Autor: Av. Vasile Sorin-Andreias, avocat colaborator în cadrul Cabinet Avocat Vasilescu Andrei-Aurel

1. Modificările aduse Legii nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale, prin Legea nr. 126/2024

Cadrul legal privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, statuat, de principiu, prin Legea nr. 241/2005, a fost modificat în cursul lunii mai a anului curent prin adoptarea Legii nr. 126/2024 privind măsurile pentru consolidarea capacității de combatere a evaziunii fiscale, precum și modificarea și completarea unor acte normative, act normativ publicat în Monitorul Oficial nr. 437 din 13 mai 2024.

Printre măsurile adoptate de această lege se numără și introducerea unui nou articol în cuprinsul Legii nr. 241/2005, respectiv art. 10¹, ce stipulează că „în cazul infracțiunilor prevăzute de prezenta lege, termenul de prescripție al răspunderii penale începe să curgă de la data sesizării organului fiscal sau de la data sesizării organului de urmărire penală, dar nu mai târziu de 10 ani de la data comiterii infracțiunii”.

Această normă specială, ce are ca scop vădit de a oferi organelor judiciare arme noi în lupta contra evaziunii fiscale, aduce o modificare substanțială în ceea ce privește o instituție de o importanță majoră în dreptul substanțial, și anume prescripția răspunderii penale, dar care, apreciem noi, induce și anumite aspecte neclare.

2. Aplicarea prevederilor noului articol 10¹ din Legea nr. 241/2005

 Aplicare legii în timp. Sub un prim aspect, se pune în discuție modalitatea de aplicare a noului articol 10¹ în privința infracțiunilor comise înainte de intrarea sa în vigoare? De asemenea, ne punem întrebarea, ce se întâmplă atunci când o infracțiune de evaziune fiscală, conform Legii nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, este comisă în formă continuată și sunt realizate acte materiale distincte ale aceleiași infracțiuni, după ce organul fiscal sau organul de urmărire penală a fost sesizat?

Reamintim că, potrivit dispozițiilor generale privind prescripția răspunderii penale, astfel cum sunt reglementate prin art. 154 din Codul Penal, termenul de prescripție începe să curgă din momentul săvârșiri infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue sau continuate, acesta începe de la momentul epuizării infracțiunii, care poate fi determinat fie de încetarea acțiunii sau inacțiunii, fie de comiterea ultimului act material în cadrul infracțiunii continuate. Acesta era și modalitatea în care se stabilea momentul de început al curgerii termenului de prescripție în privința infracțiunilor reglementate de Legea nr. 241/2005, până la data intrării în vigoare a noului art. 10¹.

În privința primului aspect, reținem că textul articolului 10¹ nu va fi aplicabil infracțiunilor comise și epuizate (în cazul infracțiunilor continuate) înainte de intrarea sa în vigoare. Dacă discutăm despre eventuala incidență a art. 5 din Codul Penal privind aplicarea legii penale mai favorabile, ante sententiam, legea penală mai favorabilă, sub acest aspect, va fi evident cea stipulată de art. 154 din Codul Penal, text de lege care instituie regulă potrivit căreia, pentru o infracțiune săvârșită în formă continuată, termenul de prescripție se calculează de la momentul săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni (momentul epuizării).

Cu toate acestea, în cazul în care infracțiunea de evaziune fiscală este reținută în formă continuată, iar momentul epuizării survine după intrarea în vigoare a Legii nr. 126/2024, dispozițiile articolului 10¹ vor fi aplicabile pentru întreaga infracțiune. În doctrină, este unanim acceptată opinia conform căreia, pentru infracțiunile continuate se aplică legea în vigoare la momentul epuizării, chiar dacă pe parcursul comiterii faptei au fost în vigoare mai multe legi, unele dintre ele fiind mai favorabile. Filosofia acestei interpretări rezidă în înlăturarea posibilității ca făptuitorul să aleagă legea mai favorabilă prin conduita sa infracțională, ceea ce ar fi posibil în cazul aplicării reglementării mai favorabile în privința infracțiunii continuate.

Aplicarea noilor prevederi în privința infracțiunilor continuate. Referitor la cel de-al doilea aspect invocat mai sus, și anume ce se întâmplă atunci când o infracțiune de evaziune fiscală, conform Legii nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, este comisă în formă continuată și sunt realizate acte materiale distincte după ce organul fiscal sau organul de urmărire penală a fost sesizat, problema, prima facie, poate fi soluționată prin aplicarea principiului interpretativ conform căruia norma specială derogă de la norma generală (specialia generalibus derogant).

Astfel, s-ar putea susține că termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă la momentul sesizării organului fiscal sau a organului de urmărire penală, chiar și în situația în care epuizarea infracțiunii continuate ar surveni ulterior acestui moment.

Aplicarea regulii conform căreia, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală comise în formă continuată, termenul de prescripție se calculează de la data sesizării organului fiscal sau de urmărire penală, inclusiv pentru actele materiale ulterioare, poate genera situații paradoxale. Astfel, autorul faptelor ce constituie evaziune fiscală ar putea continua activitatea infracțională după momentul sesizării organelor de urmărire penală, în timp ce termenul de prescripție ar continua să curgă pentru aceeași infracțiune. Mai mult, în această ipoteză paradoxală, acest aspect l-ar putea chiar încuraja să nu oprească activitatea ilegală, știind că nu va fi afectat în ceea ce privește prescripția răspunderii penale.

Desigur, nu ignorăm nici scenariul ipotetic în care organele fiscale sau de urmărire penală sunt sesizate cu privire la o posibilă infracțiune de evaziune fiscală, conform art. 9 din Legea nr. 241/2005, în formă continuată, dar rămân în inactivate timp de 8 ani, în timp ce făptuitorul își continuă activitatea infracțională. Într-un astfel de caz, s-ar putea ajunge la situația în care termenul de prescripție pentru aceeași infracțiune să fie împlinit, în timp ce activitatea infracțională încă se desfășoară.

Având în vedere că interpretarea anterioară prezintă numeroase deficiențe și că norma specială nu abordează în mod clar, fără echivoc, reglementările referitoare la termenul de prescripție pentru infracțiunile continue sau continuate, această normă fiind evazivă, există posibilitatea ca unii specialiști să susțină aplicarea completatoare a regulii generale prevăzute de articolul 154, alin (2) din Codul Penal, referitoare la termenele de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile continuate sau continuate. Totuși, acest lucru ar putea estompa rațiunea care a indus adoptarea noii reglementări prevăzute la art. 10¹, prevederi, lacunare spunem noi, care nu face distincție între tipurile de infracțiuni menționate. Așa cum este bine cunoscut, în absența distincției făcute de legiuitor, nici interpretul nu ar trebui să o facă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).

Mai mult decât atât, interpretarea conform căreia s-ar putea opta pentru menținerea dispozițiilor art. 154 din Codul Penal privind stabilirea momentului de început al cursului termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile de evaziune fiscală, ar lipsi de efecte dispozițiile nou introduse prin Legea nr. 126/2024. Or, o normă juridică trebuie interpretată în sensul aplicării sale, nu al neaplicării (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat).

Până la acest moment, aceasta normă specială poate fi considerată o „sabie cu două tăișuri”. Pe de-o parte, poate veni în ajutorul organului judiciar care este sesizat la o perioadă de timp după momentul la care autorul infracțiunii a abandonat conduita infracțională, astfel încât acesta, organul judiciar, nu v-a cunoaște presiunea intervenirii prescripției răspunderii penale, termenul începând să curgă de-abia la momentul la care a fost sesizat. Pe de altă parte, se poate imagina și situația în care organele fiscale sau organele de urmărire penală (nu și alte organe) au fost sesizate (printr-un denunț e.g.), neluându-l în seamă și neacționând în condiții de celeritate, ar oferi făptuitorului posibilitatea de a comite acte materiale ale aceleiași infracțiuni concomitent cu curgerea termenului de prescripție pentru tocmai această infracțiune.

Între timp, în încercarea de a găsi o aparentă armonie între rațiunea instituției prescripției răspunderii penale și modificările aduse prin Legea nr. 126/2024 referitoare la aceasta, se ridică întrebarea dacă este justificată stabilirea momentului dies a quo al termenului de prescripție a răspunderii penale în funcție de sesizarea organelor fiscale sau de urmărire penală.

Elocvente în privința înțelegerii corecte a instituției prescripției răspunderii penale sunt argumentele prezentate în Decizia Curții Constituționale nr. 650 din 25 octombrie 2018. Aceasta susține că „prescripția răspunderii penale trebuie analizată dintr-o dublă perspectivă: pe de o parte, instituie un termen de decădere a organelor judiciare din dreptul de a trage la răspundere penală persoanele care comit infracțiuni; pe de altă parte, stabilește un termen considerat de legiuitor ca fiind suficient pentru ca societatea să uite faptele de natură penală și efectele acestora, datorită diminuării treptate a impactului lor asupra relațiilor sociale. Astfel, prescripția răspunderii penale este, din punctul de vedere al naturii sale juridice, o cauză de stingere a răspunderii penale și, prin urmare, a acțiunii de tragere la răspundere penală. Aceasta este determinată și justificată de efectele trecerii timpului asupra nevoii societății de a aplica sancțiuni penale. După trecerea unui anumit interval de timp de la comiterea infracțiunii, aplicarea unei pedepse penale nu mai contribuie la realizarea scopului legii penale, nemaiexistând necesitatea social-politică ce determină mecanismul juridic al angajării răspunderii penale”.

În mod regretabil, observăm că, prin adoptarea unei noi reguli referitoare la începutul termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005, au fost complet ignorate conceptele esențiale care fundamentau instituția prescripției răspunderii penale. Această modificare a dus la o deturnare evidentă a rațiunii originale a prescripției răspunderii penale.

De asemenea, în considerarea termenul de 10 ani, care marchează momentul de început al prescripției răspunderii penale pentru infracțiunile de evaziune fiscală, în formă tipică, care nu au fost sesizate organelor abilitate, este posibil ca termenul total de prescripție să se extindă aproape până la 20 de ani. Mai mult, în cazul în care intervine o cauză de întrerupere a prescripției, durata totală ar putea depăși cu mai mult de 10 ani termenul maxim de prescripție de 15 ani, stabilit de art. 154, alin (1) din Codul Penal. Aceasta sugerează și că legiuitorul nu a intenționat includerea termenului de 10 ani, sau a altor perioade mai scurte care s-au scurs până la momentul în care fapta a fost cunoscută de organele fiscale sau de urmărire penală, în calculul prescripției speciale a răspunderii penale. Astfel, se constată din nou o distorsiune semnificativă a intenției legii, reflectând o abatere de la principiile fundamentale ale dreptului penal.

Tot în acest context, în mod aprioric se conturează riscul unui arbitrar din partea acestor organe, care ar putea amâna sesizarea formală până la un moment ulterior, poate chiar apropiat de termenul de 10 ani, oferindu-le astfel posibilitatea de a câștiga timp suplimentar pentru strângerea materialului probator.

3. Concluzii

Revenind la cel de-al doilea aspect, invocat la începutul prezentului articol, pentru a oferi o interpretare coerentă și sustenabilă a art. 10¹ din Legea nr. 241/2005 în contextul prezentat, considerăm că soluția adecvată ar putea fi o aparentă disociere a actelor materiale constitutive aceleași infracțiuni continuate de evaziune fiscală, în funcție de sesizarea organelor fiscale sau a organelor de urmărire penală. Mai precis, sesizarea acestor organe ar trebui să determine începerea termenului de prescripție pentru actele materiale menționate în actul de sesizare sau pentru cele realizate până la acel moment. În cazul în care sunt comise noi acte materiale, termenul de prescripție pentru acestea ar începe să curgă de la momentul unei noi sesizări formale referitoare la respectivele acte. Această abordare ar implica, de asemenea, ajustarea termenului de prescripție pentru actele materiale anterioare incluse în sesizarea inițială.

Spre exemplu, daca la data de 10 septembrie 2024, este depus la registratura Parchetului de pe lângă Judecătoria X un denunț prin care se sesizează eventuală săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală de către Primus, considerăm că prescripția va începe să curgă pentru toate actele materiale realizate până la data de 10 septembrie 2024. Dacă ulterior acestui moment, Primus comite în baza aceleiași rezoluții infracționale noi acte materiale, curgerea termenului de prescripție pentru acestea va fi condiționată de o nouă sesizare a organelor fiscale sau a organelor de urmărire penală, care vă modifica termenul de prescripție și pentru actele materiale de până la 10 septembrie 2024.

Admitem că această interpretare nu este la adăpost de orice critici, însă considerăm că este singura abordare care ar putea asigura o aplicare coerentă și previzibilă a art. 10¹ din Legea nr. 241/2005.

În final, cu rezerve recunoaștem, considerăm că interpretarea care ar asigura egalitatea de arme între funcția de acuzare și funcția de apărare ar fi cea potrivit căreia, pentru toate infracțiunile încriminate de Legea nr. 241/2005, fără să distingem în funcție modalitatea în care acestea au fost comise, precum nici de momentul la care s-au epuizat, ar trebui să curgă de la data sesizării organului fiscal sau de la data sesizării organului de urmărire penală, fiind vorbă, întocmai, despre faptul că organele abilitate au fost sesizate, iar dacă rămân în inactivitate, prescripția răspunderii penale trebuie să-și îndeplinească rolul sancționator. Această interpretare ar câștiga și de pe urma aplicării interpretării in bonam partem.

Autor: Sorin Biban, Tax Partner Biriș Goran SPARL

Legea evaziunii a fost modificată pentru transpunerea, cu patru ani întârziere, a unor prevederi din Directiva PIF, un act normativ menit să implementeze o serie de instrumente mai eficiente pentru combaterea celor mai grave forme de fraudă în materie de TVA care prejudiciază interesele financiare ale UE.

Deși trebuia transpusă integral în dreptul intern încă din 6 iulie 2019, o serie de prevederi din Directiva PIF au fost implementate abia recent în România prin Legea nr. 125/2023, aplicabilă de la finalul lunii mai.

Actul normativ stabilește că marile fraude de TVA, derulate transfrontalier, vor putea fi pedepsite cu închisoarea pentru perioade de 7 până la 15 ani. De noua măsură sunt vizate anumite fapte prin care se evită – integral sau parțial – plata TVA-ului, care au ca efect pagube în bugetul UE de minimum 10 milioane de euro, fiind pedepsite inclusiv tentativele de fraudare.

Mai exact, noua sancțiune se va aplica pentru mai multe categorii de fapte:

• când sunt utilizate sau prezentate declarații sau documente false, incorecte sau incomplete privind TVA;
• când nu sunt furnizate informații privind TVA, deși aceste informații ar trebui divulgate conform legii;
• când sunt prezentate declarații corecte privind TVA, dar scopul este de a masca în mod fraudulos, fie neplata TVA, fie rambursarea necuvenită de TVA.

Investigarea și cercetarea acestei noi infracțiuni introduse în Legea evaziunii poate fi făcută de Parchetul European (EPPO), în condițiile în care această instituție are compentențe exprese de cercetare, atunci când fraudele sunt legate de teritoriul a cel puțin două State Membre și implică un prejudiciu total de minimum 10 milioane de euro.

Aplicarea reglementării este menită să răspundă folosirii abuzive a sistemului intracomunitar de TVA, fiind vizate mai multe tipuri de scheme de fraudare: frauda cu entități-fantomă (missing trader), frauda de tip carusel și frauda comisă în cadrul unui grup infracțional organizat.

În schema de fraudă intracomunitară cu firme „fantomă” (missing trader intra-community fraud – MTIC), un furnizor stabilit în statul membru 1, așa-numita firmă intermediară, livrează bunuri (scutite de la plata TVA-ului) către un al doilea comerciant stabilit în statul membru 2, așa-numita firmă „fantomă”. Acest comerciant profită apoi de livrarea intracomunitară de bunuri scutită de la plata TVA-ului și revinde aceleași produse pe piața internă din statul membru 2, la prețuri foarte competitive. El poate oferi astfel de prețuri deoarece, deși încasează TVA de la clientul său, nu plătește această taxă către autoritățile fiscale, majorându-și astfel marjele de profit. Ulterior, firma „fantomă” dispare fără urmă, colectarea taxei devenind deci imposibilă în statul în care sunt consumate bunurile sau serviciile.

Într-o variantă a acestei scheme, un client al firmei „fantomă” (brokerul) vinde sau pretinde că vinde bunurile în străinătate, uneori înapoi către firma intermediară, și solicită de la autoritățile fiscale de care aparține restituirea TVA-ului plătit firmei „fantomă”. Aceeași tranzacție poate fi repetată de manieră circulară, fiind vorba în acest caz de frauda de tip „carusel”.

Uneori, bunurile nici măcar nu sunt transferate sau există doar pe hârtie. Schema de fraudă poate fi complicată și mai mult atunci când firma „fantomă” vinde bunurile unor comercianți „tampon”, dintre care unii ar putea fi onești, pentru a face și mai dificilă pentru autoritățile fiscale urmărirea schemei de fraudă. Există cazuri în care fluxul circular include chiar și o a treia țară, iar regimurile vamale care permit anumite scutiri de TVA pot fi utilizate pentru a îngreuna urmărirea tranzacțiilor.

Potrivit unui audit al autorităților europene, fraudele cu firme „fantomă” și fraudele de tip „carusel” au loc în principal în legătură cu produse cu valoare ridicată, cum ar fi telefoanele mobile, cipurile de calculatoare și metalele prețioase, dar pot fi întâlnite și în cazul comerțului cu bunuri necorporale cum ar fi creditele de carbon, gazele și electricitatea sau certificatele pentru energia ecologică.

Frauda în domeniul TVA este adesea legată de criminalitatea organizată, căci câștigurile obținute în urma fraudei intracomunitare cu firme „fantomă” sunt de obicei reinvestite în alte activități infracționale. Conform datelor avansate de autoritățile europene, zeci de miliarde de euro din pierderile anuale de TVA sunt cauzate de grupuri infracționale.

Autor: Andra Caşu, Partener, liderul departamenului Taxe directe, EY România

Dacă, în urmă cu doar 10 ani, companiile aveau de pregătit şi de trimis autorităţilor numai câteva declaraţii fiscale în mod periodic, complexitatea şi dinamica mediului economic în permanentă evoluţie în ultimii ani impun schimbări semnificative în sistemele fiscale şi, implicit, în cele de raportare, atât naţionale, cât şi transnaţionale.

Ca membră a Uniunii Europene, România continuă să modernizeze şi să integreze legislaţia fiscală naţională în contextul comunitar. Totodată, tehnologizarea şi digitalizarea în ritm alert, care ating zone de neimaginat în trecut, sunt încă două elemente care contribuie la tabloul complex al datelor, informaţiilor şi raportărilor fiscale pe care companiile trebuie să le asigure în prezent.

Devine necesară şi imperativă transparenţa datelor, utilizarea acestora cu acurateţe, astfel încât orice practică incorectă din zona fiscală să poată fi combătută cu succes de către autorităţile statale şi europene. Schimbul de informaţii transfrontalier şi cooperarea administrativă eficientă devin, în acest context, piloni de bază ai acestui demers.

Aşadar, armonizarea legislativă (prin integrarea reglementărilor europene privind cooperarea administrativă şi schimbul obligatoriu de informaţii fiscale între statele membre) înseamnă digitalizare, adaptarea legislaţiei naţionale la directivele europene şi derularea controalelor fiscale comune.

Este un trend care se va dezvoltă în continuare, pentru că vorbim inclusiv despre internaţionalizarea operaţiunilor în context digital şi conexiuni solide între autorităţile şi sistemele fiscale dintre ţări. De exemplu, dimensiunea transfrontalieră a serviciilor oferite prin utilizarea operatorilor de platforme a creat un mediu complex, în care punerea în aplicare și garantarea respectării normelor fiscale devine din ce în ce mai dificilă.

Cum funcţionează schimbul de informaţii pentru tranzacţiile desfăşurate prin platforme digitale

Administrațiile fiscale ale statelor membre trebuie să deţină informații suficiente pentru a evalua și a controla în mod corect venitul brut realizat în țara lor din activități comerciale desfășurate prin intermediul platformelor digitale. Având în vedere că marea parte a veniturilor sau a sumelor impozabile realizate de vânzători pe platformele digitale circulă transfrontalier, raportarea informațiilor referitoare la activitatea relevantă generează rezultate pozitive când informațiile respective sunt comunicate și statelor membre care sunt eligibile să impoziteze venitul realizat.

Acesta este sensul şi scopul noii directive DAC7 introduse în 2023, care vizează impozitarea tranzacțiilor efectuate pe platforme digitale. Așadar, schimbul automat de informații între autoritățile fiscale este esențial pentru a evalua corect impozitele datorate pentru tranzacțiile efectuate prin platforme digitale.

Operatorii platformelor online sunt mult mai în măsură să colecteze și să verifice informațiile necesare cu privire la toți vânzătorii care utilizează o anumită platformă digitală și desfășoară activități pe aceasta.

Obligația de raportare are ca obiect atât activitățile transfrontaliere, cât și pe cele fără caracter transfrontalier, pentru a se asigura eficacitatea normelor de raportare, buna funcționare a pieței interne, condițiile de concurență echitabile și principiul nediscriminării. De asemenea, obligația de raportare se aplică indiferent de forma juridică a vânzătorului. Raportarea activităților comerciale include închirierea de bunuri imobile, prestarea de servicii personale, vânzarea de bunuri și închirierea oricăror mijloace de transport.

Autoritățile din statul Uniunii Europene în care s-a făcut raportarea de către operatorul de platformă va comunica prin schimb automat informaţiile către autoritatea din statul membru de rezidenţă a vânzătorului raportabil, iar, în cazul în care vânzătorul prestează servicii de închiriere de bunuri imobile, autorității din statul membru în care se află bunurile imobile.

Informațiile comunicate includ o serie de date pentru operatorul de platformă, dar şi pentru vânzător, cum ar fi: nume/prenume, adresă, număr de identificare fiscală, data de naştere, numărul contului financiar, venitul trimestrial şi numărul de activităţi realizate, alte onorarii etc.

În cazul bunurilor imobile se comunică şi informaţii precum adresa bunului, venitul trimestrial şi numărul de activităţi realizate, numărul de zile de închiriere şi tipul de bun imobil. Comunicarea se face prin formular specific, începând cu anul 2023, în termen de două luni de la încheierea anului de raportare. Pe de altă parte, se introduc şi proceduri de due diligence pentru colectarea de date, ceea ce arată o similitudine cu alte directive europene din domeniul cooperării administrative şi schimbului automat obligatoriu de informaţii în domeniul fiscal (cum ar fi, în mod special, Directiva DAC2 privind Standardul Comun de raportare).

Controalele comune – cea mai bună cale de cooperare în combaterea evaziunii

În momentul de faţă, în contextul mai sus menţionat al creşterii transparenţei, digitalizării şi schimbului de informaţii transfrontalier, legislaţia conţine prevederi consolidate şi în ceea ce privește prezența funcționarilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru și efectuarea unor controale simultane de către două sau mai multe state membre pentru a se asigura aplicarea eficientă a reglementărilor fiscale.

Atunci când funcționarii unui stat membru sunt prezenți pe teritoriul altui stat membru în timpul unei anchete administrative sau participă la o anchetă administrativă prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice, aceștia ar trebui să respecte normele procedurale specifice pentru a intervieva în mod direct persoane fizice și a examina evidențe. Unui stat membru care intenționează să efectueze un control simultan ar trebui să-i revină obligația de a le comunica celorlalte state membre vizate intenția sa.

Controalele comune ar trebui să reprezinte un instrument suplimentar pentru cooperarea administrativă în domeniul fiscal între statele membre. Acest instrument va completa cadrul existent care prevede posibilitatea prezenței funcționarilor din alt stat membru în birourile administrative, a participării lor la anchete administrative, precum și a controalelor simultane.

Ar fi vorba despre un tip de anchete administrative desfășurate în comun de autoritățile competente din două sau mai multe state membre, având legătură cu una sau mai multe persoane care sunt de interes comun sau complementar pentru autoritățile competente din statele membre respective.

În România, au fost introduse deja prevederi în Codul de procedură fiscală referitor la controalele comune şi este de aşteptat să devină mai detaliate din punct de vedere practic în viitor.

Acestea sunt doar două exemple din trendul recent de armonizare legislativă în domeniul fiscal la nivel european, cu impact şi în România. Fără îndoială, ne aşteptăm ca acest demers să fie continuu şi să cuprindă şi alte aspecte, cum ar fi extinderea schimbului de informații cu privire la moneda electronică și la activele din zona crypto. Este un context dinamic, care cuprinde elemente menite să îmbunătățească capacitatea statelor membre de a detecta și de a contracara frauda, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale. În mod clar, contribuabilii români trebuie să fie la curent cu dezvoltările legislative şi să îmbraţişeze ideea de dinamică permanentă, care cu siguranţă va transforma peisajul fiscal în mod continuu şi în viitor.

• 61% dintre cei care se așteaptă la o creștere a taxelor pe care le vor avea de plătit în viitorul apropiat consideră că acest lucru se va datora creșterii activității companiilor sau/și evoluției inflației
• Mai mult de o treime dintre respondenți (35%) consideră că alternativa la creșterea taxelor ar trebui să fie acțiunile de combatere a evaziunii fiscale
• Reintroducerea plafonării contribuțiilor de asigurări sociale (CAS și CASS) la nivelul din anul 2017 nu este considerată ca fiind un aspect care va influența radical activitatea companiilor, dacă se va aplica

Cea mai mare parte a companiilor românești (73%) se așteaptă să plătească în 2023 mai multe taxe și impozite (cum ar fi impozitul pe profit, TVA, taxe locale, alte impozite directe sau indirecte) comparativ cu anii anteriori, și doar 27% dintre companii consideră au că nu va fi cazul – este concluzia celui mai recent studiu realizat de EY România cu privire la impactul recentelor reglementări fiscale de care sunt nevoite companiile românești să țină cont și să le aplice în activitatea lor de zi cu zi.

Studiul EY sondează cum au primit firmele românești noile reglementări fiscale, dacă sunt acestea pregătite și în ce măsură sunt capabile să le adopte eficient în structura și procedurile interne și ce așteptări au vizavi de schimbările viitoare.

Ordonanța de Urgență nr. 133 din vara anului trecut a legiferat noi modificări ale Codului fiscal, unele cu aplicabilitate chiar din 2022, altele începând cu 1 ianuarie anul curent. Sunt în așteptare norme de aplicare care trebuie să completeze legi care vor intra în vigoare începând cu anul viitor. Sistemul fiscal românesc traversează o perioadă efervescentă, cu schimbări de anvergură, care vor avea impact pe termen lung asupra activității jucătorilor din economia națională, indiferent de sectorul în care funcționează sau de dimensiunea companiei.

Statul român, prin autoritatea de reglementare – Ministerul Finanțelor – și cea de aplicare – ANAF – are ca obiective principale creșterea veniturilor bugetare, prin conformare voluntară la plata impozitelor, dar și prin creșterea calității controalelor, digitalizare și aducerea la suprafață a unor activități care se derulează în special în zonele mai puțin controlabile – gri/neagră – a economiei naționale.

Ce anume alimentează presupunerea companiilor și care sunt premisele de la care pornesc aprecierile majoritar pozitive privind apariția unor noi taxe în 2023, a fost o întrebare cu răspuns multiplu, la care cei mai mulți respondenți (27%) au bifat varianta unor plăți mai mari la impozite și taxe, pentru că activitatea companiei și numărul de angajați au crescut. Evoluția inflației a ocupat locul doi, cu 22% dintre răspunsuri, ca potențial motiv de creștere a taxelor în acest an și abia pe locul trei (cu 20% dintre răspunsuri) a fost percepția potrivit căreia, în acest an, taxele vor crește, fiind determinate tocmai de reforma fiscală în curs.

„Majoritatea (61%) celor care se așteaptă la o creștere a taxelor pe care le vor avea de plătit în viitorul apropiat consideră că acest lucru se va datora creșterii activității companiilor în care activează sau/și evoluției inflației, ceea ce este interesant la o analiză mai atentă, întrucât reflectă, pe de o parte, o performanță pozitivă – cel puțin nominală – a afacerilor și, pe de altă parte, faptul că impactul inflaționist a devenit un indicator de care se ține seama în planurile de afaceri”, apreciază Alex Milcev, liderul departamentului de Asistenţă fiscală şi juridică, EY România.

Nevoia de aliniere cu posibile cerințe internaționale nou-introduse, cum ar fi seria de acte normative emise de UE pe zona fiscală care au fost ori urmează să fie integrate în legislația națională – a fost premisa bifată de 10% dintre respondenți, la egalitate cu evoluția contextului politic și perioada pre-electorală (tot 10%). Cea mai „completă” variantă, în care toate cele de mai sus vor determina creșteri de taxe și impozite în 2023, a fost bifată de aproape 12% dintre cei intervievați.

Convingerea reprezentanților companiilor că în acest an, dar și în 2024, creșterile de taxe și impozite sunt inevitabile, a venit de la mai mult de jumătate (53%) dintre respondenți, în timp ce peste o treime (33%) nu s-au pronunțat. Restul de 14% au considerat că aceste creșteri de taxe sunt evitabile în următorii doi ani.

Pe primul loc, ca alternativă la creșterea de taxe și impozite sau pentru a contracara inevitabilele creșteri din acest an, peste o treime dintre respondenți (35%) au considerat că ar trebui să fie acțiunile de combatere a evaziunii fiscale.

A doua măsură ca pondere în total răspunsuri se referă la creșterea gradului de conformare voluntară a contribuabililor, inclusiv prin îmbunătățirea aspectului educațional oferit contribuabililor de către autoritățile fiscale, cu 26% dintre răspunsuri. 23% dintre respondenți consideră îmbunătățirea metodelor și a gradului de colectare ca alternativă la potențialele creșteri de taxe și impozite.

Un procent de 16% dintre respondenți consideră că utilizarea unor platforme automatizate de raportare, care să ajute în privința declarării și a transparenței fiscale pentru contribuabili poate fi o alternativă la potențiale creșteri de taxe din acest an.

Pentru că a fost deja avansată ideea reintroducerii plafonării contribuțiilor de asigurări sociale (CAS și CASS), eventual revenirea pe modelul anului 2017, la cinci salarii medii pe economie, participanții la studiu au fost invitați să se pronunțe asupra impactului acestei posibile reveniri la plafonul anterior. Cei mai mulți dintre aceștia (40%) au considerat că activitatea le va fi puțin influențată, peste un sfert dintre respondenți au considerat că impactul va fi mare, dacă se va lua această măsură (26%), niciun fel de impact – peste 16%, foarte puțin (impact mic) – 12%, foarte mult – 6%.

Respondenții au fost invitați să aleagă cele mai importante aspecte/măsuri de avut în vedere de către autorități pentru creșterea eficienței sistemului fiscal din România, având de optat pentru răspunsuri cu variante multiple. A rezultat următorul clasament al acestor considerente, în ordinea ponderii lor în totalul răspunsurilor:

• 28% – Digitalizarea ANAF și îmbunătățirea nivelului de pregătire a inspectorilor fiscali
• 23% – Existența unor programe menite să educe contribuabilii în privința obligațiilor fiscale datorate
• 23% – Sporirea transparenței autorităților fiscale și a criteriilor de selectare a contribuabililor pentru control
• 21% – Un timp mai mare pentru implementarea noilor prevederi legale (de ex.: SAF-T)

Alte aspecte care ar putea duce la eficientizarea sistemului fiscal, în opinia companiilor care au participat la studiu, au fost, în ordine: înăsprirea legislației, corelarea în timp real a informațiilor altor instituții pentru combaterea evaziunii fiscale, predictibilitatea și stabilitatea prevederilor fiscale, combaterea evaziunii fiscale, colaborarea și îndrumarea contribuabililor.

Autori:

• Cosmin Ștefănescu, Managing Partner, Duncea, Ștefănescu & Associates
• Andrei Coiciu-Trifan, Partner, Financial Services, Duncea, Ștefănescu & Associates

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1279 din 30 decembrie 2022, a fost publicată H.G. nr. 1568/2022 pentru modificarea anexei la H.G. nr. 1000/2015 privind faptele pentru care se înscriu informaţii în cazierul fiscal al contribuabililor, potrivit legislaţiei în vigoare („Hotărârea nr. 1568/2022”).

Hotărârea nr. 1568/2022 a intrat în vigoare începând cu data de 29 ianuarie 2023.

! De la data intrării în vigoare a Hotărârii nr. 1568/2022 (i.e. 29.01.2023), autoritățile vor putea înscrie în cazierul fiscal (în plus față de cele deja cunoscute) al contribuabililor și fapte prevăzute de diferite legi speciale, precum:

• Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale
  – reținerea/încasarea și neplata impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă.
• Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului
  – nerespectarea obligației de depunere a declarației de beneficiar real.
• Legea contabilităţii nr. 82/1991
  – nerespectarea reglementărilor cu privire la întocmirea, semnarea și depunerea în termenul legal a situațiilor financiare interimare;
  – nerespectarea obligației privind auditarea situațiilor financiare interimare;
  – nedepunerea situațiilor financiare interimare.

• Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală
  – nedepunerea la termenele legale a declarației privind fișierul SAF-T;
  – depunerea incorectă sau incompletă a declarației privind fișierul SAF-T;
  – nedepunerea la termenele legale a declarației unice pentru persoanele fizice;
  – nerespectarea obligației de întocmire a dosarului prețurilor de transfer;
  – nerespectarea obligației de a prezenta dosarul prețurilor de transfer;
  – depunerea de declarații recapitulative incorecte ori incomplete;
  – neraportarea sau raportarea cu întârziere a aranjamentelor fiscale transfrontaliere.

! Reamintim câteva dintre faptele care se regăseau și în Hotărârea nr. 1000/2015, preluate, de asemenea, și de dispozițiile Hotărârii nr. 1568/2022, ce pot fi înscrise în cazierul fiscal:

• omisiunea de a furniza, cu știință, datele cerute potrivit legii pentru obținerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri;
• neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară prețului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului, care se sancționează cu amendă cuprinsă între 3.500 LEI şi 27.500 de LEI, în funcție de tipul contravenției;
• eliminarea din categoria situațiilor care constituie infracțiuni potrivit Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, a faptei privind „reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, care era sancționată în trecut cu închisoare de la un an la 3 ani sau amendă.

Autor: Mirela Păunescu, expert contabil, consultant fiscal și conf.univ.dr. la Facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune din cadrul ASE

Rezumat: Anunțată cu surle și trâmbițe de ceva timp, factura electronică urma să ajute autoritatea fiscală din România la o mai bună colectare a TVA, prin reducerea evaziunii fiscale. Iată că, un an mai târziu, e-factura încă mai ridică o serie de întrebări la care răspunsurile organelor fiscale par a nu lua în considerare prevalența dreptului UE în raport cu legile naționale ale statelor membre. În cele ce urmează, analizăm dacă este obligatorie emiterea de facturi electronice în cazul înregistrării în Registrul RO e-factura, dacă există sancțiuni în cazul nerespectării unei astfel de obligații și dacă persoanele impozabile care acceptă vouchere de vacanță au obligația emiterii de facturi către titularii acestora.

Summary: Announced with trumpets for some time, the electronic invoice was supposed to help the Romanian tax authority to better collect VAT, by reducing tax evasion. Here, one year later, the e-invoice still raises a series of questions to which the tax authorities’ answers seem not to take into account the prevalence of EU laws. In the following we analyze whether the issuance of electronic invoices is mandatory in the case of registration in the RO e-invoice Register, whether there are sanctions in case of non-compliance with such an obligation and whether taxable persons who accept holiday vouchers are obliged to issue invoices to their holders.

1. Scurt istoric

Aflată pe primul loc între țările membre în materie de necolectare de TVA (în anul 2020 cu un decalaj de 35.7%), România a încercat de-a lungul timpului să reducă evaziunea fiscală. Factura electronică a fost justificată de necesitatea combaterii ferme a fenomenului de fraudă fiscală și a decalajului la TVA și a fost considerată un pas important înainte în procesul de digitalizare a autorității fiscale, proces asumat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).

Astfel, în anul 2021, Ministerul Finanțelor publica O.U.G. nr. 120/2021[1], prin care s-a reglementat structura facturii electronice în concordanță cu standardul european, precum și modalitatea de utilizare a Sistemului național privind factura electronică RO e-Factura de către operatorii economici și autoritățile și entitățile publice, prin descrierea regulilor generale de transmitere, recepționare și prelucrare a e-facturii.

Dacă, inițial, utilizarea facturii electronice era opțională, ulterior, prin O.U.G. nr. 130/2021[2] și O.U.G. nr. 131/2021[3], s-a decis încărcarea în SPV a facturilor emise pentru livrarea de bunuri cu risc fiscal ridicat (1 iulie 2022) și a facturilor emise titularilor voucherelor de vacanță (1 aprilie 2022). Ulterior, începând cu 1 iulie 2022, a devenit obligatorie și utilizarea facturilor electronice în procesul de achiziții publice (B2G).

În presiunea creată de legislația neclară și termenele scurte de intrare în vigoare a obligațiilor, un număr mare de persoane impozabile au făcut greșeala să se înregistreze în Registrul RO e-Factura[4], aflând cu stupoare că, deși înregistrarea nu era obligatorie pentru a putea satisface obligația de transmitere în SPV a e-facturilor, ieșirea nu era posibilă. În acest context, la întrebările adresate de contribuabili serviciilor de Asistență a contribuabililor, răspunsurile primite precizau că, odată cu înregistrarea în Registrul e-Factura, cotribuabilii au obligația să emită toate facturile în format electronic sau, într-o variantă alternativă a răspunsurilor, toate facturile către parteneri înregistrați și ei, la rândul lor, în Registru.

Pe parcursul acestui articol ne vom referi doar la tranzacții B2B (între persoane impozabile, și nu între persoane impozabile și autorități contractante, așa cum sunt definite de legislație), altele decât cele care au ca obiect livrarea produselor cu risc fiscal ridicat, tranzacții care fac obiectul O.U.G. nr. 130/2021, respectiv doar la tranzacții B2C (între persoane impozabile și persoane fizice) care implică vouchere de vacanță.

2. Clarificarea întrebărilor legate de utilizarea facturilor electronice

În cele ce urmează, răspundem la câteva întrebări frecvent întâlnite în legătură cu obligația emiterii e-facturilor.

Prima întrebare este în ce măsură o persoană care s-a înregistrat în Registrul RO e-Factura are obligația să trimită facturi electronice tuturor partenerilor (B2B) înregistrați, la rândul lor, în Registru, fără a fi aplicabile prevederile privind emiterea facturilor electronice pentru produse cu risc fiscal ridicat. Considerăm că răspunsul la această întrebare este negativ, în sensul că, fără a fi implicate produse cu risc fiscal ridicat, la acest moment nu există obligația emiterii unei e-facturi către partenerii (B2B) înregistrați, la rândul lor, în Registrul RO e-Factura, în lipsa acceptului lor pentru a primi facturi electronice.

A doua întrebare este dacă autoritatea fiscală poate sancționa în vreun fel situația menționată anterior [în care nu se trimit e-facturi partenerilor (B2B) înregistrați, la rândul lor, în Registru]. Răspunsul la această întrebare este că, momentan, nu există prevedere legală în baza căreia organul fiscal să sancționeze netrimiterea e-facturii pe relația B2B.

Ultima întrebare se referă la obligația unei entități care acceptă vouchere de vacanță de a emite facturi către titularii voucherelor. Interpretarea noastră este că NU există obligația de a emite o factură (indiferent de formă) în cazul în care se acceptă vouchere de vacanță. Dacă totuși se emite o astfel de factură, la alegerea emitentului, aceasta trebuie încărcată în sistemul naţional RO e-Factura.

[1] O.U.G. nr. 120/2021 privind administrarea, funcționarea și implementarea sistemului național privind factura electronică RO e-Factura și factura electronică în România, precum și pentru completarea O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate a vehiculului şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere în vederea introducerii pe piaţă, punerii la dispoziţie pe piaţă, înmatriculării sau înregistrării în România, precum şi supravegherea pieţei pentru acestea.

[2] O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

[3] O.U.G. nr. 131/2021 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene.

[4] Registrul operatorilor care au optat pentru utilizarea sistemului naţional privind factura electronică RO e-Factura, denumit în continuare Registrul RO e-Factura.

Puteți citi continuarea articolului în nr. 6/2022 al revistei Tax Magazine. Găsiți aici mai multe detalii despre abonamentele Tax Magazine.

Autori:

Răzvan Enache, Partner, Tax Advisory, Duncea, Ștefănescu & Associates

Cosmin Ştefănescu, Managing Partner, Duncea, Ștefănescu & Associates

În Monitorul Oficial al României (Partea I) nr. 1202/18.12.2021 a fost publicată O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative („OUG 130/2021”).

După cum era de așteptat, OUG 130/2021 aduce modificări ample cadrului legislativ actual.

Subliniem, în cele ce urmează, cele mai importante noutăți/modificări cu impact imediat/semnificativ:

█ Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal („Legea 227/2015”)

Principalele prevederi legale ale Legii 227/2015 care au suferit modificări/completări aduse de OUG 130/2021, precum și forma aplicabilă ulterior intrării în vigoare, sunt:

1. Valoarea cadourilor în bani şi/sau în natură, inclusiv a tichetelor cadou oferite de angajatori angajaților sau copiilor minori ai angajaților, cu ocazia anumitor evenimente strict menționate în Legea 227/2015:

• reprezintă venituri neimpozabile în limita a 300 lei/persoană/eveniment;
• suma de 300 lei reprezintă, totodată, și limita până la care valoarea cadourilor în bani şi/sau în natură, inclusiv a tichetelor cadou oferite de angajatori, nu reprezintă venituri supuse reținerii contribuției de asigurări sociale.

Astfel, ca urmare a modificărilor/completărilor aduse de OUG 130/2021, tratamentul fiscal al cadourilor în bani şi/sau în natură, inclusiv a tichetelor cadou oferite de angajatori angajaților sau copiilor minori ai angajaților, cu ocazia anumitor evenimente strict menționate este următorul:

• reprezintă venituri neimpozabile în limita a 300 lei/persoană/eveniment;
• nu se includ în baza de calcul a contribuției de:
  • asigurări sociale (CAS) în limita sumei de 300 lei/persoană/eveniment;
  • asigurări sociale de sănătate (CASS) în limita sumei de 300 lei/persoană/eveniment;
  • asigurări pentru muncă, în limita sumei de 300 lei/persoană/eveniment.

Acest tratament se aplică veniturilor acordate de angajatori începând cu data de 01.01.2022.

2. Valoarea tichetelor cadou oferite în alte situații decât cele menționate reprezintă venituri supuse reținerii:

• contribuției de asigurări sociale;
• contribuției de asigurări sociale de sănătate, respectiv a
• contribuției asiguratorii pentru muncă.

Astfel, ca urmare a modificărilor/completărilor aduse de OUG 130/2021, tratamentul fiscal al tichetelor cadou oferite în alte situații decât cele menționate la pct. 1 mai sus este următorul:

• reprezintă, în integralitate, venituri impozabile;
• se includ, în integralitate, în baza de calcul a contribuției: i) de asigurări sociale; ii) de asigurări sociale de sănătate; iii) asiguratorii pentru muncă.

Acest tratament se aplică veniturilor acordate de angajatori începând cu data de 01.01.2022.

3. Se prelungește – până la data de 31.12.2022 – suspendarea aplicării prevederilor potrivit cărora:

• sumele plătite de societăți pentru educația timpurie a copiilor angajaților sunt nedeductibile fiscal la stabilirea profitului impozabil;
• sumele plătite de societăți pentru educația timpurie a copiilor angajaților se scad, în limita unui plafon de 1.500 lei/lună/copil, din impozitul pe profit/impozitul pe salarii/TVA/acciza datorate bugetului de stat.

Astfel, până la data de 31.12.2022, cheltuielile pentru funcționarea corespunzătoare a creșelor și grădinițelor aflate în administrarea contribuabililor sunt considerate cheltuieli cu deductibilitate limitată și intră sub incidența limitei de 5% stabilite pentru acestea, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului.

4. Se aplică cota redusă de TVA de 5%:

• la livrarea de energie termică în sezonul rece, destinată anumitor categorii de consumatori;
• la locuințele care au o suprafață utilă de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodărești, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, este cuprinsă între suma de 450.000 lei și suma de 700.000 lei, exclusiv TVA, achiziționate de persoane fizice în mod individual sau  în comun cu altă persoană fizică/alte persoane fizice.

Această facilitate se aplică pentru o singură locuință a cărei valoare este cuprinsă în intervalul amintit. Totodată, se abrogă prevederea potrivit căreia crește plafonul (de la 450.000 lei la 140.000 EUR, la cursul de schimb comunicat de BNR, valabil la data de 1 ianuarie a fiecărui an) sub a cărei valoare (dar cu respectarea celorlalte condiții) societățile pot livra locuințe cu aplicarea cotei reduse de TVA (i.e. 5%).

Data de la care se aplică aceste prevederi este data de 01.01.2022.

5. Se introduce, cu titlu de noutate, termenul „RO e-Transport”, care reprezintă sistemul național de monitorizare a transporturilor de bunuri pe teritoriul național.

Procedura de aplicare a monitorizării transporturilor de bunuri pe teritoriul național va fi stabilită prin ordin al ministrului finanțelor.

█ Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale („Legea 241/2005”)

Principalele modificări/completări aduse Legii 241/2005 sunt:

• reținerea/încasarea anumitor impozite și contribuții și neplata, în termen de 60 de zile de la termenul de scadență, constituie infracțiune;
• impozitele și contribuțiile relevante ale căror reținere/încasare și neplată constituie infracțiune sunt:

1. impozitul pe veniturile din salarii și asimilate salariilor;
2. contribuția de asigurări sociale;
3. contribuția de asigurări sociale de sănătate;
4. impozitul cu reținere la sursă pe veniturile obținute din România de nerezidenți;
5. impozitul pe veniturile sub formă de dobânzi;
6. impozitul pe veniturile din alte surse;
7. contribuția la fondul pentru mediu (2% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor, obţinute de către deţinătorul deşeurilor, persoană fizică sau juridică).

Termenul de intrare în vigoare a acestor prevederi este data de 01.03.2022.

█ Principale modificări/completări aduse altor acte normative

1. Bilete de valoare:

• biletele de valoare care pot fi acordate angajaților (i.e. tichete de masă, tichete cadou, tichete de creşă, tichete culturale şi vouchere de vacanţă) trebuie emise doar pe suport electronic;
• biletele de valoare emise pe suport hârtie până la data de 31 ianuarie 2022 sunt și rămân valabile până la expirarea datei de valabilitate înscrise pe acestea;
• tichetele cadou nu pot fi acordate decât salariaților, fiind interzisă acordarea acestora către alte categorii de beneficiari.

2. Facturare:

• facturarea B2B a unor produse încadrate cu risc fiscal ridicat se va face obligatoriu, începând cu data de 01.07.2022, prin transmiterea facturilor în sistemul RO e-Factura;
• în perioada 01.04.2022 – 30.06.2022, facturarea B2B a unor produse încadrate cu risc fiscal ridicat se poate efectua prin transmiterea facturilor în sistemul RO e-Factura;
• lista produselor încadrate cu risc fiscal ridicat se va adopta prin ordin al președintelui ANAF.

3. Salariu minim:

• salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată poate fi aplicat pentru un salariat pentru o perioadă de maximum 24 de luni de la momentul încheierii contractului individual de muncă;
• această prevedere a fost clarificată prin Ordonanță de Urgență (adoptată de Guvern în data de 28.12.2021, dar nepublicată încă), în sensul în care 01.01.2022 reprezintă data de la care va fi calculată perioada de 24 de luni.

4. Prorogarea unor termene:

• se prelungește termenul pentru depunerea cererii de anulare a accesoriilor aferente obligațiilor bugetare principale restante la data de 31.03.2020. Noul termen până la care cererea menționată mai sus (cu îndeplinirea în mod corespunzător a celorlalte condiţii prevăzute) poate fi depusă de către contribuabili este 30.06.2022;
• se prorogă, până la data de 31.12.2025, termenul până la care sunt aplicabile obligații cu privire la calcularea, declararea și plata, de către anumiți agenți economici, a „impozitului pe monopolul natural din sectorul energiei electrice şi al gazului natural”;
• se prorogă, până la data de 31.12.2025, termenul până la care sunt aplicabile obligații cu privire la calcularea, declararea și plata, de către anumiți agenți economici, a „impozitului pe veniturile din activităţile de exploatare a resurselor naturale, altele decât gazele naturale”.

• Aproape 60% dintre contestațiile actelor de impunere s-au soluționat favorabil sau parțial favorabil
• Majoritatea sumelor suplimentare stabilite în urma inspecțiilor fiscale au fost de sub 100.000 de lei

34% dintre companiile participante la un sondaj realizat de PwC România au declarat că au făcut obiectul inspecțiilor fiscale în 2017. Rezultatele studiului trebuie interpretate în contextul în care Agenția Națională de Administrare Financiară (ANAF) a comunicat că, la nivelul întregii economii, activitatea de inspecții fiscale a scăzut cu 20% în 2017, comparativ cu anul anterior.  De asemenea, inspecțiile antifraudă au scăzut cu 15%. Din eșantionul de 169 de companii chestionate, 12% fie nu au fost niciodată subiectul unei inspecții fiscale în timp ce 17% au fost controlate înainte de anul 2012.

În ceea ce privește durata inspecțiilor, cele mai multe dintre acestea (37%) nu s-au întins pe mai mult de 1-3 luni, iar sumele stabilite suplimentar de plată în majoritatea cazurilor (57%) au fost de până în 100.000 lei. Au existat și situații în care sumele stabilite suplimentar s-au situat în jurul a 10 milioane de lei.

”Inspecțiile fiscale țin până la urmă de relația firească dintre contribuabili și autoritățile fiscale, însă aceasta ar trebui derulate într-o manieră care să nu perturbe activitatea curentă a companiilor, permițându-le să se concentreze pe generarea de valoare adăugată, care să ducă la dezvoltare și crearea de locuri de muncă. Din acest punct de vedere, este de dorit ca inspecțiile fiscale să reprezinte mai degrabă excepția decât norma interacțiunilor dintre autorități și contribuabili și să se deruleze pe o perioadă cât mai scurtă de timp, concentrându-se mai ales pe domeniile cu grad mai ridicat de evaziune fiscală. De asemenea, trebuie remarcat că pe plan extern se încurajează tot mai mult inspecția derulată electronic prin intermediul unor formulare standard de tip SAF-T, a căror implementare ar trebui accelerată și în România”, a declarat Mihaela Mitroi, Partener, Departamentul de Taxe și consultanță juridică, PwC România.

Ce au controlat inspectorii fiscali?

Cele mai importante aspecte vizate de controale au fost declararea impozitului pe profit, 46% dintre companii și  modalitatea în care a fost înregistrată taxa pe valoarea adăugată (TVA), 38% dintre respondenți. Principalele aspecte avute în vedere de inspectori au ținut de deductibilitatea serviciilor, cheltuielile de protocol, sponsorizările, diminuarea pierderilor fiscale prin capitalizarea cheltuielilor, nedeductibilitatea cheltuielilor, diferențe între marfa înregistrată în inventar și stocurile existente, limitarea cheltuielilor atribuite autovehiculelor, controlul prețurilor de transfer pentru determinarea riscului fiscal.

Respondenții au menționat că au prezentat interes pentru autorități și implicațiile de TVA rezultate în urma ajustărilor prețurilor de transfer sau reclasificării deductibilității serviciilor,  TVA aplicată asupra depășirii plafonului de protocol,  modul de completare a declarației 394, livrări și achiziții comunitare, TVA aferentă cheltuielilor de protocol, sponsorizări etc.

Deși majoritatea participanților la sondaj (62%) a ales să nu conteste actele de impunere, dintre cei care au făcut-o, 12% au câștigat integral la nivel administrativ în timp ce 45% dintre contestații au avut parțial câștig de cauză. Dintre contribuabilii care aveau soluționări nefavorabile sau favorabile parțial, 80% au ales sa meargă în instanță – iar majoritatea litigiilor (70%) sunt încă pe rol. Pentru litigiile finalizate (10%), instanțele au anulat actele de impunere în mare parte (80%) și au respins acțiunile contribuabililor pentru doar 20% dintre ele.

”Se observă un proces de maturizare a contribuabililor fiscali din România care recurg la contestarea în instanță a deciziilor de impunere doar atunci când consideră că drepturile le-au fost lezate. Pentru autoritățile fiscale ar trebui să fie un semnal de alarmă faptul că instanțele dau în multe cazuri câștig de cauză contribuabililor, ceea ce arată faptul că inspectorii fiscali au de multe ori o interpretare prea restrictivă a legislației fiscale” a declarat Dan Dascălu, Partener, D&B David și Baias, Liderul echipei de litigii comerciale și fiscale.

În cazul celor care au contestat actele de impunere (aproape 40% dintre participanți), contestația s-a soluționat parțial nefavorabil pentru 43% dintre participanți, pentru 45% contestația s-a soluționat parțial favorabil și doar pentru 12%  contestația a fost soluționată în întregime favorabil. Dintre cei ale căror contestații au fost soluționate nefavorabil sau parțial favorabil, 80% au continuat să atace aceste soluții în instanțe, iar majoritatea acestor acțiuni (peste 80%) se află încă pe rolul instanțelor de judecată. În 80% dintre litigiile finalizate, instanțele au anulat actele de impunere.

Majoritatea celor care au contestat actele de control și au obținut soluții favorabile a fost asistată de consultanți externi, în vreme ce firmele care au obținut anularea actelor de control în instanță au fost asistate în proporție de 100% de consultanți externi.

”În pregătirea unei inspecții fiscale contribuabilii ar trebui să aibă în vedere revizuirea contractelor, respectiv a documentelor justificative aferente. Se recomandă consultarea unor specialiști care să acorde asistență specializată pe durata controlului și în faza de contestare a actelor de impunere, în special, în faza a instanțelor de judecată unde, așa cum rezultă din concluziile sondajului realizat, se pot obține soluții favorabile contribuabililor”, a adăugat Dan Dascălu.

Despre sondaj

Sondajul PwC a fost derulat în primul trimestru al anului 2018, la chestionar răspunzând reprezentanții a 169 de companii din România. Companiile participante desfășoară activități în producția industrială (20%), industria auto (13%), comerț (11%), servicii financiare (8%), industria farmaceutică (5%); telecomunicații (5%), IT (5%), imobiliare (3%), petrol și gaze (3%) și energie (1%).  Majoritatea companiilor respondente sunt încadrate în categoria marilor contribuabili (63%); dintre companiile participante, 77% au un număr de angajați de până în 1.000.  Aproximativ 74% din companiile respondente au înregistrat profit (cumulat) la sfârșitul anului 2017.

Principalul scop al sondajului a fost de a identifica și analiza informații cu privire la inspecțiile fiscale, respectiv frecvența, durata și efectele acestora, care au fost principalele aspecte monitorizate de către echipele de inspectori, câte companii au decis să conteste actele de impunere, care a fost rezultatul acestor contestații, dar și alte elemente care sunt prevăzute în detaliu în această prezentare.

Despre PwC

Scopul PwC este de a construi încredere în sânul societății și de a contribui la rezolvarea unor probleme importante. Firmele din rețeaua PwC ajută organizațiile și indivizii să creeze valoarea adăugată de care au nevoie. Suntem o rețea de firme prezentă în 158 de țări cu mai mult de 250.000 de specialiști dedicați oferirii de servicii de calitate de audit, consultanță fiscală și consultanță pentru afaceri. Spuneți-ne care sunt lucrurile importante pentru dumneavoastră și descoperiți mai multe informații despre noi vizitând site-ul www.pwc.ro.

Echipa Radu și Asociații SPRL | EY Law a asistat cu succes unul dintre cei mai mari jucători globali în domeniul comercializării semințelor, în contestarea deciziei prin care Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a dispus suspendarea procedurii de soluționare a contestației fiscale ca urmare a sesizării organelor penale.

Specific, în urma efectuării unei inspecții fiscale, autoritățile fiscale au emis o decizie de impunere stabilind obligații fiscale suplimentare și, în același timp, au sesizat organele de urmărire penală pe motiv că ar fi existat indicii privind săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală. Considerând că impunerea este nelegală, contribuabilul a formulat o contestație fiscală pe care autoritatea competentă a refuzat să o soluționeze până la finalizarea laturii penale a cauzei, suspendând, așadar, soluționarea contestației potrivit art. 214 alin. (1) din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

În primă instanță, Curtea de Apel București a respins acțiunea prin care contribuabilul a solicitat anularea deciziei respective și reluarea procesului de soluționare a contestației fiscale, considerând că ar fi fost îndeplinite condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală, în sensul existenței unei „înrâuriri hotărâtoare” a soluției din penal asupra soluției ce urma a fi adoptată în fiscal.

Însă, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul societății, a casat sentința Curții de Apel București și a anulat decizia organelor fiscale, obligându-le să soluționeze pe fond contestația fiscală într-un termen de 30 de zile.

”Soluția este una lăudabilă”, a afirmat Emanuel Băncilă, coordonatorul practicii de litigii și controverse fiscale din cadrul Radu și Asociații SPRL | EY Law, întărind astfel o jurisprudență devenită constantă a instanțelor judecătorești, în sensul că, „deși organul fiscal are atât dreptul de a sesiza organele penale cât și dreptul a suspenda soluționarea contestației fiscale, exercitarea acestuia din urmă nu poate fi discreționară – suspendarea soluționării contestației trebuie temeinic motivată sub aspectul interdependenței aspectelor fiscale și penale.”

”Este ceea ce am susținut încă din momentul în care autoritățile fiscale au început să abuzeze de această instituție a suspendării soluționării contestației fiscale – și anume că problemele fiscale nu-și pot găsi o rezolvare corectă decât în cadrul procedurii fiscale. De altfel, soluția oferită cu privire la aspectele fiscale în dispută de către autoritățile fiscale și, mai apoi, de instanțele de contencios administrativ, este cea care are o ”înrâurire hotărâtoare” asupra soluției din penal, și nu invers”, a adăugat Alex Slujitoru (Managing Associate), membru al echipei de proiect.

***

Radu și Asociații | EY Law este singura casă de avocatură din Romania inclusă printre finaliste la două categorii ale premiilor “European Tax Awards 2018”, respectiv: “European Tax Innovator Firm of the Year” și “European Tax Policy Firm of the Year”, recunoscându-se astfel contribuția sa atât la îmbunătățirea cadrului legislativ procedural-fiscal cât și la dezvoltarea și implementarea unor soluții inovatoare pentru contribuabili (soluții implementate în premiera doar de către Radu și Asociații SPRL | EY Law).

Radu și Asociații SPRL | EY Law s-a aflat pe lista scurta a finaliștilor pentru cel puțin o categorie de premii “European Tax Awards” și în anii 2016 și 2017. Premiile sunt acordate anual, încă din anul 2005, de către revista International Tax Review și își propun să recunoască profesioniștii de prestigiu care activează în domeniul fiscalității în Europa, Orientul Mijlociu și Africa (EMEA). International Tax Review face parte din portofoliul Euromoney Legal Media Group, unul din cele mai prestigioase grupuri editoriale internaționale specializate în publicații și ghiduri juridice pe diverse arii de practică.

Radu și Asociații SPRL | EY Law este societatea de avocați din România care face parte din rețeaua globală EY Law, în cadrul căreia își desfășoară activitatea peste 2.100 de avocați din 82 de țări. În România, echipa Radu și Asociații SPRL | EY Law, formată din peste 35 de avocați, oferă atât servicii de consultanță juridică (remarcându-se în următoarele arii de practică: drept societar, drept comercial, fuziuni și achiziții, finanțări, drept imobiliar, protecția datelor cu caracter personal și dreptul muncii), cât și asistență și reprezentare în fața autorităților și instanțelor judecătorești românești și internaționale. Experiența echipei a fost recunoscută în mod constant de piață și de publicații de specialitate precum Legal 500, Which Lawyer sau Chambers & Partners.

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 250.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 31,4 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2017. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei 770 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 79/8 noiembrie 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 885 din 10 noiembrie 2017

Legea nr. 209/3 noiembrie 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 875 din 7 noiembrie 2017

Legea aprobă modificările și completările aduse art. 456 și art. 464 cu privire la scutirea de impozit pe clădiri și impozit pe teren aplicabilă:

•  clădirilor clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, indiferent de proprietar, care au fațada stradală și/sau principal renovată sau reabilitată în conformitate cu Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu excepția încăperilor care sunt utilizate în scopuri economice;

•  suprafețelor construite ale terenurilor aferente clădirilor clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, astfel cum sunt menționate mai sus. Potrivit legii, consiliile locale pot reduce impozitul pe teren pentru suprafețele neconstruite ale terenurilor cu regim de monument istoric. Legea va intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 2018.

Impozit pe profit

Raportul pentru fiecare țară în parte („Raportul CBCR”)

Ordinul nr. 3049/24 octombrie 2017 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind aprobarea modelului și conținutul formularului „Raportul pentru fiecare țară în parte” publicat în Monitorul Oficial al României nr. 894/14 noiembrie 2017

Obligația de a negocia colectiv implementarea ultimelor modificări aduse Codului Fiscal

Obligația de a iniția negocieri colective, indiferent de numărul angajaților din unitate, pentru punerea în aplicare a modificărilor aduse de OUG 79/2017 la Codul Fiscal cu privire la cuantumul cotelor de contribuții de asigurări sociale datorate de angajați.

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 82/8 noiembrie 2017 privind modificarea și completarea unor acte normative.

Impozitare internațională

Convenția pentru evitarea dublei impuneri încheiată între România și Bosnia și Hertegovina a fost supusă spre ratificare
Decretul nr. 988/16 noiembrie 2017 privind supunerea spre ratificare a Parlamentului a Convenției dintre România și Bosnia și Herțegovina pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit publicat în Monitorul Oficial nr. 903/17 noiembrie 2017

A fost supusă spre ratificare Convenția de evitare a dublei impuneri cu privire la impozitul pe venit și prevenirea evaziunii fiscale dintre România și Bosnia și Hertegovina, semnată la Sarajevo la 6 decembrie 2016.

OCDE a aprobat actualizarea pentru anul 2017 a Convenției Model OCDE

Consiliul OCDE a aprobat Convenția Model actualizată pentru anul 2017.

Actualizarea din 2017 cuprinde în primul rând modificări ale Convenției Model OCDE aduse de acțiunile proiectului BEPS inclusiv cu privire la următoarele articole:

•         Articolul 1 – Persoane vizate;
•         Articolul 2 – Impozite vizate;
•         Articolul 5 – Sediu permanent;
•         Articolul 7 – Profiturile intreprinderii;
•         Articolul 9 – Intreprinderi asociate;
•         Articolul 25 – Procedura amiabilă;
•         Introducerea unui nou articol, 29 – Dreptul la beneficii

TVA

Procedura de restituire a TVA către persoanele impozabile stabilite în afara Uniunii Europene

Ordin al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală 3.159/1 noiembrie 2017 pentru aprobarea Procedurii de soluționare a cererilor de rambursare a TVA formulate de către persoane impozabile neînregistrate și care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilite pe teritoriul Uniunii Europene, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial nr. 892 din 14 noiembrie 2017

Prevederile Ordinului se aplică cererilor de rambursare depuse după data intrării acestuia în vigoare. Cererile depuse anterior se soluționează potrivit Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 5/2010, cu modificările și completările ulterioare.

Principalele modificări aduse de Ordin sunt următoarele:
– Alinierea referințelor la prevederile Codului fiscal valabil de la 1 ianuarie 2016 (Legea nr. 227/2015);
– Introducerea de prevederi privind dreptul solicitantului de a fi ascultat în cazul refuzului acordării rambursării TVA de către autoritățile fiscale competente;
– Se menționează că, în situația în care solicitantul își desemnează alt reprezentant fiscal pentru rambursări ulterioare, autoritățile fiscale îi vor atribui un cod de identificare fiscală diferit de codul atribuit vechiului reprezentant fiscal.

Procedura de înregistrare în scopuri de TVA la cererea persoanelor impozabile cărora le-a fost anulată anterior înregistrarea în scopuri de TVA
Ordinul nr. 3300/16 noiembrie 2017 privind modificarea și completarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2011/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare, la cerere, în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, potrivit prevederilor art. 316 alin. (12) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial nr. 938 din 28 noiembrie 2017

Principalele modificări introduse prin Ordin se referă la următoarele:

– Se menționează în mod expres ca, în cazul în care persoanei impozabile i-a fost anulat codul de TVA urmare a depunerii de deconturi de TVA fără tranzacții timp de 6 luni sau 2 trimestre consecutive, persoana impozabilă va trebui să declare că aceasta va efectua activități economice (în Formularul 099) în vederea înregistrării în scopuri de TVA;
– Autoritățile fiscale vor respinge cererea de înregistrare în scopuri de TVA depusă de societățile comerciale românești în cazul în care se stabilește că acestea prezintă risc fiscal ridicat.
– Înaintea luării deciziei de respingere a cererii de înregistrare, autoritățile fiscale îi vor asigura contribuabilului exercitarea dreptului de a fi ascultat și posibilitatea de a oferi probe suplimentare relevante.

Limitarea dreptului de deducere a TVA în legatură cu autoturisme

Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/2012 a Consiliului din 7 noiembrie 2017 de modificare a Deciziei de punere în aplicare 2012/232/UE de autorizare a României în vederea aplicării unei măsuri de derogare de la articolul 26 alineatul (1) litera (a) și de la articolul 168 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 292 din 10 noiembrie 2017
Consiliul Uniunii Europene a autorizat România să continue aplicarea măsurii de limitare la 50% a dreptului de deducere a TVA în cazul cumpărării, al achiziției intracomunitare, al importului, închirierii sau leasing-ului de vehicule rutiere motorizate și a TVA aferentă cheltuielilor legate de vehiculele respective, inclusiv combustibilul, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice, cu anumite excepții, până la data de 31 decembrie 2020.

Accize

Aprobarea procedurii pentru soluționarea anumitor contestații

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3004/16 noiembrie 2017 privind aprobarea Procedurii de soluționare a contestațiilor prevăzute la art. 366 alin. (2), art. 369 alin. (5), art. 374 alin. (2), art. 377 alin. (4), art. 382 alin. (2), art. 385 alin. (4), art. 390 alin. (2) și art. 393 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, publicat în Monitorul Oficial nr. 937 din 28 noiembrie 2017

Ordinul aprobă procedura de soluționare a contestațiilor formulate de operatorii economici în următoarele situații:
– respingerea cererii de autorizare a antrepozitului fiscal;
– suspendarea, revocarea, anularea autorizației de antrepozit fiscal;
– respingerea cererilor de autorizare a operatorilor economici ca destinatari înregistrați, exportatori înregistrați sau importatori înregistrați;
– revocarea autorizației de destinatar înregistrat, exportator înregistrat, importator înregistrat.

Vama

Nomenclatura combinată

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1925 al Comisiei din 12 octombrie 2017 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L282/31.10.2017 Comisia Europeană a publicat versiunea valabilă pentru anul 2018 a Nomenclaturii Combinate (NC).

Diverse

Sistemul unitar de pensii publice

Legea nr. 217/17 noiembrie 2017 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 908 din 20 noiembrie 2017

Se aduc modificări la cauzele care determină suspendarea plății pensiei, precum și la condițiile care determină reluarea sa.
Se clarifică faptul că în sistemul public de pensii pot cumula pensia cu venituri realizate din activități dependente, indiferent de nivelul acestora, anumite categorii de pensionari și se introduc noi categorii. De asemenea, se clarifică faptul că pensionarii pot cumula pensia cu venituri realizate din activități independente, indiferent de nivelul acestora.

Tichete de creșă

Ordinul nr. 1851/25 octombrie 2017 al ministrului muncii și justiției sociale privind stabilirea valorii sumei lunare indexate care se acordă sub formă de tichete de creșă pentru semestrul al II-lea al anului 2017, publicat în Monitorul Oficial nr. 935 din 27 noiembrie 2017
Pentru semestrul al II-lea al anului 2017, începând cu luna noiembrie 2017, valoarea sumei lunare care se acordă sub forma de tichete de creșă se menține la nivelul de 440 lei.

Tichete de masă

Ordinul nr. 1852/25 octombrie 2017 al ministrului muncii și justiției sociale pentru stabilirea valorii nominale indexate a unui tichet de masă pentru semestrul al II-lea al anului 2017, publicat în Monitorul Oficial nr. 935 din 27 noiembrie 2017
Pentru semestrul al II-lea al anului 2017, începând cu luna noiembrie 2017, valoarea nominală maximă a unui tichet de masă se menține la nivelul 15,09 lei.

Noi conturi contabile ce urmează a fi utilizate în contextul aplicării mecanismului de plată defalcată a TVA

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2.827/30 octombrie 2017 privind completarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial nr. 873 din 7 noiembrie 2017
Ordinul introduce conturile contabile ce urmează a fi utilizate pentru înregistrarea operațiunilor privind plata defalcată a TVA.

Aprobarea procedurii de restituire a TVA, taxelor vamale și a altor taxe plătite de Guvernul SUA, personalul sau, contractori și personalul contractorilor

Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3199/3 noiembrie 2017 pentru aprobarea procedurii de restituire a impozitelor, taxelor vamale și a altor taxe plătite de Guvernul Statelor Unite ale Americii, personalul său, contractori și personalul contractorilor, publicat în Monitorul Oficial nr. 884 din 9 noiembrie 2017

Ordinul prevede posibilitatea Guvernului SUA și a contractorilor săi, precum și a personalului acestora, de a solicita restituirea impozitelor, taxelor vamale și a taxelor aferente proviziilor, echipamentelor, materialelor, tehnologiilor, pregătirii sau serviciilor necesare implementării Acordului dintre Guvernul României și Guvernul SUA privind cooperarea în domeniul contracarării proliferării armelor de distrugere în masa și promovarea relațiilor militare și de apărare, semnat la Washington la 30 martie 1998.
Procedura de restituire presupune depunerea unei cereri, al cărui format este prevăzut de Ordin, către autoritatea competentă, împreună cu documentația aferentă (dacă este cazul).
Restituirea TVA se efectuează în termen de 45 zile de la data depunerii cererii, în cazul în care nu sunt solicitate documente suplimentare.

Procedura de cesiune a dreptului de restituire/rambursare a creanțelor fiscale

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3357/23 noiembrie 2017 pentru aprobarea procedurii privind cesiunea dreptului de restituire/rambursare a creanțelor fiscale, publicat în Monitorul Oficial nr. 931 din 27 noiembrie 2017
La data intrării în vigoare a Ordinului se abrogă Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.308/2009. Respectivul ordin reglementa procedura de stingere prin compensare sau restituire a sumelor de TVA aprobate prin decizii de rambursare.
Conform Ordinului, creanțele fiscale privind drepturi de rambursare/restituire pot fi cesionate numai dupa stabilirea lor prin decizii de restituire.
În vederea efectuării cesiunii, cesionarul trebuie să depună la autoritățile fiscale competente o notificare în acest sens, însoțită de o copie, conform cu originalul, a contractului de cesiune.
Termenul de soluționare a cererilor de restituire este de 45 de zile de la data depunerii cererii, însă acest termen poate fi prelungit în cazul în care este necesară prezentarea de documente suplimentare de către contribuabil.

Restituirea creanțelor fiscale către cesionar se efectuează după eventuala compensare a sumelor solicitare pentru restituire/rambursare cu obligațiile fiscale restante ale cedentului și, ulterior după compensarea acestora cu obligațiile fiscale restante ale cesionarului, dacă este cazul.
Urmare a compensării, autoritatea fiscală competentă emite o decizie în acest sens către cesionar, data compensării fiind considerată a fi data notificării cesiunii.

Aprobarea anumitor proceduri cu privire la contribuabilii inactivi

Ordinul nr. 3289/2017 privind modificarea și completarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3846/2015 pentru aprobarea procedurilor de aplicare a art. 92 din Codul de procedură fiscală, precum și pentru aprobarea modelului și continutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial nr. 929 din 27 noiembrie 2017

Ordinul aduce clarificări cu privire la procedurile de aplicare a art. 92 din Codul de procedură fiscală, ce conține prevederi cu privire la Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați, cum ar fi:
– sediile secundare înregistrate fiscal ale contribuabililor inactivi sunt considerate inactive pe perioada în care contribuabilii respectivi sunt inactivi;
– sediile secundare înregistrate fiscal ale contribuabililor reactivați sunt considerate active începând cu data reactivării contribuabililor respectivi;
– contribuabilii care depun cel puțin o declarație fiscală aferentă semestrului calendaristic, ulterior primirii notificării privind nedepunerea declarațiilor fiscale, în termen de 15 zile de la primire, nu vor fi declarați inactivi.

În plus, Ordinul introduce următoarele proceduri:
– Procedura privind verificarea de către organele cu atribuții de executare silită a contribuabililor care nu funcționează la domiciliul fiscal declarat;
– Procedura privind verificarea condiției de reactivare referitoare la funcționarea contribuabililor declarați inactivi la domiciliul fiscal declarat, la propunerea organelor cu atribuții de executare silită;
– Procedura de îndreptare a erorilor materiale pentru contribuabilii declarați inactivi ca urmare a constatării organelor fiscale competente ca acesta nu funcționează la domiciliul fiscal declarat, la propunerea organelor cu atribuții de executare silită;

Pragurile valorice Intrastat pentru anul 2018

Ordinul președintelui Institutului Național de Statistică nr. 1887/16 noiembrie 2017 privind pragurile valorice Intrastat pentru colectarea informațiilor statistice de comerț intra-UE cu bunuri în anul 2018, publicat în Monitorul Oficial nr. 939 din 28 noiembrie 2017
Pentru anul 2018 se păstrează următoarele praguri valorice Intrastat: 900.000 lei atât pentru expedierile intra-UE de bunuri cât și pentru introducerile intra-UE de bunuri.

Obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

Hotărârea Guvernului nr. 804/8 noiembrie 2017 privind modificarea și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 479/2003, publicata în Monitorul Oficial nr. 907 din 20 noiembrie 2017

Hotărârea aduce clarificări prevederilor legale privind aparatele de marcat electronice fiscale, dintre care menționăm următoarele:
– sunt definite noțiunile de comert ocazional și substitute de numerar;
– se precizează ca, în situația în care aparatul de marcat fiscal electronic nu funcționează, operatorii economici sunt obligați să emită chitanțe și facturi, la cererea clienților;
– sunt incluse exemple privind profesiile liberale exceptate de la aplicarea prevederilor privind aparatele de marcat electronice fiscale;
– sunt prevăzute detalii suplimentare cu privire la dispozitivele ce intră în categoria aparatelor de marcat electronice fiscale;
– sunt menționate date suplimentare ce trebuie înregistrate și stocate în memoria fiscală, cum ar fi: numărul și valoarea zilnică a bonurilor fiscale ce conțin codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului, precum și valoarea zilnică a TVA aferentă;
– se menționează ca sigilarea aparatelor de marcat fiscale electronice nu se va mai efectua în prezența organului fiscal;
– sunt prevăzute informații suplimentare privind caracteristicile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească aparatele de marcat fiscale electronice.

În plus, Hotărârea introduce, prin Anexa 11, prevederi cu privire la specificațiile tehnice minimale necesare transmiterii datelor către sistemul informatic al Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Spațiul privat virtual

Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3312/20 noiembrie 2017 privind abrogarea Ordinului nr. 230/2013 pentru aprobarea Procedurii de accesare a informațiilor cuprinse în dosarul fiscal, puse la dispoziția contribuabililor pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în spațiul privat virtual, publicat în Monitorul Oficial nr. 926/24 noiembrie 2017
Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 230/2013 pentru aprobarea Procedurii de accesare a informațiilor cuprinse în dosarul fiscal, puse la dispoziția contribuabililor pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în spațiul privat virtual, a fost abrogate.

Autori:
Cristina Clujescu – Tax Senior Manager
Inga Țigai – Tax Senior Manager
Cătălina Cambei – Tax Manager