50 000 euro. Pentru colectarea datelor s-a folosit metodologia CATI (computer assisted telephone interview). Din cadrul fiecărei companii a fost intervievată persoana responsabilă de raportarea către Fondul de Mediu.

* * *

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 190.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 27,4 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2014. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 500 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.




Grecia este obligată la plata unor sancțiuni pecuniare pentru neexecutarea unei hotărâri a Curții din 2005 prin care s-a constatat că nu și-a îndeplinit obligațiile care decurg din Directiva „deșeuri”

Grecia este obligată la plata unor sancțiuni pecuniare pentru neexecutarea unei hotărâri a Curții din 2005 prin care s-a constatat că nu și-a îndeplinit obligațiile care decurg din Directiva „deșeuri”

Pe lângă o sumă forfetară de 10 milioane de euro, Curtea impune Greciei, până la deplina executare a hotărârii din 2005, o penalitate cu titlu cominatoriu al cărei cuantum efectiv va depinde de progresele înregistrate de Grecia, dar care, în lipsa unor astfel de progrese, se va ridica la peste 14 milioane de euro pe săptămână de întârziere

Directiva privind deșeurile impune statelor membre să se asigure că deșeurile se recuperează sau se elimină fără a periclita sănătatea oamenilor și fără a dăuna mediului; ea le obligă de asemenea să interzică abandonarea, descărcarea și eliminarea necontrolată a deșeurilor. Orice deținător de deșeuri trebuie să le predea unei întreprinderi care realizează recuperarea sau eliminarea lor cu respectarea directivei. O astfel de întreprindere trebuie să obțină o autorizație de la autoritatea competentă.

Printr-o primă hotărâre din 2005, Curtea de justiție a declarat că Grecia a încălcat directiva pentru motivul că, în luna februarie 2004, 1 125 de spații de eliminare necontrolată a deșeurilor erau încă exploatate pe teritoriul său și că închiderea tuturor depozitelor ilegale și necontrolate de deșeuri era prevăzută abia pentru anul 2008.

În 2009, apreciind că Grecia nu s-a conformat pe deplin hotărârii din 2005, Comisia a adresat acestui stat membru o scrisoare de punere în întârziere. În 2010 i-a adresat o scrisoare de punere în întârziere suplimentară. Întrucât a considerat că exista în continuare o problemă în ceea ce privește atât numărul de depozite necontrolate de deșeuri, cât și lipsa unui număr suficient de spații adecvate de eliminare a deșeurilor, Comisia a decis, în 2013, să introducă prezenta acțiune.

Ca răspuns la o întrebare adresată de Curte, Grecia și Comisia au arătat că, în mai 2014, dintr-un total de 293 de depozite ilegale de deșeuri, 70 erau în continuare active, iar 223, deși dezafectate, nu fuseseră încă reabilitate.

În hotărârea pronunțată astăzi (2 decembrie 2014), Curtea amintește că la data de 29 decembrie 2010 și potrivit informațiilor prezentate de Grecia în fața Curții în mai 2014, Grecia nu a luat încă toate măsurile necesare pentru deplina executare a hotărârii din 2005. În aceste condiții, Curtea apreciază că se justifică impunerea de sancțiuni pecuniare Greciei.

Executarea hotărârii, și anume respectarea directivei, ar presupune dezafectarea depozitelor ilegale de deșeuri, reabilitarea efectivă a acestora (nu doar programarea reabilitării lor), precum și crearea dotărilor necesare pentru a asigura respectarea directivei în mod permanent și pentru a evita crearea de noi depozite ilegale de deșeuri.

Curtea consideră că obligarea Greciei la plata unei penalități cu titlu cominatoriu constituie un mijloc financiar adecvat pentru a asigura executarea integrală a hotărârii din 2005, dar precizează că penalitatea cu titlu cominatoriu trebuie impusă numai în ipoteza în care executarea încă nu va fi intervenit înaintea pronunțării hotărârii de astăzi.

În cadrul unei proceduri în cadrul căreia Curtea a constatat deja o neîndeplinire a obligațiilor cu ocazia unei prime hotărâri, aceasta este liberă să stabilească penalitatea cu titlu cominatoriu în cuantumul și sub forma pe care le consideră adecvate pentru a stimula acest stat membru să execute această primă hotărâre.

Pentru a stabili cuantumul penalității cu titlu cominatoriu, Curtea ține seama de gravitatea încălcării constatate inițial în hotărârea din 2005, care poate pune în pericol sănătatea umană, de durata acesteia de peste nouă ani și de capacitatea de plată a Greciei, observând că această capacitate a scăzut în ultimii ani. Curtea consideră că penalitatea cu titlu cominatoriu trebuie redusă progresiv, în funcție de progresele înregistrate în executarea hotărârii din 2005.

Curtea consideră adecvată stabilirea penalității cu titlu cominatoriu pe o bază semestrială, pentru a permite Comisiei să aprecieze starea avansării măsurilor de executare. Astfel, pentru primul semestru după pronunțarea hotărârii de astăzi, penalitatea cu titlu cominatoriu va fi calculată pornind de la un cuantum inițial de 14 520 000 de euro, din care se va deduce un cuantum de 40 000 de euro pentru fiecare depozit de deșeuri dezafectat sau reabilitat și 80 000 de euro pentru fiecare depozit de deșeuri dezafectat și reabilitat. Pentru fiecare semestru următor, penalitatea cu titlu cominatoriu datorată se va calcula pornind de la cuantumul penalității cu titlu cominatoriu stabilite pentru semestrul precedent, efectuându-se aceleași deduceri în funcție de dezafectările și de reabilitările intervenite în cursul semestrului.

În plus, Curtea decide că prevenirea efectivă a repetării viitoare a unor încălcări ale dreptului Uniunii similare celei constatate în hotărârea din 2005 necesită adoptarea unei măsuri disuasive precum obligarea la plata unei sume forfetare. La stabilirea cuantumului acesteia, Curtea ține seama (precum în contextul penalității cu titlu cominatoriu) de gravitatea și de durata încălcării, precum și de capacitatea de plată a Greciei. Prin urmare, Curtea obligă Grecia la plata unei sume forfetare de 10 milioane de euro.




Italiei i se aplică sancțiuni pecuniare întrucât nu a executat o hotărâre a Curții din 2007 prin care s-a constatat o neîndeplinire a obligațiilor care îi revin în temeiul directivelor privind deșeurile

Pe lângă o sumă forfetară de 40 de milioane de euro, Curtea aplică Italiei, până la executarea deplină a hotărârii din 2007, o penalitate cu titlu cominatoriu de 42 800 000 de euro pentru fiecare semestru de întârziere în punerea în aplicare a măsurilor necesare

Printr-o primă hotărâre din 2007, Curtea a constatat că Italia a încălcat în mod general și persistent obligațiile privind gestionarea deșeurilor definite de Directiva privind deșeurile, de Directiva privind deșeurile periculoase și de Directiva privind depozitele de deșeuri.

În 2013, Comisia a estimat că Italia nu luase încă toate măsurile necesare pentru executarea hotărârii din 2007. Mai concret, 218 amplasamente din 18 dintre cele 20 de regiuni italiene nu erau conforme cu Directiva „deșeuriˮ (astfel încât se putea deduce că existau în mod necesar amplasamente care funcționau fără a fi făcut obiectul unei autorizări); în plus, 16 dintre aceste 218 amplasamente conțineau deșeuri periculoase, încălcându-se astfel Directiva „deșeuri periculoaseˮ; în sfârșit, Italia nu adusese dovada, în ceea ce privește cinci dintre depozitele de deșeuri, că acestea făcuseră obiectul unui plan de amenajare sau al unei măsuri de închidere conform Directivei „depozitele de deșeuriˮ.

În prezenta procedură, Comisia a precizat că potrivit informațiilor celor mai recente, 198 de amplasamente nu sunt încă conforme cu Directiva „deșeuriˮ și că, dintre acestea, paisprezece nu sunt conforme nici cu Directiva „deșeuri periculoaseˮ. Pe de altă parte, mai rămân două depozite de deșeuri care nu sunt conforme cu Directiva „depozitele de deșeuriˮ.

În hotărârea pronunțată astăzi (2 decembrie 2014), Curtea amintește mai întâi că simplul fapt de a închide un depozit de deșeuri sau de a acoperi deșeurile cu pământ și pietriș nu este suficient pentru respectarea obligațiilor care decurg din Directiva „deșeuriˮ. Astfel, măsurile de închidere și de securizare a amplasamentelor nu sunt suficiente pentru a se conforma directivei. Pe de altă parte, statele membre sunt de asemenea obligate să verifice dacă este necesară o remediere a amplasamentelor vechi ilegale și, dacă este cazul, să le remedieze. Instituirea sechestrului asupra depozitului de deșeuri și inițierea unei proceduri penale împotriva operatorului nu constituie măsuri suficiente.

În continuare, Curtea subliniază că la expirarea termenului stabilit, pe anumite amplasamente, lucrări de remediere erau încă în curs de desfășurare sau nu erau începute; pentru alte amplasamente, Curtea constată că nu a fost furnizat niciun element care să permită să se stabilească data realizării unor astfel de lucrări.

Curtea deduce de aici că obligația de recuperare sau de eliminare a deșeurilor în afara oricărui pericol pentru ființa umană sau pentru mediu, precum și obligația prin care se impune deținătorului predarea acestora către o societate de colectare a deșeurilor care realizează operațiunile de eliminare sau de recuperare a deșeurilor sau obligația de a realiza el însuși aceste operațiuni, au fost încălcate în mod persistent.

Italia nu s-a asigurat că regimul de autorizare instituit este în mod efectiv aplicat și respectat. Italia nu a asigurat încetarea efectivă a operațiunilor realizate fără autorizare. Italia nu a efectuat nici o înregistrare și o identificare exhaustive ale fiecăruia dintre deșeurile periculoase descărcate în depozitele de deșeuri. În sfârșit, acest stat membru continuă să nu își îndeplinească obligația de a se asigura că în privința anumitor depozite de deșeuri a fost adoptat un plan de amenajare sau o măsură definitivă de închidere.

Curtea reține că Italia nu a adoptat toate măsurile necesare pentru executarea hotărârii din 2007 și că nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dreptului Uniunii.

În consecință, Curtea obligă Italia la plata unei sume forfetare de 40 de milioane de euro.

În continuare, Curtea subliniază că neîndeplinirea obligațiilor persistă de mai mult de șapte ani și că după expirarea termenului stabilit, operațiunile au fost realizate cu o mare lentoare; încă subzistă un număr important de amplasamente ilegale în cvasitotalitatea regiunilor italiene. Prin urmare, Curtea consideră oportun să stabilească o penalitate cu titlul cominatoriu de natură descrescătoare, al cărei cuantum va fi redus în mod progresiv și proporțional cu numărul amplasamentelor care vor fi aduse în conformitate cu hotărârea, luând în considerare de două ori amplasamentele care conțin deșeuri periculoase. Aplicarea penalității pe o bază semestrială va permite aprecierea avansării executării obligațiilor de către Italia. Dovada adoptării măsurilor necesare pentru executarea hotărârii din 2007 va fi transmisă Comisiei până la finele perioadei vizate.

Prin urmare, Curtea obligă Italia la plata, pe de altă parte, a unei penalității cu titlu cominatoriu semestriale începând de astăzi până la executarea hotărârii din 2007. Penalitatea cu titlu cominatoriu va fi calculată, în ceea ce privește primul semestru, plecând de la un cuantum inițial de 42 800 000 de euro. Din acest cuantum se vor deduce: un cuantum de 400 000 de euro pentru fiecare dintre amplasamentele care conțin deșeuri periculoase adus în conformitate și un cuantum de 200 000 de euro pentru fiecare dintre celelalte amplasamente adus în conformitate. Pentru fiecare dintre semestrele următoare, penalitatea cu titlu cominatoriu va fi calculată plecând de la cuantumul stabilit pentru semestrul precedent, fiind efectuate aceleași deduceri în funcție de amplasamentele aduse în conformitate în cursul semestrului în discuție.