În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 / 31.01.2020 a fost publicată Ordonanța 5 / 2020 pentru modificarea şi completarea Legii 207 / 2015 privind Codul de procedură fiscală („OG 5 / 2020”).

Prin OG 5 / 2020 au fost aduse o serie de completări și modificări cu privire la:

• executarea silită efectuată de către organul fiscal prin poprirea conturilor bancare și
• implementarea Directivei UE 2018/822 a Consiliului din 25.05.2018 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu („DAC 6”)

I. Executarea silită de efectuată de către organul fiscal prin poprire

Principalul aspect modificat prin OG 5/2020 în domeniul executării silite efectuate de către organul fiscal prin poprire se referă la sumele urmăribile reprezentând (i) venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, (ii) titluri de valoare sau (iii) alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Astfel, OG 5 / 2020 modifică termenul ”de îndată” și propune executarea popririi de către terțul poprit în termen de 3 (trei) zile lucrătoare de la data înființării popririi sau de la data la care creanța devine exigibilă.

Totodată, în cazul popririlor înfiinţate de organul fiscal central, instituţiile de credit transmit organului fiscal central, prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, informaţiile privind suma disponibilă de plată. În acest caz, inclusiv plata sumelor reprezentând (i) drepturi salariale, inclusiv impozite și contribuții aferente acestora, reținute la sursă, (ii) accize, efectuată de către antrepozitarii autorizați, (iii) accize, efectuată în numele antrepozitarilor autorizați, de către cumpărătorii de produse energetice și (iv) obligații fiscale de care depinde menținerea valabilității înlesnirii nu va mai putea fi realizată decât până la data la care instituţiile de credit transmit informaţiile privind suma disponibilă de plată. Nerespectarea acestei prevederi atrage nulitatea oricărei plăţi efectuate ulterior transmiterii de către organul fiscal central a informațiilor cu privire la suma disponibilă de plată.

II. Implementarea Directivei UE 2018/822 a Consiliului din 25.05.2018 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu

Reamintim faptul că DAC (i.e. Directive on Administrative Cooperation) reprezintă un acronim pentru o serie de șase directive privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal.

Prin DAC 6, Consiliul Uniunii Europeane a impus statelor membre obligativitatea de raportare a schemelor transfrontaliere de optimizare fiscală de către (i) consultanții fiscali, contabilii, auditorii, avocații sau orice alte persoane care participă direct sau indirect la realizarea, comercializarea sau gestionarea schemelor de optimizare fiscală, cât și de către (ii) contribuabili, în situația în care cei dintâi nu efectuează raportarea. OG 5 / 2020 aduce unele modificări și completări Legii nr. 207 / 2015 privind Codul de Procedură Fiscală (”Legea 207 / 2015”). Principalele modificări și completări aduse de OG 5 / 2020 sunt după cum urmează:

Definiții

• Pe lângă definiția deja regăsită în Legea 207 / 2015 a întreprinderii asociate, OG 5 / 2020 propune completarea acestui termen, astfel încât în categoria întreprinderilor asociate să se regăsească inclusiv persoana care se află în legătură cu altă persoană, în cel puțin una din modalitățile nou (n.a. detalii la cerere) prevăzute de OG 5 / 2020.
• Aranjamentul transfrontalier este definit ca fiind un aranjament care implică (i) fie mai mult de un stat membru, (ii) fie un stat membru şi o ţară terţă, dacă este îndeplinită cel puţin una din noile condiţii (n.a. detalii la cerere) prevăzute de OG 5 / 2020.
• Aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este definit ca fiind „orice aranjament transfrontalier care cuprinde cel puţin unul dintre semnele distinctive stabilite prin Ordonanța 5 /2020”.
• Semnul distinctiv reprezintă o caracteristică sau însuşire a unui aranjament transfrontalier care prezintă un indiciu al unui potenţial risc de evitare a obligaţiilor fiscale.
• Intermediarul este definit de OG 5 / 2020 ca fiind „orice persoană care (i) proiectează, comercializează, organizează, pune la dispoziţie în vederea implementării sau gestionează implementarea unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportării (ii) având în vedere faptele şi circumstanţele relevante şi pe baza informaţiilor disponibile, a cunoştinţelor de specialitate relevante şi a înţelegerii necesare pentru furnizarea acestor servicii, ştie sau ar fi rezonabil de aşteptat să ştie că s-a angajat să furnizeze, direct sau prin intermediul altor persoane, ajutor, asistenţă sau consiliere cu privire la proiectarea, comercializarea, organizarea, punerea la dispoziţie în vederea implementării sau gestionarea implementării unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportării”.

Pe lângă cele mai sus menționate, pentru a fi considerată intermediar, o persoană trebuie să îndeplinească cel puţin una dintre condiţiile suplimentare (n.a. detalii la cerere) prevăzute de OG 5 / 2020:

• Contribuabilul relevant este reprezentat de „orice persoană căreia i se pune la dispoziţie un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării în vederea implementării sau care este pregătită să implementeze un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării sau care a implementat prima etapă a unui astfel de aranjament”.
• Aranjamentul comercializabil reprezintă un aranjament transfrontalier care este proiectat, comercializat, pregătit pentru implementare sau pus la dispoziţie în vederea implementării, fără a fi necesară o personalizare substanţială a acestuia.
• Aranjamentul personalizat reprezintă un aranjament transfrontalier care nu este un aranjament comercializabil.

Obligații de raportare

Potrivit OG 5 / 2020, intermediarii sunt obligați să raporteze, în termen de 30 de zile, informaţii cu privire la aranjamentele transfrontaliere de care au luat cunoştinţă sau care se află în posesia ori sub controlul lor. În cazul în care nu există niciun intermediar, obligaţia de raportare a informaţiilor cu privire la aranjamentul transfrontalier revine contribuabilului relevant, în afara situației în care aceștia deţin dovezi concludente din care rezultă că informaţiile cu privire la aranjamentul transfrontalier au fost deja raportate de un alt contribuabil relevant.

OG 5 / 2020 prevede, pentru cazul intermediarilor, o serie de alte obligații (n.a. detalii la cerere), ca de exemplu obligativitatea intermediarului de a întocmi, la fiecare 3 luni, un raport prin care furnizează informaţiile noi sau actualizate cu privire la aranjamentele transfrontaliere de care au luat cunoştinţă sau care se află în posesia ori sub controlul lor, devenite disponibile de la depunerea ultimului raport.

NOTA BENE! – Dispoziții tranzitorii

Formularul utilizat de intermediarii sau contribuabilii relevanţi, după caz, în vederea raportării informaţiilor cu privire la aranjamentele transfrontaliere va fi aprobat prin ordin al preşedintelui ANAF, în termen de 60 de zile de la data publicării OG 5 / 2020 în Monitorul Oficial, respectiv 31.01.2020.

Obligația de raportare a informaţiilor cu privire la aranjamentele transfrontaliere va intra în vigoare începând cu data de 01.07.2020, urmând ca până la data de 31.08.2020 intermediarii sau contribuabilii relevanţi, după caz, să îndeplinească obligațiile de raportare prevăzute în OG 5 / 2020 pentru perioada 25.06.2018 – 01.07.2020.

Sancțiuni

Neraportarea ori raportarea cu întârziere de către intermediarii sau contribuabilii relevanţi, după caz, a aranjamentelor transfrontaliere constituie contravenție dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât să fie considerată, potrivit legii, infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 20.000 LEI la 100.000 LEI.

Neîndeplinirea de către intermediar a obligaţiei de notificare a altui intermediar sau a contribuabilului relevant, după caz, constituie contravenție dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât să fie considerată, potrivit legii, infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 5.000 LEI la 30.000 LEI

A.N.A.F. (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală) poate încălca legea şi nimeni nu spune nimic?

Până când nu trăieşti experienţe personale, nu îţi dai seama de abuzurile pe care o autoritate a statului le poate face atunci când aplică legea trunchiat!

Nimeni şi nimic nu se opune ca A.N.A.F. să efectueze acţiuni de executare silită, atunci când debitorul, persoană fizică sau juridică, nu îşi execută la termen obligaţiile fiscale rezultate din titluri de creanţă fiscală, comunicate legal şi în termen (despre comunicarea titlurilor de creanţă fiscală în următorul articol), care constituie titlu executoriu.

Una dintre modalităţile de executare silită este poprirea, atât a conturilor bancare ale debitorului, cât şi a veniturilor obţinute de o persoană fizică (despre dubla poprire în următorul articol).

Poprirea conturilor bancare deţinute de persoanele fizice este o activitate pe care A.N.A.F., în calitate de organ fiscal, o realizează în temeiul Codului de procedură fiscală, ale cărui prevederi se coroborează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Cel puţin aşa se scrie în art. 3 alin. (2) din Codul de procedură fiscală:

„(2) Unde prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă, republicat, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorităţi publice şi contribuabili/plătitori.”

La prima vedere, nu pare a fi o dispoziţie legală care să genereze dispute juridice semnificative, însă atunci când se ajunge la executarea silită a veniturilor obţinute de persoane fizice, devine foarte importantă.

Prin art. 729 din Codul de procedură civilă se stabilesc limitele urmăririi veniturilor băneşti ale unui debitor, persoană fizică.

Pentru a nu greşi în interpretare, preluăm mai jos textul alineatului (1) ad litteram:

„(1) Salariile şi alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite:

1. a) până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii;
2. b) până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.”

De asemenea, nu trebuie uitat alineatul (7) din acelaşi articol, care prevede:

„(7) Alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii.”

Cu alte cuvinte, un creditor nu poate popri veniturile din salarii ale unui debitor, persoană fizică, decât limitat, iar anumite venituri, de tipul alocaţiei de stat, nu pot fi deloc urmărite silit.

Statul, în calitate de creditor, nu poate avea drepturi mai mari decât alt creditor şi prevederile din Codul de procedură fiscală sunt clare în acest sens. Chiar dacă am face abstracţie de articolul 3 alin. (2) de mai sus, totuşi există şi articolul 236 alin. (4) din Codul de procedură fiscală. În acest articol se prevede: „Sumele ce reprezintă venituri băneşti ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specială sunt supuse urmăririi la plătitorul venitului numai în condiţiile Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare”.

Interpretând juridic, coroborând aceste dispoziţii din Codul de procedură fiscală şi din Codul de procedură civilă, se poate trage doar concluzia că organul fiscal nu poate popri integral venitul lunar net al unui angajat şi nu poate popri veniturile din alocaţii de stat încasate în conturile bancare.

Concluzia este răsturnată de aplicarea în practică de către A.N.A.F. a dispoziţiilor legale.

În adresa de înfiinţare a popririi standard aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 63 din 9 ianuarie 2017, astfel cum a fost modificat prin Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 673 din 15 martie 2018, nu este inclusă nicio referire la aceste tipuri de venituri sau la art. 236 alin. (4) din Codul de procedură fiscală.

Care este efectul practic al modului de elaborare a adresei de înfiinţare a popririi?

Banca nu face distincţie şi popreşte integral toate veniturile din contul persoanei fizice indiferent de titlul cu care este încasat.

De ce angajaţii unei bănci încalcă legea?

Pentru că adresa de înfiinţare a popririi nu are nicio explicaţie suplimentară, aşa cum regăsim în adresele standard de înfiinţare a popririi transmise de către executorii judecătoreşti.

Şi, mai ales, pentru că în art. 336 alin. (1) lit. k) din Codul de procedură fiscală se prevede expres că nerespectarea obligaţiilor ce îi revin terţului poprit, potrivit art. 236 alin. (9)-(11), constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii şi mari.

Concluzie: A.N.A.F. încalcă legea şi contribuabilul este afectat grav, întrucât nu mai are acces la banii săi. Iar singura soluţie este contestaţia la executare silită, care se soluţionează în primă instanţă în 4-6 luni, regula fiind că primul termen de judecată se stabileşte la minimum 3 luni de la data înfiinţării popririi.

Autor: Lector univ. dr. Marilena Ene

Avocații D&B David și Baias au obținut, în fața Curții de Apel Constanța, anularea definitivă a unei decizii de reverificare la care era supusă o companie din domeniul energiei regenerabile. Disputa a fost una complexă și a mai inclus contestarea și respectiv suspendarea a două seturi de acte de impunere fiscală.

În urma unui control al Curții de Conturi, autoritatea fiscală din Constanța a cerut companiei să achite suma de un milion de euro la bugetul de stat, ca TVA suplimentar. Suma considerată a fi aferentă unei perioade de 7 ani, în care compania suportase deja 12 inspecții fiscale. Potrivit Codului de procedură fiscală inspecția se efectuează o singură dată pentru o creață fiscală aferentă unei perioade supusă impozitării. Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) poate decide să reverifice o firmă care a trecut deja printr-o inspecție fiscală doar dacă între timp au apărut date suplimentare, necunoscute inițial și care ar influența rezultatele inspecției.

Lipsa acestor date a fost un argument hotărâtor pentru speța de față. Avocații au reușit să convingă, în cele din urmă, instanța că nu există date suplimentare care să justifice o asemenea măsură ce ar încălca principiul unicității inspecției fiscale. Dificultatea acestei spețe a fost dată de două elemente. Pe de o parte, complexitatea tehnică a disputei, dat fiind specificul industriei energiei electrice iar pe de altă parte de faptul că jurisprudența în astfel de cazuri este una foarte restrictivă.

Strategia adoptată de echipa de avocați a D&B a cuprins două etape. În primul rând, trebuia blocată executarea, și, în al doilea, trebuia obținută anularea deciziei de reverificare.

Astfel, prima victorie pe linia contestării și suspendării actelor emise în temeiul Deciziei a fost obținută de avocații D&B David și Baias odată cu prima suspendare judecătorească a executării. În acest fel  compania a fost protejată de efectele executării silite.

Echipa D&B David și Baias a obținut apoi în fața instanțelor judecătorești din Constanța suspendarea și a celei de-a doua decizii de impunere. A doua contestație fiscală formulată de companie cu asistența echipei de litigii fiscale a D&B a fost apoi urmată de anularea de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a Deciziei de impunere pentru peste 90% din sumele stabilite ca obligații fiscale în cuprinsul său.

Pe de altă parte, în paralel s-a derulat disputa fiscală privind legalitatea reverificării dispuse de ANAF și, recent, ajunsă la faza recursului. Curtea de Apel Constanța a anulat Decizia de reverificare în întregime, readucând practic compania în aceeași situație în care se afla la finalul anului 2015, atunci când au început acțiunile Fiscului.

’’Ne bucură faptul că prin decizia pronunțată, instanța a validat argumentele noastre referitoare la nelegalitatea unor asemenea decizii de reverificare dispuse în absența unor date suplimentare, care să nu fi fost accesibile echipelor de inspecție inițiale sau bazate pe schimbări radicale ale interpretării normelor legale”, comentează Dan Dascălu, partener D&B David și Baias, coordonatorul echipei.

”Pentru moment nu ne este disponibilă motivarea și raționamentul concret al instanței de recurs. Rămâne interesant de văzut cum s-a poziționat față de argumentul nostru, susținut prin probe, că această reverificare s-a datorat, în realitate, unui control al Curții de Conturi realizat la autoritatea fiscală. De multe ori am întâlnit această interferență, din păcate nefastă, prin care, în spatele unei interpretări sau unei acțiuni a organelor fiscale, se ascunde un control al auditorilor publici ai Curții de Conturi, finalizat prin impunerea unor măsuri referitoare la recuperarea unor presupuse prejudicii”, declară Andrei Iancu, avocat Senior D&B David și Baias, care a făcut parte din echipa ce a pledat în dosar.  

”Este de salutat deschiderea instanțelor de judecată în a proteja contribuabilii de bună-credință în asemenea situații. Prin suspendarea efectelor unor acte de impunere a căror aparență de nelegalitate ar trebui dedusă și prin raportare la condițiile în care au fost emise. Este deosebit de important și faptul că însăși direcția de specialitate a admis finalmente contestația într-o proporție semnificativă, și a invalidat astfel interpretarea eronată pe care organele de inspecție fiscală au fost forțate să o promoveze, față de măsurile dispuse de Curtea de conturi”, a concluzionat Dan Dascălu.

Despre D&B David și Baias

D&B David și Baias este societatea de avocatură afiliată PwC în România și este parte din rețeaua internațională PwC Legal, care cuprinde mai mult de 3000 de avocați în peste 90 de țări. Echipa D&B David și Baias este alcătuită din 50 de avocați (dintre care 4 parteneri) și acordă consultanță și asistență juridică societăților locale și multinaționale în domenii precum: fuziuni, achiziții și restructurări, societăți comerciale și grupuri de societăți, proprietăți imobiliare, concurență și ajutoare de stat, servicii financiare și piețe de capital, relații de muncă și resurse umane, proprietate intelectuală, protecția consumatorului și a datelor cu caracter personal, litigii fiscale și comerciale.

Mai multe informații pe www.david-baias.ro.

Camera Deputaților a adoptat legea de aprobare a Ordonanței de Guvern nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA, aceasta fiind transmisă spre promulgare președintelui României. Au fost aduse importante modificări față de versiunea inițială a Ordonanței.

Cine aplică?

Obligatoriu:

– Sistemul de plată defalcată a TVA este obligatoriu pentru persoanele care la data de 31 decembrie 2017 înregistrează obligații fiscale restante reprezentând TVA peste anumite praguri: 15.000 RON pentru mari contribuabili,10.000 RON pentru contribuabili mijloci și 5.000 RON pentru restul contribuabililor, dacă nu sunt achitate până la 31 ianuarie 2018;

– Contribuabilii care au datorii restante reprezentând TVA la data de 31 decembrie 2017 peste pragurile menționate mai sus vor aplica sistemul începând cu 1 martie 2018, dacă sumele restante nu sunt achitate la bugetul de stat până la 31 ianuarie 2018;

– Sistemul de plată defalcată a TVA este obligatoriu pentru persoanele care vor înregistra datorii de TVA neachitate în termen de 60 de zile lucrătoare de la scadență, în cuantumurile menționate anterior, după data de 1 ianuarie 2018. În cazul în care datoriile nu sunt stinse, vor avea obligația de a aplica plata defalcată a TVA începând cu prima zi a celei de a doua luni următoare celei în care s-a împlinit termenul de 60 de zile lucrătoare;

– Sumele restante reprezentând TVA pentru care executarea silită este suspendată în condițiile art. 235 din Codul de Procedură Fiscală privind suspendarea executării silite în cazul depunerii unei scrisori de garanție/poliță de asigurare de garanție nu sunt luate în considerare pentru aplicarea sistemului de plată defalcată a TVA;

– Contribuabilii care se află sub incidența procedurii de insolvență la data de 31 decembrie 2017 vor avea obligația de a aplica sistemul de plată defalcată a TVA începând cu 1 martie 2018. De asemenea, contribuabilii care vor intra sub incidența procedurii insolvenței începând cu 1 ianuarie 2018 au obligația să notifice organului fiscal competent aplicarea plății defalcate până la data de 1  a lunii următoare celei în care au intrat sub incidența procedurii de insolvență.

Opțional:

Orice categorie de contribuabili înregistrați în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul Fiscal.

Alte modificări aprobate de către Camera Deputaților

– Părțile pot stipula prin intermediul contractelor modalitatea de alocare a plăților parțiale;

– Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, indiferent dacă aplică sau nu sistemul de plată defalcată a TVA, cu excepția instituțiilor publice, au obligația să plătească contravaloarea TVA aferente achizițiilor de bunuri și servicii în contul de TVA al furnizorului/prestatorului care aplică sistemul plății defalcate;

– Totodată este introdusă posibilitatea furnizorilor/prestatorilor care aplică sistemul să vireze în contul de TVA în termen de 30 de zile lucrătoare sumele de TVA care nu au fost plătite în contul de TVA de către persoanele impozabile înregistrate în scop de TVA;

– Persoanele nestabilite și neînregistrate în scop de TVA în România nu au obligația să aplice plata defalcată pentru achizițiile de bunuri și servicii efectuate de la furnizori/prestatori care aplică sistemul;

Sistemul de plată defalcată a TVA nu se aplică în următoarele situații:

– Plăți care nu sunt efectuate direct de beneficiar către furnizor/prestator;

– Plățile în natură;

– Compensări;

– Finanțarea acordată de instituțiile de credit și de instituțiile financiare ne
bancare prin preluare creanțelor.

Facilități fiscale

– Persoanele care au optat înainte de data de 1 ianuarie 2018 pentru aplicarea sistemului de plată defalcată a TVA, continuă să beneficieze de o reducere cu 5% a impozitului pe profit/pe venituri aferent perioadei în care aplică sistemul;

– Persoanele care au optat începând cu data de 1 ianuarie 2018 pentru aplicarea sistemului de plată defalcată a TVA, beneficiază de o reducere cu 5% a impozitului pe profit/pe venituri aferent perioadei în care aplică sistemul.

Începând cu 1 octombrie 2017, persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA pot opta pentru aplicarea regimului de plată defalcată a TVA în perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2017. Notificarea se va face prin transmiterea formularului 086, aflat la acest moment în dezbatere publică.

Persoanele care aplică opțional regimul de plată defalcată a TVA beneficiază de următoarele facilităţi de natură fiscală:

• o reducere cu 5% a impozitului pe profit/pe veniturile microîntreprinderilor aferent trimestrului IV al anului fiscal 2017;

• anularea penalităţilor de întârziere aferente obligaţiilor fiscale principale reprezentând TVA, restante la 30 septembrie 2017, inclusiv.

Facilitatea privind anularea penalităților de întârziere se acordă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

•  toate obligaţiile fiscale principale reprezentând TVA, restante la data de 30 septembrie 2017, inclusiv, precum şi cele stabilite prin decizii de impunere comunicate până la data de 30 septembrie 2017, cu termen de plată după această dată, se sting prin orice modalitate prevăzută de Codul de procedură fiscală, până la data de 21 decembrie 2017, inclusiv;

•  dobânzile aferente obligaţiilor fiscale prevăzute la lit. a) stabilite prin decizii comunicate până la data stingerii obligaţiilor fiscale principale se sting prin orice modalitate prevăzută de Codul de procedură fiscală, până la data de 21 decembrie 2017, inclusiv;

•  sunt stinse până la data de 21 decembrie 2017, inclusiv, toate obligaţiile fiscale principale reprezentând TVA cu termene de plată cuprinse între data de 1 octombrie 2017 şi 21 decembrie 2017, inclusiv;

•  contribuabilul are depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal, până la data de 31 decembrie 2017. Această condiţie se consideră îndeplinită şi în cazul în care, pentru perioadele în care nu s-au depus declaraţii fiscale, obligaţiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către organul fiscal central;

•  contribuabilul depune notificarea la organul fiscal central, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2017, inclusiv, sub sancţiunea decăderii.

Pentru contribuabilii care aplică opțional sistemul de plată defalcată a TVA și au notificat organul fiscal central sunt relevante următoarele prevederi:

• penalităţile de întârziere care pot face obiectul anulării se amână la plată în vederea anulării. În acest caz, organul fiscal central emite decizie de amânare la plată a penalităţilor de întârziere aferente obligaţiilor fiscale principale reprezentând TVA;

•  procedura de executare silită nu începe sau se suspendă, după caz, pentru penalităţile de întârziere amânate la plată potrivit lit. a) de mai sus;

•  penalităţile de întârziere amânate la plată potrivit lit. a) nu se sting până la data de 31 decembrie 2017, inclusiv.

Valabilitatea deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere aferente obligaţiilor fiscale principale reprezentând TVA expiră în oricare din următoarele situații:

•  la data emiterii deciziei de anulare a penalităţilor de întârziere, dacă sunt îndeplinite condițiile amintite mai sus;

•  la data de 31 ianuarie 2018, în cazul în care contribuabilul nu respectă condiţiile de acordare a facilității fiscale. În această situaţie se repun în sarcina contribuabilului penalităţile de întârziere amânate la plată.

Următoare obligații nu sunt considerate obligaţii fiscale principale reprezentând TVA restanțe la 30 septembrie 2017:

•  obligaţiile fiscale principale reprezentând TVA pentru care s-au acordat şi sunt în derulare la data de 30 septembrie 2017 înlesniri la plată (eșalonări, amânări la plata obligațiilor fiscale, scutiri sau reduceri de majorări de întârziere), potrivit legii;

• obligaţiile fiscale principale reprezentând TVA stabilite în acte administrative a căror executare este suspendată în condiţiile legii, la data de 30 septembrie 2017 (contribuabilul fiind obligat să renunțe la suspendare, pentru a putea accesa facilitatea).

Prin excepție de la regula de mai sus, s-a instituit posibilitatea de a beneficia de aceste facilități inclusiv pentru contribuabilii care la data de 30 septembrie 2017 beneficiază de eşalonarea la plată inclusiv a obligaţiilor fiscale principale reprezentând TVA, precum şi  pentru cei care obţin eşalonarea în perioada cuprinsă între 1 octombrie 2017 şi 31 decembrie 2017.

Aceștia pot beneficia de anularea penalităţilor de întârziere, dacă îndeplinesc condiţiile de acordare a facilității, dar doresc şi menţinerea eşalonării la plată.

Facilitatea va consta în anularea penalităților eșalonate aferente TVA în măsura în care contribuabilul achită, până la data de 21 decembrie 2017 inclusiv, debitul principal reprezentând TVA și dobânzile ce au făcut obiectul eșalonării. Pentru acest contribuabil eșalonarea se va menține pentru celelalte tipuri de obligații fiscale supuse eșalonării.

Contribuabilii care, la data de 31 decembrie 2017, inclusiv, au cereri de rambursare în curs de soluţionare pentru care organul fiscal central respinge total sau parţial rambursarea beneficiază de anularea penalităţilor de întârziere dacă achită obligaţiile de plată de care depinde anularea, nestinse prin compensare cu sumele individualizate în cererea de rambursare, în 30 de zile de la data comunicării deciziei prin care se respinge rambursarea.

Pentru clarificarea și detalierea aspectelor menționate anterior, urmează a se emite prin ordin al ministrului finanțelor publice procedura de aplicare a facilităților fiscale cu privire la anularea penalităților, precum și un ordin ANAF care să reglementeze procedurile ce privesc unitățile bancare și de trezorerie, în a căror competență cade administrarea conturilor specifice de TVA.

Ordonanța de urgență nr. 30 din 30 august 2017 (“OUG 30/2017”) a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 708 în data de 31 august 2017.

Cuprinsul OUG 30/2017

Prevederilor OUG 50/2015 modifică și/sau completează dispozițiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală („Codul de procedură fiscală”) în ceea ce privește:

– principiile aplicabile administrării creanțelor fiscale,

– răspunderea pentru plata obligațiilor fiscale,

– comunicarea actelor administrativ fiscale,

– înregistrarea fiscală, (v) inspecția fiscală,

– eșalonarea obligațiilor fiscale,

– executarea silită în materie fiscală etc.

Prevederi relevante

Documente furnizate organului fiscal în altă limbă decât limba română

OUG 30/2017 prevede că petițiile, certificatele și alte documente redactate în altă limbă decât limba română nu vor fi luate în seamă de către organul fiscal, în cazul în care contribuabilului i s-au solicitat traduceri iar acesta nu le-a furnizat organului fiscal.

Răspunderea pentru obligațiile fiscale ale persoanelor care desfășoare profesii liberale

OUG 30/2017 prevede că, în cazul în care bunurile afectate desfășurării activității independente ori profesiei liberale nu sunt suficiente pentru a acoperi obligațiile fiscale, vor putea fi urmărite și celelalte bunuri ale persoanei în cauză.

Răspunderea solidară pentru obligațiile fiscale ale debitorului

OUG 30/2017 prevede că emitentul unei scrisori de garanție/poliță de asigurare va răspunde solidar cu debitorul pentru plata obligațiilor fiscale garantate, în cazul în care nu virează, la cererea organului fiscal, sumele stabilite prin scrisoarea de garanție/polița de asigurare, potrivit legii.

În plus, OUG 30/2017 prevede într-o manieră foarte generală faptul că persoanele care, cu rea-credință, au determinat acumularea obligațiilor fiscale / sustragerea de la plata obligațiilor fiscale de către debitorii pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței potrivit legii, vor răspunde în solidar cu debitorul pentru plata obligațiilor fiscale restante.

Comunicarea actelor fiscale

OUG 30/2017 armonizează prevederile din materia comunicării actelor administrativ fiscale cu dispozițiile Codului de procedură civilă (în materia comunicării actelor de procedură).

Refuzul de a furniza informații organelor fiscale

OUG 30/2017 exclude notarii publici și executorii judecătorești din lista persoanelor care pot refuza în mod legal furnizarea de informații către organele fiscale cu privire la aspecte de care au luat cunoștință în exercitarea activităților lor profesionale.

Înregistrarea fiscală

OUG 30/2017 prevede că, inclusiv în ceea ce privește contribuțiile sociale, codul numeric personal va servi drept cod de identificare fiscală, în scopul administrării creanțelor fiscale datorate.

În plus, OUG 30/2017 prevede că instituțiile de credit vor solicita autorităților fiscale să furnizeze un cod de identificare fiscală ori de câte ori se solicită deschiderea unui cont bancar ori a unei căsuțe de valori de către nerezidenți care nu au un asemenea cod de identificare fiscală.

Declararea ca inactivi a anumitor contribuabili

OUG 30/2017 prevede că acei contribuabili: (i) față de care a fost deschisă procedura insolvenței în formă simplificată, (ii) se află în faliment, ori (iii) față de care a fost emisă ori adoptată o hotărâre de dizolvare, vor fi declarați inactivi numai dacă nu își îndeplinesc obligațiile declarative în interiorul unui semestru calendaristic.

Înregistrarea declarațiilor fiscale

OUG 30/2017 prevede că declarațiile fiscale înregistrate în mod eronat la un organ fiscal necompetent se consideră înregistrate corect la data înregistrării lor la organul fiscal necompetent. Cu toate acestea, în cazul în care declarația este înregistrată direct la registratura organului fiscal necompetent, iar personalul respectivului organ sesizează că nu este organ competent, înregistrarea va fi refuzată iar contribuabilul va fi îndrumat către organul fiscal competent.

Inspecția fiscală

OUG 30/2017 prevede că selectarea perioadelor fiscale ce formează obiectul inspecției fiscale va fi realizată pe baza analizei de risc efectuată de organul fiscal.

În plus, OUG 30/2017 prevede că un control inopinat poate fi desfășurat în paralel cu o inspecție fiscală, pentru aceleași operațiuni și obligații fiscale ale debitorului, în cazul în care într-o procedură aflată în derulare sunt necesare constatări cu privire la operațiuni și obligații fiscale ce formează obiectul inspecției în derulare. În acest caz, inspectorii fiscali care desfășoară inspecția fiscală vor efectua și controlul inopinat.

De asemenea, durata efectuării controlului inopinat nu va fi avută în vedere la calculul duratei inspecției fiscale.

În plus, OUG 30/2017 prevede că inspecția fiscală desfășurată de organele fiscale centrale și locale poate să constea inclusiv în acțiuni de „prevenție și conformare”. Textul de lege nu elaborează în privința conținutului concret al acestor acțiuni.

Verificarea situației fiscale personale

OUG 30/2017 prevede anumite modificări în ceea ce privește procedura de desfășurare a verificării situației fiscale personale, după cum urmează:

– este eliminată verificarea prealabilă documentară, ca fază distinctă a procedurii de control, fiind inclusă în analiza de risc ce stă la baza determinării persoanelor ce urmează a fi verificate;

– persoanele supuse verificării sunt informate despre începerea verificării prin comunicarea avizului de verificare, ce trebuie să conțină solicitarea către persoana în cauză de a furniza declarația de patrimoniu;

– durata verificării nu poate depăși 365 de zile de la comunicării avizului de verificare.

Termene de plată a obligațiilor fiscale

OUG 30/2017 prevede că termenul de plată a obligațiilor fiscale suplimentare rezultând din declarații rectificative este data depunerii respectivei declarații rectificative.

Obligații fiscale restante

OUG 30/2017 stabilește expres că un contribuabil nu va fi considerat a înregistra obligații fiscale restante în cazul în care suma obligațiilor sale restante este egală sau mai mică decât sumele pentru care a fost formulată o cerere de restituire sau rambursare.

Certificatul de atestare fiscală

OUG 30/2017 prevede că valabilitatea certificatelor fiscale emise pentru persoane fizice este de până la 90 de zile, cu excepția persoanelor care desfășoară activități independente ori profesii liberale.

Plata obligațiilor fiscale

OUG 30/2017 prevede că, în ceea ce privește plata obligațiilor fiscale administrate de organul fiscal central și local, contribuabilul va efectua plata în contul unic, printr-un singur ordin de plată adresat Trezoreriei Statului. Tipurile de obligații fiscale pentru care se aplică aceste prevederi vor fi stabilite prin legislație ulterioară.

Ordinea de stingere a obligațiilor fiscale

OUG 30/2017 prevede că modalitatea concretă de stingere a obligațiilor fiscale ale contribuabilului va fi comunicată acestuia numai în baza unei cereri scrise adresate organului fiscale.

Dobânda datorată pentru impozitele administrate de organul fiscal central, pentru care perioada fiscală este anuală
OUG 30/2017 prevede că dispozițiile privitoare la dobânda datorată pentru impozitele administrate de organul fiscal central pentru care perioada fiscală este anuală se aplică și contribuțiilor sociale.

Penalități de întârziere

OUG 30/2017 prevede expres că nu se datorează penalități de întârziere cu privire la obligațiile fiscale principale pentru care se datorează penalitatea de nedeclarare.

Eșalonarea obligațiilor fiscale

OUG 30/2017 prevede modificări ale procedurii de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale, în ceea ce privește:

– plata penalităților de întârziere;

– posibilitatea de a beneficia de plata diferențiată a ratelor de eșalonare;

– excluderea bunurilor perisabile din lista garanțiilor ce pot fi furnizate de către debitor pentru a beneficia de eșalonarea la plată;

– prelungirea de la 90 de zile la 180 de zile a termenului de plată a debitului restant înregistrat de către debitor la data comunicării deciziei de eșalonare și care nu formează obiectul eșalonării;

– posibilitatea de a include amenzile în obiectul eșalonării;

– în ceea ce privește debitorii cu risc fiscal mic, perioada în care nu au înregistrat obligații fiscale se modifică de la 6 la 12 luni;

– în plus față de amânarea la plată a penalităților, se prevede amânarea la plată și a unui procent de 50% din dobânda indicată în certificatul de atestare fiscală, corespunzătoare obligațiilor fiscale eșalonate la plată.

Garanții

OUG 30/2017 prevede, în categoria garanțiilor ce pot fi instituite la cererea organului fiscal, scrisoarea de garanție emisă de o instituție financiară nebancară, înregistrată în registrul Băncii Naționale a României pentru emiterea de garanții.

Măsuri asigurătorii

OUG 30/2017 stabilește în mod expres faptul că măsurile asigurătorii devin executorii la expirarea (i) termenului de 15 de la data comunicării către debitor a somației de executare sau, după caz, a (ii) termenului de 30 de zile de la comunicarea către debitor a somației de executare, în cazul popririlor; sau (iii) la expirarea suspendării executării silite.

În cazul în care sunt instituite măsuri asigurătorii iar organele penale sunt sesizate potrivit legii, OUG 30/2017 prevede că măsurile asigurătorii rămân în ființă până la soluționarea definitivă a cauzei penale, fie de către organele penale ori de către instanță, potrivit legii.
Debitorii (i) pentru care se aplică dispozițiile legii insolvenței și (ii) cei care nu dețin bunuri urmăribile au fost în mod expres excluși de la aplicabilitatea măsurilor asigurătorii.

Executarea silită a obligațiilor fiscale

OUG 30/2017 prevede anumite modificări în ceea ce privește executarea silită a obligațiilor fiscale, respectiv:

– executarea silită va fi desfășurată în mod diferențiat în funcție de sumele și vechimea obligațiilor fiscale;

– în cazul în care debitorul notifică organului fiscal intenția de a furniza o scrisoare de garanție / poliță de asigurare, executarea silită se suspendă sau, după caz, nu începe. Totuși, executarea va continua sau va începe dacă debitorul nu furnizează scrisoarea de garanție / polița de asigurare în termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei de impunere.

– OUG 30/2017 abrogă prevederile anterioare ce permiteau instituirea popririlor asupra conturilor bancare ale debitorului numai după expirarea unui termen de 30 de zile de la data comunicării adresei de înființare a popririi.

– în cazul în care valoarea debitului este mai mare de 500.000 lei, nu se vor aplica sechestre asupra bunurilor mobile ori imobile ale debitorului, dacă valoarea acestor bunuri este mai mică de 1% din debitul restant.

Stingerea obligațiilor fiscale prin alte modalități

OUG 30/2017 cuprinde modificări în ceea ce privește executarea silită a debitorilor insolvabili, respectiv:

– categoria debitorilor insolvabili a fost extinsă cu privire la (a) debitorii care dețin în proprietate bunuri a căror valorificare acoperă cel mult cheltuielile estimate de executare silită și care (b) dețin în proprietate bunuri a căror valoare este mai mică de 1%, în cazul în care valoarea obligațiilor de plată este peste 500.000 lei.

– obligațiile fiscale datorate de debitori care desfășoară activități independente ori profesii liberale, precum și de asocieri și alte entități fără personalitate juridică, radiați din registrele în care au fost înregistrați potrivit legii, se anulează, după radiere, inclusiv în situația în care obligațiile au fost preluate de alți debitori.

– obligațiile fiscale sunt anulate și în următoarele cazuri:

(a) ulterior închiderii procedurii insolvenței, în situația în care creanțele nu sunt admise la masa credală, potrivit legii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase, inclusiv în cazul atragerii răspunderii acestuia, potrivit legii;

(b) ulterior închiderii procedurii de reorganizare judiciară, în situația în care creanțele fiscale nu sunt acceptate în planul de reorganizare confirmat de judecătorul-sindic, sub rezerva ca debitorii să se conformeze planului de reorganizare aprobat.

Executarea silită în cazuri speciale

OUG 30/2017 introduce un nou capitol (nr. XII1) cu privire la cazurile speciale de executare silită. Aceste prevederi vizează executarea silită a debitelor stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală, precum și executarea silită a debitorilor insolvenți.

Suspendarea actelor administrativ fiscale

OUG 30/2017 aduce anumite modificări regimului cererilor de suspendare formulate de contribuabili în temeiul Legii nr. 554/2004, respectiv:

– cauțiunea aplicabilă pentru formularea unei cereri de suspendare a unui act administrativ fiscal neevaluabil în bani este stabilită la suma de 1.000 lei;

– în cazul suspendării obligațiilor fiscale principale, obligațiile fiscale accesorii sunt de asemenea suspendate, chiar dacă sunt stabilite printr-un act fiscal distinct a cărui suspendare nu a fost solicitată.

– pe durata suspendării actului administrativ fiscal, contribuabilul nu datorează penalitate de nedeclarare.

– în cazul în care contribuabilul a consemnat cauțiunea pentru formularea unei cereri de suspendare în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu este necesară consemnarea unei noi cauțiuni pentru formularea ulterioară a unei cereri de suspendare potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004; prevederea se aplică numai dacă, la data soluționării cererii potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, cauțiunea este consemnată este efectiv consemnată la dispoziția instanței.

Contravenții

OUG 30/2017 introduce noi sancțiuni, după cum urmează:

– nedepunerea în termen a chestionarului pentru stabilirea rezidenței la plecarea / sosirea în România este contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 la 100 lei; și

– nedepunerea scrisorii de garanție / poliței de asigurare, în cazul în care contribuabilul și-a exprimat intenția în acest sens, este contravenție și se sancționează cu amendă de la 500 la 5.000 lei, în funcție de calitatea contribuabilului.

Poprirea electronică – Sistemul de comunicare a actelor de executare către instituțiile de credit prin intermediul mijloacelor electronice de transmitere la distanță este funcțională din data de 23.06.2017. Prin intermediul acestui sistem este asigurată o comunicare rapidă și eficientă a actelor de executare si sunt înlăturate deficiențele legate de întârzierea ridicării măsurii popririi conturilor bancare în cazul stingerii obligațiilor fiscale, astfel încât activitatea contribuabililor să fie cât mai puțin afectată.

Sistemul de comunicare a actelor de executare catre institutiile de credit prin intermediul mijloacelor electronice de transmitere la distanta este realizat în baza Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 691/2017 privind stabilirea mijloacelor electronice de transmitere la distanţă a actelor de executare şi a procedurii de comunicare a acestora. Poprirea electronică are în vedere debirocratizarea şi simplificarea procedurilor administrative, precum şi modernizarea şi eficientizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Acest sistem asigură comunicarea actelor de executare emise de către organele fiscale centrale către instituţiile de credit prin intermediul mijloacelor electronice de transmitere la distanţă, respectiv a adreselor de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești și a deciziilor de ridicare a măsurilor de executare silită asupra disponibilităților bănești.

Obiectivele implementarii acestui sistem sunt:

a) scurtarea duratei de comunicare a actelor de executare, inclusiv cele emise ca urmare a încetării măsurilor de executare silită;

b) reducerea costurilor de comunicare/operare pentru părţile implicate – A.N.A.F. şi instituţiile de credit;

c) ridicarea măsurilor de executare silită prin poprire în timp real.

În M. Of. nr. 682 din 18 septembrie 2014 a fost publicat Ordinul MFP nr. 1234/2014 privind aprobarea Deciziei Comisiei fiscale centrale nr. 3/2014.

Conținutul Deciziei este prezentat în Anexa la Ordin, astfel:

Decizia Comisiei fiscale centrale nr. 3/2014

În vederea aplicării unitare a prevederilor art. 8 alin. (3) şi (4) coroborate cu dispoziţiile art. 25, 28 şi art. 39 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 5 alin. (4) şi (9) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei fiscale centrale, aprobat prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, nr. 688/2013 privind componenţa şi funcţionarea Comisiei fiscale centrale,

se adoptă următoarea soluţie:

1. Cazul în care amenda se achită înainte de data începerii executării silite

Din momentul comunicării/înmânării procesului-verbal de contravenţie până la data comunicării somaţiei de plată contravenientului, amenda încasată se face venit la bugetul local ta care s-a efectuat plata de către contravenient, indiferent de faptul că suma datorată a fost achitată în termenul de 48 de ore/două zile lucrătoare, după caz, sau după acest termen ori de faptul că în această perioadă amenda a fost plătită integral sau parţial.

În situaţia în care, deşi persoana fizică sau juridică a achitat amenda contravenţională la bugetul local al unei unităţi administrativ-teritoriale, alta decât cea de domiciliu, iar organul din care face parte agentul constatator a comunicat, din oficiu, procesul-verbal de constatare a contravenţiei organelor de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică sau, după caz, îşi are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică, contravaloarea amenzii încasate constituie venit la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde s-a efectuat plata acesteia.

În acest caz, organul fiscal de domiciliu încetează executarea silită şi întocmeşte borderoul de debite-scăderi, prin care se dă la scădere debitul înregistrat.

2. Cazul în care amenda se achită după data începerii executării silite

În situaţia în care amenda nu a fost achitată sau nu a fost achitată integral înainte de începerea executării silite prin comunicarea somaţiei, suma plătită de contravenient după această dată cu titlu de amendă sau încasată de organul fiscal în procedura de executare silită se face venit la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în care domiciliază contravenientul.